Acţiune în constatare. Decizia nr. 122/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 1003/183/2009
Dosar nr._ - perimare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 122/2013
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. Tăruș
Judecător R. Steluța G.
Judecător I. G. P.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurentul – pârât M. Băilești prin Primar și de recurenta-reclamantă Asociația A. Clubul român prin A.C.R. Filiala Interjudețeană D. - O. împotriva sentinței civile nr. 113/20.01.2010 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimatul S. de A.. a Proprietății Publice și Private Băilești, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta reclamantă ASOCIAȚIA A. CLUBUL ROMÂN PRIN A.C.R. FILIALA INTERJUDEANĂ D. O. a depus la dosar cerere prin care invocă excepția perimării.
Instanța reține că recurenta reclamantă ASOCIAȚIA A. CLUBUL ROMÂN PRIN A.C.R. FILIALA INTERJUDEANĂ D. nu a timbrat corespunzător cererea de repunere pe rol formulată la data de 21.11.2012 motiv pentru care admite ca fiind întemeiată excepția lipsei timbrajului și pe cale de consecință, față de art. 20 din Legea nr.146/1997 dispune anularea cererii de repunere a cauzei pe rol ca netimbrată.
Se ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, din oficiu, se dispune repunerea pe rol a cauzei în vederea dezbaterii excepției perimării ridicată de recurenat ACR .
Față de excepția invocată de recurentă instanța rămâne în pronunțare pe excepția perimării invocată de recurenta reclamantă ASOCIAȚIA A. CLUBUL ROMÂN PRIN A.C.R. FILIALA INTERJUDEANĂ D. O. prin cererea depusă la acest termen de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil, reține:
Prin acțiunea introdusă la 25.08.2008 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Băilești sub nr._ reclamanta Asociația A. Clubul Român a chemat în judecată M. Băilești solicitând să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în Băilești . compus din construcție și teren în suprafață de 773 mp .
A motivat că a cumpărat acest imobil prin Protocolul încheiat la 14.02.1992 cu Regia Autonomă de Transport în baza deciziei nr.36 din 7.02.1992 a Prefectului județului D., cu prețul de 1.637.446 Rol, preț ce a fost achitat cu ordinele de plată 47 și 28 /1994 .
A depus decizia nr.36/7.02.1992 a Prefecturii jud. D., Protocolul din 14.02.1992, procesul verbal din 29.03.1994, un inventar al mijloacelor fixe, decizia civilă nr.205/1995 pronunțată de Tribunalul D., sentința civilă nr.2026/1997 pronunțată de Judecătoria Băilești, decizia nr.1086 /1996 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.
Ulterior și-a completat acțiunea, solicitând să fie introdus în cauză în calitate de pârât și S. de Administrare a Proprietății Publice și Private Băilești și ambele pârâte să fie obligate să elibereze imobilul de utilajele depozitate în acest spațiu.
La 23.09.2008 Primăria mun.Băilești, în calitate de pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, motivînd că imobilul situat în Băilești ., compus din construcție cu 2 nivele și teren în suprafață de 1500 mp face parte din domeniul public al Municipiului Băilești fiind menționat în anexa nr.3 din HG nr.965 /2002 cuprinzând inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al mun.Băilești și că prin decizia nr.36 din 07.02.1992 a Prefecturii jud. D., s-a transmis reclamantei numai dreptul de administrare asupra mijloacelor fixe din cuprinsul acesteia și nu dreptul de proprietate .
Prin sentința civilă nr.1602 din 9.12.2008 pronunțată de Judecătoria Băilești s-a respins acțiunea civilă în constatarea dreptului de proprietate formulată de reclamantă împotriva Primăriei Municipiului Băilești și cererea ulterioară formulată de aceeași reclamantă împotriva Primăriei Municipiului Băilești și a Serviciului de Administrare a Proprietății Publice și Private Băilești.
S-a reținut că prin decizia nr.36 din 07.02.1992 emisă de Prefectura jud. D. s-a dispus transmiterea cu plată a atelierului service autoturisme din Băilești, respectiv a imobilului din . din administrarea Regiei Autonome Transport C. în administrarea Asociației A. Club Român filiala D., cu o valoarea de inventar de 1.637.500 Rol și că în baza acestei decizii a avut loc la 14.02.1992 predarea imobilului între Regia Autonomă Transport C. și ACR Filiala D., încheindu-se Protocolul din 14.02.1992, iar cu facturile aflate la fila 9 și 10 din dosar s-a achitat prețul conform valorii de inventar stabilite prin decizia Prefecturii D..
S-a mai reținut că din actele depuse de reclamantă a reieșit că aceasta nu a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, ci numai un drept de administrare, imobilul aparținând domeniului public al municipiului Băilești conform HG nr. 965 /2002, iar cu privire la cererea ulterioară s-a reținut că reclamanta nu a demonstrat existența vreunui utilaj aparținând pârâtelor în imobilul situat în . din municipiul Băilești.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, motivînd că prin achitarea valorii de inventar a dobîndit un drept de proprietate asupra imobilului și nu un drept de administrare și că imobilul nu face parte din domeniul public, deoarece la data apariției hotărîrii de guvern acesta era deja înstrăinat, iar legea nu se poate aplica retroactiv.
S-a mai susținut că, instanța a stabilit greșit cadrul procesual, că acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu M. Băilești și nu cu Primăria mun.Băilești, că nu a acordat cuvîntul pe probe, cu toate că erau solicitate prin cererea de chemare în judecată .
Prin decizia nr.693 din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă a fost admis recursul, a fost casată în parte sentința atacată, trimițind cauza spre rejudecarea capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra construcției și a cererii completatoare formulată la 9.09.2008 la aceeași instanță, menținînd celelalte dispoziții ale sentinței .
S-a reținut că recursul este parțial fondat, fiind menținută soluția cu privire la capătul de cerere avînd ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra terenului situat în Băilești . compus din construcție și teren în suprafață de 773 m.p., avînd în vedere că reclamanta nu a dobîndit decît un drept de folosință asupra acestui teren după cum rezultă din protocolul încheiat ,că decizia nr.36/1992 emisă de Prefectura D. nu face referire la teren, ci la ateliere service și nu a fost indicat un temei de drept care să justifice transformarea dreptului de folosință în drept de proprietate.
S-a mai reținut că, în ceea ce privește construcția există două hotărîrii pronunțate de Judecătoria Băilești și Curtea de Apel C. în ale căror considerente se constată existența unui drept de proprietate al reclamantei asupra construcției și chiar dacă aceste hotărîrii nu au avut ca obiect constatarea dreptului de proprietate, considerentele acestora se bucură de prezumția lucrului judecat și că potrivit art.1201 c.civ.excepția autorității lucrului judecat impune condiția identității de acțiuni care reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, iar pe de altă parte, puterea de lucru judecat este reglementată nu numai ca o excepție
de fond peremptorie prev. de art.166 c.pr.civ., ci și ca o prezumție legală absolută irefragibilă în art.1201 c.civ.
De asemenea, s-a reținut că atît prezumția, cît și excepția lucrului judecat constituie instrumente juridice menite să servească instituției puterii lucrului judecat, care în calitate de cel mai important efect al hotărîrilor judecătorești, are la bază două reguli fundamentale: o
-3-
cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decît o singură dată, soluția cuprinsă în hotărîre este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărîre
S-a dat îndrumarea ca în rejudecare, instanța să administreze proba cu expertiză în specialitatea construcții, probă ce a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, dar cu privire la care prima instanță nu s-a pronunțat, pentru a se putea verifica identitatea între construcția care face obiectul acțiunii pendinte și cea reținută în considerentele celor două hotărîrii .
Cu privire la cererea completatoare formulată la 9.09.2008 s-a arătat că prima instanță trebuia să pună în discuția reclamantei calificarea juridică a acelei cererii, respectiv dacă este o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 cod civil și să se stabilească cadrul procesual sub aspectul părților, respectiv dacă este chemat în judecată M. Băilești sau Primăria mun.Băilești, ori un serviciu din cadrul Primăriei .
In final, s-a reținut că, capătul de cerere avînd ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra construcției și cererea completatoare formulată la 9.09.2008 nu au fost analizate pe fond.
Primind cauza la 13.04.2009 Judecătoria Băilești a înregistrat-o la nr._ și a dispus citarea părților.
La 5.05.2009 față de îndrumările date de instanța de control judiciar, Judecătoria Băilești a acordat termen pentru ca reclamanta să precizeze cadrul procesual, respectiv persoana pe care înțelege să o cheme în judecată si să lămurească obiectul cererii din 09.09.2008.
La termenul din 27.05.2009 reprezentanta reclamantei a depus la dosar copie de pe adresa nr.6810/20.05.2009 emisă de Consiliul Județean D. și a învederat că își menține cadrul procesual în ceea ce privește pârâții din cererea din data de 09.09.2008, aceștia fiind M. Băilești și S. de Administrare a Proprietății Publice și Private Băilești și a menționat că în ceea ce privește obiectul acțiunii, urmează să precizeze în scris dacă aceasta este o acțiune în revendicare sau altfel de acțiune, iar consilier juridic D. D. a depus copie de pe Hotărârea nr.43 din 30 noiembrie 1993 emisă de Consiliul Local Orășenesc Băilești.
Instanța, având în vedere decizia de casare care impune instanței de fond obligația de a administra proba cu expertiza, pe lângă lămurirea cadrului procesual în ceea ce privește cererea completatoare din data de 09.09.2008 a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea evaluare bunuri imobile – construcții, având în principal ca obiectiv stabilirea identității sau neidentității dintre construcția ce face obiectul cererii de chemare în judecată și construcțiile reținute ca fiind în proprietatea reclamantei prin decizia Curții de Apel C.,
dînd posibilitatea părților de a formula obiective pentru expertiză, cu un onorariu de expert în cuantum de 600 lei în sarcina reclamantei
De asemenea, a pus în vedere reprezentantei reclamantei să formuleze în scris precizarea cu privire la cadrul procesual al cererii completatoare din data de 09.09.2008, respectiv cine sunt pârâții din acea cerere și obiectul acestei acțiuniși a dispus efectuarea unei adrese către Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul D. pentru a comunica o listă cu experți în specialitatea evaluare bunuri imobile – construcții.
La 24.06.2009 reclamanta a depus precizare de acțiune prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată M. Băilești prin Primarul mun.Băilești și S. de Administrare a Proprietății Publice și Private Băilești, solicitînd instanței să se constate dreptul său de
proprietate asupra imobilului situat în orașul Băilești, ., județul D., imobil alcătuit din teren în suprafață de 773 mp și construcția existentă pe acesta în suprafață de 452 mp și să dispună obligarea pârâtelor la eliberarea imobilului sus menționat.
La 9.09.2009 expertul P. I. a fost înlocuit cu expertul D. M., întrucît prin cererea depusă la 09.07.2009 acesta a arată că ,fiind funcționar public la Primăria mun. C., nu poate întocmi un raport de expertiză într-un dosar în care este implicată o autoritate sau instituție publică și solicită înlocuirea sa cu un alt expert tehnic .
Avînd în vedere că adresa comunicată expertului D. M.,a fost restituită cu mențiunea " destinatarul decedat" și ,de asemenea,că la data de 24.09.2009 a fost restituită și adresa comunicată Biroului de Expertize Judiciare D. cu aceeași mențiune că expertul D. M. este decedat, la 30.09.2009 expertul D. M. a fost înlocuit cu expertul O. E.,
La termenul din 28.10.2009 instanța a dispus înlocuirea expertului O. E., întrucît prin cererea depusă la dosar a arătat că nu poate efectua expertiza deoarece a suferit un accident cerebral cu expertul C. D. – A. .
In cauză expertiza tehnică a fost depusă la dosar de expert C. D. A. la data de 7.01.2010,nici una din parti neefectuind obiectiuni la aceasta.
Analizind actele si lucrarile dosarului,instanta retine urmatoarele:
In legatura cu exceptia autoritatii de lucru judecat,invocata din oficiu,in legatura cu actiunea de fata,pe de o parte si decizia nr.1086/1996 a CSJ si sentinta civila nr.2026/1997 a Judecatoriei B.,instanta urmeaza sa constate ca exceptia este neintemeiata si o va respinge ca atare.
Potrivit dispozitiilor art.1201 c.civ.,exista autoritate de lucru judecat atunci cind intre aceleasi parti,in aceeasi calitate a mai avut loc o judecata avind acelasi obiect si aceeasi cauza,tripla identitate care nu se regaseste in cazul de fata.
In acest context se poate constata ca decizia nr.1086/1996 a CSJ a fost pronuntata fata de reclamanta si un alt pirit,aspect care se regaseste si in sentinta civila nr.2026/1997 a Judecatoriei B.,iar obiectul cauzelor respective a fost de asemenea diferit de cel dedus astazi judecatii.
In ce priveste solutionarea fondului cauzei,instanta urmeaza sa aiba in vedere limitele impuse prin decizia de casare,in care urmeaza sa se desfasoare noua judecata,context in care urmeaza sa retina urmatoarele:
Obiectul principal al actiunii initiale formulata de reclamanta il constituia constatarea dreptului de proprietate al acesteia asupra terenului in suprafata de 773 mp teren si a constructiilor de pe acesta,imobile situate in B.,.,jud.D..
Prin decizia nr.693/2009 a Tribunalului D.,a fost admis recursul reclamantei doar partial,in sensul ca a fost mentinuta solutia de respingere a capatului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 773 mp,aspect ce a
capatat putere de lucru judecat,astfel incit instanta de rejudecare nu mai are posibilitatea sa se pronunte asupra acestei chestiuni.
Reclamanta a ignorat insa aceasta stare de lucruri,iar in rejudecare a precizat in scris si oral in concluziile pe fond ca solicita constatarea dreptului de proprietate si asupra terenului,situatie in care ,pentru motivele aratate,instanta va respinge acest capat de cerere.
Se arata expres in aceasta decizie puterea de lucru judecat este reglementata nu numai ca o exceptie de fond peremtorie de art.166 c.p.c.,ci si ca o prezumtie legala absoluta si irefragrabila in art 1201 c.civ.
Se mentioneaza ca aceste texte de lege nu fac altceva decit sa exprime principiul potrivit caruia o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decit o data,iar solutia cuprinsa in hotarire este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie contrazisa printr-o alta hotarire.
In acest context,Tribunalul D. face referire la decizia 205/1995 a Curtii de Apel C.,ramasa definitiva prin decizia nr.1086/1996 a CSJ si sentinta civila nr.205/1995(in realitate nr.2026/1997) a Judecatoriei B.,mentionindu-se ,in legatura cu acestea,ca in considerentele lor se constata existenta unui drept de proprietate al reclamantei asupra constructiei si chiar daca cele doua hotariri judecatoresti nu au avut ca obiect constatatrea dreptului de proprietate ,considerentele lor se bucura de prezumtia lucrului judecat.
Tocmai in lumina celor de mai sus ,instanta de control judiciar a impus instantei de fond administrarea probei cu expertiza tehnica avind ca obiectiv verificarea identitatii dintre constructia ce face obiectul actiunii pendinte si cea retinuta in considerentele hotaririlor sus-mentionate.
F. de dispozitiile art.315(1) c.p.c.,potrivit carora,in caz de casare ,hotaririle instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate,precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului,instanta urmeaza sa constate ca in recurs a fost dezlegata problema dreptului de proprietate al reclamantei asupra constuctiilor,cu singura conditie ca aceste constructii sa fie identice cu constructiile la care fac referire hotaririle anterioare mentionate mai sus.
Pentru a lamuri aceasta problema,instanta a administrat,potrivit indicatiilor din decizia de casare,proba cu expertiza tehnica,concluziile formulate de expert conducind la ideea acestei identitati,avind in vedere si faptul ca partile prezente la efectuarea experizei au achiesat la modul de identificare al constructiei ce face obiectul expertizei si nici nu au avut vreo obiectie in legatura cu concluziile continute in raport.
Ca atare,instanta urmeaza sa constate temeinicia capatului de cerere al reclamantei privind constatarea dreptului sau de proprietate asupra constructiei si sa admita actiunea sub acest aspect.
In acelasi raport de expertiza se concluzioneaza si ca in incinta constuctiei proprietatea reclamantei se afla depozitate mai multe pubele si alte deseuri apartinind piritilor,concluzie la care de asemenea nu s-a formulat vreo obiectiune,iar in conditiile in care acesti piriti nu au facut dovada vreunui motiv legal sau contractual in baza caruia impiedica linistita folosinta a constructiei prin depozitarea acestor obiecte,instanta va admite si cererea reclamantei avind ca obiect obligatia de a face ,urmind a fi obligati piritii sa-si ridice aceste pubele si deseuri.
Împotriva sentinței au declrat recurs atât recurenta reclamantă ACR cât și intimatul pârât M. Băilești.
Examinând cu prioritate recursurile prin prisma excepției perimării, excepție de ordine publică, se rețin următoarele:
La data de 06.11.2011 judecata recursului a fost suspendată în baza art. 155 indice 1 Cod procedură civilă, constatându-se că recurenta ACR nu și-a îndeplinit obligația de a preciza valoarea construcțiilor, împiedicând astfel judecata cauzei .
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă: ”Orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an de zile.”
Față de actele și lucrările dosarului se constată că de la data suspendării - 06.11.2011 până la data formulării cererii de repunere a cauzei pe rol – 16.11.2012 judecata recursului a fost lăsată în nelucrare timp de un an fără a se justifica în vreun fel lipsa de stăruință a părților în ceea ce privește judecarea cauzei .
Conform art. 252 alineat 1 și 3 Cod procedură civilă: ” Perimarea poate fi invocată și pe cale de excepție în ședință publică din oficiu sau la cererea părții interesate.”
Potrivit art. 254 Cod procedură civilă: " Perimarea are drept urmare că toate actele de procedură făcute în acea instanță nu-și produc efectele. Când, însă, se face o nouă cerere de chemare în judecată, părțile pot folosi dovezile administrate în cursul judecării cererii perimate, în măsura în care noua instanță socotește că nu este de trebuință refacerea lor."
Față de aspectele reținute tribunalul a reținut spre soluționare excepția perimării invocată de recurenta ACR conform art. 248-252 alineat 2 Cod procedură civilă, excepție pe care o găsește întemeiată în liPsa oricăror justificări obiective privind lăsarea judecății recursurilor în nelucrare pentru o durată mai mare de 1 an.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus precum și dispozițiile art. 248-252 Cod procedură civilă urmează ca excepția perimării să fie admisă și pe cale de consecință să constate că recursul promovat de recurenții reclamanți s-a perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția perimării invocată de recurenta ACR Filiala Interjudețeană D. – O..
Constată perimate recursurile promovate de recurentul pârât M. Băilești prin Primar cu sediul în localitatea Băilești, .-3, J. D. și de recurenta Asociația A. Clubul Român prin A.C.R. - Filiala Interjudețeană D. – O. ci sediul în localitatea București, ..27, sector nr.1 București împotriva sentinței civile nr.113/20.01.2010 promovată de Judecătoria Băilești în cauza civilă_ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2013.
Președinte, A. M. Tăruș | Judecător, R. Steluța G. | Judecător, I. G. P. |
Grefier, I. C. |
Red.tehnored. A.M.Tăruș.
Ex.2/30 Ianuarie 2013
Jud. Fond.M. M..
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1787/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 10/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
