Contestaţie la executare. Decizia nr. 414/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 414/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 4818/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 414
Ședința publică de la 07 Martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE:L. M. - judecător
Judecător L. L. B.
Judecător D. O.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenții contestatori P. E., Ș. G. și Ș. D., împotriva sentinței civile nr._ din 03.10.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. C. și M. C. prin Primar, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat V. M., cu împuternicire avocațială la dosar, pentru recurenții contestatori Ș. G. și Ș. D. și avocat Tițoiu E., pentru intimații C. L. C. și M. C. prin Primar, lipsă fiind recurentul contestator P. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat V. M., pentru recurenții contestatori Ș. G. și Ș. D., în temeiul art. 402 alin. 2 C.pr.civ. coroborat cu art. 401 C.pr.civ., solicită instanței calificarea căii de atac ca fiind apel.
Avocat Tițoiu E., pentru intimații C. L. C. și M. C. prin Primar, arată că lasă la apreciere calificarea căii de atac.
Instanța constată că în speță nu sunt aplicabile prevederile art 402,al. 2 rap la art 401, al 2 C., intrucat in cauza contestatorii Sapca G. si Sapca D., desi invoca un drept de proprietate asupra bunului imobil in litigiu, totusi cu privire la acest imobi nu s-a procedat nici la vanzarea ori predarea silita a acestuia pentru a fi aplicabile prevederile legale amintite, ci executarea silită s-a pornit pentru o obligatie personala a debitorului și în consecință califică calea de atac ca fiind recurs.
Avocat V. M., pentru recurenții contestatori Ș. G. și Ș. D., depune la dosarul cauzei un raport de expertiză tehnică extrajudiciară, din care un exemplar îl comunică apărătorului intimaților.
Avocat Tițoiu E., pentru intimații C. L. C. și M. C. prin Primar, arată că nu solicită termen pentru observarea înscrisurilor comunicate.
Nemaifiind alte cerei de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe recurs.
Avocat V. M., pentru recurenții contestatori Ș. G. și Ș. D., solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Avocat Tițoiu E., pentru intimații C. L. C. și M. C. prin Primar, solicită instanței respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
La data de 29.02.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, contestație la executare formulată de contestatorul P. E., împotriva formelor de executare - somație întocmită de B. B. T., în dosarul nr. 31/E/2012, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea formelor de executare dat fiind: lipsa capacității procesuale de folosință a creditorului C. L. C.; prescripția dreptului de a cere executarea silită a obligației de „ a face”, respectiv de demolare; imposibilitatea executării obligației de a face – de demolare de către debitorul P. E. dat fiind lipsa oricărui drept real al acestuia în privința imobilului ce se cere a se demola.
În motivarea în fapt, în ceea ce privește nulitatea formelor de executare decurgând din lipsa capacității procesuale de folosința a creditorului " C. L. C. ", a arătat următoarele:
Este indubitabil faptul ca dreptul procedural civil romanesc deschide calea formulării unei acțiuni in justiție - indiferent de stadiul procesual - inclusiv faza executării silite - doar subiecților de drept care au capacitate procesuala de folosința.
Capacitatea procesuală de folosința constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligații pe plan procesual.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001, doar comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public care au "capacitate juridică deplină", adică aptitudinea de a avea drepturi și obligații în general, fără a deosebi intre normele juridice ce reglementează asemenea drepturi și obligații: civile, comerciale, de dreptul muncii, constituționale, administrative, fiscale, procesuale etc.
In accepțiunea Legii 215/2001 Consiliile Locale nu au capacitate procesuala de folosința, neputând sta ca subiecți de drept distincți injustiție in niciuna din fazele procesului civile - nici chiar in cea a executării silite.
Ca organ deliberativ, C. L. are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin competența altor autorități publice, locale sau centrale (art. 38). Legea prevede in terminis că toți consilierii în exercitarea mandatului lor sunt în serviciul colectivității locale (art. 52) și răspund solidar pentru activitatea consiliului din care fac parte sau, după caz, în nume propriu, pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului, precum și pentru hotărârile pe care le-au votat (art. 53, art. 96 și art. 110).
Caracterul strict deliberativ al Consiliilor Locale determina lipsa capacității procesuale de folosința, legea 215/2001 stabilit atribuții limitative, fără ca acestora sa le fie conferita capacitatea de a avea calitatea distincta de subiect de drept procesual.
De altfel în această privință jurisprudența este una constantă, chiar înalta Curte de Casație si Justiție stabilind lipsa capacității procesuale de folosința a Consiliilor Locale:
"Lipsa capacității procesuale de folosință a consiliilor locale în raport de dispozițiile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală
Dispozițiile Legii nr. 215/2001 au stabilit limitativ atribuțiile autorităților administrative, consiliile locale având calitatea de autorități deliberative cărora le lipsește capacitatea de reprezentare în relațiile cu alte autorități administrative sau în justiție.
Potrivit dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 215/2001 primarul este acela care reprezintă unitatea administrativ-teritorială în raporturile cu terții.
Prevederile din legile speciale ce conferă calitate procesuală unor entități fără personalitate juridică sunt de strictă interpretare, mărginită de un cadru procesual specific acestor reglementări " (înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.1103 din 18 martie 2008)
Ori în conformitate cu dispozițiile art. 41 cod procedura civilă, doar persoanele care au folosința drepturilor civile pot sa fie parte in judecata.
In atare condiții exercitarea actelor de procedura civila in faza executării silite de către o persoana care nu are capacitate procesuala de folosința determina nulitatea absoluta a acestora - inclusiv a cererii privind declanșarea executării silite formulata in temeiul dispozițiilor art. 373 indice 1 cod procedura civila.
Referitor la prescripția dreptului de a cere executarea silita, contestatorul precizează că în primul rând trebuie arătat faptul ca obiectul executării silite este o hotărâre judecătoreasca privind o obligație " de a face " respectiv de a demola o construcție P+ 3 situată în C. . 37, așa cum este reglementata aceasta procedura de dispozițiile art. 580 si urm cod procedura civila
Clasificarea unei obligații în demolare ca fiind o obligație de " a face " este una indubitabila si constant realizata de către instanțele judecătorești (ICCJ, Secția Comercială, Decizia nr.1448 din 14 mai 2009)
Din aceasta perspectiva prezintă interes discutarea caracterului prescriptibil al executării unei obligații de a face
Art. 405 alin 1 teza 1 din codul de procedura civila stabilește termenul general de a cere executarea silita ca fiind acela de 3 ani.
Același articol in alin 2 stabilește si momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, respectiv data de la care s-a născut dreptul de a cere executarea silita.
In cauza dedusa judecații titlu executoriu - decizia nr 553 din 04 aprilie 2006 pronunțata de Tribunalul D. in dosarul 709/civ/2004 a dobândit acest caracter la data pronunțării sale .
Trebuie avut în vedere în acest sens ca art. 376 cod procedura civila conferă caracter executoriu acelor hotărâri judecătorești care au devenit definitive, pentru ca dispozițiile art. 377 cod procedura civila se definească noțiunea de hotărâre judecătoreasca definitiva - cu aplicarea in cauza in mod clar a situației reglementata la punctul 3.
Pe cale de consecința - decizia nr. 553 din 04 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul D. in dosarul 709/civ/2004 putea fi investita cu formula executorie si pusa in executare încă din 04 aprilie 2006.
Întrucât acesta este momentul în care începe să curgă termenul prescripției executării silite - de 3 ani - rezulta ca acesta a fost împlinit in data de 04 aprilie 2009.
D. fiind faptul ca executarea silita este începută abia in anul 2012 este mai mult decât evident ca termenul este cu mult împlinit, ca a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silita.
Sancțiunea este una clara - prevăzuta de dispozițiile art. 405 alin ultim cod procedura civila si anume pierderea puterii executorii, cu consecința desființării actelor de executare contestate
În ceea ce privește imposibilitatea executării obligației de a face - de demolare de către debitorul P. E. dat fiind lipsa oricărui drept real al acestuia in privința imobilului ce se cere a se demola, învederează următoarele:
Cu privire la fondul cauzei trebuie arătat faptul ca obligația de a demola construcția este una imposibil de realizat dat fiind faptul ca „ debitorul" P. E. nu este titularul dreptului de proprietatea sau a altui drept real asupra imobilului in discuție.
In acest sens instanțele judecătorești s-au pronunțat in mod definitiv si irevocabil statuând cu putere de lucru judecat ca titulare ale dreptului de proprietate asupra imobilului in discuție situat in C. . 37, sunt terțe persoane care nu au avut niciodată calitatea de părți in hotărârea ce se cere a fi executata.
În susținerea acțiunii a depus următoarele înscrisuri: somația emisă în dos. de executare nr. 31/E/2012 al B. B. T., decizia civilă nr. 553/04.04.2006 a Tribunalului D., jurisprudență - Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin încheierea de ședință din data de 21 martie 2012 s-a dispus conceptarea și citarea în cauză, în calitate de intimat, a Municipiului C. prin Primar.
La termenul din 04.04.2012, intimații C. L. al mun. C. și M. C. prin Primar, prin apărător, au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată pentru următoarele considerente:
In fapt, prin contestația la executare ce formează obiectul prezentului dosar s-a solicitat desființarea formelor de executare întocmite in dos. nr. 31/_ de către B. B. T. pentru lipsa capacității procesuale de folosință a creditorului C. L. al Municipiului C., prescripția dreptului de a cere executarea silită a obligației de a face și imposibilitatea executării obligației de a face dat fiind lipsa oricărui drept real asupra imobilului ce se cere a se demola .
În ceea ce privește motivul nulității formelor de executare decurgând din lipsa capacității procesuale de folosință a intimatului, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, întrucât, în condițiile în care C. local al Municipiului C. a avut calitatea de parte în litigiul ce a formal obiectul dos. nr. 700/civ/ 2004, in opinia lor acesta a dobândit astfel calitatea de creditor al obligației de demolare a imobilului în litigiu.
Mai mult decât atât, consideră că o astfel de apărare sub forma unei excepții, trebuia a fi ridicată și soluționata în faza inițială a judecății și nu în cea pendinte a executării silite, când există un titlu executoriu care constată existența dreptului subscrisului de a cere demolarea construcției în speță .
Astfel, intimatul C. L. al Municipiului C. a dobândit calitatea de subiect de drept în cadrul raportului juridic obligațional ce formează obiectul executării silite ce formează obiectul dos. nr. 31 /E/2012 al B. B. T. .
De asemenea, intimații consideră că a da eficiență unei astfel de apărări, s-ar produce o ingerință privind drepturile lor prevăzute de art. 6 din CEDO) cu privire la accesul la justiție, având în vedere că executarea silită este a doua parte a procesului civil ( dos. nr. 709/civ/2004 ), lipsindu-l practic de finalitate și fără ca aceasta să aibă an scop legitim, deoarece s-ar încălca chiar principiul securității raporturilor juridice.
În ceea ce privește motivul prescripției de a cere executarea silită, intimații solicită respingerea acestei excepții ea neîntemeiată, în principal întrucât în conformitate cu prevederile art. 405 partea a doua c.p.c. în materia acțiunilor reale imobiliare termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită este de 10 ani, ori, în opinia lor acțiunea în demolare finalizată prin hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu a avut un asemenea caracter.
Așa a stabilit jurisprudența Curții de Apel C. prin sentința comercială nr. 31 din 2010: " Obligația de a face, respectiv de demolare a unei împrejmuiri, are fără îndoială caracter patrimonial, urmărind protejarea unui drept real, fără legătură cu drepturile legale indisolubil de persoana titularului.
In subsidiar, solicită respingerea deoarece, împotriva dec. civ. nr. 553 a Tribunalului D. au fost exercitate de către toate părțile în litigiu recursuri la Curtea de Apel C.. care la data de 09.03.2010. prin dec. nr. 345 pronunțată în dos. nr._ le-a constatat ca fiind perimate, astfel că hotărârea instanței de apel ce constituie titlu executoriu a dobândit acest caracter la această dată, întrucât potrivit art. art. 300 c.p.c. în materia desființării unor construcții recursul este de drept suspensiv de executare .
Referitor la motivul imposibilității de a executa obligație stabilită prin titlul executoriu, solicită respingerea acestuia, deoarece debitor al obligației de demolare a construcției în cauză este chiar contestatorul P. E. și nu o altă persoană, terț față de raportul juridic obligațional stabilit prin titlul executoriu .
Acesta, avea potrivit dispozițiilor ari. 373 alin. I) c.p.c. să aducă la îndeplinire de bună voie " obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe " .
De asemenea, acesta a înstrăinat in mod fraudulos, in dauna intereselor intimaților și in lipsa chiar a unui titlu constatator a dreptului de proprietate construcția în speță printr-un înscris sub semnătură privată și ulterior promovându-se o acțiune in constarea dreptului de proprietate de către așa zisul terț cumpărător.
In realitate, proprietar al imobilului in fapt este tot contestatorul P. E., întrucât, prin înstrăinarea prin înscrisul sub semnătură privată nu s-a urmărit altceva decât evitarea și tergiversarea executării silite și întrucât dreptul terțului proprietar nu a fost intabulat in Cartea funciară .
Mai precizează intimații că, în opinia lor a accepta o astfel de modalitate de fraudare a legii, presupune, teoretic vorbind, încălcarea chiar a principiilor statului de drept, a art. 6 din CHIX) in sensul in care executarea silită reprezintă o parte a procesului civil pian care este realizat scopul acestuia și anume restabilirea valorilor sociale ce au fost încălcate .
A accepta o astfel de modalitate de fraudare a legii, ar presupune in mod practic lipsirea de efecte juridice a unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului prin înstrăinarea construcției in mod repetat .
Consideră că, in condițiile in care contestatarul debitor nu mai are calitatea de proprietar al imobilului în cauză, acesta nu mai are interes de a formula o astfel de contestație întemeiată pe acest argument, ci terțul dobânditor, întrucât potrivit art. .399 Cod procedura civila, împotriva executării silite, poate face contestație la executare orice persoana interesată sari vătămată prin executare, ori dacă imobilul ar fi proprietatea unei alte persoane aceasta și numai aceasta ar avea interesul să promoveze și, respectiv ar putea promova o contestație întemeiată pe un asemenea motiv al înstrăinării ( al dobândirii ) acestuia .
În vederea soluționării cauzei a fost atașat, în copie conform cu originalul dosarul de executare nr. 31/E/2012 al B. B. T..
Prin încheierea de ședință din data de 25 aprilie 2012, instanța a admis excepția conexității dosarului nr._, având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorii Ș. G. și Ș. D., debitorul P. E. și creditorul C. L. C., la prezentul dosar.
În scop probatoriu, la solicitarea părților, prin apărător, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă contestația la executare formulate de contestatorii P. E., Sapca G. și Ș. D., în contradictoriu cu intimații C. L. al Municipiului C. și M. C. prin Primar.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data de 02.02.2012 prin încheierea de ședință nr. 598 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._ s-a încuviințat executarea silită a deciziei civile nr. 553/04.04.2006 a Tribunalului D., și s-a format dosarul de executare nr. 31/E/2012 al B. B. T. C.. Potrivit titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 553/2006 a Tribunalului D. a fost admisă în parte acțiunea formulată de C. L. al Municipiului C. în contradictoriu cu pârâții P. E. și . C., a fost admisă în parte cererea de intervenție formulată de intervenienții R. C. și R. A. și au fost obligați pârâții P. E. și . să demoleze construcția cu destinație de spațiu comercial, situat în C., .. 37, județul D..
Potrivit titlului executoriu în cauză, creditoare a obligației este reclamanta C. L. al Municipiului C.. Instanța a reținut neîntemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a creditoarei invocată de contestatori, atâta timp cât aceasta a avut calitatea de reclamantă potrivit titlului executoriu.
În ceea ce privește excepția prescripției executării silite invocată de contestatori, instanța reține că potrivit art. 405 alin 1 C., în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de zece ani. În speță, obligația de a face privește obligația de demolare a unei construcții, ce urmărește fără îndoială protejarea unui drept real, cu caracter patrimonial, fără legătură cu drepturile legate indisolubil de persoana titularului.
Contestatorii Ș. G. și Ș. D. au invocat inopozabilitatea titlului executoriu, nefiind debitori ai obligației din titlul executoriu. Instanța reține că prin sentința nr. 130/26 ianuarie 2011 a Tribunalului D. – Secția Comercială, definitivă și irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții Ș. G. și Ș. D., s-a constatat că pârâtul P. E. a dobândit la data de 14.10.2008 dreptul de proprietate asupra imobilului, s-a constatat valabilitatea contractului de novație încheiat la data de 26.10.2010 între pârâtul P. E. și reclamantul Ș. G. și constată dreptul de proprietate al reclamanților Ș. G. și D. asupra imobilului complex comercial P+3E situat în C., ..37 jud. D.. Actul jurisdicțional, ca orice act juridic în general, produce pe lângă efectele obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității, și efecte de opozabilitate față de terți. Hotărârea – titlul executoriu nu poate fi ignorată de către terți, cu motivația că nu au participat în proces ; față de aceștia hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă .
În ceea ce privește imposibilitatea executării obligației, instanța a reținut că potrivit titlului executoriu, construcția în speță trebuie demolată; obligația de desființare a construcției este opozabilă și terțului dobânditor al imobilului, fiind strâns legată de posesia asupra acestuia, având natura juridică a unei veritabile sarcini reale pentru titularul dreptului de proprietate. Așadar, este irelevant cine deține calitatea de proprietar al imobilului la data solicitării de demolare, obligația de a suporta consecințele titlului executoriu fiind transmisă ca un accesoriu odată cu bunul .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorii Ș. G., Ș. D. și P. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Solicită ca instanța să califice calea de ataca drept apel și nu recurs, cum în mod eronat s-a mentionat în dispozitivul sentinței apelate, data fiind incidența dispozițiilor art. 402 pct.2, raportate la dispozițiile art.401 alin.2 C.pr.civ.
Prima instanță nu a analizat excepția lipsei capacitatii procesuale de folosință a intimatului în faza executării silite.
Invocarea de către intimat a poziției procesuale a Consiliului L. al Municipiului C. nu poate fi reținută ca fiind temeinică și nu reprezintă altceva decât invocarea propriei culpe, câtă vreme cadrul procesual a fixat chiar de către reclamant.
Capacitatea de folosință a creditorului Consiliului L. al Municipiului C. ce formulează și declanșează faza executării silite lipsește cu desăvârșire.
Potrivit art. 19 din Legea nr.215/2001 doar comunele, orașele șui județene sunt persoane juridice de drept public care au capacitate juridică deplină, adică aptitudinea de a avea drepturi și obligații civile, comerciale, de dreptul muncii, constituționale, administrative, fiscale, procesuale, etc.
Conform Legii nr.215/2001, consiliile locale nu au capacitate procesuală de folosință, neputând sta ca subiecți de drept distincți în justiție în niciuna din fazele procesului civil – nici chiar în cea a executării silite.
Caracterul deliberativ al consiliilor locale determină lipsa capacității procesuale de folosință, Lega nr.215/2001 stabilind atribuții limitative, fără ca acestora să le fie conferită capacitatea de avea calitatea distinct de sub de drept procesual.
Recurenții precizează că actele de executare sunt nule, fiind promovate de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită,recurentii au invederat ca obiectul executării silite este o obligație de a face constând în faptul ca recurentul P. E. să demoleze o construcție P +3 situată în C., ..37.
Nu poate fi primită teza intimaților în sensul calificării titlului executoriu ca fiind o acțiune emisă în materia drepturilor reale imobiliare.
Este lipsită de relevanță natura juridică a bunului asupra căreia se poartă obligația de a face, întrucât nu aceasta determină caracterul real imobiliar al demersului judiciar, acest caracter fiind generat în mod exclusiv de existența sau nu a unui buget real dedus judecății care însă exclude ipoteza unui fapt personal al debitorului în obligația de a face.
Termenul aplicabil este cel prevăzut de dispozițiile art. 405 C.pr.civ., acela de trei ani.
Dispozițiile art. 405 alin.2 stabilesc momentul la care începe să curgă termenul de prescripție și anume "data la care se naște dreptul de a cere executarea silită".
Recurenții arată că la data promovării cererii de începere a executării silite intervenise prescripția extinctiva.
Au mai arătat recurenții ca prevederile art 300, al 1 C. privesc o măsura a suspendării de drept a executării silite si nu o înlăturare a caracterului executoriu al hotărârilor judecătorești in aceasta materie care au rămas definitive in apel.
Inopozabilitatea și efectele relative ale titlului executoriu în obligația de a face în privința contestatorilor Ș. G. și Ș. D. sunt lesne a fi stabilite atât din actele procedurale întocmite în legătură cu prezenta cauză, dar și din aspectele ce țin de interpretarea probelor administrate.
În ceea ce privește acele procesuale în strânsă legătură cu prezenta cauză,trebuie arătat faptul că însuși executorul judecătoresc B. T. a stabilit cu ocazia deplasării la fața locului - în chiar dosarul de executare nr.31/E/_ imposibilitatea continuării executării, dat fiind inopozabilitatea titlului executoriu față de terțe persoane, contestatorii Ș. G. și Ș. D..
Mai mult decât atât, intimatul a recunoscut în mod direct inopozabilitatea titlului executoriu în raport cu contestatorii Ș. și imposibilitatea continuării formelor de executare silită în raport de acești, câtă vreme a promovat o nouă acțiune în obligația de a face, în demolare, acțiune ce se află pe rolului Judecătoriei C. sub nr._/215/2012..
Trebuie reținut și puterea de lucru judecat, dată de sentința civilă nr.130/26.01.2011 de către Tribunalul D., rămasă definitivă și irevocabilă, prin care se atestă dreptul de proprietate al contestatorilor Ș. G. și Ș. D. asupra imobilului ce se dorește a fi demolat.
Recurenții menționează că intimatul a dat dovadă de pasivitate, deoarece nu a făcut un act de opozabilitate a hotărârii personale în obligația de a face, de demolare, către terți prin acte de publicitate imobiliară, iar contestatorii Ș. G. și Ș. D. sunt de bună credință.
Au mai precizat recurenții că nu se poate demola construcția, data fiind afectarea securității imobilului vecin din C.. ..37 B, aspect ce rezultă din planșele foto depuse la dosarul cauzei.
Recurenții arată că pentru imobilul de la numărul 37 B există autorizație de construire în mod legal, ceea ce ar conduce, în ipoteza demolării, la nașterea unui prejudiciu ireparabil pentru acest din urmă imobil.
La data de 31.01.2013, intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
În ceea ce privește motivul nulității formelor de executare decurgând din lipsa capacității procesuale de folosință, solicită a fi respins ca neîntemeiat, întrucât C. L. al Municipiului C. are calitatea de creditor al obligației de demolare a imobilului în litigiu, a dobândit calitatea de subiect de drept în cadrul raportului juridic obligațional ce formează obiectul executării silite ce formează obiectul dosarului nr.31/E/2012 al B. B. T..
Referitor la prescripția dreptului de a solicita executarea silită, aceasta este neîntemeiată, fiind incidente dispozițiile art. 405, teza a doua C.pr.civ., in speță fiind vorba de o acțiune reala imobiliara, termenul de prescripție aplicabil in cauza fiind de 10 ani.
În ceea ce privește motivul inopozabilității titlului executoriu față de contestatorii Ș. G. și Ș. D., solicită respingerea acestei excepții, întrucât decizia civilă nr.553 pronunțată de Tribunalul D., ce constituie titlu executoriu, nu poate fi ignorată de către contestatori în calitate de terți dobânditori, pe motiv că aceștia nu au luat parte la judecată, ea fiind opozabilă acestora cu puterea unui act juridic și cu valoarea unui mijloc de probă.
Intimații au menționat că începând cu data de 26.01.2011 pârâții Ș. G. și Ș. D. au devenit debitorii obligației de demolare a construcției realizată fără autorizației de construire, întrucât cu această dată au devenit succesorii în drepturi și obligațiile autorilor lor, devenind practic continuatorii persoanei fizice P. E..
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele motive:
In ceea ce priveste primul motiv de recurs invocat de contestatorii recurenti in sensul lipsei capacitatii procesuale de folosinta a creditorului Consiliului L. al Municipiului C., instanta il retine ca neintemeiat pentru considerentele ce succed:
Astfel, real fiind ca intimatul consiliul L. este o autoritate a administratiei publice, ca autoritate deliberativa, prin care se realizeaza autonomia locala in comune, orase si municipii in sensul reglementat de art. 1, al. 2, litera d raportat la art. 23 din Legea 215/2001 a administratiei publice locale.
Prin urmare, aceasta autoritate deliberativa nu este o persoana juridica de drept public, nu este titularul unui patrimoniu propriu pentru a beneficia de drept de dispozitie.
Este adevarat si ca persoanele juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu sunt unitatile administrativ teritoriale (comune, orase, municipii si judete) potrivit art. 20-21 din acelasi act normativ, iar in justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Cu toate acestea, in titlul executoriu reprezentat de decizia civila nr 553/04.04.2006 a Tribunalului D. ce a fost pus in executare in cadrul dosarului de executare nr 31/E/2012 al B. B. T. au figurat ca parti C. L. al Municipiului C., in calitate de reclamant si P. E. si . C., in calitate de parati.
In atare conditii, in cadrul celei de-a doua faze a procesului civil, respectiv in cadrul executarii silite a titlului executoriu reprezentat de decizia civila mentionata, nu pot figura ca parti alte persoane decat cele intre care s-a disputat litigiul initial, respectiv C. L. al Municipiului C., in calitate de creditor al obligatiei de demolare si P. E., in calitate de debitor al acestei obligatii (dat fiind ca in prezent . C. este radiata –f 35 si 44 dosar fond), cu exceptia situatiei in care o terta persoana ar fi vatamata prin executare.
In situatia in care contestatorul recurent ar fi considerat ca reclamantul din dosarul nr 709/civ/2004 nu are capacitate procesuala de folosinta ar fi putut invoca aceasta exceptie in cadrul litigiului de fond, lucru pe care nu l-a facut, astfel ca nu poate imputa acum instantei sau intimatului C. L. al Municipiului C. faptul ca nu a invocat exceptia respectiva, cu atat mai mult cu cat intimatul din prezenta cauza avea calitatea de reclamant in dosarul 709/civ/2004, cadrul procesual fiind fixat de acesta.
Ca atare, adagiul potrivit caruia nimeni nu poate invoca propria culpa solicitat de contestatori a fi imputat intimatului C. L. al Municipiului C. isi gaseste foarte bine aplicarea in atitudinea procesuala a contestatorului P. E. in cadrul dosarului 709/civ/2004.
Asadar, avand calitatea de parte in acest dosar, in mod firesc intimatul C. L. al Municipiului C., creditor al obligatiei de demolare a dobandit calitatea de parte si in cadrul dosarului de executare nr 31/E/2012 al B. B. T..
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs invocat de contestatorii recurenti, respectiv prescriptia dreptului de a cere executarea silita, instanta il apreciaza si pe acesta ca nefondat.
Astfel, adevarat fiind ca in cauza titlul executoriu reprezentat de decizia civila nr 553/04.04.2006 a Tribunalului D. este reprezentat de o obligatie de a face constand in faptul personal al contestatorului recurent P. E. de a demola constructia cu destinatia de spatiu comercial, situata in C., . 37, astfel incat in cauza devin aplicabile prevederile art 405, al 1, teza I C. in sensul ca termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita aplicabil in cauza este de 3 ani, nu mai putin adevart este faptul ca in aceeasi masura sunt aplicabile in cauza si prevederile 300, al 1 C..
Prin urmare, criticile recurentilor in sensul ca in mod gresit prima instanta a considerat ca in cauza aplicabil este termenul de prescriptie de 10 ani stipulat de art 405, al 1, teza a II-a C., termen ce vizeaza titlurile executorii emise in materia actiunilor reale imobiliare sunt intemeiate, insa aceasta apreciere nu este de natura a reforma solutia instantei de fond.
Asadar, este adevarat ca potrivit prevederilor legale invocate de recurenti, respectiv art 405, al 2 C. rap la art 372 C., art 374, 376, 377, al 1, pct 3 C. termenul de prescriptie a dreptului de a solicita executarea silita incepe sa curga de la data pronuntarii in apel a deciziei civile nr 553/04.04.2006 a Tribunalului D., insa acest termen nu este implinit in cauza, dat fiind faptul ca in speta sunt aplicabile prevederile art 300, al 1 C. potrivit carora recursul suspenda executarea hotararii numai in cazurile privitoare la stramutarea de hotare, desfiinatarea de constructii, plantatii sau a oricaror lucrari, avand o asezare fixa, precum si in cazurile anume prevazute de lege.
Ca atare, in aceste cazuri expres reglementate de lege poate fi pusa in executare nu hotarearea definitiva din apel, ci numai o hotarare irevocabila.
Or, aceasta este situatia exacta din speta de fata, prin decizia civila nr 553/04.04.2006 a Tribunalului D. s-a dispus obligarea contestatorului P. E. sa demoleze o constructie cu destinatia de spatiu comercial, prin urmare, recursul declarat impotriva acestei decizii a suspendat de drept executarea, astfel incat sustinerile recurentilor in sensul ca si in aceasta perioada a curs termenul de prescriptie a executarii silite apar ca nefondate.
In atare situatie, termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita incepe sa curga de la data de 09.03.2010, data pronuntarii deciziei civile nr 345 a Curtii de Apel C. prin care s-au constatat perimate recursurile declarat impotriva deciziei civile nr 553/04.04.2006 a Tribunalului D..
Prin raportare la aceste consideratii si la prevederile art 405, al 1, teza I C. (titlul executoriu nefiind emis in materia actiunilor reale imobiliare, obligatia de a demola o constructie, chiar daca vizeaza un imobil este una personala) se constata ca acest termen nu este implinit in cauza, cererea de executare silita fiind formulata de intimatul C. L. al Municipiului C. la data de 20.01.2012 si inregistrata la B. B. T. la data de 25.01.2012 (f 48 dosar fond).
Neintemeiate sunt si criticile recurentilor ce vizeaza inopozabilitatea si relativitatea efectelor titlului executoriu fata de contestatorii proprietari de drept ai imobilului Sapca G. si Sapca D..
Astfel, este adevarat ca proprietarii imobilului ce trebuie demolat sunt, conform sentintei comerciale nr 130/26.01.2011 a Tribunalului D. irevocabila prin neexercitarea cailor de atac (f 35 36 dosar fond), recurentii Sapca G. si Sapca D., acestia nefiind parti in dosarul nr 709/civ/2004 al Tribunalului D. in care s-a pronuntat decizia civila nr 553/2006 ce constituie titlul executoriu pus in executare in prezenta cauza, insa acest lucru nu echivaleaza cu inopozabilitatea acestui titlu executoriu catre ei.
Astfel, actul jurisdicțional, (ca orice act juridic, în general) produce pe lângă efecte obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității, și efecte de opozabilitate față de terți.
Ca element nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Față de aceștia însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, (respectiv, de prezumție).
Este ceea ce a reținut de altfel și prima instanta atunci când a făcut referire la faptul că statuările unor hotărâri irevocabile, cu valoare de prezumții legale, se răsfrâng în mod indirect și asupra terților.
În același timp, pentru că terții (în speță, recurentii contestatori Sapca G. si D. ) nu au participat la dezbaterea judiciară finalizată prin hotărârea judecătorească ce i se opune (și astfel, nu și-a putut face propriile apărări), ei au posibilitatea ca în cadrul procesului ulterior, prin administrare de probe, să răstoarne prezumția invocată de parte și care față de el are doar valoare relativă, (caracterul absolut al prezumției legale funcționând, în condițiile art. 1202 alin. 2 Cod civil, doar în relațiile dintre părți).
Este adevarat si faptul ca ulterior litigiului in care s-a pronuntat titlul executoriu recurentii Sapca G. si D. au devenit proprietarii imobilului in a carui demolare insista intimatul C. L. al Municipiului C., insa nu mai putin adevarat este faptul ca obligatia ce priveste demolarea imobilului este una ce urmareste acest imobil, indiferent de cine devine proprietar al acestuia ulterior pronuntarii titlului executoriu ce se executa silit.
Aceasta, cu atat mai mult cu cat conventia de vanzare cumparare a carei valabilitate a fost constatata prin sentinta comerciala nr 130/26.01.2011 a Tribunalului D. a fost incheiata in anul 2008, asadar cand litigiul dintre C. L. al Municipiului C. si recurentul P. E. era deja declansat si intregistrat pe rolul instantelor judecatoresti (inca din anul 1996), astfel incat daca s-ar aprecia ca intemeiate sustinerile recurentilor ce vizeaza inopozabilitatea titlului executoriu fata de ei inseamna a legitima demersul recurentului P. E. care, pentru a eluda obligatiiile legale stabilite printr-o hotarare judecatoreasca in sarcina sa ar fi putut cu usurinta sa instraineze acest imobil, noul proprietar invocand inopozabilitatea titlului executoriu.
Mai mult decat atat, criticile recurentilor in aceasta privinta nu subzista si din cauza faptului ca a interpreta ca acest titlu executoriu pus in executare nu le este opozabil recurentilor Sapca ar echivala cu nesocotirea efectelor unei hotarari judecatoresti, asadar cu incalcarea art 6 din Conventia EDO privind dreptul de acces la justitie.
Pronuntandu-se astfel, instanta are in vedere faptul ca potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Neamtiu impotriva Romaniei ), articolul 6 al Conventiei garanteaza fiecaruia dreptul de acces la justitie care are drept corolar dreptul la executarea deciziilor judecatoresti defintive (cauza Hornsby impotriva Greciei) . Curtea EDO a stabilit ca executarea unei hotarari a instantei de judecata trebuie sa fie considerata a fi parte integranta din „proces” in sensul articolului 6 din Conventie. Dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciara definitiva si obligatorie sa ramana inoperanta in detrimentul unei parti (Immobiliare Safii contra Italiei, S. impotriva Romaniei ).
Mai mult decat atat, recurentii contestatori invoca faptul ca sentinta nr 130/26.01.2011 a Tribunalului D. prin care a fost constatat dreptul de proprietate al recurentilor Sapca G. si D. asupra imobilului in litigiu are efecte erga omnes, fiind opozabila inclusiv intimatilor din prezenta cauza care nu au fost parti in dosarul respectiv, insa cu privire la titlul executoriu pus in executare in prezenta cauza invoca inopozabilitatea acestuia tocmai pentru ca recurentii Sapca nu au fost parti in dosarul in care s-a pronuntat titlul executoriu ce se executa, ceea ce este inadmisibil.
Concluzionand, tribunalul retine ca in mod corect prima instanta a apreciat ca obligatia de demolare este un acccesoriu ce a fost transmisa odata cu bunul de catre recurentul P. E. catre recurentii Sapca G. si D., fiind strans legata de posesia exercitata asupra bunului, astfel incat chiar daca nu este o obligatie scriptae in rem, este totusi o obligatie opozabila tertilor dobanditori ai bunului, intrucat este strans legata de posesia bunului, neavand relevanta cine este proprietarul actual al bunului .
A interpreta altfel ar insemna legitimarea eludarii atat a legii, cat si a efectelor unei hotarari judecatoresti, atat timp cat inclusiv recurentii Sapca G. si D. ar putea la randul lor sa instraineze imobilul catre alte persoane, in conditiile in care, asa cum toate partile au invederat, pe rolul instantelor judecatoresti C. L. al Municipiului C. a declansat un litigiu ce vizeaza obligarea acestora la demolarea constructiei.
Lipsita de semnificatie juridica este in aceasta etapa a executarii silite si buna credinta a recurentilor Sapca G. si D. in momentul incheierii antecontractului de vanzare cumparare cu privire la imobilul in litigiu, atat timp cat buna credinta a lor nu ii exonereaza de obligatia de a respecta o hotarare judecatoreasca, chiar daca nu au fost parti in dosarul in care aceasta a fost pronuntata.
In ceea ce priveste cel din urma motiv de recurs referitor la afectarea structurii de rezistenta a imobilului invecinat de la numarul 37B, prin demolarea constructiei de pe . 37, instanta retine ca aceste aspecte ar putea fi invocate de persoanele prejudiciate in acest sens, nicidecum de recurentii Sapca .
Sub acest aspect, instanța nu va avea in vedere raportul de expertiza tehnica extrajudiciara depus la dosar de către recurenti, atat timp cat aceasta proba este inadmisibila in faza procesuala a recursului, fata de prevederile art 305 C..
Pentru toate aceste motive, tribunalul, față de prevederile art 312 C., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții contestatori P. E., Ș. G. și Ș. D., împotriva sentinței civile nr._ din 03.10.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. C. și M. C. prin Primar, nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Martie 2013.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. L. BarbuDaniel O.
GREFIER,
A. B.
Red.jud.L.L.B./25.03.2012
Tehn.F.M./2 ex.
01.04.2013
Jud.fond:A.G.
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului, modificării sentinței_/2012, pronunțată de Judecătoria C., admiterii contestației la executare și anularea formelor de executare efectuate în dosar nr. 31/E/2012 - B. B. T..
Recursul contestatorilor împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria C. este fondat din considerentele următoare:
1. Pentru a fi parte într-un proces, indiferent de fazele acestuia-judecată sau executare silită- trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții, carte sunt în același timp condiții de exercițiu ale acțiunii civile și ale oricărei forme procedurale ce intră în conținutul acțiunii civile: calitatea procesuală, capacitatea procesuală, existența unui interes și afirmarea unui drept sau a unei situații juridice pentru a părui realizare calea justiției este obligatorie.
În speță, executarea silită contestată a fost pornită de către C. L. C., entitate care nu are aptitudinea de a avea drepturi și obligații, respectiv capacitate de folosință.Consiliile Locale sunt autorități nelegale ale administrației publice, ales în vederea soluționării problemelor de interes local și nu are evident personalitate juridică.
Art. 41 (1) C.proc.civ. dispune: "Orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată". În speță, cererea de executare silită aparține unei persoane fără capacitate de folosință. Actele de procedură făcute de aceasta sunt nule, motiv pentru are se impune admiterea excepției lipsei capacității de folosință a creditorului C. L.. Această excepție fiind absolută (protejează o normă juridică de ordine publică) poate fi invocată de orice parte interesată sau de instanță din oficiu, în orice etapă procesuală, inclusiv executarea silită.
Din împrejurarea că în faza judecării cererii de chemare în judecată nu a fost pusă în discuție excepția mai sus amintită nu decurge în niciun caz că excepția nu poate fi ridicată și soluționată în faza de executare silită pe calea contestației la executare. Dacă din C. L. a figurat ca "parte" în decizia civilă nr.553/2006 nu înseamnă că a dobândit prin însuși acest fapt și capacitate de folosință a drepturilor civile, inclusiv procesuale.
Dobândirea calității de parte în oricare din fazele procesului civil este condiționată de existența capacității de folosință, nu și invers.
2. Pe de altă parte, după data pronunțării deciziei civile nr.533/04.04.2006, definitivă prin care pârâții P. E. și S.C.ATLANTISS INCOM SRL au fost obligați să demoleze construcția din ..37, C., societatea mai sus amintită a fost dizolvată la solicitarea O.R.C. de pe lângă Tribunalul D. ( sentința nr.144/2006 a Tribunalului D.), iar prin încheierea judecătoriului delegat la registrul comerțului s-a dispus radierea sa ( încheierea nr.9366/2008).
Prin sentința comercială nr.130/26.01.2011 Tribunalul D. a admis acțiunea reclamanților Ș. G. și șapcă D.,a constatat că pârâtul P. E. a dobândit în proprietate bunurile societății dizolvate (art.237 (10) din Legea nr.31/1990), respectiv imobilul din C., ..37. De asemenea, a fost constatată valabilitatea contractului de novație încheiat la 26.10.2010 și a constatat dreptul de proprietate al reclamanților Ș. asupra imobilului în discuție.
Titlul executorie ce se încearcă a fi valorificat în speță-decizia civilă nr.553/2006 pronunțată de Tribunalul D.- nu este opozabil contestatorilor Ș. G. și D.: " res inter alios judecata aliis neque nocet neque prodest". Așa cum nu pot fi dobândite drepturi și nu pot fi asumate obligații prin convenții în care nu a fost parte, tot astfel nimeni nu poate fi judecat și obligat printr-o hotărâre care îi este străină.Relativitatea lucrului judecat este o consecință a principiului contradictorialității și, contiguu acestuia, a principiului dreptului la apărare. Hotărârea judecătorească este în privința terților "o foaie de hârtie albă", "res ignota", pe care aceștia o pot ignora sau, dacă îi prejudiciază, se pot prevala de relativitatea lucrului judecat. Terții - în speță contestatorii Ș.- sunt excluși din spațiul autorității lucrului judecat pentru prea simplu dar suficientul motiv că ei nu au participat în calitate de părți la judecata al cărei punct culminativ a fost pronunțarea deciziei civile nr.553/2006 a Tribunalului D.. Pentru aceștia, hotărârea în discuție are semnificația de simplu fapt care nu îi obligă personal la nimic.
Existența litigiului privind demolarea clădirii nu a scos-o din circuitul civil, astfel că dreptul de proprietate asupra acesteia a trecut succesiv din patrimoniul S.C. .C.ATLANTISS INCOM SRL în patrimoniul asociatului unic P. E. și apoi al actualilor proprietari Ș. G. și D..
Este evident că în prezent debitori ai obligației de demolare prevăzute în titlul executoriu nu mai sunt nici S.C.ATLANTISS INCOM SRL, nici P. E. pentru că nu mai au în patrimoniul lor dreptul de proprietate asupra construcției care ar trebui desființată. Este de principiu că, nimeni nu poate fi obligat la prestații absurde cum ar fi să distrugă un bun care aparține unei alte persoane.
Pe de altă parte, o particularitate al dreptului execuțional român este faptul că executarea silită nu poate purta asupra persoanei debitorului, ci numai asupra bunurilor sale: "nemo potest praecese cogi ad factum". Nimeni nu poate fi silit în mod absolut să facă ceea ce nu vrea să facă. Debitul unei obligații de a face nu poate fi constrâns în mod direct la executarea obligației prin mijloace materiale care ar aduce atingere libertății și demnității sale. În speță însă, în loc să se uzeze de dispozițiile art.580 2 C.pr.civ., prin adresa B. B. T. din 06.03.2012 este solicitat sprijinul I.P.J. D. – Poliția C. pentru executarea titlului executoriu – decizia civilă nr.533/2006 pronunțată de Tribunalul D. (pagina 40 dosar fond).
Or, într-un stat de drept constrângerea debitorului manu militari este de neconceput.
3.Obligația de demolare a imobilului este una personală, născută din decizia mai sus amintită în sarcina precisă a debitorilor P. E. și S.C. ATLANTISS INCOM SRL. Obligația de demolare nu poate fi o sarcină a lucrului la care se referă din motive de logică elementară: acestea nu se poate desființa singur. În consecință, obligația mai sus evocată nu s-a transmis noilor proprietari Ș. care pot foarte bine să ignore existența faptului că cineva este ținut la o asemenea prestație, câtă vreme dreptul său de proprietate nu riscă să fie lezat.
Împrejurarea că în speță Consiliului L. C. trebuie să i se refuze dreptul de a cere și a obține executarea silită, este numai consecința inaptitudinii sale de a avea drepturi și obligații civile, fiind lipsit de capacitate de folosință.
Acest lucru nu are de a face cu încălcarea dreptului său la un proces echitabil pentru că respectiva entitate nu poate avea nici un fel de drepturi procesuale.
În concluzie,pentru motivele evocate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.pr.civ., recursul contestatorilor trebuie admis, urmând a fi modificată sentința civilă nr._/2012 pronunțată de Judecătoria C., în sensul admiterii contestației la executare și anularea formelor de executare efectuate în dosarul nr.31/E/2012.
PREȘEDINTE,
L. M.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 3283/2013. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1468/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
