Pretenţii. Decizia nr. 817/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 817/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 4796/315/2012
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 817
Ședința publică din data de 01 octombrie 2013
Președinte: A. S.
Judecător: D. Ș.
Judecător: G. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta reclamantă N. E., domiciliată în ., nr. 240, județul Dâmbovița, și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocat „Staniște I.” din municipiul Târgoviște, .. 20, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1659 pronunțată la data de 27.03.2013 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă N. E., domiciliată în ., județul Dâmbovița, având ca obiect pretenții.
Prezența părților și dezbaterile susținute au fost consemnate în încheierea pronunțată la data de 24 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea la data de 01 octombrie 2013 pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei note scrise, dată la care, deliberând, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ din data de 16.05.2012, reclamanta N. E. în contradictoriu cu pârâta N. E. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 25.000 euro, reprezentând contravaloare bunuri și servicii.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat că pârâta împreună cu fiicele sale, i-au solicitat permanent sume de bani, iar după ce au obținut suma de 25.000 euro și-au schimbat comportamentul provocând dese certuri, obligând-o astfel să plece din casa pârâtei, unde a fost găzduită.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitata încuviințarea probelor cu martori, interogatoriu și înscrisuri.
La cerere au fost anexate următoarele înscrisuri, în copie: actul de identitate al reclamantei și pașaportul numitului Wien Karl (f.6), sentința civilă nr.3274/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosar nr._ (f.10-11), extras de pe portalul instanțelor de judecată cu informații privind dosarul nr._ al Judecătoriei Târgoviște (f.12), certificat de garanție nr._ eliberat de . București (f.13), bonuri fiscale și certificate de garanție (f.14-24), certificat medico-legală nr.161/CML/16.03.2011 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița (f.24) și un set de înscrisuri ( chitanțe, cerere pentru eliberarea actului de identitate, adeverințe eliberate de Primăria comunei Tătărani, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2350/12.09.1973 de notariatul de Stat al județului Dâmbovița (f.25-39).
La termenul de judecată din data de 20.06.2012 reclamanta N. E. a depus precizări la cererea de chemare în judecată, în cuprinsul căreia a precizat că a adus mai multe îmbunătățiri la imobilul casă proprietatea pârâtei și a detailat sumele de bani pe care le-a împrumutat pârâtei.
La același termen de judecată instanța a pus în vedere reclamantei să achite taxă judiciară de timbru în cuantum de 3761 lei și timbru judiciar de 5 lei.
La data de 13.09.2012, reclamanta a formulat cerere de ajutor public judiciar (f.47) sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru și sub forma plății onorariului pentru asigurarea asistenței juridice printr-un avocat.
Cererea de ajutor public judiciar a fost soluționată prin încheierea pronunțată la data de 26.09.2012 (f.57).
În cauză a fost desemnat ca avocat pentru a asigura asistență juridică reclamantei doamna avocat Ț. C., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie ., nr.3708/2012 (f.59).
La data de 09.11.2012 reclamanta a depus noi precizări la acțiune, motivând în drept acțiunea, sens în care a invocat dispozițiile art.969 cod civil (art.1270 NCC) și ale art.1345, 1347, 1635 și ale art.1640 Cod civil.
Legal citată, pârâta N. E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat că sumele de bani pe care reclamanta pretinde că i le-a împrumutat reprezintă de fapt contravaloarea chiriei pentru perioada cât aceasta a locuit în casa proprietatea sa.
La termenul de judecată din data de 14.11.2012, instanța, în temeiul dispozițiilor art.167 Cod procedură civilă a încuviințat pentru ambele părți probele cu înscrisuri, interogatoriul și martori.
În cauză au fost audiați martorii D. P., D. E. propuși de pârâtă și P. G., D. I. propuși de reclamantă, ale căror declarații au fost consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei (f.112, 113, 130).
Proba cu interogatoriul a fost administrată la termenul de judecată din data de 09.01.2013 (f.110).
În urma administrării probelor încuviințate, Judecătoria Târgoviște prin sentința civilă nr. 1659/27.03.2013 a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta N. E. în contradictoriu cu pârâta N. E., a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3000 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea reclamantei, precum și la plata către stat a sumei de 108 lei, restul sumei de 4058 lei cheltuieli pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar va rămâne în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a locuit în casa proprietatea pârâtei în cursul anilor 2009, 2010, fapt necontestat de către pârâtă și evidențiat și de martorul D. P., perioadă în care reclamanta a adus la imobilul menționat o . îmbunătățiri, ce au constat în montarea unei copertine construite din lemn și acoperită cu tablă, în învelirea cu tablă a unei magazii, zugrăvirea unei anexe și montarea de obiecte sanitare în baie, efectuarea acestor îmbunătățiri fiind recunoscută de pârâtă prin răspunsul dat la întrebările nr.3 și 5 din interogatoriul acesteia, dar rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză, martorul D. P. precizând că „știu că reclamanta a efectuat îmbunătățiri la un acoperiș deasupra intrării într-un beci și la un pătul”, iar martorul D. E. declarând la rândul său că reclamanta „a achiziționat materialele necesare construirii unui acoperiș aflat deasupra intrării în beci”, în timp ce martorul D. I. care a efectuat personal îmbunătățirile anterior menționat a precizat că „lucrările pe care le-am efectuat au fost achitate de către reclamantă, suma solicitată fiind de 3000 lei”.
Instanța de fond a apreciat că se impune a reține numai o parte din îmbunătățirile detailate de reclamantă prin precizările depus la dosarul cauzei la data de 19.09.2012 (f.50), având în vedere că efectuarea acestora, în totalitatea lor, nu a fost dovedită prin niciuna din probele administrate în cauză, în contextul în care chitanțele depuse de reclamantă la dosarul cauzei nu atestă achiziționarea unor materiale de construcție, ci a unor produse alimentare, iar martorii nu au evidențiat decât o parte din îmbunătățirile descrise de aceasta.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a-i fi restituite bunurile menționate în precizările formulat, prima instanță a reținut că pentru o parte din ele, respectiv un boiler și un frigider pârâta a fost obligată a le restitui prin sentința civilă nr.3274/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosar nr._, iar pentru restul nu a fost făcută dovada faptului că deși achiziționate de către reclamantă acestea se află în posesia pârâtei.
În cauză s-a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, constatându-se că patrimoniul pârâtei s-a mărit cu contravaloarea îmbunătățirilor pe care reclamanta le-a executat la imobilul casă proprietatea pârâtei, iar restituirea în natură nu este posibilă, sens în care această restituire urmează a se face prin echivalent.
În raport de cele expuse, instanța de fond a admis, în parte, acțiunea și a obligat-o pe pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3000 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea reclamantei, așa cum au fost reținute.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, prima instanță a reținut că reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantum de 4166 lei și sub forma plății onorariului pentru asigurarea asistenței juridice printr-un avocat, în cuantum de 400 lei.
Având în vedere că acțiunea reclamantei a fost admisă, în parte, respectiv în proporție de 2,6%, instanța de fond în temeiul dispozițiilor art.18 din OUG nr.51/2008 a obligat-o pe pârâta la plata către stat a sumei de 108 lei, restul sumei de 4058 lei cheltuieli pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar urmând a rămâne în sarcina statului.
Împotriva sentinței civile menționate a declarat recurs, în termen legal, reclamanta N. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța nu a făcut o corectă apreciere a probelor existente la dosar și a admis acțiunea reclamantei numai pentru suma de 3000 lei, deși, inițial, suma solicitată de reclamantă era de 25.000 euro, reprezentând, pe de o parte, bunuri achiziționate în casa paratei, iar pe de alta parte, lucrări de reparații efectuate la imobilul proprietatea acesteia.
In dezvoltarea criticii formulate, recurenta a subliniat că într-o prima fază, instanța a reținut că frigiderul și boilerul au făcut obiectul unei alte judecăți și anume a sentinței civile nr.3274/21.10.2011, aflată la filele 10-11 din dosar, însă, în realitate, la fila 20 din dosar s-a depus un bon fiscal în valoare de 889 lei prin care reclamanta a achiziționat o betonieră, iar la filele 21-23, sunt dovezi privind garanția acestei betoniere, cu privire la acest bun, instanța nepronunțându-se în niciun fel.
Cu privire la frigider, recurenta evidențiază că din declarația martorului P. G., aflată la fila 130, rezultă că reclamanta a achiziționat două frigidere, unul ce a făcut obiectul sentinței civile mai sus enunțate și al doilea frigider dovedit prin bonul fiscal prezentat la fila 17 in suma de 1399,82 lei.
Se mai susține că instanța a reținut că bunurile achiziționate în casă au reprezentat în realitate produse alimentare, nefiind efectuată nicio expertiză contabilă prin care să se identifice contravaloarea bunurilor achiziționate de reclamanta și dovedite prin bonurile fiscale aflate la filele 74-110.
Recurenta menționează și că la întrebarea nr.8 din interogatoriu (fila 111) însăși pârâta recunoaște că a cumpărat mai multe bunuri și anume: lustre, două șifoniere, masa cu 4 scaune, canapea, comodă, mochetă, perdele, butelii, o roabă, o drujbă, o bicicletă, covor pentru sufragerie, gresie si faianța, or produsele alimentare de care face vorbire instanța se dovedesc numai prin bonurile fiscale de la filele 89-94.
De asemenea, recurenta precizează că la fila 95 se găsește dovada pentru gresie, faianța si adezivi in suma totala de 765 lei; la fila 96 se afla dovada pentru alte produse în valoarea de 517 lei; la fila 97 se găsesc produse în valoare de 211 lei; la fila 98 produse in valoarea de 276 lei; la fila 99, produse in valoare de 265 lei; la fila 100, produse in valoare de 153 lei +140 lei; la fila 101, contravaloare energie electrica 46 lei; la fila 103 servicii Romtelecom 416 lei; mobilă de dormitor în suma de 500 euro este recunoscuta de parata prin răspunsul de la întrebarea 6, fila 111.
Recurenta apreciază că în cauză, trebuia efectuată o expertiză contabilă în specialitatea merceologie care să identifice în mod exact toate bunurile date de reclamanta paratei.
O a doua critică a recurentei vizează împrejurarea că în cauză trebuia efectuată o expertiza tehnică în specialitatea construcții care să identifice contravaloarea următoarelor lucrări: -gard (declarația martorului P. GHEORGHEfila 130); acoperiș (declarația martorului P. GHEORGHEfila 130); montat gresie si faianța in bucătărie si baie;-zugrăveli exterioare; toate lucrările de reparație recente (tamplarie casa, lucrări de intretinere) - declarația martorului SEDIWY CARL fila 131; înlocuire usa metalica - declarația martorului D. I., fila 151; montat copertina din lemn acoperita cu tabla -declarația martorului D. I., fila 151; turnat ciment pe o terasa; -invelit cu tabla magazia; ridicat coteț pasări - declarația martorului D. I., fila 151; montare parchet si edificare sobe - declarația martorului D. I., fila 151;
In drept, se întemeiază recursul pe dispozițiile art.488 alin.l pct.6 si pct.8 din codul de procedură civilă .
Prin întâmpinarea intimata-pârâtă N. E. a solicitat se solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală din următoarele considerente:
In urma probelor administrate la dosarul cauzei, declarațiile martorilor, interogatoriu, reiese faptul că investițiile făcute la acest imobil sunt în valoare de 3.000 lei, întrucât în faza de fond nu s-au solicitat, ca și probe, expertiza contabilă în specialitatea merceologie și o expertiză în specialitatea construcții, așa cum susține reclamanta în motivele de recurs, consideră că la acel moment nu se impunea efectuarea unor astfel de expertize.
Cu privire la bunurile achiziționate in casa, produse alimentare, se face precizarea că aceste bunuri erau achiziționate de reclamantă în vederea consumului propriu, și nu ca o investiție în acest imobil.
Bunurile de care face vorbire în motivele de recurs și anume: lustre, două șifoniere, masă cu patru scaune, canapea, comodă, mochetă, perdele, butelii, o roaba, o drujbă, o bicicleta, covor pentru sufragerie, gresie si faianța, puteți observa că la dosarul cauzei se află cuprins în declarația reclamantei faptul că aceste bunuri au fost date cu titlu de cadou nepoatei acesteia.
Având în vedere faptul că în perioada 2009-2010 reclamanta, împreună cu concubinul acesteia au locuit în acest imobil fără a plăti o chirie, consideră că îmbunătățirile aduse acestui imobil, fapt dovedit și prin declarațiile martorilor D. E. și D. I., au fost stabilite la suma de 3.000 lei fără a se mai ține cont de faptul că reclamanta nu a mai plătit nicio sumă cu titlu de chirie pentru faptul că a locuit acolo.
Nefiind dovedite celelalte îmbunătățiri de care reclamanta face vorbire și nereieșind acest aspect nici din declarațiile martorilor, consideră că recursul acesteia este nefondat.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile în materia dedusă judecății, tribunalul apreciază recursul ca fiind fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Într-o primă critică recurenta reclamantă a susținut că la fila 20 din dosar s-a depus un bon fiscal în valoare de 889 lei, prin care a dovedit că a achiziționat o betonieră, instanța nepronunțându-se în niciun fel.
Contrar punctului de vedere al recurentei, Tribunalul reține că, într-adevăr, reclamanta a depus la dosar un bon fiscal, probând astfel achiziționarea unei betoniere, fără însă a dovedi, așa cum corect a reținut și prima instanță că respectiva betonieră a rămas în posesia pârâtei, or sarcina probei revenea reclamantei, așa încât critica recurentei sub acest aspect nu poate fi primită.
O a doua critică vizează împrejurarea potrivit căreia, greșit, prima instanță nu a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1 399,82 lei reprezentând contravaloarea unui frigider, potrivit bonului fiscal de la fila 17, recurenta argumentând că din depoziția martorului P. G., aflată la fila 130, rezultă că reclamanta a achiziționat două frigidere, unul ce a făcut obiectul sentinței civile nr.3274/21.10.2011 și al doilea frigider dovedit prin bonul fiscal prezentat la fila 17.
Contrar opiniei recurentei, Tribunalul reține că prin sentința civilă nr.3274/21.10.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ pârâta N. E. a fost obligată să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie reclamantei N. E., printre alte bunuri, și un frigider cu două uși Technolux 260 A, ._, model 260A.
Or, chitanța anterior menționată,_, este una și aceeași cu cea de la fila 17, în baza căreia, în prezentul litigiu, reclamanta solicită restituirea sumei de 1 399,82 lei, fiind vorba, în consecință, despre unul și același frigider.
Cum recurența deține deja un titlu executoriu cu privire la obiectul casnic în litigiu, Tribunalul apreciază că nu se justifică obligarea pârâtei și la contravaloarea frigiderului achiziționat de reclamantă în cuantum de 1399,82 lei.
Se mai susține de către recurentă că, greșit, prima instanță a reținut că bunurile achiziționate în casă au reprezentat în realitate produse alimentare, deși, au fost depuse la dosar bonurile fiscale aflate la filele 74-110, critică fondată, în limitele și pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
La interogatoriul luat pârâtei N. E., la întrebarea nr.3 „ Recunoașteți că v-am reparat baia și bucătăria, respectiv v-am pus gresie, faianță și grupurile sanitare ( 8.000 lei)?”, aceasta recunoaște că reclamanta a cumpărat doar gresie și faianță pentru baie și bucătărie, însă, montarea lor a fost achitată de către ea.
Bonurile fiscale anexate, aflate la filele 74, 82 și 95 dosar fond atestă achiziționarea în zilele de 1.11.2010, 03.11.2010, respectiv 13.10.2010 a diferitor cantități de faianță, adeziv, gresie, chit, izolator în sumă totală de 1 640,32 lei (400,91+ 474,38 lei+765,03 lei).
În limita recunoașterii pârâtei, coroborată cu înscrisurile anterior arătate, Tribunalul apreciază că se impune obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 1 640,32 lei, reprezentând contravaloarea gresiei, faianței și a celorlalte materiale necesare pentru montarea acestora.
Celelalte chitanțe aflate la filele indicate de recurentă prin motivele de recurs ( filele 96, 97, 98, 99, 100, 101, 103) și care în opinia recurentei justifică obligarea pârâtei la plata anumitor sume de bani, nu pot fi avute în vedere de tribunal, întrucât, pe de o parte, unele ( aflate la filele 96, 97, 98, 99, 100 ), atestă achiziționarea unor produse alimentare, iar altele plata unor servicii Romtelecom sau energie electrică ( fila 101, 103), fără relevanță sub aspectul tezei probatorii.
În ceea ce privește susținerea recurentei potrivit căreia mobila de dormitor în sumă de 500 euro este recunoscută de pârâtă prin răspunsul de la întrebarea 6, fila 111, Tribunalul reține următoarele:
Într-adevăr, pârâta a recunoscut că a primit suma de 500 euro ( aspect relevat și de martorul D. E. – fila 113 care relatează instanței că știe că reclamanta i-a dat pârâtei suma de aproximativ 500 euro pentru ca aceasta să-și achiziționeze mobilă de dormitor, dar nu poate preciza cu ce titlu a fost dată suma), iar împrejurarea invocată de aceasta, în sensul că suma de 500 euro i-a fost dată în schimbul ajutorului dat reclamantei de a-și stabili domiciliul la ea, nu este dovedită, în contextul în care sarcina probei revenea pârâtei, așa încât se impune obligarea pârâtei și la plata sumei de 500 euro.
În contextul reținut, în care nu s-a făcut dovada certă de către reclamantă că a achiziționat și alte bunuri ce ar fi rămas în posesia pârâtei sau materiale de construcție ce ar fi fost încorporate în imobilul și anexele pârâtei, raportat și la criticile formulate, Tribunalul apreciază că nu se impunea încuviințarea probei cu expertiză contabilă, prin care să se identifice contravaloarea bunurilor achiziționate de reclamanta, proba fiind nepertinentă și neconcludentă.
Cu privire la împrejurarea invocată prin motivele de recurs potrivit căreia pârâta recunoaște la întrebarea nr.8 din interogatoriu (fila 111) că reclamanta a cumpărat mai multe bunuri și anume: lustre, două șifoniere, masa cu 4 scaune, canapea, comodă, mochetă, perdele, butelii, o roabă, o drujbă, o bicicletă, covor pentru sufragerie, Tribunalul apreciază că reclamanta avea obligația să probeze că acestea au rămas în posesia pârâtei, în contextul în care aceasta din urmă susține că reclamanta a înțeles să le dea fiicei sale și soțului acesteia.
Cu referire la critica recurentei potrivit căreia trebuia efectuată o expertiza tehnică în specialitatea construcții care să identifice contravaloarea următoarelor lucrări: -gard (declarația martorului P. G. fila 130); acoperiș (declarația martorului P. G., fila 130); montat gresie si faianța in bucătărie si baie;-zugrăveli exterioare; toate lucrările de reparație recente (tamplarie casa, lucrări de intretinere) - declarația martorului SEDIWY CARL fila 131; înlocuire usa metalica - declarația martorului D. I., fila 151; montat copertina din lemn acoperita cu tabla -declarația martorului D. I., fila 151; turnat ciment pe o terasa; -invelit cu tabla magazia; ridicat coteț pasări - declarația martorului D. I., fila 151; montare parchet si edificare sobe - declarația martorului D. I., fila 151, Tribunalul reține următoarele:
Depoziția martorului P. G. indicat de recurentă pentru dovedirea efectuării gardului și acoperișului, nu are nicio relevanță juridică, câtă vreme acesta relatează instanței, pe de o parte, că între proprietatea sa și a pârâtei a fost edificat un gard, dar nu cunoaște cine a procurat materialele de construcție și cine le-a plătit, iar pe de altă parte că unei magazii i s-a refăcut acoperișul, dar nu poate preciza cine a plătit materialele necesare.
În ceea ce privește lucrarea de montare a gresiei și a faianței din baie și bucătărie, contrar susținerii recurentei, martorul D. P. învederat instanței că pârâta a fost cea care a suportat cheltuielile ocazionate de montarea gresiei și a faianței.
Recurenta mai pretinde și toate lucrările de reparație recente (tamplarie casa, lucrări de întreținere), invocând declarația martorului SEDIWY CARL, fila 131, or depoziția acestuia nu poate fi avută în vedere, în contextul în care este extrajudiciară, pentru că altfel s-ar încălca principiul nemijlocirii administrării probelor.
Aceeași recurentă apreciază că se impune încuviințarea probei cu expertiza în construcții prin care să se determine contravaloarea următoarelor lucrări: înlocuire ușa metalica - declarația martorului D. I., fila 151; montat copertina din lemn acoperita cu tabla - declarația martorului D. I., fila 151; turnat ciment pe o terasa; -invelit cu tabla magazia; ridicat coteț pasări - declarația martorului D. I., fila 151; montare parchet si edificare sobe - declarația martorului D. I., fila 151.
Or, chiar din depoziția martorului invocat de recurentă D. I., fila 151 rezultă că acesta a fost cel care a efectuat personal anumite îmbunătățiri (înlocuire ușă metalică, montat copertina din lemn acoperita cu tabla, turnat ciment pe o terasa, -învelit cu tabla magazia, ridicat coteț de păsări din OSB pe 2 nivele, zugrăvit o debara, montat obiecte sanitare la baie), pentru a căror manoperă i s-a dat suma de 3.000 lei de către reclamantă, cum de altfel a reținut și instanța de fond, recurentă neprobând, însă, cu certitudine, că materialele de construcție au fost achitate exclusiv de ea, or sarcina probei revenea reclamantei, aceasta fiind în culpă procesuală sub acest aspect.
Față de cele reținute, proba cu expertiza în construcții este neconcludentă și nepertinentă.
În contextul reținut, cum criticile recurentei sunt întemeiate, doar în parte, în limitele mai sus expuse, tribunalul concluzionează că în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă se impune a admite recursul declarat și în consecință va modifica, în parte, hotărârea atacată, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă și a sumei de 1640,32 lei și 500 Euro, reprezentând contravaloarea materialelor de construcții și mobilă dormitor.
În mod corespunzător soluției date, având în vedere dispozițiile art.19 alin.2 din O.U.G. nr.51/2008, Tribunalul o va obligă pe pârâtă, ca parte aflată în culpă procesuală, în limita admiterii pretențiilor din recurs la plata către stat a sumei de 161,1 lei, restul sumei de 1644,4 lei, pentru care recurenta reclamantă a beneficiat de ajutor public judiciar, urmând a rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta reclamantă N. E., domiciliată în ., nr. 240, județul Dâmbovița, și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocat „Staniște I.” din municipiul Târgoviște, .. 20, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1659 pronunțată la data de 27.03.2013 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă N. E., domiciliată în ., județul Dâmbovița.
Modifică, în parte, hotărârea recurată, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă și a sumei de 1640,32 lei și 500 Euro, reprezentând contravaloarea materialelor de construcții și mobilă dormitor.
Obligă pârâta la plata către stat a sumei de 161,1 lei, restul sumei de 1644,4 lei, pentru care recurenta reclamantă a beneficiat de ajutor public judiciar, va rămâne în sarcina statului.
Ia act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 01 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. S. D. Ș. G. S.
GREFIER,
I. M.
Proces-verbal,
Pentru d-na magistrat G. S. aflată în concediu medical, prezenta se semnează de către noi,
Locțiitorul Președintelui Secției I Civilă,
Magistrat A. S.
Jud. fond I. M.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red. D.Ș. / Tehnored. D.Ș.
3 ex./25.10.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 535/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 918/2013. Tribunalul... → |
|---|
