Contestaţie la executare. Decizia nr. 1368/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1368/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 31-07-2013 în dosarul nr. 1067/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1368
Ședința publică de la 31 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. P.
Judecător M. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea recursului declarat de contestatorul C. Național C. I, împotriva sentinței civile nr. 7202/07.05.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat O. E., cu împuternicire avocațială la dosar, pentru contestatorul C. Național C. I, lipsă fiind intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen, este motivat, netimbrat și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, învederează că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul registratură, întâmpinare formulată de intimată.
Instanța procedează la comunicarea întâmpinării către apărătorul recurentului contestator.
Avocat O. E., pentru contestatorul C. Național C. I, depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și învederează instanței că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe recurs.
Avocat O. E., pentru contestatorul C. Național C. I, solicită instanței admiterea recursului, modificarea sentinței recurate iar pe fond admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată. Arată că excepția inadmisibilității contestației trebuia respinsă de instanța de fond, iar în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, aceasta există. Cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.01.2013 sub nr._ contestatorul C. Național C. I, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., a formulat contestație împotriva documentului nr._/20.12.2012 prin care ANAF- AFP C. comunica faptul ca s-a luat măsura executării silite prin poprire a sumelor urmăribile reprezentând venituri si disponibilități bănești în lei pentru terțul poprit – BRD - Groupe Societe Generale SA.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că urmărirea silită este nelegală deoarece există autoritate de lucru judecat, C. Național C. 1 obținând în acest sens, patru hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 3273/04.05.2005, sentința civilă nr. 2107/20.03.2006, sentința civilă nr. 9923/25.06.2012, decizia nr. 2532/14.12.2009 și decizia Tribunalului D. nr. 2417/17.12.2012 prin certificatul nr. 229/08.01.2013.
Suma de 65.188 lei și nu 63.937 lei așa cum greșit a trecut ANAF-AFP C. în documentul nr._/20.12.2012, a fost prevăzută și anulată prin sentința civilă nr. 3273/04.05.2005, sentința civilă nr. 2107/20.03.2006- definitive și irevocabile - și decizia nr. 2532/14.12.2009.
Titlul executoriu nr. 827/21.10.2005 este anulat prin efectul aplicării
sentințelor 3273/04.05.2005, 2107/20.03.2006 și deciziei nr. 2532/14.12.2009.
Prin sentința nr. 2107/20.03.2006 a Judecătoriei C., definitiva si irevocabila, instanța a constatat ca „sursa” - procesul verbal de control nr. 1748/1999 prin care s-a dispus plata sumei de 65.188 lei către D.G.F.P. D., - „nu constituie titlu executoriu în înțelesul dispozițiilor art. 372 Cpciv., astfel ca executarea silita pornita de intimată prin emiterea somației din data de 13.12.2005 este nelegală.
In concluzie, deși sentințele nr. 3273/04.05.2005, nr. 2107/20.03.2006 și decizia nr. 2532/14.12.2009 au fost pronunțate în contradictoriu cu D.G.F.P. D., AFP C. aceasta le-a ignorat și a creat artificial si emis in continuare titluri executorii si somații numerotate 1748/2004, 1748/2005, 827/21.10.2005, in dosarul de executare C 1243.
De altfel, si expertul in raportul de expertiza a constatat ca C. Național C. I nu datorează debitul prevăzut in titlul executoriu nr. 827/21.10.2005 din dosarul de executare nr. C 1243. In anul 2012 se efectuează o noua expertiza judiciara in care sunt formulate aceleași concluzii ca mai sus.
F. de motivele arătate mai sus, contestatoarea solicită instanței să constate că procesul verbal de control nr. 1748/1999 a cărui executare o încearcă DGFP D., AFP C. pe toate căile si cu toate mijloacele nu constituie titlu executoriu, fapt constatat de instanță prin sentința nr. 2107/20.03.2006 definitiva si irevocabila.
Instanța, prin sentința civila nr. 3273/04.05.2005 a anulat actele de executare privind suma de 65.188 lei, fiind autoritate de lucru judecat.
Titlul executoriu 827/21.10.2005, este anulat prin efectul aplicării sentințelor 3273/04.05.2005, 2107/20.03.2006, 9923/25.06.2012, a deciziilor nr. 2532/14.12.2009 si 2417/17.12.2012.
De 8 ani contestatoarea arată că a câștigat toate procesele având ca obiect aceasta suma, iar ANAF-AFP C. continua executarea pe orice cale.
In ce privește suma de 1250 lei prevăzută in documentul nr._/20.12.2012, contestatoarea a arătat că, urmare a procesului-verbal nr._/12.01.2011, a fost stabilita o amenda pentru C. Național C. I în suma de 2500 lei, din care, în termen de 24 de ore, contestatoarea a plătit jumătate, adică 1250 lei, cu ordinul de plata nr. 28/13.01.2011.
Deși a comunicat la ANAF-AFP, cu adresa nr. 776/ 28.03.2011 înregistrata la C. C. I, ca a plătit aceasta amenda, continua de 2 ani de zile sa se trimită adrese de executare silita. Urmărirea silita este nelegală deoarece C. C. I a achitat aceasta amenda.
În susținerea contestației au fost depuse la dosar copii de pe documentul nr._/20.12.2012, sentința nr. 9923/25.06.2012, certificatul nr. 229/08.01.2013, raportul de expertiza judiciara, ordinul de plata nr. 28/13.01.2011 si adresa nr. 776/28.03.2011.
Prin rezolutia presedintelui completului de judecata din data de 16.01.2013 s-a dispus, avand in vedere obiectul cererii, citarea contestatorului cu mentiunea de a preciza cu cine intelege sa se judece in cauza.
La data de 06.03.2013 contestatorul a depus la dosar precizare, în sensul că cererea de chemare în judecată este formulată în contradictoriu cu Agenția de Administrare Fiscala Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C..
De asemenea, contestatorul a arătat că actul de executare pe care îl contestă este documentul nr._/20.12.2012 cu suma de 1.250 lei, având ca obiect titlul executoriu nr._/22.02.2011 si același document nr._/20.12.2012 dar cu suma de 63.937 lei având ca obiect titlul executoriu nr. 827/21.10.2005.
Referitor la suma de 1250 lei, contestatorul a arătat că a primit o amenda in suma de 2500 lei iar în termen de 24 de ore a plătit jumătate, adică 1250 lei cu ordinul de plata nr. 28/13.01.2011.
Deși a comunicat ANAF- AFP C., cu adresa nr. 776/28.03.2011, ca s-a plătit amenda si sa anuleze debitul, aceasta continua sa trimită adrese de executare silita.
Referitor la suma de 63.937 lei, contestatoarea a arătat că sursa acestei executări silite este procesul verbal de control nr. 1748/1999 asupra
căruia instanțele judecătorești s-au pronunțat, dispunând anularea actelor de executare. ANAF-AFP C. a creat artificial titluri executorii numerotate 1748/2004, 1748/2005 pentru a o executa pe contestatoare in orice condiții, ignorând hotărârile judecătorești.
Titlul executoriu 827/21.10.2005, este anulat prin efectul aplicării semințelor 3273/04.05.2005, 2107/20.03.2006, 9923/25.06.2012, a deciziilor nr. 2532/14.12.2009 si 2417/17.12.2012.
În susținerea precizării au fost depuse la dosar copii de pe titlul executoriu nr. 1748/2005 si titlul executoriu nr. 827/21.10.2005.
La data de 05.04.2013 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare a căror anulare se solicita ca fiind legale si temeinice.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că în fapt, C. Național C. I a formulat contestație împotriva adresei privind înființarea popririi asupra disponibilităților bănești nr._/20.12 2012 emisa de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. pentru suma de 1.250 lei si adresei privind înființarea popririi asupra disponibilităților bănești nr._/20.12.2012 emisa de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., pentru suma de 63.937 lei, solicitând anularea acestora.
In susținerea acțiunii, contestatoarea arata ca urmărirea silita este nelegala deoarece s-au obținut trei hotărâri judecătorești si ca titlul nr. 827/21.10.2005 este anulat prin efectul aplicării sentințelor nr. 3273/04.05.2005, nr. 2107/20.03.2006, decizia nr. 2532/14.12.2009 si sentința nr. 9923/2012.
Titlul executoriu nr. 827/21.10.2005 constituie temeiul adresei de înființare popririi nr._/2012, contestata in cauza dedusa judecații.
Din concluziile raportului de expertiza contabila la care face referire contestatoarea, din dosarul nr._ al Judecătoriei C., titlul de creanța pus in executare este procesul verbal nr. 1748/17.12.1999, întocmit in baza O.G. nr. 70/1997, devenit executoriu prin necontestare.
Potrivit prevederilor art. 4 din O.G. nr. 11/1996, in vigoare la acea data, titlul de creanța este actul prin care, potrivit legii, se constata si se individualizează obligația de plata privind creanțele bugetare prevăzute la art. 1, întocmit de organele de specialitate sau de organele împuternicite potrivit legii.
Fiind un act administrativ fiscal, contestația este o cale administrativa de atac, ce poate fi exercitată in condițiile legii si soluționata de către organul fiscal emitent.
In cuprinsul procesului verbal nr. 1748/17.12.1999 s-a menționat ca împotriva masurilor dispuse se pot face obiecțiuni care se depun in termen de 5 zile lucrătoare la sediul D.G.F.P. D..
Potrivit art. 10 din actul normativ menționat mai sus, obligațiile bugetare stabilite de organele competente, prin documente de verificare sau de constatare, se plătesc in termen de cel mult 15 zile de la data semnării sau a comunicării documentului de verificare sau de constatare, care constituie si înștiințare de plata.
Contestatoarea a mai invocat faptul ca suma solicitata prin titlul executoriu nr. 827/21.10.2005 se regăsește si in titlul executoriu nr. 1748/16.09.2004 anulat prin sentința civila nr. 3273/2005 pronunțata de Judecătoria C. in dosarul nr._/2004.
Prin sentința nr. 3273/2005 a Judecătoriei C., instanța nu a anulat procesul verbal nr. 1748/1999 încheiat in urma controlului efectuat la C. Național C. I, ci numai titlul executoriu nr. 1748/2004.
Executarea a fost pornita in baza titlului de creanța nr. 1748/17.12.1999, in baza căruia a fost emis titlul executoriu nr. 827/21.10.2005 ce constituie temeiul adresei de înființare a popririi nr._/20.12.2012, contestata in cauza dedusa judecații.
La termenul de judecata din data de 30.04.2013 instanța din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare sub aspectul lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii.
Prin sentința civilă nr.7202/07.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare precizată formulată de contestatorul C. NAȚIONAL C. I, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
Contestatorul C. Național C. I, a formulat contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi nr._/20.12.2012 emisa de AFP C. pentru suma de 1250 lei și împotriva adresei de înființare a popririi nr._/20.12.2012 emisă de AFP C. pentru suma de 63.937 lei.
Contestația la executare este, în principal, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silită, o „plângere” specifica acestei proceduri, prin care se poate obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori, uneori, chiar si anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Cu privire la subiectele contestației la executare, trebuie precizat ca ea poate fi exercitata, in primul rând de către părțile interesate direct in procedura de executare respectiv debitorul urmărit si creditorul urmăritor, iar in cadrul executării prin poprire si de către terțul poprit, devenit parte in procedura de executare.
Astfel, s-a reținut că părți în procedura executării silite sunt în principal creditorul și debitorul din titlul executoriu. Însă, în momentul în care se recurge la procedura recuperării creanțelor de către creditor prin înființarea popririi, în procedura executării silite este implicat și terțul poprit, căruia îi revin anumite obligații și care îndeplinește anumite acte legate de executare, prevăzute de art.456-460 C.pr.civ.
Prin înființarea popririi se naște un raport juridic între creditor și terțul popit în baza căruia acesta din urmă va fi obligat să plătească creditorului popritor ceea ce datorează la rândul său debitorului acestuia ( creditor al terțului poprit). Tocmai datorită acestui raport juridic care se creează între creditorul popritor și terțul poprit, în cazul în care se contestă înființarea popririi, cererea nu poate fi judecată decât în contradictoriu și cu terțul poprit.
In cauza contestatorul a solicitat anularea a doua adrese de înființare a popririi.
În aceste condiții, hotărârea prin care instanța se pronunță asupra legalității adresei de înființare a popririi, ca act întocmit în cursul executării silite contestate, produce efecte care se întind și asupra raportului juridic ce se naște între creditor și terțul poprit, astfel încât fiind în situația unui litisconsorțiu obligatoriu conform art.47 și 48 C.pr.civ. era necesară atragerea în proces a tuturor părților raportului juridic litigios, inclusiv a terțului poprit.
In baza acestui temei instant a dispus, la data de 16.01.2013, citarea contestatorului cu mențiunea de a preciza cu cine înțelege să se judece în cauza, la data de 06.03.2013 contestatorul depunând la dosar o precizare, în sensul că cererea de chemare în judecată este formulată în contradictoriu cu Agenția de Administrare Fiscala Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C..
Unul din principiile care guverneaza întreg procesul civil este principiul disponibilității parților asupra cadrului juridic al acțiunii, reglementat de prevederile art 129 alin 6 C..
In aceste condiții, peste voința părților in litigiu nu se poate introduce in cauza – din oficiu - o persoana care nu a fost chemata in judecata, in condițiile prev de art 112 C..
Astfel, reclamantul este cel ce fixează cadrul procesul dedus judecații, având libera alegere în privința persoanelor cu care înțelege sa se judece in respectivul litigiu..
Pe cale de consecinta, introducerea in cauza a altor persoane din inițiativa instanței este nelegala si nici nu poate fi explicata in baza principiului rolului activ al judecătorului, deoarece acest principiu al rolului activ se refera la folosirea unor mijloace legale pentru aflarea adevărului – in limitele legii si numai in cadrul procesual stabilit prin voința reclamantului.
Numai părțile sunt cele care pot largi sfera procesului prin modificarea cererii de chemare in judecata, conform art. 132 C., iar nu instanța din oficiu.
Aceasta inițiativa a modificării cererii de chemare in judecata, in situația în care încă de la început cererea dedusa judecății nu a fost formulata cu respectarea prevederilor legale, nu poate sa aparțină decât reclamantului, in cazul contrar, respectiv acela când instanța din oficiu ar introduce in cauza o persoana împotriva careia reclamantul nu s-a îndreptat sau in cazul in care instanța, justificându-si acțiunea prin rolul sau activ reglementat de art. 129, al. 5 cpc, ar pune in discuția părților necesitatea chemării in judecata a unei alte persoane decât cele inițial chemate in judecata, celui ce a fost din oficiu introdus in cauza i s-ar încălca în mod evident dreptul la un proces echitabil, mai exact dreptul la o instanța imparțială și independentă.
Astfel Curtea a statuat ca principiul potrivit căruia un tribunal trebuie sa fie prezumat ca fiind lipsit de orice prejudecata sau de părtinire reflecta un element important al preeminentei dreptului .
In concepția instanței europene, noțiunea de imparțialitate la care se refera art 6 paragr. 1 urmează a fi apreciata într- un dublu sens: pe de o parte ea are in vedere un demers subiectiv ce semnifica încercarea de a determina convingerea personala a unui judecător într-o anumita împrejurare, semnificând așa zisa imparțialitate subiectiva, iar pe de alta parte imparțialitatea cuprinde un demers obiectiv ce urmărește a se determina daca judecătorul oferă toate garanțiile suficiente pentru a exclude, in persoana lui orice bănuiala legitima, aceasta semnificând imparțialitate obiectiva a tribunalului (cauza Piersack contra Belgiei).
In prezenta cauza, contestatorul a înțeles să se judece doar cu intimatul-creditor ANAF-AFP C., fără a chema în judecată și terțul poprit BRD-GROUPE SOCIETE GENERALE SA . In aceste conditii, actiunea sa este inadmisibilă sub aspectul lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii.
Pentru aceste considerente instanța a admis excepția inadmisibilității contestației introduse numai împotriva uneia dintre părțile din procedura de executare prin poprire.
In ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocata de contestator in contestația formulata, in raport cu sentința civilă nr. 3273/04.05.2005, sentința civilă nr. 2107/20.03.2006, sentința civilă nr. 9923/25.06.2012, decizia nr. 2532/14.12.2009 și decizia Tribunalului D. nr. 2417/17.12.2012 instanța a reținut ca aceasta este neîntemeiată având in vedere ca, conditiile de aplicare a exceptiei autoritatii de lucru judecat presupun o identitate de actiuni( sub aspectul partilor,obiectului si cauzei juridice) ce opreste repetarea judecatii, împiedicand judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți,
În cauza de față se contesta două acte de executare care nu au facut obiectul niciunuia dintre dosarele solutionate prin sentințele și deciziile enuntate de contestator(aceste acte de executare fiind emise ulterior solutionarii dosarelor în care s-au pronuntat aceste hotarari), astfel încât nu poate opera excepția autorității de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea solicitând admiterea acestuia, iar pe fond admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare .
Dezvoltând motivele de recurs, recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut ca fiind inadmisibilă contestația la executare, motivând că în prezenta cauză nu a solicitat introducerea în cauză și a terțului poprit, în speță BRD – Groupe Societe Generale SA.
De asemenea, arată că specificul popririi este determinat de caracterul triunghiular al acestei operațiuni juridice procesuale, care, în principiu, presupune participarea indispensabilă a trei părți: creditor popritor( urmăritor), debitorul poprit ( urmărit) și terțul poprit, între aceste trei subiecte de drept stabilindu-se tot atâtea raporturi juridice.
Totodată, a arătat că, în temeiul popririi se naște și un al treilea raport juridic între creditorul popritor și terțul poprit, ce ia naștere în cadrul procedurii de urmărire silită.
A învederat că și acest raport juridic este tot un raport de creanță, ce se creează prin adresa de înființare a popririi și ulterior prin hotărârea de menținere a popririi ce constituie titlu executor, un raport de la creditor la debitor, în sensul că terțul poprit devine debitor al creditorului popritor.
De asemenea a susținut că, în speța de față neexistând un raport obligațional între apelantă și intimata ( anterior înființării oricărei popriri ) astfel cum a arătat anterior, consideră că BRD - Groupe Societe Generale SA nu dobândește calitatea de terț poprit, parte a celui de-al doilea raport juridic obligațional ( debitor - terț poprit).
Recurenta, a arătat că nu se poate pune în discuție un eventual raport între intimat – contestator și BRD pentru că prezența acestuia din urmă să fie necesar completării cadrului procesual mai ales prin prisma faptului că, nefiind îndeplinită în cauză existența primului raport obligațional, creanța pe care intimata urmărește să o execute nu are un caracter cert, lichid și exigibil pasibilă de a fi executată silit conform art 379 C.proc. civ., stabilită prin hotărâri judecătorești irevocabile.
De asemenea, precizează că înscrisul contestat reprezintă o adresă ( înștiințare) prin care intimata aduce la cunoștință că se procedează la executarea silită a sumelor indicate prin procedura popririi în ce privește disponibilitățile bănești de la BRD - Groupe Societe Generale SA .
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente :
Odată pusă în mișcare procedura execuțională prin poprire, terțul poprit devine parte în această procedură, iar în cadrul contestației la poprire formulată de către debitor, cum este situația din speță, participarea acestuia în proces este obligatorie, dată fiind natura juridică de ,, plângere", de cale de atac, a mijlocului procedural special creat pentru procedura de executare silită.
Din conținutul contestației rezultă că motivele vizează legalitatea măsurii de înființare a popririi, aspecte ce țin de executarea silită prin poprire, iar nu vicii legate de actul procedural al comunicării demersului execuțional al înființării popririi, astfel încât în cadrul procesual pasiv era necesar să figureze și terțul poprit.
Cum contestatorul și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să se judece doar cu intimatul creditor, fără să cheme în judecată și terțul poprit ( deși instanța i-a pus în vedere, în baza rolului activ, să precizeze acțiunea sub aspectul cadrului procesual pasiv), este corectă soluția instanței de fond constând în respingerea ca inadmisibilă a contestației, datorită lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii .
Dată fiind această rezolvare juridică corectă, Tribunalul constată că este de prisos analiza celorlalte critici referitoare la motivele invocate în cadrul contestației la executare, în susținerea nelegalității executării silite prin poprire, prin care se tinde la demonstrarea inexistența debitului, ca efect al autorității de lucru judecat.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin 1 C.proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul C. NAȚIONAL C. I împotriva sentinței civile nr.7202/07.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Iulie 2013.
Președinte, I. G. P. | Judecător, M. N. | Judecător, R. L. Z. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.M.N.
Tehn.F.M./2 ex.
09 08 2013
Jud.fond:S.M.B.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 516/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 7998/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
