Contestaţie la executare. Hotărâre din 13-11-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 25282/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1917/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător L. C. C.
Judecător I. G. P.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta P. M. C.-DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE împotriva sentinței civile nr. 5827/09.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul E. C., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D.R. pentru intimată ,lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Apărătorul convențional al intimatului contestator, av. D.R. depune la dosar, în copie, sentința civilă nr. 469/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2012 și sentința civilă nr. 4723/20.03.2013 pronunțată de aceeași instanță în dosarul
nr._/200/2011 și solicită încuviințarea probei cu aceste înscrisuri.
In temeiul art. 167 C.pr. civilă coroborat cu art. 305 C.pr. civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar la acest termen, după care
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul convențional al intimatului contestator, av. D.R. solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată, învederând că titlul executoriu reprezentat de Procesul Verbal de contraventie nr. R_ din 14.11.2011 a fost anulat.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.10.2012 sub nr._ /212 contestatorul E. C., în contradictoriu cu intimata P. M. C. – Direcția De Impozite Și Taxe, a formulat contestație la executarea începută prin somația nr._/14.08.2012 în temeiul titlului executoriu nr._/14.08.2012, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună, în temeiul art. 404, alin. 1 C.p.civ. și art. 174, alin. 3 Cod Procedură Fiscală, anularea executării începută prin somația nr._ din 14.08.2012 în temeiul titlului executoriu nr._/14.08.2012; în temeiul art. 403, alin. 1 C.p.civ. și art. 148, alin. 2, lit. a) din Codul de Procedură Fiscală – suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a contestației, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că, în fapt, la data de 05.08.2010, a înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare vehiculul marca Mercedes, model 300 SE, nr. de identificare WDB1400321A070451, . motor_, nr. de înmatriculare_ numitei N. E., cu domiciliul în B., . P., nr. 48, jud. Prahova.
Contestatorul a mai arătat că i-a predat cumpărătoarei autovehiculul împreună cu toate actele acestuia (carte de identitate, certificat de înmatriculare).
Conform art. 2, alin. 2 din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberării autorizației de circulație a vehiculelor " În cazul schimbării oricăror date înscrise în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare, titularul acestuia este obligat să solicite autorității emitente eliberarea unui nou astfel de document, în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a survenit modificarea."
Astfel, cumpărătoarea era obligată ca în termen de cel mult 30 de zile de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare să solicite organului abilitat eliberarea unui nou certificat în care aceasta să figureze la rubrica "deținător".
Însă cumpărătoarea și-a nesocotit obligația și a continuat să circule pe baza unor acte care nu corespundeau realității.
Contestatorul a mai arătat că de la data vânzării autovehiculului cumpărătoarea a trecut de mai multe ori prin dreptul unui aparat aparținând CNADNR amplasat pe DN 2 km 115+80 m, localitatea Mărăcineni, jud. B., fără a fi achiziționat o rovinietă valabilă, însă, datorită faptului că autovehiculul era în continuare înmatriculat pe numele contestatorului, acesta este cel sancționat.
Mai mult, toate procesele-verbale au fost comunicate pe o adresă greșită, respectiv .. 125, domiciliul contestatorului fiind la nr. 95, motiv pentru care a fost în imposibilitate obiectivă de a le contesta.
În drept, au fost invocate prevederile art. 403 și 404 C.p.civ., art. 148 și 174 Cod Procedură Fiscală, art. 2 din Ordinul nr. 1501/2006 și art. 11 din O.U.G. 195/2002.
În susținerea contestației au fost depuse la dosar copii de pe adresa nr._/13.08.2012 emisă de P. M. C., carte de identitate autoturism, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, somație nr._/14.08.2012, titlul executoriu nr._/14.08.2012 și dovada de comunicare.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către P. M. C. – Direcția Impozite și Taxe pentru a se comunica, în copii conforme cu originalul, actele dosarului de executare în cadrul căruia a fost emisă somația nr._/14.08.2012, acestea fiind înaintate la data de 12.11.2012.
În ședința publică din data de 05.02.2013 contestatorul a depus la dosar copii după plângerea contravențională formulată împotriva proceselor-verbale de contravenție . 12 nr._/11.01.2012, . 12 nr._/11.01.2012, . 12 nr._/11.01.2012, . 12 nr._/11.01.2012, . 12 nr._/11.01.2012, . 12 nr._/11.01.2012, . 11 nr._/19.12.2011 și . 11 nr._/12.12.2011, extras de pe portalul instanțelor de judecată cu privire la dosarul nr._/200/2012 al Judecătoriei B., cerere formulată pentru eliberarea unor certificate de grefă referitoare la dosarele nr._/200/2011 și nr._/200/2012 și dovada înaintării acestora prin poștă, respectiv facturi emise de Poșta Română.
În ședința publică din data de 19.03.2013 contestatorul a depus la dosar copii de pe sentința civilă nr. 469/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2012 cu dovada de comunicare și sentința civilă nr. 469/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2012 cu dovada de comunicare, pentru a dovedi că 8 dintre procesele verbale au fost anulate.
În ședința publică de azi, contestatorul a depus la dosar extras de pe portalul instanțelor de judecată cu privire la dosarul nr._/200/2011, dosar în cadrul căruia a fost pronunțată sentința prin care a fost anulat procesul-verbal de contravenție . 11 nr._ din 14.11.2011.
Prin sentința civilă nr.5827/09.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul E. C. în contradictoriu cu intimata P. M. C. – Direcția De Impozite Și Taxe.
S-a dispus anularea actelor de executare emise în dosarul de executare privind pe numitul E. C. în care a fost întocmită somația și titlul executoriu numărul_/14.08.2012.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 201 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
Potrivit art.399 C.pr.civ,împotriva executării silite înseși,precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Conform dispozițiilor legale menționate,prin procedura contestației la executare se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu,în cazul când acesta nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În speță, la baza emiterii titlului executoriu nr._/14.08.2012 de catre intimata P. M. C. – Direcția De Impozite Și Taxe au stat procesele-verbale de contravenție . 12 nr._/11.01.2012, . 12 nr._/11.01.2012, . 12 nr._/11.01.2012, . 12 nr._/11.01.2012, . 12 nr._/11.01.2012, . 12 nr._/11.01.2012, . 11 nr._/19.12.2011, . 11 nr._/12.12.2011 si . 11 nr._ din 14.11.2011 prin care au fost aplicate contestatorului E. C. amenzi contraventionale in suma totala de 2.250 lei.
Prin sentința civilă nr. 469/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2012, sentința civilă nr. 469/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2012 si prin extrasul de pe portalul instanțelor de judecată cu privire la dosarul nr._/200/2011, dosar în cadrul căruia a fost pronunțată sentința civila prin care a fost anulat si procesul-verbal de contravenție . 11 nr._ din 14.11.2011 contestatorul a făcut dovada ca procesele-verbale ce au stat la baza emiterii titlului executoriu au fost anulate.
În aceste condiții instanța având în vedere că titlurile executorii- în speță procesele verbale de contravenție- care au stat la baza emiterii titlului executoriu nr._/14.08.2012 de către intimata P. M. C. – Direcția de Impozite și Taxe au fost anulate și ca, contestatorul nu datorează sumele de bani înscrise în acest titlu executoriu, a admis contestația la executare și a dispus anularea actelor de executare emise în dosarul de executare privind pe numitul E. C. în care a fost întocmită somația și titlul executoriu numărul_/14.08.2012.
In temeiul dispozițiilor art.274 C.p.c. instanța a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 201 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata P. M. C. – Direcția de Impozite și Taxe, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta arată că soluția este lipsită de temei legal, a fost dată cu aplicarea greșită a legii, a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, a schimba natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct.8,9 și art. 3041 C.pr.civ.
Prima instanță nu a manifestat rol activ în sensul de a verifica calitatea procesuala a părților din litigiu.
Hotărârea judecătorească este pronunțată în contradictoriu cu Direcția Impozite și Taxe Locale C..
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 20 alin.1 din Legea nr.215/2001.
Recurenta arată că unitățile administrativ-teritoriale care beneficiază de personalitate juridică pot sta ca reclamant în astfel de litigii, nu și primările, acestea din urmă fiind înzestrate doar cu exercitarea unor atribuții legale, în numele și pe seama colectivității locale.
În toate cazurile, personalitatea juridică de drept public se dobândește doar în mod expres, prin lege sau hotărâre a guvernului.
Potrivit art.17 alin.1 C.pr.fiscal, subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrative teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport.
Mai mult decât atât, recurenta este o structură funcțională din aparatul propriu al primarului municipiului C., între contestator și intimată nu există niciun fel de raport juridic fiscal care să justifice chemarea sa în judecată.
Instanța a apreciat ca fiind de competența acesteia și verificarea titlului de creanță, deși în condițiile Codului de Procedură Fiscală aceste este atributul organului emitent.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței materiale, întrucât, dacă este reținută o astfel de competență, practic atribuțiile organelor administrativ-jurisdicționale și a celor ale puterii judecătorești s-ar suprapune, tocmai de aceea legiuitorul a stabilit care sunt acte administrative supuse cenzurii instanțelor judecătorești și care sunt cele de competența organelor administrativ jurisdicționale.
Recurenta menționează că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât, deși instanța a cunoscut și reținut că pe rolul Judecătoriei B. se află înregistrat dosarul nr._/200/2011 împotriva procesului-verbal de contravenție nr.R 11_/14.11.2011, deci cauza nu este definitivă și irevocabilă, fiind formulat recurs de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. la data de 29.04.2013, totuși consideră că titlurile executorii care au stat la baza emiterii titlului executoriu au fost anulate în totalitate.
În mod nelegal, prima instanță a reținut că, în speță, titlurile executorii care au stat la baza emiterii titlului executoriu au fost anulate și că acesta nu datorează sumele de bani înscrise în acest titlu executoriu, însă atâta timp cât hotărârea judecătorească cu privire la procesul-verbal de contravenție arată nu este irevocabilă, instanța de recurs poate respinge plângerea pe fond.
Consideră că nu se poate reține culpa Primăriei Municipiul C. –Direcția Impozite și Taxe și nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 201 lei.
Recurenta arată că nu a căzut în pretenții, întrucât obiectul acțiunii este contestație la executare și prin urmare nu poate fi obligată autoritatea locală la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, invocă dispozițiile art. 3041 și art. 304 pct.8 și 9 C.pr.civ.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
Examinând criticile formulate, prin prisma motivelor invocate ți în raport de dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Tribunalul reține următoarele considerente de fapt și de drept:
Hotărârea atacată s-a dat cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor legale în vioare, legitimarea procesuală pasivă a Direcției Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei M. C. fiind atrasă de calitatea sa de organ de executare, emitent al înscrisurilor contestate, întocmite în procedura execuțională.
Calitatea procesuală se raportează cu necesitate la raportul juridic dedus judecății, la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate în instanță, fiind determinată, în ce o privește pe recurenta intimată, de calitatea de organ de executare conferită de lege.
Nu poate fi primită nici critica recurentei prin care se invocă depășirea competențelor atribuite de legiuitor instanței de executare, dat fiind că judecătorul fondului a analizat doar legalitatea actelor de executare întocmite de intimată, neprocedând la verificarea legalității titlului de creanță fiscal. Motivul pentru care s-a reținut nelegalitatea actelor de executare a fost acela că titlurile de creanță fiscale, reprezentate de procesele-verbale de contravenție, au fost anulate de instanțele judecătorești. Cu înscrisurile depuse în faza recursului, recurenta a făcut dovada irevocabilității hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus anularea proceselor-verbale de contravenție (sentința civilă nr.469/11.01.2013 pronunțată în dosarul nr._/200/2012 al Judecătoriei B. și sentința civilă nr.4723/20.03.2013 pronunțată în dosarul nr._/2011 al Judecătoriei B.).
Nefondate sunt și criticile referitoare la obligația intimatei de a plăti cheltuielile de judecată, dat fiind că partea căreia i s-a dat câștig de cauză în proces este îndreptățită să primească costurile pe care le-a suportat în cadrul procedurii judiciare de la partea care a pierdut procesul.
Intimata este în culpă procesuală, deoarece a declanșat executarea silită în condițiile în care procesele-verbale de contravenție fuseseră contestate în instanță, plângerile contravenționale fiind înregistrate pe rolul judecătoriei în luna decembrie 2011 și respectiv în luna noiembrie 2012, anterior declanșării executării silite.
În concluzie, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.1 C.pr.civ., Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta P. M. C.-DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE împotriva sentinței civile nr. 5827/09.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul E. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2013.
Președinte, M. N. | Judecător, L. C. C. | Judecător, I. G. P. |
Grefier, I. C. |
Red.jud.M.N.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond:S.M.B.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 30-04-2013, Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8313/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
