Contestaţie la executare. Decizia nr. 513/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 513/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 2197/262/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă nr. 513
Ședința publică din data de 23 mai 2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. Brânzică
Judecător: L. B.
Judecător: M. M.
Grefier: A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil promovat de recurenții-contestatori . și S. M., cu domiciliul ales la cab. Av. A. P. E. și T. I., cu sediul în Moreni, ., nr.56, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 1110/19.12.2012 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, intimați fiind . IFN” SA, cu sediul în București, .-25,. 4 Sector 1 și . IFN – S.C.A. B.&Asociații, cu sediul în UTI CENTER BUSINESS, din București, ..31, .,având ca obiect contestație la executare.
Cerere timbrată cu suma de 97 lei conform chitanței nr._/26.03.2013 și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul pricinii, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca este legal îndeplinită, cu precizarea că recurenta-contestatoare a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr._ în data de 01.08.2012 la Judecătoria Moreni, județul Dâmbovița contestatorii S.C. M. – AG S.R.L. și S. M. în contradictoriu cu intimații S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. și Biroul Executorului Judecătoresc D. M., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea publicației de vânzare din 16.07.2012 emisă de executorul judecătoresc D. M. și stabilirea întinderii creanței printr-o expertiză contabilă, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/MARTAAG-1-001/04.07.2006.
În motivarea acțiunii, contestatorii au arătat că între HVB L. ROMANIA S.R.L. și S.C. M. – AG S.R.L. a intervenit la data de 04.07.2006 contractul de leasing financiar nr._/MARTAAG-1-001, pe o perioadă de 4 ani, având ca obiect un autoturism marca KIA SPORTAGE. La data de 09.11.2010, când utilizatorul S.C. M. – AG S.R.L. mai avea de achitat 8 rate până la epuizarea contractului de leasing, Finanțatorul HVB L. ROMANIA S.R.L. a reziliat unilateral contractul, sumele achitate până la acea dată fiind reținute cu titlul de sumă globală, utilizatorul având obligația de a returna autoturismul societății de leasing. Pentru recuperarea unor debite ce derivă din rezilierea contractului de leasing Biroul Executorului Judecătoresc D. M. a pornit executarea silită la nivelul anului 2011, sumele solicitate fiind cu mult peste cele datorate în mod real. Facturile și sumele de bani reprezentând ratele de leasing și primele de asigurare, cu titlul de restanțe și/sau rate și prime neachitate nu au fost enumerate de executorul judecătoresc, care nu a calculat la zi nici penalitățile de întârziere. Finanțatorul a facturat vânzarea bunului către utilizator, în luna iunie 2010, fără ca vreun transfer al proprietății să fie realizat. Au fost facturate și toate ratele de leasing până la finalul contractului. Astfel, după 4 ani de plăți, utilizatorul S.C. M. – AG S.R.L. a restituit autoturismul și i-a fost solicitată și suma de 100.000 lei cu titlul de sume restante și penalități de întârziere, sume nedatorate, cel puțin în parte. Prin publicația de vânzare din 16.07.2012 executorul judecătoresc D. M. a anunțat intenția de a scoate la vânzare imobilul teren și construcții din localitatea Moreni, ., jud. Dâmbovița, fără a arăta însă suma pe care o urmărește, vizând un imobil care nu a fost evaluat corect, în sensul că expertiza evaluatoare ia în calcul valoarea unor extinderi metalice ce se află pe un teren concesionat. Contestatorii au arătat că singurul debit pe care și l-au asumat este cel prevăzut cu titlu de daune-interese pentru rezilierea contractului, în conformitate cu art.4.2 din contract.
Intimata S.C. U. L. CORPORATION IFN SA,( fosta HVB L. ROMANIA S.R.L. ) a depus întâmpinare la termenul din data de 14.08.2012, prin care a invocat excepția tardivității contestației la executare, arătând că, contestatorii au luat cunoștință de începerea executării silite la data de 18.08.2011, când a fost comunicată somația de executare și procesul-verbal de stabilirea a cheltuielilor de executare.
În întâmpinare intimata a mai arătat că creanța pusă în executare este certă, lichidă și exigibilă și că a fost corect individualizată, suma de 56.075,95 lei aferentă facturilor emise și neachitate până în prezent au constituit motivul rezilierii contractului de leasing din culpa contestatorilor. Au fost precizate și aspectele legate de neachitarea în termen a ratelor de leasing și consecințele rezilierii contractului de leasing. În temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/MARTAAG-1-001/04.07.2006 obligația de predare a autoturismului și obligația de achitare a ratelor restante trebuiau îndeplinite în mod cumulativ, astfel că în urma rezilierii contractului de leasing financiar din vina utilizatorului acesta avea două obligații față de finanțator: plata debitului datorat, respectiv cuantumul facturilor emise și neachitate și cuantumul clauzei penale dar și restituirea bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing. Astfel, intimata S.C. U. L. CORPORATION IFN SA a arătat că toate actele de executare respectă în totalitate dispozițiile procedurale aplicabile în materie. A fost solicitată respingerea cererii de efectuare a unei expertize contabile ca neîntemeiată, motivat de faptul că titlul executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/MARTAAG-1-001/04.07.2006 individualizează în mod cert toate obligațiile de plată ale utilizatorului, respectiv ale contestatorilor.
În drept au fost invocate prevederile art.115 și următoarele din Cod proc civ.
Intimata Biroul Executorului Judecătoresc D. M. a depus întâmpinare la termenul din data de 14.08.2012 prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că executorul judecătoresc nu poate fi parte în cadrul procedurii contestației la executare. Au fost invocate în drept prevederile deciziei nr. 162/22.04.2003 a Curții Constituționale a României referitoare la excepția neconstituționalității disp. art.399 din Cod proc. civ., legii 295/2002 și a disp. art.3 din legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Prin încheierea din data de 28.08.2012, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Biroului Executorului Judecătoresc D. M. și în parte excepția tardivității formulării contestației la executare, respectiv în ceea ce privește cuantumul debitului datorat. S-a dispus continuarea judecății în ceea ce privește legalitatea publicației de vânzare din data de 16.07.2012.
Prin sentința civilă nr. 1110/19.12.2012 pronunțată de Judecătoria Moreni a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare, având ca obiect publicația de vânzare din data de 16.07.2012 emisă în dosarul de executare nr. 314/S/2011.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 14.07.2011 prin cererea înregistrată la Executorul Judecătoresc D. M., S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/MARTAAG-1-001, debitor fiind S.C. M.-AG S.R.L.
Obiectul contractului de leasing l-a constituit un autoturism marca KIA SPORTAGE.
Prin încheierea pronunțată la data de 25.07.2011 de Judecătoria Moreni a fost încuviințată executarea silită a acestui titlu executoriu.
La data de 10 august 2011 a fost emisă o somație prin care debitoarei i s-a solicitat să achite suma de 102.859,65 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în baza contractului de leasing și neachitate precum și a penalităților de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.
În vederea recuperării creanței executorul judecătoresc s-a deplasat la sediul debitoarei la data de 16.01.2012 unde, în prezența administratorului S. M. a fost încheiat un proces verbal în care s-a menționat că societatea deține în Moreni . trei imobile.
În temeiul art. 500 alin. 1 C.proc.civ. executorul judecătoresc a emis somația din data de 19.03.2012 prin care s-a cerut debitoarei să achite suma de 66.312, 18 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în baza contractului de leasing și neachitate precum și a penalităților de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere. În somație se menționează că în cazul în care creanța nu este achitată se va proceda la executarea silită prin vânzarea la licitație publică a imobilului situat în Moreni, ., compus din teren în suprafață de 286 mp. pe care se află o construcție în suprafață construită la sol de 77 mp. Somația a fost notată în cartea funciară a imobilului.
Executorul judecătoresc a încheiat la data de 02.04.2012 un proces verbal împreună cu administratorul debitoarei, în care au fost descrise imobilele deținute de societate la adresa din Moreni ., respectiv teren în suprafață de 286 mp. pe care se află o construcție în suprafață construită la sol de 77 mp, o construcție C1 cu destinația atelier și o construcție neintabulată, nefinisată în continuarea acesteia amplasată pe un teren în suprafață de 130mp. care este concesionat și o construcție WC pentru salariați amplasată pe un teren care nu este concesionat.
Pentru stabilirea valorii imobilelor aflate în patrimoniul debitoarei a fost efectuată o expertiză tehnică. Astfel, au fost identificate un teren în suprafață de 286 mp., o construcție C1 cu destinație atelier de tâmplărie în suprafață de 77 mp., o construcție C2 executată în 2001 în suprafață de 56 mp.
În raportul de expertiză se menționează că în prelungirea construcției C2 debitorul S. M., persoană fizică, a executat pe terenul de 130 mp. concesionat la Primăria Moreni o construcție în suprafață de 35 mp. cu destinația de magazii și birouri.
La data de 16 iulie 2012 a fost întocmită publicația de vânzare a imobilelor susmenționate în care a fost inclusă și construcția de 35 mp. executată în prelungirea construcției C 2.
Instanța a constatat că publicația de vânzare cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 504 C.proc.civ.
Astfel, instanța a apreciat că executorul judecătoresc a respectat dispozițiile art. 496 C.proc.civ. în sensul că a întocmit un proces verbal în care a descris imobilele la data de 02.04.2012, un proces verbal împreună cu administratorul debitoarei în care au fost descrise imobilele menționate ulterior în publicația de vânzare. Chiar dacă acest proces verbal nu a fost întocmit la locul unde se află imobilele, în temeiul art. 105 alin. 2 și 106 alin.1 C.proc.civ. instanța a apreciat că acest aspect nu reprezintă o vătămare a drepturilor și intereselor debitoarei, astfel că nu atrage nulitatea procesului verbal și pe cale de consecință a publicației de vânzare.
În ceea ce privește includerea clădirii în suprafață de 35 de mp. despre care dl. S. M. pretinde că a ridicat-o din veniturile sale și nu din cele ale societății pe care o administrează, instanța a apreciat că probatoriul administrat nu confirmă susținerile acestuia, în sensul că imobilul în suprafață de 35 mp. a fost ridicat în baza certificatului de urbanism și a autorizației de construire eliberate pentru S.C. M.-AG S.R.L. în anul 2006. De asemenea memoriul tehnic întocmit pentru obținerea autorizației de construire demonstrează acest aspect.
În plus construcția fost ridicată pe un teren concesionat de S.C. M.-AG S.R.L. de la Municipiul Moreni așa cum rezultă din susținerile contestatorului S. M. de la termenul din data de 07.11.2012. În aceeași ședință de judecată contestatorul S. M. a susținut că nu a întocmit nici un document din care să rezulte că a împrumutat societatea cu bani pentru ridicarea acestei construcții.
De asemenea și cadrul concluziilor formulate asupra fondului cauzei s-a arătat că nu a fost întocmit vreun înscris care să ateste susținerile contestatorului S. M..
În raport de aceste mijloace de probă, instanța a apreciat ca fiind insuficiente pentru probarea pretențiilor contestatorului S. M. depozițiile martorilor D. L. și Anghelus M. C. care susțin că de la acesta cunosc că în anul 2006 a folosit pentru ridicarea acestei construcții banii obținuți din vânzarea unui teren.
În consecință raportul de evaluare și ulterior publicația de vânzare din 16 iulie 2012 în mod legal și temeinic au cuprins și imobilul în suprafață de 35 mp., ce a fost ridicat în baza certificatului de urbanism și a autorizației de construire eliberate pentru S.C. M.-AG S.R.L. în anul 2006.
Pentru aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorii S.C. M. AG S.R.L. și S. M. și a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorii . și S. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 3041 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:
În mod greșit s-a pronunțat instanța de fond pe excepția tardivității introducerii contestației, prin admiterea acesteia, soluție care în primul rând nu a fost motivată nemenționându-se în hotărârea judecătorească argumentele ce au condus la adoptarea acestei soluții, iar pe de altă parte, contestația formulată a fost o contestație la titlu, supusă dispozițiilor art. 399 al.1 teza a II-a și alin 3 și art. 401 al.1 1 Cod procedură civilă.
Prin prisma acestor texte, au arătat recurenții că sunt în drept să conteste întinderea titlului pe toată durata executării silite.
S-a mai motivat că în ceea ce privește cuantumul sumei datorate, acesta fiind contestat, ar fi fost necesară efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească pe baza contractului și facturilor suma reală datorată, singura soluție a instanței de recurs fiind cea a casării cu trimitere spre rejudecare.
Recurenții au mai precizat că și în ceea ce privește contestația promovată de terțul S. M., instanța de fond a făcut o analiză eronată a probatoriului administrat, în condițiile în care din depozițiile martorilor a reieșit cu certitudine că acesta a înstrăinat un imobil bun propriu, iar banii obținuți au fost folosiți pentru a edifica imobilul în suprafață de 35 m.p. folosit drept extindere a atelierului său, ceea ce se coroborează cu evidențele contabile ale societății, care în perioada respectivă nu dispunea de resurse financiare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 – 3041 Cod procedură civilă.
S-a formulat întâmpinare de către intimata . IFN SA ( fostă HVB L. Romania SRL ), prin care s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, întrucât în mod temeinic instanța de fond a apreciat că este investită cu o contestație la executare propriu - zisă și a soluționat-o ca atare, ne mai analizând aspectele legate de cuantumul debitului datorat, câtă vreme se admisese excepția tardivității, ci doar pe cele ce vizau legalitatea publicației de vânzare contestate și aspectele legate de dreptul de proprietate asupra imobilului ce face obiectul vânzării la licitație.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Nu este întemeiat motivul de recurs referitor la nemotivarea soluției din perspectiva admiterii în parte a excepției tardivității formulării contestației la executare, cu privire la cuantumul debitului datorat, deoarece instanța de fond s-a pronunțat asupra acestei excepții prin încheierea din 28 august 2012, în care a arătat, pe larg considerentele ce au condus la adoptarea acestei soluții, iar în sentința recurată ( fila 152 din dosar) a făcut trimitere la această încheiere interlocutorie .
Potrivit dispozițiilor art. 137 alin 1 și 2 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, iar unirea excepțiilor cu fondul nu se realizează decât dacă este nevoie de administrarea unor dovezi, ceea ce nu este cazul în speță, ori instanța de fond a procedat în consecință.
Pe de altă parte, în mod corect s-a considerat că la fila 87 contestatorii au calificat greșit contestația privind cuantumul sumei datorate ca fiind o contestație la executare propriu – zisă și nu una la titlu, în sensul art. 399 teza II Cod procedură civilă și art. 401 alin. 11 Cod procedură civilă ( în privința faptului că aceasta se poate introduce oricând înlăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită).
Astfel, titlul executoriu, reprezentat în speță de un contract de leasing financiar, nu conține neclarități sau contradicții referitoare la clauzele sale, ci contestatorii invocă greșita punere în executare a acestuia sub aspectul cuantumului ratelor de leasing, ceea ce reprezintă, în fapt, o contestație la executare propriu – zisă, așa cum corect a calificat-o și instanța de fond prin încheierea din 28 august 2012 și cel de-al doilea motiv de recurs apreciind ca neîntemeiat și fiind aplicabile, așadar, în privința termenului de contestare, dispozițiile art. 401 al.1 lit. a Cod procedură civilă, adică 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de actul contestat ( 18.08.2011) .
Față de situația admiterii în parte a excepției tardivității cu privire la contestarea cuantumului sumei de executat, nu este fondat nici următorul motiv de recurs referitor la efectuarea unei expertize contabile, cercetarea fondului cauzei devenind de prisos și neimpunându-se casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Nici ultimul motiv de recurs, referitor la contestația promovată de terțul S. M. nu este fondat, câtă vreme certificatul de urbanism și autorizația de construire au fost eliberate pentru ., pentru clădirea de 35 m.p., pe un teren concesionat de societatea comercială de la Municipiul Moreni, aceste înscrisuri neputând, în lipsa unui contract de împrumut între terț și ., să fie înlăturate prin depozițiile martorilor D. L. și Angheluiș M. C., audiați la propunerea acestuia.
Față de considerentele expuse, nefiind incident nici unui dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința civilă recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-contestatori . și S. M., cu domiciliul ales la cab. Av. A. P. E. și T. I., cu sediul în Moreni, ., nr.56, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 1110/19.12.2012 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, intimați fiind . IFN” SA, cu sediul în București, .-25,. 4 Sector 1 și . IFN – S.C.A. B.&Asociații, cu sediul în UTI CENTER BUSINESS, din București, ..31, ..
Menține sentința civilă recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
B. Brânzică L. B. M. M.
GREFIER,
A. P.
Judecătoria Moreni
Judecător fond S. M. R.
Dosar fond._
Red.L.B.
Tehnored.M.P.
Ex.2/14.06.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 706/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
