Pretenţii. Decizia nr. 925/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 925/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 6765/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 925
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. L. B. - judecător
Judecător D. G.
Judecător L. M.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă I. E., împotriva sentinței civile nr._/19.10.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat G. V., pentru recurenta reclamantă I. E. și avocat C. E., pentru intimatul pârât B. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat G. V., pentru recurenta reclamantă I. E., depune la dosarul cauzei cerere prin care solicită ca membrul completului de judecată C2R, judecător L. L. B. să se abțină de la soluționarea cauzei, precum și o rezoluție din 23.04.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Avocat C. E., pentru intimatul pârât B. I., depune la dosar înscrisul solicitat de instanță la termenul anterior, respectiv autorizație de construcție pentru imobilul cu destinație garaj nr. 8.
La interpelarea instanței, apărătorul recurentei reclamante arată că nu înțelege să formuleze cerere de recuzare, ci solicită abținerea membrului completului de judecată C2R, judecător L. L. B..
Avocat C. E., pentru intimatul pârât B. I., solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 305 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de intimatul pârât, prin apărător.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe fond.
Avocat G. V., pentru recurenta reclamantă I. E., solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, arătând că prima instanță nu a cercetat fondul. Mai arată că prima instanță a recunoscut expertul a făcut un calcul sumar cu privire la lipsa de folosință a terenului, însă nu a precizat concret cât reprezintă lipsa de folosință. În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile și pe fond admiterea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată în ce privește teza subsidiară.
Avocat C. E., pentru intimatul pârât B. I., solicită instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile ca legală și temeinică. Arată că dreptul de proprietate invocat de către recurenta reclamantă depinde în totalitate de soluțiile care se vor da în litigiile pe care le are cu Statul Român, deoarece această suprafață de teren este de utilitate publică și nu s-a transferat nici un atribut ca efect al dreptului de proprietate către reclamantă. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
La data de 02.03.2011 reclamanta I. E. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul B. I., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata lipsei de folosință pe ultimii 3 ani pentru suprafața de teren pe care este amplasat garajul, respectiv suma de 1000 lei precum și terenul aferent folosirii garajului.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că prin sentința civilă nr.1281/29.02.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._/4/2005, sentință rămasă definitivă și irevocabilă i-a revenit în proprietate și suprafața de 371 mp situată în C., ., nr.7, pe care se găsesc amplasate un număr de 8 garaje, printre care se numără și garajul pârâtului.
Mai arată că garajele au aceeași mărime și suprafață de 371 mp, fiecare având 1/8 din suprafață, rezultând că fiecare proprietar de garaj folosește suprafața de 46,37 mp, iar în această suprafață intră atât terenul pe care este amplasat garajul cât și terenul necesar accesului în garaj până la domeniul public, iar datorită faptului că părinții săi au fost arestați a permis diverselor persoane să folosească terenul în diverse scopuri.
În apărare, pârâtul B. I., prin apărător formulează întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta nu este proprietara terenului pentru care solicită lipsa de folosință, iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, avându-se în vedere că este proprietarul terenului, în baza Ordinului prefectului nr.56 emis la data de 20.08.1992.
Prin încheierea de ședință din data de 04.11.2011 instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă până la soluționarea sesizării înaintate de Curtea de Apel C., în dosarul nr._/215/2011,cu privire la procesul verbal de posesie nr.2678/E/24.06.1997 având ca obiect anulare act.
Împotriva încheierii de suspendare a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia civilă nr.185/01.02.2012 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr._ s-a admis recursul formulat de către reclamantă, s-a modificat încheierea pronunțată la data de 04.11.2011, în sensul respingerii cererii de suspendare formulate de pârâtul B. I., trimiterea dosarul aceleiași instanțe în vederea continuării judecății .
Prin procesul verbal încheiat la data de 10.04.2012 de către judecătorul delegat, instanța a dispus trimiterea cauzei în vederea stabiliri unui nou termen de judecată la completul inițial investit, fiind stabilit termen de judecată la data de 04.05.2012, cu citarea părților.
Prin sentința civilă nr._/19.10.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta I. E. împotriva pârâtului B. I., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1281/29.02.2008 a Judecătoriei Sector 4 București, pronunțată în dosarul nr._/4/2005 s-a admis în parte acțiunea, completată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul N. M. și cu intervenientul forțat N. M., s-a anulat certificatul de moștenitor nr.1257/1991 emis de către notariatul de stat Sector 4, s-a constatat că reclamanta și pârâtul sunt moștenitorii defunctului N. N., cu o cotă de ½ fiecare, s-a dispus sistarea stării de indiviziune a părților și atribuirea bunurilor conform rapoartelor de expertiză efectuate.
Astfel, instanța constată că așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat de expert C. A. reclamanta I. E. deține în baza sentinței civile 1281/29.02.2008 a Judecătoriei Sector 4 București, pronunțată în dosarul nr._/4/2005 un teren în suprafață dec 371,18 mp, situat în C., ., județul D. a cărui identificare a avut la bază raportul de expertiză întocmit de expert D. Z. prin care reclamantei i s-a atribuit suprafața de teren, iar în urma măsurătorilor efectuate a rezultat o suprafață de 408 mp, delimitată conform planului de situație, anexă 1 la raport de conturul punctelor_-43-44-45-46-47-48-49-167, având ca vecinătăți la Nord-imobil-., la Est-teren Primăria C., la Sud-., la vest-N. M., teren pe care se află situate 7 construcții cu destinație de garaje și numerotate de la 1 la 8.
De asemenea, prin același raport se arată că imobilul construcție cu destinația de garaj 8 aparține pârâtului B. I. și este amplasată parțial pe terenul reclamantei, fiind ocupată o suprafață rezultată din măsurători de 6,8 mp reprezentat de planul de situație anexă 1 la raport, definit de conturul punctelor_-206, având ca vecinătăți la Nord-imobil .-I. E., la Sud-I. E.,la Vest-N. M.., suprafață în valoare de 5181 lei.
Conform suplimentului la raportul de expertiză efectuat de expert C. A. se face un calcul sumar cu privire la lipsa de folosință a terenului, indicându-se Hotărârea Consiliului Local 428/25.11.2010 și raportul nr._/09.11.2011 al Primăriei C.-Direcția Impozite și Taxe, dar fără să se precizeze în concret cât reprezintă lipsa de folosință cu privire la terenul situat în C., ., județul D..
Întrucât reclamanta nu a făcut dovada cu probele administrate în cauză în ceea ce privește lipsa de folosință cu privire la terenul situat în C., ., județul D., instanța a respins acțiunea formulată de către reclamanta I. E. împotriva pârâtului B. I., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta I. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta arată că pârâtul deține parte din garaj pe terenul acesteia din zona "0" a municipiului C. de 6,8 m.p.
Mai arată că s-a făcut un calcul sumat privind lipsa de folosință și nu s-a precizat în concret lipsa de folosință, iar matematic ceea ce nu există nu poate fi egal cu o uniate calculată sumar.
În mod greșit prima instanță a respins acțiunea reclamantei pe motiv că nu a făcut dovada lipsei de folosință cu probele administrate în cauză, dovada certă fiind faptul că pârâtul în mod ilegal un garaj parte și pe terenul recurentei, teren pe care nu îl poate folosi.
Prima instanța a privat recurenta de dreptul de folosință și i-a expropriat terenul, fără o dreaptă despăgubire.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând actele și lucrările cauzei, tribunalul constată că recursul reclamantei este fondat.
Astfel, deși prima instanță a încuviințat efectuarea unei expertize care a stabilit că pârâtul a amplasat un garaj pe suprafața de 6,8 m.p. teren proprietatea reclamantei, nu a fost determinată nici prin această expertiză și nici prin alte probe contravaloarea lipsei de folosință asupra terenului respectiv în cei trei ani anteriori formulării acțiunii.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.pr.civ., va fi admis recursul reclamantei, va fi casată sentința civilă nr._/2012 pronunțată de Judecătoria C. și va fi reținută cauza spre rejudecare, urmând a fi puse în discuție probe referitoare la valoarea lipsei de folosință pentru suprafața ocupată de intimatul-reclamant din terenul proprietatea reclamantei, după ce aceasta din urmă va preciza în concret câtimea obiectului cererii sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă I. E., împotriva sentinței civile nr._/19.10.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. I.,
Casează sentința civilă nr._/19.10.2012, pronunțată de Judecătoria C. și reține cauza spre soluționare.
Stabilește termen la 20.06.2013.
Se citează părțile.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Mai 2013.
Președinte, L. L. B. | Judecător, D. G. | Judecător, L. M. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.L.M.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond:C.C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1319/2013. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Sentința nr. 8/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
