Obligaţie de a face. Decizia nr. 223/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 223/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 223/2015
DOSAR NR._ /2014
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA NR.223
Sedința publică din data de 02 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. Ș.
Judecător: A. S.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelantul-reclamant L. M., CNP_, domiciliat în comuna Costești V., . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1132/30.06.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosar nr._ /2014, în contradictoriu cu intimații P. C. și UAT Costeși V., județul Dâmbovița având ca obiect – obligația de a face.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 26.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru ca părțile să depună note scrise, a amânat pronunțarea la 02.04.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._ /25.03.2013, reclamantul L. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. C. obligarea acestuia să ridice, pe cheltuiala sa, gardul prin care i-a închis drumul de acces la terenul proprietatea lui situată în T 8/12, P 133 sau autorizarea reclamantului de a face acest lucru pe cheltuiala pârâtului, precum și obligarea pârâtului să îi plătească cu titlu de daune interese c/val recoltei de porumb pe care ar fi obținut-o pe această suprafață dacă o lucra, pe care o evaluează provizoriu la 5000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Motivând cererea, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului de 8000 mp arabil situat în extravilanul comunei Costești din V., în T 8/12, P 188, delimitat la N și E de rest de proprietate, la S de I. M., DE 132 și la V de HR 137, iar singura posibilitate de a ajunge la acest teren era prin DE 132.
S-a menționat că pârâtul a cumpărat terenul proprietatea lui I. M., vecinul de la Sud și cel al lui D. G., ambele având deschidere la drumul comunal DC 532, iar între aceste două terenuri se afla drumul lui de acces DE 132 figurat și în planul parcelar de la primărie.
Reclamantul a învederat că în luna februarie 2013, pârâtul și-a închis cele două proprietăți în vederea dezvoltării afacerii sale și i-a închis cu gard metalic din țeavă și tablă, . acces DE 132, blocând-o, astfel că nu mai are nicio posibilitate de a ajunge la terenul proprietatea lui și nu îl mai poate lucra, din cauza atitudinii vădit abuzive și de rea credință a pârâtului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 194, art. 451 Cod procedură civilă, art. 1527, 1528, 1530 și următoarele Cod civil.
S-a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiză.
Anexat cererii de chemare în judecată s-au depus în copie, înscrisuri (f 7-9).
Pârâtul P. C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes cu motivarea că terenul reclamantului se învecina la S și cu DE 132, drum de exploatare cu o lățime de aprox 2 m, aflat între cele două terenuri situate în P 131 și 134 pe care le-a cumpărat, iar pentru realizarea unei importante investiții în zonă, a intenționat și cumpărarea terenului reclamantului, dar din cauza prețului exagerat pe care l-a pretins, a solicitat Primăriei comunei Costești V. aprobarea alipirii celor 2 terenuri ale lui, primăria fiind de acord cu condiția creării unui alt drum pe partea de V a proprietății lui.
În baza acordului primăriei exprimat în adresa nr. 1688/08.04.2013 a fost efectuată documentația cadastrală al cărei plan înregistrat la OCPI Dâmbovița sub nr._/03.06.2013 a fost avizat favorabil și a stat, alături de adresa primăriei, la baza încheierii nr._/17.05.2013 de înscriere în cartea funciară.
Referitor la capătul 2 de cerere s-a susținut că prejudiciul a fost creat chiar de reclamant prin necultivarea terenului de ani buni.
S-a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205, 33, 40 Cod procedură civilă.
S-a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiză.
Anexat cererii de chemare în judecată s-au depus, în copie, înscrisuri (f 19-26).
La data de 16.09.2013 reclamantul și-a modificat acțiunea și a chemat în judecată și pe pârâta UAT Costești V., solicitând instituirea dreptului de servitute de trecere pe terenul aflat în administrarea primăriei Costești V. și pe DE 132 așa cum este el repoziționat în prezent, în urma alipirii terenurilor cumpărate de pârâtul P. C. și blocării vechiului drum DE 132 ce făcea legătura dintre terenul lui și calea publică, menținându-se capătul 2 de cerere.
În motivare s-a arătat că prin repoziționarea drumului de acces este obligat să treacă atât pe terenul aflat în administrarea primăriei, cât și pe terenul proprietatea pârâtului.
S-a solicitat ca drumul de acces pe terenul aflat în administrarea primăriei să aibă o lățime de 4 m pe toată lungimea de 17 m, potrivit schiței cadastrale depuse de pârât, iar cel aflat pe terenul pârâtului, așa cum este identificat în schiță, respectiv 4 m lățime pe o lungime de 94 m.
Pârâtul a arătat că are interes în formularea acțiunii, atâta timp cât pârâtul îi blochează calea de acces la drumul public, iar data efectuării acestor modificări asupra terenului, de către pârât, este ulterioară acționării lui în judecată.
Referitor la capătul 2 de cerere, s-a arătat că terenul a fost cultivat în toți anii, cu excepția anului 2012.
Pârâtul P. C. a invocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere modificarea acțiunii.
Pârâta UAT Costești V. a formulat întâmpinare prin care s-a arătat că este de acord cu acțiunea prin care reclamantul solicită instituirea servituții de trecere pe terenul aflat în administrarea primăriei și pe DE 132 așa cum este repoziționat la data formulării întâmpinării.
Sub aspectul probatoriului, au fost încuviințate reclamantului probele cu înscrisuri, interogatoriu, 2 martori și expertiză tehnică agricolă, cu următoarele obiective: identificarea terenurilor proprietatea celor 3 părți care se învecinează și reprezentarea lor pe schiță precum și a drumului de exploatare 132 astfel cum exista el la data la care pârâtul P. C. a cumpărat terenurile, a noului drum de exploatare 132, urmând a se preciza dacă acest nou drum de exploatare este amplasat pe terenul pe care pârâtul P. C. l-a cumpărat, potrivit documentațiilor care au stat la baza încheierii contractelor de vânzare-cumpărare dintre pârât și foștii proprietari; verificarea căilor de acces ale reclamantului de la drumul public DS 532 la terenul proprietatea sa, iar în situația în care nu există, să se propună o cale de acces, evidențiată pe schiță și să se precizeze pe ce terenuri ar trece această cale de acces cu indicarea tuturor cotelor utile pentru fiecare proprietate în parte; determinarea valorii recoltei de porumb pe care ar fi putut să o obțină reclamantul pe terenul proprietatea lui în anul 2013 și care sunt costurile necesare obținerii acestei recolte.
Pârâtului P. C. i-au fost încuviințate probele cu înscrisuri, interogatoriu și 2 martori, iar pârâtei UAT Costești V. i-a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Răspunsurile reclamantului și ale pârâtului P. C. la interogatorii au fost consemnate în scris (f 55-56 și 61). Au fost audiați martorii V. E. (f 62-63) și F. D. (f 64-65) propuși de reclamant și V. A. (f 66-67) și D. D. (f 68-69) propuși de pârât.
A fost desemnat în cauză expert tehnic specialitatea agricultură I. V. care a efectuat lucrarea dispusă și a depus la dosar raportul de expertiză tehnică întocmit (f 99-114). Reclamantul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, iar obiecțiunile formulate de pârâtul P. C. au fost respinse, apreciindu-se că expertul și-a spus părerea.
Prin sentința civilă nr.1132/30.06.2014, Judecătoria Găeștia admis excepția lipsei de interes în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect instituire servitute de trecere, invocată de pârâtul P. C., a respins cererea de instituire servitute de trecere formulată de reclamantul L. M., în contradictoriu cu pârâții P. C. și UAT Costeși V., jud. Dâmbovița, ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes, respingând ca neîntemeiată cererea de acordare daune interese, formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul P. C. și a obligat pe reclamant să plătească pârâtului P. C. suma de 1850 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond, Judecătoria Găești a reținut următoarele:
Reclamantul L. M. este proprietarul terenului de 8000 mp arabil extravilan situat pe raza . T 8/12, P 133, așa cum rezultă din titlul de proprietate nr._/1995 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița, iar pârâtul P. C. este proprietarul terenurilor de 2450 mp (2180 mp din măsurători) arabil intravilan situat pe raza comunei Costești V. în T 8/12, P 134 și 1600 mp (1593 mp din măsurători) arabil intravilan situat pe raza comunei Costești V. în T 8/12, P 131, conform contractelor depuse în copii incomplete la dosar.
Pentru că cele două proprietăți ale pârâtului erau despărțite de DE 132, așa cum a rezultat și din anexa nr. 11 la raportul de expertiză tehnică, la solicitarea pârâtului, primăria Costești V. a fost de acord cu alipirea acestor terenuri, cu condiția mutării drumului de acces DE 132 în partea de Vest a proprietății pârâtului, drum ce trebuie să aibă lățimea de 4 m, așa cum se arată în adresa nr. 1688/08.04.2013 (f 21).
În urma acestui acord, prin încheierea nr._/04.06.2013 a OCPI Dâmbovița (f 22), terenul proprietatea pârâtului de 1593 mp, situat în T 8/12, P 131, a fost înscris în cartea funciară nr._, în planul de amplasament și delimitare a imobilului care a stat la baza acestei înscrieri (f 26), DE 132 fiind figurat ca vecin la Vest al proprietății pârâtului.
Expertul tehnic desemnat în cauză a reprezentat în anexa nr. 3 a raportului de expertiză, cu culoarea roșie, noua amplasare a drumului de exploatare DE 132, potrivit relațiilor prezentate de primarul pârâtei UAT Costești V., respectiv documentația cadastrală prezentată de pârâtă. Drumul de exploatare DE 132, astfel cum a fost repoziționat, are o lățime de 4 m, pornește din DS 532, este situat la Vest de proprietatea pârâtului, învecinându-se cu aceasta pe toată latura de Vest a proprietății pârâtului și continuă pe o lungime de 17,04 m pe terenul aflat în administrarea primăriei, învecinându-se pe acest segment cu proprietatea reclamantului.
S-a constatat astfel că prin repoziționarea DE 132, terenul proprietatea reclamantului nu s-a transformat în loc înfundat, ci s-a păstrat accesul de la calea publică (DS 532), la acest teren, prin DE 132.
Relativ la interesul ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, s-a subliniat că este prevăzut de art. 32 alin. 1 lit. d) Cod procedură civilă, iar potrivit art. 33 din același act normativ, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Or, în cauză, reclamantul are cale de acces de la proprietatea sa la drumul public, pe DE 132, iar acest drum de exploatare este amplasat chiar pe terenul pe care solicită instituirea unei servituți de trecere și are lățimea de 4 m, așa cum solicită și reclamantul în acțiunea sa.
S-a constatat astfel că reclamantul nu are un interes determinat în formularea prezentei acțiuni, căci are deja acces pe calea pe care solicită instituirea unei servituți de trecere, situație în care excepția lipsei de interes s-a apreciat ca fiind întemeiată, cu consecința respingerii cererii de instituire servitute de trecere ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes, fiind de prisos analizarea celeilalte excepții invocate de pârât.
Pentru soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere, instanța de fond a reținut din declarațiile martorilor D. D. și V. A., propuși de pârât, că reclamantul nu folosea drumul de exploatare pe vechiul amplasament, pentru a ajunge de la șosea la terenul lui, ci trecea prin fața casei martorilor, vechiul drum de exploatare fiind arat și cultivat de foștii proprietari ai terenurilor cumpărate ulterior de pârât.
Din aceleași declarații, precum și din declarația martorului F. D., propus de reclamant, instanța a mai reținut că după ce pârâtul a împrejmuit cu gard terenul, inclusiv vechiul drum de exploatare, a lăsat drum de trece pe între latura vestică a proprietății sale și proprietatea martorului D., drum cu o lățime de cca. 5 m care, de altfel, a folosit de reclamant încă dinaintea ridicării împrejmuirii și repoziționării drumului de exploatare.
S-a constatat astfel că reclamantul a avut continuu acces de la drumul public la terenul său pentru a-l cultiva, iar faptul că pârâtul și-a împrejmuit terenul incluzând și vechiul amplasament al DE 132, nu poate fi considerat ca o împiedicare a reclamantului în exercitarea prerogativelor aferente dreptului de proprietate asupra terenului.
Față de acestea, instanța a apreciat că cererea de acordare a despăgubirilor reprezentând c/val producției nerealizate, formulată de reclamant, este neîntemeiată, iar în temeiul art. 435 Cod procedură civilă, reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului P. C. suma de 1850 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat și cheltuieli de deplasare, conform chitanței nr. 25/12.03.2014.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul L. M., cu motivarea că în mod greșit instanța de fond a respins primul capăt de cerere al acțiunii sale prin admiterea excepției lipsei de interes invocate de paratul-intimat P. C., întrucât la data promovării acestei acțiuni, in luna martie 2013, nu exista nicio cale de acces către terenul său. Ca urmare a refuzului său de a-i vinde intimatului-parat terenul, la un preț cu mult sub valoarea de circulație, acesta a încercat sa îl „determine” sa facă aceasta vânzare împiedicându-l să-și mai lucreze terenul. În acest sens s-a făcut trimitere la declarația martorei V. E. (f.62-63 d.f) care spune „după ce a murit soția lui, reclamantul nu a mai cultivat terenul pentru ca era închis, așa am auzit.(!) ...acum un an am constat (!!!) ca drumul pe care ajungea reclamantul la terenul lui a fost închis.. eu trec pe acolo ca sa ies la sosea si sa ajung la T.. Nu am văzut un alt drum pe care sa poată trece reclamantul spre terenul Iui. ... Gardul care închide drumul este din tabla”.
S-a menționat că aceasta declarație a fost total ignorata de instanța in argumentarea sa iar declarația celuilalt martor audiat la solicitarea sa a fost trunchiata (f.64-65 d.f.) astfel, D. F. a afirmat ca „În urma cu circa un an, paratul a făcut gard pe drumul pe care treceam spre terenul reclamatului si i-a lăsat drum de trecere pe cealaltă parte. Nu știu daca s-a întâmplat aceasta imediat.” Aceasta declarație se coroborează cu cele declarate de cealaltă martoră, care afirma ca drumul nu a apărut odată cu facerea gardului ci ulterior, ceea ce dovedește clar si fără echivoc ca la momentul promovării acțiunii sale nu avea nicio cale de acces către terenul său si nu putea să treacă peste terenul pârâtului, acesta fiind îngrădit, așa cum spun toți martorii or, in aceste condiții, nu se putea aprecia ca nu a avut interes in momentul promovării acțiunii.
Dovada ca toate demersurile privind redesenarea noului drum s-au făcut ulterior promovării acțiunii sale o reprezintă data adresei Primăriei Costești V. către parat 688/08.04.2014 prin care era de acord cu alipirea celor doua suprafețe de teren cu condiția mutării drumului DE132 in partea de vest a proprietății paratului. Or, este evident ca la acea data acțiunea sa era introdusa, el solicitând înscrisuri de la Primărie, si astfel s-a declanșat procesul de redesenare si reamplasare al drumului.
În aceste condiții, gratie noilor dispoziții ale Codului civil care permit unei instituții, in speța OCPI, sa „plimbe” terenuri, sa rescrie vecini si sa creeze noi situații juridice fără insa a anula/modifica acte civile ce sunt intrate in circuitul civil - titluri de proprietate si contracte - si fără a se comunica acestea pentru a putea fi cunoscute, creând astfel noi vecini si situații proprietarilor terenurilor, acțiunea sa apare ca fiind lipsita de interes, dar acel interes exista în momentul promovării ei.
Se solicită a se observa încheierea_ emisa de OCPI, de actualizare a informațiilor tehnice din cartea funciara, notate sub nr._/03.06.2013, depusa de intimatul pârât prin întâmpinarea sa, precum si planul de amplasament si delimitare a imobilului unde drumul DE132 este redesenat prin translatarea lui în stânga proprietății pârâtului. Acesta este DE132 așa cum este notat in cadastru, si el se înfunda in terenul administrarea primăriei,(indicarea vecinătăților la N). De aceea instanța a dispus efectuarea unei expertize de specialitate si a solicitat indicarea acestui drum.
Apelantul a subliniat că în întâmpinarea făcuta de parata UAT Costesti V., aceasta spune ca este de acord cu acțiunea promovata de el si prin care solicită instituirea unui drept de servitute de trecere pe terenul aflat în administrarea primăriei și pe DE 132, așa cum este repoziționat, acesta fiind necesar pentru ca reclamantul sa ajungă la proprietatea sa aflata .. Deși a solicitat proba cu înscrisuri, parata UAT nu a depus niciun fel de înscris, însă la faza de teren a arătat expertului o schiță plan de amplasament in care drumul DE132 este desenat si pe terenul proprietatea sa, exact cu dimensiunile solicitate de el, de 17m/4m. Daca acest drum era notat ca atare in cadastru, iar aceasta instituție ar fi fost coerenta si corecta cu notările care le face, atunci, schița plan de amplasament depusa de paratul P. C. ar fi trebuit să aibă desenat si să indice ca vecinătate la nord acest drum DE 132 si nu teren administrarea primăriei.
Comparând datele de înregistrate si ștampilate a celor doua schițe, se observă ca cea notata Anexa 3 si arătata de primar expertului are data de 08.05.2014, ulterioara deci întâmpinării trimisă instanței pe fax la 17.10.2013, iar cea depusa de parat la dosar are data de 03.06.2013 și astfel, cadastrul a rezolvat problema sa fără ca el sa fie înștiințat si să nu mai cheltuie bani, timp si nervi, doar ca nu a făcut-o in mod responsabil si echidistant, producându-i-se in realitate o paguba, ca urmare a cheltuielilor suportate de el si la care este obligat prin sentința, aceasta redesenare neputând sa o facă el direct la ei, fără acordul celorlalte doua părți. Or, legea trebuie sa fie egala pentru toți beneficiarii ei, ceea ce este evident ca nu se întâmpla in speța de față.
Se solicită a se observa ca această desenare a drumului si pe terenul primăriei nu era la momentul formulării cererii sale de modificare a acțiunii și astfel avea un interes personal, direct, legitim si actual pentru a promova aceasta acțiune, recunoscându-i-se de parata UAT ca avea un teren înfundat ca urmare a acțiunii paratului P. C..
Faptul ca este de acord cu acest drum așa cum este el repoziționat este doar o atitudine de bun simt si înțelegere a realității faptice si totodată o consecința a modului cum trebuie protejat de primarie un investitor cu obiective economice in zona. Cetățeanul simplu si de rând nu are in realitate decât iluzia drepturilor si libertăților sale.
In aceste condiții, având declarația martorului D. D. (f.68-69 d.f,)- martor propus de parat- care spune ca „Paratul si-a împrejmuit terenul cu gard anul trecut in martie în martie, paratul a asamblat stâlpii si la 2-3 luni a împrejmuit cu tabla. Gardul are bordura de ciment doar la sosea si in spate”, a concubinei acesteia, propusa tot de parat, V. A. (f. 66*67 d.f.) care confirmă ca paratul a început sa lucreze in martie la gard, precum si chiar recunoașterea paratei UAT Costesi V. ca terenul său era înfundat la data acțiunii si chiar si la cel al modificării acțiunii, apreciază ca respingerea acțiunii sale justificat de lipsa interesului in promovarea ei este doar o interpretare greșita a instanței in legătura cu realitatea faptica așa cum rezulta ea din înscrisuri, din declarațiile martorilor care au fost apreciate subiectiv si interpretate trunchiat, precum si din răspunsurile ambigue date de paratul intimat P. C. la interogatoriu.
Se solicită admiterea apelului si schimbarea in tot a sentinței instanței de fond cu admiterea acțiunii sale, în sensul instituirii servituții de trecere pe cele doua terenuri așa cum a solicitat in acțiunea de modificare a acțiunii introductive, chiar daca ar exista la cadastru notari in acest sens. Si aceasta justificat si de faptul ca așa cum au făcut aceasta notare independent de ceilalți vecini ai drumului, pot face același lucru ulterior in sens invers, in condițiile in care actele acestora nu vorbesc de niciun schimb sau un alt mod de modificare a amplasamentelor terenurilor.
Si ca o consecința a admiterii primului capăt de cerere, solicită admiterea si celui de al doilea capăt de cerere, in sensul obligării paratului la plata contravalorii recoltei ce el ar fi obținut-o de pe teren in cursul anului 2013. Este evident ca nu a putut lucra terenul din cauza imposibilității sale de a ajunge la teren in primăvara anului 2013, în acest sens existând declarațiile martorilor audiați la cererea sa și redate mai sus. S-a subliniat că deși instanța nu a respins ca neconcludenta sau nereala depoziția martorei V. E., o ignorat-o în totalitate, iar declarația lui D. F. o interpretat-o pro-parte. In același timp a acordat deplina încredere si valoare de certitudine celor spuse de martorii paratului in condițiile in care cele expuse de aceștia sunt puțin pertinente, de exemplu se susține ca se trecea cu tractorul prin curtea acestora, peste pomi, iar aceștia nu spuneau nimic, deși actul se repeta la fel an de an.
Se consideră pe deplin îndreptățit la a primi contravaloarea a ceea ce ar fi obținut din lucrarea acelui teren daca nu ar fi fost împiedicați de atitudinea si comportamentul abuziv al paratului P. C..
Se solicită admiterea apelului si sub acest aspect, si a se dispune schimbarea in tot a sentinței de fond si sub acest aspect.
Un al treilea motiv de apel î1 reprezintă cheltuielile de judecata la care a fost obligat prin sentința si pe care le apreciază ca fiind prea oneroase si greu de suportat de el, apelantul, in condițiile in care veniturile sale sunt derizorii si are si gradul de handicap dovedit cu înscrisuri.
Se solicită să nu fie obligat la plata acestor cheltuieli, sau să se micșoreze cuantumul acestora, in condițiile in care nu a putut suporta in întregime cheltuielile acestui dosar si mai ales in condițiile in care toata aceasta acțiune a fost generata de parat.
In consecința, se solicită admiterea apelului așa cum l-a formulat si, pe fond, schimbarea in tot a sentinței instanței de fond, in sensul admiterii acțiunii sale modificata.
Se solicită cheltuieli de judecata.
In drept, s-au invocat dispozițiile art.466 si următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul P. C. a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală, instanța de fond apreciind corect că apelantul reclamant L. M. era lipsit de interes în promovarea acțiunii, din probatoriul administrat în cauză rezultând limpede că a avut întotdeauna cale de acces de la drumul public DS 532 la terenul al cărui proprietar este.
Apelantul reclamant invocă imposibilitatea ajungerii la terenul deținut în proprietate, ignorând faptul că, așa cum rezultă din probatoriu, și înainte de repoziționarea drumului DE 132, pentru a ajunge la terenul aflat în proprietatea sa, traversa curtea, prin fața casei martorului D. D. și, apoi, traversa terenul aflat în administrarea UAT Costeștii din V., vechiul drum DE 132 fiind arat și cultivat de foștii proprietari ai terenurilor cumpărate ulterior de pârât.
Se consideră că în atare situație devin incidente dispozițiile art. 1534, alin. (2) din Codul civil, creditorul reclamant putând evita prejudiciul cu o minimă diligentă, adică folosind aceeași cale de acces pe care a folosit-o și înainte de repoziționarea DE 132.
Privitor la al treilea motiv al apelului, se susține că onorariul plătit avocatului nu este disproporționat în raport cu valoarea și complexitatea cauzei și nici cu activitatea desfășurată de avocat, astfel că nu se impune reducerea acestuia, timpul afectat acestui dosar constând în peste 20 de ore de prezență la Judecătoria Găești, redactarea celor două întâmpinări și a concluziilor scrise depuse în dosar.
In drept, se invocă dispozițiile art. 205cpc.
S-a solicitat obligarea apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca nefondat.
Se reține că așa cum a evidențiat instanța de fond, interesul, condiție de fond pentru promovarea și exercitarea cererii de chemare în judecată trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut, actual (art.33 Cod procedură civilă). Altfel spus, interesul trebuie să existe atât la momentul declanșării litigiului cât și pe parcursul soluționării, inclusiv la momentul pronunțării soluției.
Contrar afirmațiilor, apelantului conform cărora ar fi fost împiedicat de către pârâtul P. C. să acceadă la terenul proprietatea sa, martorul D. D. care are gospodăria situată la cca. 40 mp de acest imobil a învederat că reclamantul nu a muncit de 5-6 ani lotul său iar în perioada anterioară, când îl cultiva, de multe ori nu folosea drumul ce a fost repoziționat prin îngrădirea suprafețelor achiziționate de către pârât, ci trecea prin fața casei martorului, odată culcându-i pomii din fața casei, când a trecut cu tractorul .
De asemenea martorul a evidențiat că în condițiile în care foștii proprietari ce au vândut cele două suprafețe de teren lui P. C., nu au lăsat nici o distanță între imobilul lor și cel al martorului, reclamantul a folosit drept cale de acces, terenul din fața casei martorului, pe altă cale acesta din urmă neputând să ajungă.
Aceste împrejurări au fost confirmate și de martora V. A. care locuiește împreună cu martorul D. D. și care a motivat faptul că numitul F., cel de la care pârâtul a achiziționat una dintre suprafețele de teren, a cultivat lotul său într-un an când a arat și drumul vechi, despre a cărui existență nu avea cunoștință P. C..
În acest sens D. D. a arătat că cei care au vândut pârâtului cele două imobile, sunt mamă și fiu care, având loturile învecinate „le uneau la arătură și de aceea reclamantul trecea prin fața casei martorului.”
Așadar reclamantul a avut dintotdeauna drum de acces, chiar dacă era altul decât DE 132 și relevantă este împrejurarea constatată nemijlocit de către martorii menționați, că reclamantul nu își mai lucrase terenul de 5-6 ani, deci cu câțiva ani înainte ca pârâtul să-și împrejmuiască și să închidă drumul de exploatare menționat și să îl repoziționeze cu acordul OCPI Dâmbovița, lucrare care oricum a durat câteva luni .
Întrucât aspectele semnalate de către martorii V. A. și D. D. izvorăsc din constatările lor directe, forța probantă a depozițiilor acestora este superioară celei generate de depoziția martorei V. E. care arătat că a evidențiat cele relatate din auzite și din ceea ce crede ea însăși.
Este de subliniat faptul că martorul F. D. audiat la solicitarea reclamantului (fila 64 dosar fond) a afirmat că atunci când a împrejmuit suprafețele de teren cumpărate, pârâtul i-a lăsat drum de trecere reclamantului, precizând că nu știe dacă acest lucru s-a întâmplat imediat dar nu l-a auzit pe reclamant plângându-se că nu poate ajunge la terenul său.
Tribunalul constată că în susținerea apelului apelantul reclamant propune o viziune trunchiată asupra probelor administrate, încercând să culpabilizeze instituția O.C.P.I .Dâmbovița, ignorând în totalitate depozițiile martorilor care îi infirmă susținerile privitoare la imposibilitatea de a ajunge la imobilul proprietatea sa.
De vreme ce apelantul nu a dovedit că intenționa să-și cultive terenul în anul 2013, dimpotrivă din depozițiile celor doi martori propuși de pârât a reieșit că imobilul nu a mai fost lucrat de 5-6 ani, în condițiile în care înainte de repoziționarea drumului de exploatare acesta a putut ajunge la lotul său, pe terenul martorului D. D. și întrucât fostul drum de exploatare a fost repoziționat iar unitatea administrativ teritorială nu s-a opus ca L. M. să străbată o poțiune din domeniul public pentru a ajunge la drumul nou repoziționat, în mod justificat s-a concluzionat de către instanța de fond că interesul reclamantului în demararea procedurii litigioase privitoare la instituirea servituții de trecere a fost tot timpul lipsită de actualitate („interes actual”).
Pe de altă parte, al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtului la plata contravalorii recoltei pe anul 2013 a fost apreciată ca neîntemeiată, printr-o corectă interpretare a probelor administrate.
Este de subliniat împrejurarea că pârâtului P. C. nu îi poate fi imputat faptul autorilor săi, anterior vânzării, de unire a loturilor vecine prin arătura vechiului drum de exploatare, aspect învederat de martorii D. D. și D. A., însă oricum reclamantul a avut consimțământul tacit continuu al acestora de a trece prin fața casei lor.
În acest context în care nu se verifică pretinsa culpă a pârâtului, critica referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată se privește ca nefondată, în condițiile în care onorariul apărătorului pârâtului a fost de 1500 lei în totalul de 1850 lei, prin obiectul său, cererea dedusă judecății fiind o cauză complexă ce a implicat și modificarea cererii introductive inițiale și 8 termene de judecată în ședință publică.
Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond este legală și susținută de probele administrate, considerent pentru care în conformitate cu dispozițiile art. 480 (1) Cod procedură civilă se va respinge apelul ca nefundat cu consecința păstrării hotărârii atacate .
Văzând și dispozițiile art. 453 raportat la art.451 alin. 2 Cod procedură civilă, se va dispune obligarea apelantului la suma de 300 lei cheltuieli de judecată pe considerentul că apelul s-a soluționat la primul termen de judecată în ședință publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge declarat de apelantul-reclamant L. M., CNP_, domiciliat în . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1132/30.06.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosar nr._ /2014, în contradictoriu cu intimații P. C. și UAT Costeși V., județul Dâmbovița.
Păstrează hotărârea atacată.
Obligă apelantul la 300 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din data de 02.04.2015.
P., JUDECATOR, GREFIER,
D. Ș. A. S. N. P.
Proces-verbal
Pentru doamna judecător D. Ș., aflată în concediu medical, prezenta se semnează de către noi, G. S., președintele Secției I Civilă
JF N. M. E.
Dosar nr._
Judecătoria Găești
Red.AS/Tehnored.AS/A.Gh.
5 exemplare/29.04.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 103/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 202/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
