Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 484/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 484/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 9303/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1093/2013
Ședința publică de la 07 Iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător G. C. F.
Judecător L. M.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de pârâta R. V. C. și de pârâtul R. D. împotriva sentinței civile nr. 484/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul P. H., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta asistată de avocat E. V., cu împuternicire avocațială la dosar, apelantul asistat de avocat F. P., cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul asistat de avocat C. M., cu împuternicire avocațială la dosar
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța pune în discuție calificarea juridică a căii de atac, în raport de obiectul cauzei.
Părțile prin apărători arată că este recurs calea de atac.
Instanța califică recurs calea de atac, având în vedere valoarea obiectului cauzei, respectiv donația de 37.652 lei și în raport de disp. art. 2821 C.p.c., după care pt. compunerea în complet de recurs, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta asistată de avocat E. V., cu împuternicire avocațială la dosar, recurentul asistat de avocat F. P., cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul asistat de avocat C. M., cu împuternicire avocațială la dosar
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat P. pt. recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii formulată de reclamant și arată că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Avocat E. V. pt. recurentă pune aceleași concluzii și arată că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Avocat M. pt. intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond și arată că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 484/2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost admisă actiunea civila formulata de reclamantul P. H., în contradictoriu cu paratii R. V. C. si R. D..
s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de donatie autentificat sub nr. 1649/23.08.2011 de BNP N. M. din C. si dispune repunerea partilor în situatia anterioara.
A fost obligată parata catre reclamant la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 1500 lei reprezentand onorariu avocat nși către stat a sumei de 2122 lei reprezentand cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 18.04.2012 reclamantul P. H. a chemat în judecată pe pârâții R. (fostă P.) V. C. și R. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de donație aut. sub nr. 1649/23.08.2011 de BNP N. M. și totodată să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui contract, în sensul că pârâtul R. D. să restituie imobilul situat în . D., T 10 P 20/4, ce a făcut obiectul contractului de donație,cu plata cheltuielilor de judecată.
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a susținut că la data de 23.08.2011 împreună cu R. V. C., fosta sa soție, au încheiat contractul de donație aut. sub nr. 1649/23.08.2011 de BNP N. M., potrivit căruia au gratificat pe tatăl fostei sale soții și respectiv fostul său socru, donându-i imobilul proprietatea lor comună, situat în comuna Malu M., ., compus din suprafața exclusivă de 962 mp teren intravilan, lotul nr. 8 A, împreună cu construcția aferentă C 1 cu destinația de casă de locuit, cu o suprafață construită la sol de 232 mp, cu regim de înălțime P + M, având la parter 2 încăperi, baie, living și terasă, iar la mansardă 6 încăperi, hol și 2 terase și suprafața indiviză de 94 mp care face parte dintr-o suprafață mai mare de 1617 mp, alee de acces P 20 A, însă cu condiția ca pârâta,soția sa la acea dată, să-l gratifice și în numele reclamantului pe fratele său P. V., cu un alt imobil situat în . D., compus din suprafața totală de 1011 mp teren intravilan reprezentând P 12 A, situat în T 10 P 12, împreună cu construcția existentă pe acesta și suprafața indiviză de 99 mp teren care face parte dintr-o suprafață mai mare de 1617 mp, alee de acces, P 20 A, în acest sens întocmindu-se în aceeași zi în care s-a încheiat contractul de donație atacat și o procură specială prin care reclamantul o împuternicea pe pârâtă ca în numele său și pentru el să doneze fratelui său P. V. imobilul menționat, întrucât intenția celor doi soți viza un grup de contracte, care ar fi trebuit încheiate simultan.
Precizează că a întocmit procură specială aut. sub nr. 1650/23.08.2011 la BNP N. M., întrucât până la finalizarea celui de-al doilea contract de donație, reclamantul a trebuit să părăsească țara, în vederea efectuării unor intervenții chirurgicale de mare risc în străinătate.
Arată că după încheierea contractului de donație atacat, pârâta a refuzat să mai întocmească și al doilea contract, așa cum era înțelegerea părților, iar în aceste condiții contractul de donație este nul absolut, întrucât nu îndeplinește condițiile de valabilitate prevăzute de lege.
În drept invocă dispozițiile art. 966, 948 Cod civil.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus la dosar contract de donație aut. sub nr. 1649/23.08.2011 de BNP N. M., procură specială aut. sub nr. 1650/23.08.2011 de BNP N. M..
Prin încheierea de ședință de la 25.06.2012 instanța a admis cererea de ajutor public judiciar și a scutit reclamantul de plata taxei de timbru în cuantum de 2117 lei și 5 lei timbru judiciar.
La data de 25.06.2012 pârâții R. V. C. și R. D. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
În fapt, susțin că actul de donație nu s-a încheiat sub condiție, așa cum susține reclamantul, iar dacă ar fi existat o astfel de condiție, ar fi trebuit inserată în actul de donație.
Menționează că reclamantul a plecat din țară după aprox. 2 săptămâni de la încheierea contractului de donație, astfel că nimeni nu l-a împiedicat să încheie un alt act juridic.
Arată că au încheiat contractul de donație cu intenția de a gratifica, astfel că acesta nu este lipsit de cauză.
Pârâții au depus la dosar declarații de martor din dosar nr._/215/2012, chitanțe transfer bani prin serviciul Western Union.
În scop probator, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu pârâților și proba testimonială, în cauză fiind audiați martorii S. D. M. și R. M. F., iar pârâții au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu reclamantului, precum și proba testimonială cu 2 martori, în cauză fiind audiați martorii B. D. S. și B. S. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, instanța de fond a constatat și reținut că la data de 23.08.2011 reclamantul împreună cu pârâta (fosta sa soție) au încheiat contractul de donație aut. sub nr. 1649/23.08.2011 de BNP N. M., potrivit căruia au gratificat pe tatăl pârâtei, respectiv pârâtul R. D., donându-i acestuia imobilul proprietatea comună a soților, situat în comuna Malu M., ., T 10 P 20/4, așa cum este descris în contract, cu condiția ca pârâta să-l gratifice și în numele reclamantului pe fratele acestuia P. V., cu un alt imobil proprietatea comună a soților,situat tot în .. D..
În acest sens, tot la data încheierii contractului a fost întocmită o procură autentică specială, prin care reclamantul a împuternicit-o pe pârâtă ca în numele său și pentru el să-i doneze fratelui său imobilul proprietatea lor comună, reclamantul părăsind țara în vederea unei efectuării unei intervenții chirurgicale.
Ulterior, pârâta a refuzat să mai încheie și al doilea contract de donație în sensul gratificării fratelui reclamantului, întrucât relațiile dintre părți au fost grav afectate, pronunțându-se desfacerea căsătoriei prin divorț, iar pârâta a introdus la partajul bunurilor comune imobilul ce urma a fi donat către fratele reclamantului.
Starea de fapt a fost reținută de instanță din răspunsurile la interogatoriu ale părților, din actele depuse la dosar coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Astfel, martorul R. M. F. care se afla în biroul notarial, întrucât efectua practica profesională la acest birou, a declarat că la data respectivă reclamantul și pârâta au încheiat o succesiune de acte notariale prin înțelegere și anume o donație către tatăl pârâtei precum și o vânzare, unde amândoi soții au fost de acord, urmând o altă donație către fratele reclamantului, care urma a se încheia, după intabularea construcției, toate fiind bunuri proprietate comună.
Spune martorul că în acest sens, reclamantul i-a înaintat pârâtei o sumă de bani ce reprezenta prețul următorului contract de donație către fratele reclamantului, încheindu-se și o procură specială în acest sens, întrucât reclamantul urma să plece în Italia,deoarece suferise o intervenție chirurgicală.
Arată că ulterior pârâta a solicitat intabularea imobilului ce urma a fi donat, spunând că nu mai este de acord cu donația către fratele reclamantului, întrucât între ea și reclamant au intervenit neînțelegeri.
Mai declară martorul că a auzit când părțile s-au înțeles să-și facă donații reciproce, iar la vremea respectivă nu a existat nici o îndoială în privința relației între părți.
De asemenea, martorul S. D. M. care este angajat al BNP, unde s-a încheiat contractul de donație, ocupându-se cu partea cadastrală a actelor întocmite, arată că părțile s-au prezentat la notar unde au întocmit un contract de vânzare-cumpărare al unui apartament și urmau să doneze unul către celălalt câte o locuință în Malu M..
Arată martorul că pe unul din terenuri nu era intabulată construcția, astfel că nu s-a putut întocmi contractul de donație și în favoarea reclamantului, iar în momentul în care documentația cadastrală a fost actualizată, pârâta nu a mai fost de acord să încheie și al doilea contract de donație, deși a fost contactată telefonic de biroul notarial, aceasta spunând că acea construcție nu va mai face obiectul donației, ci va fi supusă partajului de bunuri comune.
Spune martorul că pârâta a venit la biroul notarial înainte de încheierea actelor și a declarat că își va chema soțul din Italia pentru a încheia donația, fiind vorba de două donații, ceea ce s-a și întâmplat, însă datorită lipsei extrasului CF pentru cea de-a doua construcție, contractul de donație către fratele reclamantului nu a putut fi încheiat concomitent cu cel în litigiu, reclamantul întocmind în acest sens o procură specială pe care o împuternicea pe pârâtă pentru a doua donație.
În ceea ce privește martorele propuse de pârâți respectiv B. S. M. și B. D. S., acestea nu au fost prezente la încheierea contractului de donație, însă cunosc că părțile au gratificat pe tatăl pârâtei cu un imobil situat în . D..
Spun martorele că pârâta este asociată cu un cetățean italian,având o firmă care a ridicat mai multe construcții, că cetățeanul italian îi susținea pe cei doi, iar banii investiți în imobile au fost și ai acestuia.
Potrivit art. 966 Cod civil, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect.
Conform textului de lege mai sus evocat, convenția încheiată între părți, întemeiată pe o cauză falsă, nu poate produce nici un efect cât timp nu a fost respectată înțelegerea părților privind încheierea celor două contracte de donație, ceea ce a afectat ulterior regimul comunității de bunuri.
Instanța de fond nu a putut reține afirmația pârâtei aceea că actul de donație nu a fost încheiat sub condiție, întrucât înțelegerea părților este evidentă, ea rezultând din declarațiile martorilor care au fost prezenți la întocmirea actelor autentice și au relatat starea de fapt reală în care a fost încheiat contractul.
Potrivit art. 967 cod civil convenția este valabilă și în situația în care cauza nu este expresă, aceasta fiind prezumată până la dovada contrarie și cum prezumția este relativă, cel care invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei are sarcina probei prin orice mijloc admis de lege.
Așadar, contractul de donație a fost încheiat prin consimțământul părților în baza unei înțelegeri, aceea de a încheia două contracte de donație, adică de a se gratifica reciproc, însă cum al doilea contract nu a mai fost încheiat, este evident că acest contract este fondat pe o cauză falsă.
În structura actului juridic civil cum este contractul, intră două elemente, respectiv scopul imediat și scopul mediat, primul fiind numit și scopul obligației, iar al doilea reprezintă scopul actului juridic și constă în motivul determinant al încheierii acestuia, cuprinzând însușirile unei prestații.
Pentru a fi valabilă însă, cauza actului juridic trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să existe, să fie reală, licită și morală.
Obligația fondată pe o cauză falsă, conform art. 966 Cod civ., nu poate avea nici un efect și cauza nu este reală atunci când există eroare asupra motivului determinant, adică asupra scopului mediat.
Concordanța cauzei actului juridic cu legea conferă acesteia caracterul de cauză licită și morală, iar în caz contrar ea nu produce nici un efect, la fel ca și cauza falsă, în condițiile art. 966 Cod civ. rap. la art. 968 Cod civ., iar sancțiunea care intervine în cazul cauzei ilicite, imorale este nulitatea absolută a actului juridic respectiv.
Nefiind respectată înțelegerea părților de a se întocmi și al doilea contract, condiții în care ambele contracte de donație care cuprindeau contraprestațiile nu mai sunt reciproce, cauza este falsă, dar și imorală, iar sancțiunea care intervine este nulitatea absolută.
Raportat la aspectele invocate, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată, admițând-o și constatând nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 1649/23.08.2011 de BNP N. M. și dispunând repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, în sensul ca pârâtul R. D. să restituie imobilul ce a format obiectul contractului de donație.
În temeiul disp. art. 274 Cod civ., pârâta care se află în culpă procesuală, a fost obligată către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu avocat.
Având în vedere că reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de plata taxei de timbru, instanța va face aplicarea dispoz. art. 18 din Ordonanța de Urgență nr. 51/2008, potrivit cu care "cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume".
Cum în speță, pârâta a căzut în pretenții, aceasta a fost obligată către stat la plata sumei de 2122 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, la rămânerea irevocabilă a acestei sentințe.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Dezvoltând motivele de apel, pârâtul R. D. a arătat că potrivit art. 1191 cciv proba cu martori e inadmisibilă în contra sau peste conținutul unui contract. Aceste dispoziții au fost încălcate de prima instanță care putea să administreze proba cu martori doar pentru a stabili condițiile în care s-a încheiat contractul, dar avea obligația de a ignora partea din declarațiile martorilor care se referea la clauzele contractului. Din felul în care s-a redactat hotărârea rezultă că instanța a reținut din proba testimonială că donația s-ar fi încheiat sub condiție (aceea de a fi încheiat și cel de-al doilea contract de donație în favoarea fratelui reclamantului) or aceasta constituie o clauză contractuală, o modificare a naturii contractului, ceea ce e inadmisibil a se dovedi cu martori. Instanța a aplicat greșit dispozițiile legale cu privire la sancțiunea nulității contractului. Nulitatea contractului presupune că la data încheierii acestuia să se fi încălcat o dispoziție legală imperativă. Lipsa cauzei sau o cauză nelicită în contractul de donație presupune că donatorul să nu fi avut intenția de a dona sau această intenție să fi fost determinată de aspecte imorale. Prin urmare reclamantul trebuia să facă strict dovada că el nu a intenționat să doneze sau că voința sa a fost alterată și a încheiat actul împins de anumite împrejurări iețite din tiparul normalității. Din modul în care au fost redactate acțiunea și ulterior hotărârea rezultă că atât reclamantul cât și instanța au confundat lipsa cauzei sau imoralitatea ei cu neîndeplinirea unei condiții.
Donatori sunt reclamantul și R. V. C., iar instanța a analizat lipsa cauzei sau ilicitatea acesteia numai din perspectiva reclamantului.
În drept pârâtul a invocat disp. art. 296 cciv.
Pârâta R. C. V. a criticat sentința sub aspectul faptului că instanța de fond nu a făcut nici un fel de referire la apărările sale referitoare la intenția clar exprimată de a dona, făcând confuzie între o cauză de nulitate a actului și o condiție a acestuia. În materia contractului de donație, nulitatea intervine numai atunci când se face dovada lipsei intenției de a dona. În cazul de față intenția de a dona este clară, chiar și reclamantul a recunoscut că a existat intenția de a dona, dar că ea a fost supusă condiției de a se încheia un al doilea act. Această susținere nu este dovedită cu probe legale, audiindu-se nelegal martori peste conținutul unui act. Procura întocmită de reclamant vine să demonstreze că la momentul încheierii contractului de donație a existat și din partea reclamantului animus donandi.
La data de 26.04.2013, aceasta a dezvoltat motivele de apel, arătând că la data încheierii contractului voința reală a părților, scopul imediat, motivul pentru care au încheiat actul a fost acela de a gratifica. Cauza în cazul contractului de donație cuprinde așadar, în primul rând, voința de a dărui, animus donandi, și apoi motivul care a hotărât pe dispunător să facă liberalitatea, fără însă ca aceste elemente să poată fi separate și analizate în mod separat, ele formând un tot unitar. Dacă ar fi existat o obligație, o sarcină sau o condiție aceasta ar fi trebuit inserată în contract, cu atât mai mult cu cât reclamantul a fost prezent, a citit și semnat contractul în prezența notarului.
Intimatul P. H. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelurilor întrucât după încheierea contractului de donație autentificat sub nr. 1649/2011 la BNP N. M. pârâta R. V.-C. a refuzat să mai întocmească un al doilea contract de donație așa cum s-au înțeles anterior astfel încât ne aflăm în situația unui element esențial al actului juridic civil întocmit și anume cauza, într-o asemenea situație lipsind atât scopul imediat (lipsa intenției e a gratifica) cât și scopul mediat (motivul determinant al încheierii actului juridic), astfel că acest contract este nul absolut.
În ședința publică din data de 07.06.2013, în raport de disp. art. 282 ind 1 Cpciv si de Decizia ICCJ pronunțată în urma examinării recursului în interesul legii 32/2008, Tribunalul a calificat calea de atac ca fiind recursul.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și a disp. Art. 3041Cpciv, Tribunalul reține că recursurile sunt întemeiate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
Contractul de donație autentificat sub nr. 1649/23.08.2011 la BNP N. M., a cărui nulitate absolută a constituit obiectul prezentei cauze, a materializat acordul de voință prin care reclamantul P. H. și pârâta R. (P.) V.-C. au transmis, cu intenție liberală, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în . 10, P 20/4 pârâtului R. D..
Reclamantul a invocat drept motiv de nulitate absolută lipsa cauzei determinată (conform motivării în fapt a cererii introductive) de neîndeplinirea unei condiții respectiv aceea ca pârâta R. V.-C. să îndeplinească obligația de a-l gratifica, în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamantului, pe numitul P. V. cu un alt imobil.
Cauza sau scopul este acel element al actului juridic civil care consta in obiectivul urmarit la incheierea unui asemenea act.
În structura cauzei actului juridic intra doua elemente: scopul imediat numit si scopul obligatie si scopul mediat numit si scopul actului juridic care consta in motivul determinat al incheierii acestuia.
In actele cu titlul gratuit scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica.
Din interpretarea dispozitiilor art. 966-968 Cciv, rezulta ca pentru a fi valabila cauza trebuie sa indeplineasca, cumulativ, urmatoarele conditii: sa existe, sa fie reala, sa fie licita si morala. Aceste conditii de valabilitate se raporteaza la scopul mediat.
Spre deosebire de contractele sinalagmatice, unde cauza fiecareia dintre obligatiile partilor o constituie executarea prestatiei promise de catre cealalta parte, in contractele cu titlu gratuit cauza obligatiei celui ce dispune consta in intentia de a mari patrimoniul celui gratificat, fara a primi in schimb o contraprestatie. In ceea ce priveste simplele motive, desi in principiu ele nu sunt determinante pentru validitatea actului, liberalitatea nu va fi valabila decat daca vointa de a gratifica a fost determinata de un mobil care sa nu contravina regulilor de convietuire sociala.
Art. 967 Cciv instituie două prezumții respectiv cea de valabilitate a cauzei, indiferent de faptul redării ei în înscrisul constatator al actului juridic, și cea de existență a cauzei, ceea ce înseamnă că ea nu trebuie dovedită.
Aceste prezumții sunt însă relative, astfel încât cel ce invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei are sarcina probei. Fiind vorba de un fapt juridic stricto sensu, este admisibil orice mijloc de probă.
Ca atare, în mod temeinic și legal a apreciat prima instanță că se impune administrarea probei testimoniale în răsturnarea prezumției de existență a cauzei (inexistența cauzei fiind cauza acțiunii cu care a fost investită), criticile formulate de recurenți ce vizează acest aspect neputând fi primite.
Întemeiate apar însă a fi motivele de reformare ce vizează pe de o parte faptul că lipsa cauzei se impunea a fi analizată din perspectiva ambilor donatori pentru a dispune nulitatea totală a contractului de donație, iar pe de altă parte că prezumția de existență a cauzei nu a fost răsturnată.
Astfel, Tribunalul apreciază că invocarea de către reclamant (într-o exprimare deficitară) a unei condiții ce trebuia a fi îndeplinită de pârâtă, respectiv încheierea unui contract ulterior de donație prin care să fie gratificat numitul P. V. nu vizează afectarea contractului de o modalitatea ci se dorește a fi o revelare a scopului mediat al exprimării acordului său de voință, a mobilului care a determinat voința sa liberală.
Acest mobil însă nu contravine vreunei reguli de conviețuire socială, iar neîndeplinirea ulterioară a obligație asumate de către pârâtă nu afectează în nici un fel intenția liberală a reclamantului care se verifică, ca toate condițiile de validitate ale unui act juridic, în raport de data încheierii actului.
Ca atare, din această perspectivă, a momentului în raport de care se stabilește existența vreunei cauze de nulitate, contractul de donație autentificat sub nr. 1649/23.08.2011 la BNP N. M. apare a fi valabil încheiat.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Tribunalul în baza art. 304 pct 9 Cpciv rap la art.312 Cpciv va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea.
În temeiul disp. Art. 18 taza finală OUG 51/2008 va obliga intimata reclamantă la plata către stat a sumei de 1061 lei reprezentând ajutorul public judiciar de care au beneficiat recurenții în fața instanței de recurs.
Față de soluția pronunțată asupra cererii principele, suma de 2122 lei reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamanta în fața instanței de fond va rămâne în sarcina statului, conf. 19 alin.1 din actul normativ anterior menționat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursurile formulate de pârâta R. V. C. și de pârâtul R. D. împotriva sentinței civile nr. 484/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul P. H. .
Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea.
Obligă intimatul reclamant la plata către stat a ajutorului public judiciar în cuantum de 1061 lei de care au beneficiat recurenții în fața instanței de recurs, suma de 2122 lei reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat reclamantul în fața instanței de fond rămânând în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iunie 2013
Președinte, L. A. | Judecător, G. C. F. | Judecător, L. M. |
Grefier, G. D. |
Red LA/2 ex/16.07.2013
G.D. 13 Iunie 2013
J fond L C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1690/2013. Tribunalul DOLJ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
