Contestaţie la executare. Hotărâre din 03-12-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 32595/215/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2057/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Judecător V. P.
Judecător D. O.
Grefier L. E. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de contestatoarea S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA împotriva sentinței civile nr._ din 24.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recursul este declarat și motivat în termen, timbrat, s-a achitat și taxa judiciară de timbru, pentru fond, după care;
Având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsă și constatând dosarul în stare de judecată, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C. sub nr._ la data de 04.12.012, contestatoarea Societatea Naționala De Transport Feroviar de Marfă „C. Marfă” SA a chemat în judecată pe intimatul C. I., solicitând anularea în parte a actelor de executare in ceea ce privește onorariul avocatului cuprins în cheltuielile de executare în sensul de a diminua aceste cheltuieli sub valoare de 500 lei acordată de instanță.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin sentința nr. 6763/09.10.2012 pronunțată de Tribunalul D. s-a admis acțiunea formulată de creditorul C. I. și societatea a fost obligată la plata diferenței dintre drepturile salariale calculate in raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile efectiv plătite, precum și dobânda legală și 500 lei cheltuieli de judecată.
In aceste condiții creditorul s-a adresat executorului judecătoresc solicitând punerea in executare a titlului executoriu, fiind întocmit dosarul de executare nr. 330/E/2012. la data de 26.11.2012 a fost emisă somația pentru plata sumei de 4914 lei la care s-au adăugat cheltuieli de executare. Prin procesul verbal anexat adresei de înființare a popririi s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 1615 lei, din care onorariu avocat 500 lei.
Au fost contestate aceste sume pentru următoarele considerente: potrivit art. 274 alin. 4 C. judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori se constată că sunt nepotrivit de mcii sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca depusă de avocat. Astfel nu se intervine in contractul de asistență ci doar se apreciază in ce măsură onorariul părții care câștigă procesul trebuie suportat de partea care a pierdut procesul.
In ceea ce privește onorariul avocatului in cuantum de 500 lei, menționat in procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, contestatoarea a arătat că este vădit disproporționat raportat la debitul pe care il are de achitat și la activitatea prestată de apărător in faza executării silite. Astfel redactarea cererii de executare silită nu a fost de o asemenea complexitate încât să determine încasarea unui onorariu de 500 lei.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 399 si următoarele din Codul de Procedura Civila.
In temeiul art. 242 din C. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fata instanței pentru a formula apărări.
La solicitarea instanței, a fost depus în copie dosarul de executare 330/E/2012 de către B. I. M..
Intimatul, deși legal citat, nu a depus depus întâmpinare și nu s-a prezentat in fața instanței pentru a formula apărări.
Prin sentința civilă nr. 2618/19.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția inadmisibilității contestației la executare sub aspectul lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii.
A fost respinsă contestația privind contestatoarea S.N.T.F.M. C. Marfă SA și pe intimatul C. I. ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 6763/2012 pronunțată la data de 09.10.2012 de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/63/2012 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. Călători SA, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului in raport de activitatea desfășurată de acesta, diferențele dintre drepturile salariale calculate in raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plăcute pe perioada 10.08._10, sume care vor fi actualizate cu rata inflației de la data fiecărei scadențe la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale aferentă sumelor datorate calculată de la data scadenței la data plății efective (filele 18-19).
La data de 12.11.2012 intimatul creditor C. I. s-a adresat cu o cerere executorului judecătoresc solicitând începerea executării silite (fila 17).
La data de 19.11.2012, prin încheierea din camera de consiliu nr. 7110 pronunțată în dosarul_/215/2012 Judecătoria C. a dispus încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 6763/2012 pronunțată la data de 09.10.2012 de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în ceea ce-l privește pe intimatul C. I. (fila 26).
B. I. M. a format dosarul de executare nr. 330/E/2012 în cadrul cărora a încheiat procesul verbal din 23.11.2012 cuprinzând cheltuielile de executare (fila 27).
La data de 18.01.2013 s-a dispus înființarea popririi in mâinile terțului poprit B. Post SA asupra conturilor debitorului pentru acoperirea sumei de 7029,27 lei, ce reprezintă debit datorat conform titlului executoriu și cheltuieli de executare (fila 29).
Cat privește cadrul procesual dedus judecății, contestatoarea a înțeles sa se judece in contradictoriu cu creditorul intimat C. I., contestatorul menținând acest cadru procesual pasiv si după ce a fost citat de instanța cu mențiunea de a preciza cadrul procesual pasiv, raportat la actele de executare întocmite in cadrul dosarului de executare nr. 330/E/2012, in sensul înființării popririi în mâinile terțului poprit B. Post (fila 33).
In aceste condiții, deși a înțeles sa conteste aceasta cuantumul cheltuielilor de executare stabilite de B. I. M., contestatoarea nu a înțeles sa se judece in contradictoriu si cu acest terț poprit, respectiv B. Post, in baza adresei de înființare a popririi din data de 18.01.2013, in conformitate cu art. 452 si urm. C., ceea ce face ca aceasta contestație la executare sa fie inadmisibila din acest punct de vedere.
Unul din principiile care guvernează întreg procesul civil este principiul disponibilității parților asupra cadrului juridic al acțiunii, reglementat de prevederile art 129 alin 6 C.. In aceste condiții, peste voința părților in litigiu nu se poate introduce in cauza – din oficiu - o persoana care nu a fost chemata in judecata, in condițiile prev de art 112 C..
Astfel, reclamantul este cel ce fixează cadrul procesul dedus judecății, având liberă alegere în privința persoanelor cu care înțelege să se judece in respectivul litigiu..
Pe cale de consecință, introducerea în cauza a altor persoane din inițiativa instanței este nelegală si nici nu poate fi explicata in baza principiului rolului activ al judecătorului, deoarece acest principiu al rolului activ se referă la folosirea unor mijloace legale pentru aflarea adevărului – în limitele legii și numai în cadrul procesual stabilit prin voința reclamantului.
Numai părțile sunt cele care pot largi sfera procesului prin modificarea cererii de chemare in judecată, conform art. 132 C., iar nu instanța din oficiu. Aceasta inițiativă a modificării cererii de chemare în judecată, în situația în care încă de la început cererea dedusă judecății nu a fost formulată cu respectarea prevederilor legale, nu poate să aparțină decât reclamantului, în cazul contrar, respectiv acela când instanța din oficiu ar introduce in cauza o persoana împotriva căreia reclamantul nu s-a îndreptat sau în cazul în care instanța, justificându-si acțiunea prin rolul sau activ reglementat de art. 129, al. 5 cpc, ar pune în discuția părților necesitatea chemării în judecată a unei alte persoane decât cele inițial chemate în judecată, celui ce a fost din oficiu introdus în cauză i s-ar încalcă in mod evident dreptul la un proces echitabil, mai exact dreptul la o instanță imparțială și independenta.
Astfel Curtea a statuat că principiul potrivit căruia un tribunal trebuie sa fie prezumat ca fiind lipsit de orice prejudecata sau de părtinire reflecta un element important al preeminentei dreptului . In concepția instanței europene, noțiunea de imparțialitate la care se refera art 6 paragr. 1 urmează a fi apreciată într-un dublu sens: pe de o parte ea are in vedere un demers subiectiv ce semnifica încercarea de a determina convingerea personala a unui judecător într-o anumită împrejurare, semnificând așa zisa imparțialitate subiectivă, iar pe de altă parte imparțialitatea cuprinde un demers obiectiv ce urmărește a se determina daca judecătorul oferă toate garanțiile suficiente pentru a exclude, in persoana lui orice bănuiala legitima, aceasta semnificând imparțialitate obiectiva a tribunalului (cauza Piersack contra Belgiei).
In prezenta cauza, contestatorul a înțeles să se judece doar cu intimatul-creditor C. I., fără a chema în judecată și terțul poprit B. Post. In aceste conditii, actiunea sa apare ca inadmisibilă sub aspectul lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare .
În motivare, se arată că prin citația emisă la data de 31.01.2013 instanța de fond a solicitat contestatoarei să își precizeze cadrul procesual raportat la actele de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr.330/E/2012 în sensul înființării popririi în mâinile terțului poprit Bancpost.
La termenul din data de 19.02.2013 instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei deși potrivit art.1551 C.pro.civ., trebuia să procedeze la suspendarea cauzei atunci când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante.
Cu privire la excepția invocată din oficiu, instanța de fond era obligată să pună în discuția părților această excepție și având în vedere că niciuna dintre părți nu a fost prezentă în sală la apelul făcut de către grefier, ar fi trebuit să amâne pronunțarea pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, mai ales că se invocase din oficiu o excepție.
Prin decizia nr. 1122/2013 din 12.06.2013 pronunțată de Tribunalul D. s-a admis recursul declarat de contestatoare și s-a dispus casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
In motivarea deciziei s-a reținut că instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei contestații la executare formulata la 04.12.2012 împotriva actelor de executare emise pana la aceasta data in dosarul de executare silita nr. nr.330/E/2012 al B. I. M., respectiv somația emisa la data de 26.11.2012 pentru plata sumei de 4914 lei, plus cheltuieli de executare, și procesul verbal anexat prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 1615 lei, din care onorariu avocat 500 lei, prin contestație solicitându-se anularea in parte a acestor acte de executare silită în sensul de a diminua aceste cheltuieli de executare pentru apărător sub valoarea de 500 lei.
În situația în care s-au contestat doar aceste acte de executare silita, acțiunea introductiva nefiind completata ulterior sub aspectul actelor contestate, tribunalul a constatat că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca aceasta nu putea hotărî decât în contradictoriu si cu terțul poprit B. Post, având în vedere ca ulterior introducerii contestației si ulterior primului termen d e judecata din dosar au mai fost emise alte acte de executare respectiv o adresa de înființare poprire către acest terț poprit, în raport de care instanța de fond a apreciat ca acesta a devenit astfel parte în procedura de executare.
La judecarea contestației la executare iau parte, în primul rând, părțile direct interesate în procedura de executare, debitorul urmărit și creditorul urmăritor, iar numai în cadrul executării prin poprire și terțul poprit, devenit parte în procedura de executare.
Este adevărat că examinarea contestației la poprire trebuie făcută în condiții de contradictorialitate și opozabilitate si cu terțul poprit, în această situație calitate procesuală pasivă având și terțul poprit, astfel că, în temeiul art. 129 C.proc.civ., instanța judecătoreasca are obligația să pună în discuția părților introducerea în cauză a terțului poprit, dar in speța, față de obiectul contestației deduse judecății, prin care s-a solicitat anularea somației din 26.11.2012 si a procesului verbal din 23.11.2012, acte in care figurează doar debitorul si creditoarea, tribunalul constata ca reclamanta contestatoare a stabilit în mod corect cadrul procesual, în considerarea faptului că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
De altfel, contestatoarea a stabilit clar obiectul cererii și a indicat prin cererea de chemare în judecată actele de executare contestate si participanții la proces, astfel ca instanța de fond trebuia să analizeze valabilitatea actelor contestate, in raport de motivele de fapt si de drept invocate de contestatoare si in contradictoriu cu părțile indicate de contestatoare, fiind greșită reținerea instanței de fond in ce privește nerespectarea condiției coparticipării procesuale obligatorii, cu motivația ca examinarea contestației la executare se impunea a fi făcută în condiții de contradictorialitate și opozabilitate și cu terțul poprit, dat fiind ca nu a fost sesizata cu vreo contestație împotriva unei adrese de înființare poprire.
Astfel, s-a constatat că în mod greșit, cu încălcarea normelor privind executarea silită, prima instanță a soluționat cauza prin reținerea excepției inadmisibilității contestației sub aspectul lipsei coparticipării pasive obligatorii, ori soluționând astfel cauza, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, supusă desființării.
In rejudecarea cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.09.2013 sub nr._ .
La termenul din data de 24.09.2013 instanța a încuviințat probe cu înscrisuri pentru părți.
Prin sentința civilă nr._/24.09.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea S. "C. Marfă" SA, în contradictoriu cu intimatul C. I., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă cererea intimatului privind aplicarea unei amenzi contestatoarei in cuantum de 700 lei in temeiul art. 404 alin. 2 Cod proc civ.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6763/2012 pronunțată la data de 09.10.2012 de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/63/2012 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. Călători SA, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului in raport de activitatea desfășurată de acesta, diferențele dintre drepturile salariale calculate in raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plăcute pe perioada 10.08._10, sume care vor fi actualizate cu rata inflației de la data fiecărei scadențe la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale aferentă sumelor datorate calculată de la data scadenței la data plății efective (filele 18-19).
La data de 12.11.2012 intimatul creditor C. I. s-a adresat cu o cerere executorului judecătoresc solicitând începerea executării silite (fila 17).
La data de 19.11.2012, prin încheierea din camera de consiliu nr. 7110 pronunțată în dosarul_/215/2012 Judecătoria C. a dispus încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 6763/2012 pronunțată la data de 09.10.2012 de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în ceea ce-l privește pe intimatul C. I. (fila 26).
B. I. M. a format dosarul de executare nr. 330/E/2012 în cadrul cărora a încheiat procesul verbal din 23.11.2012 cuprinzând cheltuielile de executare (fila 27).
La data de 18.01.2013 s-a dispus înființarea popririi in mâinile terțului poprit B. Post SA asupra conturilor debitorului pentru acoperirea sumei de 7029,27 lei, ce reprezintă debit datorat conform titlului executoriu și cheltuieli de executare (fila 29).
Singurul motiv al contestației la executare privește vizează cuantumul onorariului de avocat din faza de executare silită, în sumă de 500 lei, dovedit cu chitanța nr. 896 din 23.01.2013 și cuprins in totalul cheltuieli de executare astfel cum au fost reținute prin procesul verbal din 23.11.2012.
Preliminar analizării în concret a cererii de reducere a onorariului de avocat se impun a fi făcute următoarele observații:
Așa după cum rezultă cu claritate din prevederile Legii nr. 50/1995 și ale Statutului profesiei de avocat, în ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client, orice imixtiune din partea vreunui organ al Statului este inadmisibilă.
Însă, în aplicarea textului art. 274 alin. 3 C.pr.civ., potrivit cu care Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va considera motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat" nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți (art. 969 C.civ.), ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, iar în funcție de situația concretă instanța are posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea ce a câștigat procesul, apreciind că aceasta din urmă a săvârșit un abuz de drept, deci o faptă ilicită și prejudiciabilă care îi antrenează răspunderea civilă delictuală.
În spiritul acestei interpretări sunt doctrina și jurisprudența recentă (spre ex. dec. nr. 2280/2000 a Curții de Apel București, Secția a IV a civilă, sent. civ. nr. 4782/2003 a Judecătoriei Sectorului 5 București, sent. civ. nr. 4116/2004 a Judecătoriei Sectorului 3 București), la care se adaugă și principiul certitudinii jurisprudențiale și a siguranței publice desprins în Hotărârea CEDO din 06.12.2007, cauza B. împotriva României.
Din considerentele expuse și având în vedere disp. art. 371/7 alin. 2 C.pr.civ., potrivit cu care cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit ()", precum și caracterul general al normei juridice înscrise în art. 274 alin. 3 C.pr.civ., instanța apreciază că nu se impune reducerea onorariului de avocat pentru faza de executare silită in cuantum de 500 lei.
În concret instanța a avut în vedere, într-o apreciere de ansamblu, valoarea pricinii, respectiv suma de 4914 lei reprezentând contravaloarea drepturi salariale, stabilite prin sentința civilă nr. 6763/2012 pronunțată la data de 09.10.2012 de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/63/2012, munca depusă de avocat, respectiv consultații juridice, formularea unei cereri prin care a solicitat executorului judecătoresc executarea silită a titlului executoriu mai sus menționat precum și urmărirea modului in care se aduce la îndeplinire obligațiile stabilite prin titlul executoriu, criterii ce au fost analizate prin prisma necesității asigurării unui raport de proporționalitate și a unui just echilibru între drepturile și interesele legitime ale ambelor părți.
Pentru toate aceste motive, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare reținând legalitatea modului de întocmire a actelor de executare.
In ceea ce privește cererea intimatului C. I. privind obligarea contestatoarei la plata unei amenzi in cuantum de 700 lei in raport de dispozițiile art. 404 alin. 2 din Cod proc civ, instanța a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 404 alin. 2 din Cod proc civ "în cazul respingerii contestației, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestația a fost exercitată cu rea-credință, el va fi obligat și la plata unei amenzi de la 50 lei la 700 lei".
Abuz de drept procesual, varietate a abuzului de drept concretizată în exercitarea unui drept procesual cu rea-credință, contrar scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege. Abuzul de drept procesual comportă două elemente, și anume: a) unul de natură subiectivă, constând în exercitarea dreptului cu rea-credință, fie în scopul de a-l șicana pe adversar, fie deliberat în vederea constrângerii acestuia la anumite concesii sau chiar la abandonarea dreptului său; b) altul de natură obiectivă, exprimat în deturnarea dreptului de la finalitatea social-economică pentru care a fost recunoscut și garantat juridicește titularului său.
In speță instanța a reținut că promovarea contestației la executare nu a avut ca scop tergiversării executării silite a titlului executoriu in condițiile in care nu s-a solicitat suspendarea executării silite, iar singurul motiv de contestație a privit reducerea cuantumului onorariului de avocat din faza de executare silită, în sumă de 500 lei.
In temeiul art. 274 din Cod proc civ in lipsa unei cereri exprese, instanța a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea S. C. MARFA SA, prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației la executare și anulării în parte a actelor de executare în ceea ce privește onorariul avocatului, în sensul diminuării lor.
În esență, recurenta a arătat că instanța de fond a ignorat principiul rolului activ reglementat de art.129 C.proc.civ, întrucât nu a verificat dacă la dosarul de executare exista dovada contractului de asistență juridică încheiat de avocatul care a demarat executarea silită; instanța de fond trebuia să verifice dacă la dosar exista dovada demersurilor efectuate pentru punerea în executare a sentinței civile nr.6763/09.10.2012 și dacă existau dovezi privind plata onorariului de avocat.
În continuare, recurenta a arătat că în condițiile în care angajamentul avocatului ales a constatat în redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc, onorariul de 500 lei este mare față de efortul depus, natura pricinii, lipsa de complexitate a cauzei și munca îndeplinită de avocat. În acest sens a invocat hotărârea CEDO din cauza B. împotriva României.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8, 9 C.proc.civ., art. 3041 C.pr.civ.
Recursul este fondat pentru următoarele considerentele de fapt și de drept:
Tribunalul observă că este întemeiată critica formulată de recurentă privind cheltuielile de executare cu titlul de "onorariu de avocat" în cuantum de 500 lei, munca prestată de avocat în această etapă procesuală fiind cu totul nesemnificativă.
Acest apărător nu a făcut decât să formuleze, în calitate de reprezentant convențional, cererea de executare silită a titlului executoriu, întrucât din dosarul de executare nu rezultă că a întreprins și alte activități specifice profesiei în faza executării silite, încât tribunalul apreciază că onorariul în cuantum de 500 lei, pentru formularea unei simple cereri de executare silită, este excesiv și abuziv, drept pentru care va fi redus la suma de 100 lei, potrivit art. 274 alin. 3 C.p.civ.
De asemenea, nu s-a dovedit că avocatul a depus personal cererea la sediul biroului de executor judecătoresc sau că a participat la efectuarea altor acte procedurale în faza executării silite.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 și alin. 3 C.p.civ, coroborat cu art. 404 alin. 1 C.p.civ, va fi admis recursul și modificată în parte sentința recurată, în sensul admiterii contestației la executare.
În temeiul art. 404 alin. 1 C.p.civ., va anula parțial procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare din 23.11.2011, somația din 26.11.2011 și adresa de înființare poprire din 18.01.2013 ( acte de executare emise în dosarul de executare nr.330/E/2012 al B. I. M.), pentru suma de 400 lei onorariu de avocat, care se reduce de la 500 lei la 100 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA împotriva sentinței civile nr._ din 24.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. I..
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Admite contestația la executare.
Anulează parțial procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare din 23.11.2011, somația din 26.11.2011 și adresa de înființare poprire din 18.01.2013 ( acte de executare emise în dosarul de executare nr.330/E/2012 al B. I. M.), pentru suma de 400 lei onorariu de avocat, care se reduce de la 500 lei la 100 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2013.
Președinte, M. R. H. | Judecător, V. P. | Judecător, D. O. |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.M.R.H.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond.D.L.B.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8313/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 09/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
