Pretenţii. Decizia nr. 112/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 112/2015
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 112
Ședința publică din data de 14 aprilie 2015
Președinte: D. Ș.
Judecător: G. S.
Judecător: A. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă S.C. O. P. S.A., cu sediul în municipiul București, sectorul 1, ., înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul București sub nr. J40/8302/23.10.1997, având CUI_, împotriva sentinței civile nr. 1380 pronunțată la data de 13.10.2014 de către Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă V. M., domiciliată în ., județul Dâmbovița, și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocat „A. G.” cu sediul în municipiul Târgoviște, ., județul Dâmbovița, și cu intimatul intervenient în interesul pârâtei B. E. Judecătoresc „M. S.”, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 37A, ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: reprezentantul recurentei reclamante S.C. O. P. S.A., intimata pârâtă V. M. reprezentată de avocat G. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014 din 10.03.2015 (atașată la întâmpinare și depusă prin compartimentul registratură la data de 10.03.2015 - fila 18), precum și reprezentantul intimatului intervenient în interesul pârâtei B. E. Judecătoresc „M. S.”.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, cererea de recurs este motivată și legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 324 lei, achitată prin ordinul de plată nr._ din 07.04.2015 (înaintat prin poștă și înregistrat la compartimentul registratură la data de 09.04.2015), fiind atașate și timbre judiciare în valoare de 1,5 lei (înaintate cu adresă prin poștă înregistrată la compartimentul registratură la data de 10.04.2015), după care:
Tribunalul ia act de timbrarea legală a cererii de recurs potrivit dovezilor înaintate la dosar.
Totodată, tribunalul, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau incidente de soluționat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului convențional al intimatei pârâte asupra recursului de față.
Pentru intimata pârâtă V. M., avocat G. A., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile a instanței de fond ca legală și temeinică, conform motivelor expuse în întâmpinarea existentă la dosar. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței anexată la întâmpinare.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtei V. M., înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 20.10.2011, sub nr._, reclamanta S.C.O. P. S.A. a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 8.932 lei, actualizată la data plății efective în raport cu indicele de inflație și la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri.
Motivând cererea, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 482/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, ca urmare a cererii de chemare în judecată formulată de pârâta din prezenta cauză, reclamanta a fost obligată la plata unor compensații bănești reprezentând prime de Paști și de C. pentru anii 2004-2007, însă, după pronunțarea sentinței, pârâta a început executarea silită în baza acesteia, de două ori, împotriva sa.
S-a mai arătat că prima procedură de executare silită a făcut obiectul dosarului de executare nr. 427/2008 al B.E.J. „M. D. și M. A. D.” și a fost efectuată prin poprire pe conturile reclamantei deschise la Raiffeisen Bank S.A., procedură în cadrul căreia i s-a achitat pârâtei suma de 9.655,10 lei, iar a doua procedură de executare silită a făcut obiectul dosarului de executare nr. 51/2009 al B.E.J. „M. S.” și a fost efectuată prin poprirea conturilor reclamantei deschise tot la Raiffeisen Bank S.A., fiind achitată pârâtei suma de 8.932 lei.
Reclamanta a susținut că s-a achitat pârâtei suma de 18.587,10 lei, în condițiile în care suma datorată de reclamantă este de doar 9.655,10 lei.
Reclamanta a invocat art. 1092 Cod civil, subliniind că, deși întreaga sumă care rezultă din sentință i-a fost achitată în prima procedură de executare silită, pârâta a înțeles, cu rea-credință, să obțină executarea aceleiași hotărâri judecătorești pe cale silită și să primească o a doua plată de la reclamantă, în condițiile în care creanța se stinsese, astfel că sumele plătite în plus trebuie să îi fie restituite.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, însă a contestat în instanță, prin avocatul ales, pretențiile reclamantei, primirea ambelor sume de bani de la reclamantă.
La data de 08.05.2012, B.E.J. „M. S.” a formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtei, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca lipsită de temei, arătându-se că a fost înregistrată cererea de executare silită ce a format obiectul dosarului de executare nr. 51/2009, având ca obiect titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 482/2008 a Tribunalului Dâmbovița, creditoare fiind pârâta, iar debitoare S.C. O. P. S.A. București, că s-a emis o dispoziție de poprire asupra contului debitoarei la terțul poprit Raiffeisen Bank S.A. București pentru suma de 8.932 lei reprezentând creanța din titlul executoriu actualizată cu indicele de inflație și cheltuieli de executare, iar la data de 07.05.2009 a fost restituită către reclamantă suma totală de 64.517 lei cu adresa nr. 46/2009 înregistrată la Raiffeisen Bank Târgoviște sub nr. 7484/2009, atașată la dosarul de fond, iar la solicitarea instanței, executorul judecătoresc a înaintat și adresa de comunicare a înființării popririi în dosarul nr. 51/2009, cu dovada de comunicare către reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 2353/04.09.2012, Judecătoria Găești a admis cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de B.E.J. „M. S.”, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei și a obligat-o pe aceasta din urmă la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în privința cererilor de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtei, formulate de B.E.J. „M. S.” din Târgoviște, că executorul judecătoresc nu a invocat un drept propriu și nici nu a justificat interesul decât pentru formularea cererii în interesul pârâtei, din înscrisurile atașate reieșind că pârâta nu a mai primit și a doua sumă de bani din executarea pornită în dosarul de executare nr. 51/2009, sumă ce a fost returnată de către executor reclamantei, conform adresei nr. 7484/08.05.2009, prin recipisă de consemnare la CEC Bank Târgoviște, astfel încât apare ca întemeiată doar cererea de intervenție în interesul pârâtei.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a avut în vedere că prin sentința civilă nr. 482/01.04.2008 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului, potrivit deciziei nr. 1836/26.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în același dosar, a fost admisă acțiunea formulată de pârâta din prezenta cauză, alături de alte persoane, și a fost obligată S.C. P. S.A., pârâtă în acea cauză, să plătească reclamanților câte 7.799 lei.
A mai reținut instanța de fond că în vederea executării silite a acestui titlul executoriu, creditoarea V. M. s-a adresat mai întâi Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești „M. D. și M. A.”, care a demarat procedura executării silite în dosarul nr. 427/2008, în care s-a emis dispoziție de poprire către terțul poprit Raiffeisen Bank București, fiind înștiințată debitoarea la data de 07.07.2008, după care s-a adresat și B.E.J. „M. S.” din Târgoviște, cererea acesteia formând obiectul dosarului de executare silită nr. 51/2009, în care s-a emis dispoziție de poprire la data de 22.01.2009 către terțul poprit Raiffeisen Bank București.
A constatat prima instanță că potrivit extrasului de cont de la Raiffeisen Bank S.A., reclamanta a mai virat în contul B.E.J. „M. D. și M. A.” suma de 344.225,50 lei pentru dosarele de executare silită cuprinse între nr. 303/2008 și nr. 468/2008, iar conform extrasului de cont de la fila 29, reclamanta a virat în contul B.E.J. „M. S.”, la data de 13.02.2012, suma de 70.503 lei pentru dosarele de executare silită cuprinse între nr. 44 și nr. 53/2009.
De asemenea, instanța de fond a reținut că, în schimb, executorul judecătoresc M. S. a solicitat CEC Bank să vireze sumele consemnate în recipisele CEC către terțul poprit Raiffeisen Bank S.A, în contul reclamantei (adresa nr. 7484/08.05.2009), deci a doua sumă nu a mai fost achitată către pârâtă, ci a fost restituită în conturile reclamantei, deschise la terțul poprit.
S-a concluzionat de către prima instanță că reclamanta nu a efectuat plata către pârâtă a sumei de 8.932 lei, situație în care nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1092 cod civil vechi pentru restituirea sumei pretins achitată și nedatorată.
Împotriva sentinței civile a instanței de fond a declarat recurs reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 30/15.01.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a fost admis recursul și s-a casat hotărârea recurată cu trimiterea spre rejudecare.
S-a reținut din înscrisurile aflate în dosarul de fond, că drepturile bănești cuvenite intimatei pârâte V. M. în baza sentinței civile nr. 482/01.04.2008 a Tribunalului Dâmbovița în cuantum de 9.655,10 lei, au fost încasate prin procedura executării silite a debitoarei S.C. P. S.A., prin intermediul Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești ,,M. D. și M. A. D.”, la 07.07.2008, corespunzător extrasului de cont aflat la dosarul cauzei. Cu toate acestea, intimata pârâtă V. M. s-a adresat, ulterior, și Biroului E. Judecătoresc „M. S.” pentru executarea aceluiași titlu executoriu, care, la data de 22.01.2009, a emis dispoziția de poprire pentru suma de 8932 lei, la care s-au adăugat cheltuielile de executare în cuantum de 866 lei (filele 26-27 dosar fond), astfel încât contul S.C. P. S.A. a fost debitat la 13.02.2009 cu suma de 70.503 lei pentru un număr de 10 dosare de executare.
Cu privire la susținerea intervenientului B.E.J ,,M. S.”, că la data de 07.05.2009, cu adresa nr. 46/2009 și înregistrată la CEC Bank Târgoviște sub nr. 7484/08.05.2009, s-a restituit către S.C. O. P. S.A. București suma totală de 64.517 lei, reprezentând contravaloarea drepturilor salariale și cheltuielile de executare, în mai multe dosare de executare, printre care și dosarul nr. 51/2009 privind pe creditoarea V. M., s-a reținut că simplul înscris menționat (fila 52 dosar fond) nu este o dovadă concludentă a virării sumei în litigiu, cu atât mai mult cu cât recurenta reclamantă a învederat, în calea de atac, faptul că din verificările proprii nu a rezultat creditarea contului deschis la Raiffeinsen Bank - Agenția București.
S-a reținut că rularea sumelor bănești prin virament, în lipsa documentelor justificative, nu poate fi stabilită cu certitudine decât prin acest mijloc de probă, neputându-se admite în totalitate nici punctul de vedere al recurentei reclamante, în sensul de a se admite solicitarea sa doar în baza înscrisurilor menționate, insuficiente, în opinia tribunalului, pentru clarificarea problemei dedusă judecății.
După casarea cu trimitere spre rejudecare pe rolul Judecătoriei Găești a fost înregistrat dosarul_ .
Prin încheierea de ședință din data de 20.02.2013 a fost admisă cererea de abținere formulată de judecătorul care a pronunțat soluția în dosarul_, dosarul fiind repartizat aleatoriu.
La data de 19.04.2013, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. Pârâta a susținut că suma de bani poprită de executor a fost restituită în conturile reclamantei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 118 C..
A susținut că instanța de casare a soluționat o cauză similară în baza răspunsului emis de C.E.C Bank Târgoviște.
Prin Serviciul Registratură s-a depus la dosar la data de 10.05.2013, adresa nr._/30.04.2013 emisă de C.E.C. Bank Sucursala Târgoviște și înscrisurile doveditoare ale operațiunii efectuate.
Prin sentința civilă nr. 1380/13.10.2014 pronunțată de Judecătoria Găiești s-a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de B. E. Judecătoresc M. S.; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul V. M., ca neîntemeiată și a obligat reclamanta la plata către pârât a sumei de 2700 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanțelor . 7/04.09.2012 și . 57/31.05.2013.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 482/1.04.2008 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului potrivit deciziei civile nr. 1836/26.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în același dosar, a fost admisă acțiunea formulată de pârâtul din prezenta cauză alături de alți reclamanți și a fost obligată pârâta . plătească angajatului său V. M. suma de 7799 lei, drepturi salariale restante.
În vederea executării silite a acestui titlul executoriu, creditorul s-a adresat Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești M. D. și M. A., care a demarat procedura executării silite în dosarul nr. 427/2008, executorul întocmind la data de 20.06.2008 dispoziție de înființare poprire. La data de 16.07.2008 reclamanta a virat în contul B. M. D. și M. A. suma de_,5 lei din care suma de 9655,10 lei reprezenta debitul datorat pârâtului.
A fost introdusă o nouă cerere de executare silită la B. M. S. formându-se dosarul de executare silită nr. 51/2009, în care la data de 22.01.2009 s-a emis dispoziție de poprire la data de 28.01.2009 către terțul poprit Raiffeisen Bank București în vederea executării aceluiași titlu, până la concurența sumei de 8932 lei.
La data de 13.02.2009 reclamanta a virat în contul B. M. S. suma de 70.503 lei, reprezentând dosarele de executare de la 44/2009 la 53/2009.
La data de 07.05.2009 prin adresa nr. 46/2009, depusă la terțul poprit la 08.05.2009, executorul judecătoresc M. S. a solicitat ca sumele consemnate în recipisele CEC cu nr._/29.12.2008 în valoare de_,02 lei,_/23.12.2008 în valoare de_,87 lei,_/03.02.2009 în valoare de_,00 lei și_/18.11.2008 în valoare de 515,50 lei, în total 64.690 lei, să se vireze în contul RO 63 RZBR_, beneficiar ., reprezentând contravaloare drepturi salariale și cheltuieli de executare în mai multe dosare printre care și dosarul 47/2009, din care suma de 173,39 lei să se reconsemneze la dispoziția executorului. Astfel suma de virat în cont a fost de 64.517 lei.
Potrivit mențiunilor cuprinse în adresa nr._/30.04.2013 emisă de C.E.C. Bank Sucursala Târgoviște, B. Mhai S. a ordonat prin ordin de plată achitarea sumei de 64.517 lei către P. SA.
Având în vedere că la acea dată conturile și depozitele P. SA erau blocate față de dispoziția de poprire emisă de B. Chersa S., banca a virat conform înscrisurilor -ordine de plată numerele 248 -253, către B. Chersa S. suma de 64.174,89 lei.
Prin adresa nr. 46/2009 emisă la 09.05.2009 B. M. S. a comunicat . potrivit mențiunilor cuprinse în adresa 46/2009 din 07.05.2009 a fost restituită suma de 64.517 lei aferentă dosarelor de executare nr. 45-53.
Față de cele arătate se reține că suma nu a fost achitată pârâtei de către executorul judecătoresc M. S., ci a fost restituită în conturile reclamantei, deschise la terțul poprit.
Potrivit dispozițiilor art. 1092 Cod civil ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus restituirii.
Având în vedere că din înscrisurile aflate la dosar s-a stabilit cu certitudine că suma achitată a fost restituită creditoarei, instanța reține că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1092 Cod civil.
Față de cele arătate instanța va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă pronunțată în primul ciclu procesual, cererea de intervenție a fost calificată ca fiind accesorie, în favoarea pârâtei. În decizia instanței de casare nu s-au făcut mențiuni cu privire la această calificare. Se va reține astfel calificarea intervenției ca accesorie, având în vedere că intervenientul nu a invocat un drept propriu, ci a urmărit apărarea drepturilor pârâtului.
Constatând că cererea principală urmează a fi respinsă iar pârâtul nu a căzut în pretenții, se reține că apărarea terțului intervenient a fost utilă pârâtului, motiv pentru care intervenția voluntară accesorie în sprijinul acestuia va fi admisă.
În privința cheltuielilor de judecată având în vedere disp. art. 274 C.pr.civ. potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2700 lei, reprezentând onorariu avocat conform chitanțelor . 7/04.09.2012 și . 57/31.05.2013, către pârât.
Împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria Găești a declarat recurs reclamanta invocând dispozițiile art. 1169 Cod civil conform cărora „Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie sa o dovedească” și făcând trimitere la doctrina conform căreia „Dacă reclamantul a dovedit faptul generator al dreptului său, pârâtul este obligat să iasă din pasivitate și să se apere, să dovedească netemeinicia pretențiilor reclamantului. [...] așa încât reclamantul va avea câștig de cauză, exceptând ipoteza în care pârâtul, la rândul lui va invoca si va proba un mijloc de apărare care să paralizeze pretenția formulată împotriva sa [...].
În acest context se menționează că pentru a răsturna situația probată de partea vătămată, pârâtul are, la rândul lui, sarcina de a invoca apărări și de a aduce dovezi în susținerea celor invocate, iar pentru a dovedi netemeinicia celor invocate de reclamant, probele propuse de pârât în susținerea apărărilor formulate trebuie să fie suficient de concludente pentru a paraliza pretențiile formulate de reclamant. Astfel este evident că nu este suficient să se formuleze o apărare nesusținută în concret de o dovadă clară a celor invocate.
În speța, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantă, bazându-se pe adresele emise de B. M. S., prin care acesta susține că sumele aferente dosarelor de executare nr. 45-53/2009 ar fi fost restituite către recurentă.
În opinia recurentei, contrar celor reținute de instanță, din verificările efectuate de recurentă nu a rezultat creditarea contului deschis la Raiffeisen Bank - Agenția București, astfel cum a solicitat executorul prin adresa nr. 46/2009 emisă în data de 07.05.2009.
În aceste condiții, chiar dacă CEC Bank - Suc. Târgoviște a confirmat faptul că B. S. a ordonat achitarea sumei către recurentă, atât timp cât contul acesteia nu a fost creditat cu suma respectivă, in mod evident că suma de bani executată nedatorat în cadrul celei de a doua proceduri de executare silită, nu a fost restituită recurentei și având în vedere că ea a probat executarea silită a sumei urmărite în cadrul dosarului de executare nr. 51/2009 constituit la B.E.J. M. S. prin depunerea relațiilor de la terțul poprit (extras de cont), faptul consemnării sumei la dispoziția executorului judecătoresc nefiind contestat nici de către acesta din urmă, nu poate fi primită apărarea potrivit căreia suma de bani a fost restituită recurentei.
S-a subliniat că din probele administrate în cauză s-a confirmat că sumele în discuție nu au fost virate în conturile recurentei, astfel că intimata nu a făcut dovada restituirii către recurentă a sumelor executate în dosarul de executare nr. 51/2009 al B. S..
S-a făcut trimitere totodată la prevederilor art. 1092 Cod civil corespunzător cărora „Orice plată presupune o datorie; ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii”.
Așa cum s-a arătat la prezentarea situației de fapt, pârâta ar fi fost îndreptățită să obțină de la Subscrisa, în temeiul sentinței civile pronunțate de către instanță, doar suma de 9655,10 lei, sumă care a fost achitată intimatei în cadrul primei proceduri de executare silită.
Cu toate acestea, intimata a înțeles să obțină executarea aceleiași hotărâri judecătorești prin procedura de executare silită ulterioară, mandatând în acest sens B.E.J. M. S. în cadrul dosarului de executare nr. 51/2009, dosar în cadrul căruia recurenta a fost silită să efectueze o a doua plată în baza aceluiași titlu executoriu. Susținerile intervenientului potrivit cărora suma executată silit ar fi fost restituită recurentei nu au fost probate și nu se confirmă, fără o dovadă concludentă în acest sens.
Față de aceste împrejurări de fapt și de drept, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă, precum și orice alte dispoziții legale invocate în motivele de recurs.
Prin întâmpinarea depusă la data de 10 martie 2015 intimata arată că recurenta susține în mod nefondat că sentința nr. 482/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care a obținut plata unor compensații bănești de la recurentă a fost executată de două ori în procedura executării silite, în realitate executând o singură dată titlul executoriu de către B. M. D. și M. A., că a doua procedură de executare silită începută de B. M. S. nu a fost finalizată neîncasând de două ori suma respectivă, astfel că tribunalul a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond cu îndrumarea de a efectua expertiză contabilă, astfel că B. M. S. a restituit recurentei suma datorată pentru intimată .
Examinând sentința civilă în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului ca și de dispozițiile legale incidente în cauză tribunalul va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit sentinței civile nr. 482/01.04.2008 rămasă irevocabilă, recurenta din cauza de față a fost obligată să plătească intimatei suma de 7799 lei cu titlu de drepturi salariale restante.
În temeiul titlului executoriu intimata a procedat la executarea silită, prima executare silită făcând obiectul dosarului de executare nr. 427/2008 B. M. D. și M. A. D., executarea realizându-se prin înființarea poprii pe conturile recurentei deschise la Raiffeisen Bank S.A.
Ulterior, intimata a mai solicitat odată executarea silită a aceluiași titlu executoriu, executarea silită ce a făcut obiectul dosarului nr. 51/2009 al B. M. S..
Executarea silită s-a realizat tot prin poprire pe conturile recurentei deschise la aceeași bancă, însă potrivit adresei nr. 46/2009 emisă de B. M. S. și înregistrată sub nr. 7484/08.05.2009 la CEC Bank acesta a restituit recurentei suma de 64.517 lei pentru nouă dosare printre care se află și cel al intimatei.
Așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză B. M. S. și-a îndeplinit obligațiile de restituire către recurentă a sumei datorate pentru intimată în cuantum de 8.932.000 lei.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță executorul judecătoresc M. S. nu a achitat intimatei suma de bani supusă executării silite ci a fost restituită în conturile recurentei deschise la terțul poprit.
Susținerea recurentei în sensul că în raport de obiectivul stabilit pentru efectuarea expertizei contabile orice concluzie suplimentară excede cadrului stabilit de instanță în sensul că expertul nu era îndrituit că concluzioneze că B. M. S. a restituit reclamantei suma datorată pentru intimată nu poate fi reținută de vreme ce efectuarea expertizei tehnice a fost dispusă ca fiind unicul mijloc de probă care este de natură să înlăture orice dubiu referitor la creditarea sau nu a contului reclamantei și numai un expert în materie contabilă avea posibilitatea să verifice documentele cu valoare contabilă esențial pentru dezlegarea pricinii.
Într-o atare situație expertul tehnic, după verificarea documentelor contabile se impunea să concluzioneze cu privire la chestiunea în litigiu.
Așadar, pe cale de consecință, față de considerentele de mai sus, tribunalul, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta reclamantă S.C. O. P. S.A., cu sediul în municipiul București, sectorul 1, ., înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul București sub nr. J40/8302/23.10.1997, având CUI_, împotriva sentinței civile nr. 1380 pronunțată la data de 13.10.2014 de către Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă V. M., domiciliată în ., județul Dâmbovița, și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocat „A. G.” cu sediul în municipiul Târgoviște, ., județul Dâmbovița, și cu intimatul intervenient în interesul pârâtei B. E. Judecătoresc „M. S.”, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 37A, ..
Menține hotărârea recurată.
Obligă pe recurentă la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. Ș. G. S. A. S.
GREFIER,
I. M.
Jud. fond P. M.
Judecătoria Găești
Dosar fond nr._
Red. G.S.
Tehnored. M.P. / I.M./A.G-/S.M.
2 ex /12.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 280/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 120/2015. Tribunalul... → |
|---|
