Contestaţie la executare. Hotărâre din 21-01-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 4450/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 35/2013
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător D. F. S.
Judecător S. L. M.
Grefier E. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta contestatoare C. DE A. DE SĂNĂTATE D., împotriva sentinței civile nr._ din 10.09.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. C. R., G. L., T. M., G. S. G., M. Ș. D., și intimata terț poprit T. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că se solicită judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 C.pr.civ.
Constatându-se dosarul în stare de judecată, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.02.2012, sub nr._ contestatoarea Casa de Asigurări de Sănătate D., în contradictoriu cu intimații S. C. R., G. L., T. M., G. S. G. și M. Ș. D. și terțul poprit T. C. a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare privind înființarea popririi din data de 13.02.2012 și înregistrată la C.A.S. D. la 17.02.2012, în dosarul de executare nr. 156/E/2009 al B. C. F., solicitând anularea acestora.
A mai solicitat totodată și suspendarea executării silite potrivit art.403 C.p.c până la rămânerea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că, la data de 17.02.2012 a primit de la B. C. F. comunicările privind înființarea popririi, din data de 13.02.2012, prin care i s-a făcut cunoscut că s-a dispus înființarea popririi până la concurența următoarelor sume: 536,80 lei pentru creditorul S. C. R., 273,80 lei pentru creditorul G. L., 314,80 lei pentru creditoarea T. M., 342,80 lei pentru creditorul G. S. G., 331,80 lei pentru creditorul M. Ș. D., conform titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 1101/16.04.2008, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ și a procesului-verbal de cheltuieli, întocmit conform art.371/7 C.p.c.
A mai arătat în continuare că, actele de înființare a popririi sunt nelegale, încălcând prevederile OUG 71/2009, cu completările și modificările ulterioare, întrucât în cursul termenelor prevăzute în acest act normativ, orice procedură de executare silită se suspendă de drept, sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar urmând a fi plătite conform acestui act normativ.
A mai precizat în continuare contestatoarea că, OUG nr.71/17.06.2009, cu completările și modificările ulterioare reprezintă o reglementare specială, cu aplicabilitate limitată în timp, privind executarea silită a hotărârilor judecătorești prin care se acordă anumite drepturi salariale pentru personalul din sectorul bugetar și nu aduc atingere dreptului de a cere îndeplinirea obligației de plată. Aceste acte normative prevăd tocmai faptul că banii se vor plăti, însă în mod gradual în trei ani consecutivi.
Totodată, contestatoarea a mai invocat și jurisprudența CEDO, respectiv Hotărârea pronunțată în Cauza Brumărescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr.414/2000.
În drept, și-a întemeiat contestația pe preved. art. 399-404 Cod Procedură Civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru în baza art. 17 din Legea nr. 146/1997, cu completările și modificările ulterioare.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către B. C. F. pentru a înainta în copie certificată dosarul de executare nr.156/E/2009.
La prezenta cauză s-a atașat dosarul de executare nr. 156/E/2009 al B. C. F..
Dosarul a fost suspendat la data de 19.03.2012 în baza art.155¹ Cod Procedură Civilă și repus pe rol la data de 02.07.2012.
Prin sentința civilă nr._/10.09.2012, pronunțată de Judecătoria Craivoa, în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea Casa de Asigurări de Sănătate D., în contradictoriu cu intimații S. C.-R., G. L., T. M., G. S. G. și M. Ș. D. și terțul poprit T. C., ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea formulată de contestatoarea Casa de Asigurări de Sănătate D. privind suspendarea executării silite ca rămasă fără obiect.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1101/16.04.2008, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1944/25.09.2008 a Curții de Apel C., contestatoarea Casa de Asigurări de Sănătate Publică D. a fost obligată să acorde intimaților S. C. R., G. L., T. M., G. S. G. și M. Ș. D., în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sume ce urmau să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Întrucât contestatoarea nu a executat benevol obligația impusa in sarcina sa, creditoarea a declanșat executarea silită, fiind format dosarul de executare nr. 156/E/2009 al B. C. F..
Prin încheierea nr. 630/03.07.2009, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2009 s-a admis cererea formulată de B. C. F. fiind încuviințată executarea silită a sentinței nr. 1101/16.04.2008, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1944/25.09.2008 a Curții de Apel C..
La data de 30.03.2011, executorul judecătoresc a emis adrese de înființare a popririi în mâinile terțului poprit T. C. asupra contului debitoarei Casa de Asigurări de Sănătate Publică D. pentru acoperirea sumei de_,12 lei reprezentând debit conform sentinței nr. 1101/16.04.2008, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1944/25.09.2008 a Curții de Apel C., plus cheltuieli de executare stabilite conform procesului verbal, datorate creditoarei S. C. R., a sumei de_,50 lei reprezentând debit conform aceleiași sentințe civile, plus cheltuieli de executare stabilite conform procesului verbal, datorate creditorului M. Ș. D., a sumei de_,81 lei reprezentând debit conform aceleiași sentințe civile, plus cheltuieli de executare stabilite conform procesului verbal, datorate creditoarei G. L., a sumei de_,28 lei reprezentând debit conform aceleiași sentințe civile, plus cheltuieli de executare stabilite conform procesului verbal, datorate creditorului G. S. G., a sumei de_,29 lei reprezentând debit conform aceleiași sentințe civile, plus cheltuieli de executare stabilite conform procesului verbal, datorate creditoarei T. M..
Prin sentința civilă nr._/20.10.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010 s-a validat poprirea în mâna terțului poprit T. C. înființată prin adresa de înființare a popririi din data de 30.03.2011 emisă în dosarul de executare nr.156/E/2009 al B. C. F. și a fost obligat terțul poprit să plătească intimaților următoarele sume:_,12 lei pentru S. C. R.,_,81 lei pentru G. L.,_,29 lei pentru T. M.,_,28 lei pentru G. S. G. și_,50 lei pentru M. Ș. D..
Prin adresa nr._/21.11.2011, T. C. a comunicat executorului judecătoresc faptul că a consemnat sumele de bani menționate pentru care s-a dispus validarea popririi prin sentința civilă nr._/20.11.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010.
La data de 09.02.2012 intimații au formulat către B. C. F. cerere de continuare a executării silite în dosarul nr.156/E/2009 în sensul executării și a diferențelor de actualizare a debitelor pentru perioada februarie 2011-noiembrie 2011 rezultate din titlul executoriu reprezentat de sentința Tribunalului D. nr.1101/16.04.2008 pronunțată în dosarul nr._ .
Astfel, s-a solicitat executarea silită prin înființarea popririi asupra sumelor de bani datorate contestatoarei de către T. C. reprezentând diferența între suma netă executată silit în luna noiembrie 2011, actualizată cu coeficientul de inflație față de luna februarie 2011 și suma netă totală cuvenită, actualizată cu coeficientul de inflație față de luna noiembrie 2011.
Din adresa nr.518/03.02.2012, emisă de către Casa de Asigurări de Sănătate D. rezultă că diferențele între sumele nete executate silit în luna noiembrie 2011, actualizate cu coeficientul de inflație față de luna februarie 2011 și sumele nete totale cuvenite, actualizate cu coeficientul de inflație față de luna noiembrie 2011 sunt următoarele:462 lei pentru S. C. R.; 257 lei pentru M. Ș. D.; 268 lei pentru G. S. Gabrie;199 lei pentru G. L.; 240 lei pentru T. M..
La data de 13.02.2012, executorul judecătoresc a emis adrese de înființare a popririi în mâinile terțului poprit T. C. asupra contului contestatoarei Casa de Asigurări de Sănătate Publică D. pentru acoperirea sumei de 536,80 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare datorate debitoarei S. C. R., a sumei de 273,80 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare datorate debitoarei G. L., a sumei de 314,80 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare datorate debitoarei T. M., a sumei de 342,80 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare datorate debitorului G. S. G., a sumei de 331,80 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare datorate debitorului M. Ș. F., comunicate terțului poprit la data de 17.02.2012.
Analizând motivul de nulitate al adreselor de înființare a popririi emise în dosarul de executare nr. 156/E/2009 invocate de contestatoare, respectiv încălcarea de către actul de executare a dispozițiilor prev. de OUG 71/2009, instanța a constatat că aceste legi interne conțin dispoziții contrare Convenției (Europene) pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (C.E.D.O.), motiv pentru care va face aplicarea art. 1 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, revizuită în 2003, și a aplicat în speță, cu prioritate, dispozițiile art. 6 și art. 1 protocolul 1 din Convenție și jurisprudența CEDO.
Conform art. 20 din Constituție, legile interne vor fi interpretate în conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte.
Curtea de la Strasbourg este interpreta supremă a Convenției, care se aplică direct în statele membre ale Consiliului Europei, inclusiv în România, astfel că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului are o aplicare directă în dreptul intern, urmând ca judecătorul național să dea eficiență acesteia.
In acest sens, așa cum în mod constant s-a decis in jurisprudența CEDO, refuzul autoritarilor de a aloca sumele necesare hotărârilor judecătorești ce constituie titluri executorii încalcă atât prev. art. 1 Protocolul 1, cat si prevederile art. 6 CEDO, text legal conform cu care statele membre sunt ținute a asigura executarea silită a hotărârilor judecătorești, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat de întârziere a acestei executări.
Același principiu se regăsește și în cauzele Broniowski contra Poloniei – Hotărârea Marii Camere din 22.06.2004, Hornsby contra Greciei, Ruianu contra României, Pini, Bertani, Manera și Atripaldi contra României, S. contra României, S. P. contra României, in toate aceste cauze Curtea Europeana a Drepturilor Omului reținând că Administrația publică are obligația de a executa voluntar hotărârile judecătorești, orice omisiune a acesteia in executare sau întârziere in executare lipsind de eficacitate prev. art. 6 CEDO.
Astfel, în cauza Bourdov contra Rusiei s-a rezolvat de Curtea EDO o situație similară, reclamantul beneficiind de asemenea de creanțe împotriva statului, creanțe care nu au fost onorate de Administrația financiara din cauza lipsei banilor în cont.
S-a stabilit cu acea ocazie că "o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. Sigur, o întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 paragraful 1(35). În cauză, reclamantul nu trebuia să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care viza repararea unei vătămări a sănătății sale, din pricina dificultăților financiare ale statului (36)."
Hotărârea este importantă pentru că expune cu claritate obligația statului de a executa din oficiu, într-un termen rezonabil, hotărârile pronunțate împotriva sa chiar in condițiile in care statul traversează situații excepționale cu privire la resursele financiare disponibile.
Complexitatea procedurii interne de executare silită sau a sistemului bugetar al statului nu poate scuti statul de obligația sa, în baza Convenției, de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii într-un interval rezonabil. Autoritățile nu pot invoca lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri.
S-a statuat că autoritatea pârâtă avea obligația de a lua toate măsurile necesare, fie singură, fie în cooperare cu alte autorități responsabile federale sau locale pentru a se asigura că fondurile necesare erau disponibile în vederea executării obligației Statului.
Astfel, instanța arată că contestatoarea a ajuns in situația obligării sale la plata acestor sume din propria culpa, deoarece a refuzat sa le acorde in mod voluntar salariaților din sistemul bugetar drepturile salariale cuvenite prin lege.
Ca atare, justificarea legalității ingerinței statului in dreptul de proprietate al cetățeanului prin incidenta crizei mondiale nu este nici legala, nici morala, si nu poate fi reținută ca un motiv temeinic de a amâna pe durate excesive aceste plați, statul trebuind sa găsească alte soluții de rezolvare a unei situații financiare dificile decât aceea de neonorare a obligațiilor sale.
În lumina jurisprudenței CEDO deja menționate, se poate concluziona că, atât în situația în care un stat se bucură de imunitate de executare silită, cât și în situația în care în dreptul intern este posibilă executarea silită a statului, refuzul sau întârzierea nejustificată de a plăti suma de bani la care a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească este de natură să încalce atât dreptul la un proces echitabil protejat de art. 6 al Convenției, cât și dreptul de proprietate protejat de art. 1 al Protocolului nr. 1.
În condițiile în care art. 44 alin.1 din Constituție garantează creanțele asupra statului și a lipsei dovedirii din partea instituției debitoare a demersurilor pe care a încercat să le întreprindă pentru a îndeplini obligația de plată, susținerile contestatoarei privind întârzierea justificată în executarea hotărârii judecătorești, sunt neîntemeiate.
Mai mult, în cauză instanța constată că sumele pentru care s-a dispus înființarea popririi la data de 13.02.2012, reprezintă diferența între suma executată silit în luna noiembrie, actualizată cu coeficientul de inflație față de luna februarie 2011, data când s-a făcut plata efectivă și suma netă totală cuvenită, actualizată cu coeficientul de inflație față de luna noiembrie 2011.
Or, potrivit art.371/1, alin.3 Cod Procedură Civilă, executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
În consecință, constatând că actele de executare sunt întocmite potrivit dispozițiilor legale și că motivele invocate de contestatoare sunt neîntemeiate, instanța a respins contestația ca neîntemeiată.
Referitor la suspendarea executării silite solicitată de contestatoare instanța constată că potrivit art. 403 C.proc civ. suspendarea executării se dispune până la soluționarea contestației la executare. Deși textul nu prevede expres, momentul până la care produce efecte suspendarea este soluționarea definitivă a contestației la executare, după acest moment producând efecte hotărârea pronunțată în fond asupra contestației la executare, având în vedre că aceasta este o hotărâre executorie la data pronunțării. Acest aspect rezultă din coroborarea art. 402 alin. 2 cu art. 377 alin. 1 pct. 2 și 376 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora hotărârea pronunțată asupra contestației la executare este supusă recursului, deci definitivă, și poate fi pusă în executare conform art. 376 alin. 1 C.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea Casa de Asigurări de Sănătate D., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației la executare și anularea actului de executare privind înființarea popririi.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că în mod nelegal instanța a respins contestația la executare, sentința pronunțată fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, potrivit art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
1. Recurenta a susținut că actul normativ invocat de C.A.S. D., respectiv O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare este în concordanță cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, afirmație susținută și de art. 1 din Protocolul nr. 1 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A susținut că jurisprudența CEDO invocată în motivarea hotărârii nu face decât să sublinieze legalitatea, legitimitatea și proporționalitatea măsurii reglementate prin O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare.
A menționat că în cauza „Petro contra României”este subliniat faptul că „întârzierea în executarea unei sentințe este imputabilă autorităților care, în speță nu a furnizat nici o justificare valabilă pentru această ingerință suportată de reclamanți”. Notorietatea crizei economice mondiale, și implicit, naționale, oferă însă o justificare valabilă întârzierii în executarea hotărârii judecătorești, fiind subliniată în însăși partea introductivă a O.U.G. nr. 71/2009, cuprinzând motivarea necesității emiterii acestui act normativ. În acest context, nu se poate vorbi nici despre un refuz, nici despre o întârziere nejustificată în executarea hotărârii judecătorești.
Referitor la situația de excepție la care face referire cauza „Brumărescu împotriva României” menționată în motivarea hotărârii de fond, cu privire la condițiile în care poate opera o astfel de măsură fără a se încălca prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, recurenta a susținut că sunt îndeplinite toate cele trei condiții, respectiv: privarea (în speță amânarea) este prevăzută de lege, fiind reglementată de O.U.G. nr. 71/2009, act normativ declarat constituțional; privarea urmărește un interes legitim, aceasta oferă posibilitatea plății drepturilor bănești într-un termen rezonabil, fără a afecta în speță, bugetul asigurărilor sociale de sănătate; cerința proporționalității măsurii este îndeplinită prin faptul că norma legală reglementează, raportat la interesul public, eșalonarea și nu exonerarea de la plată.
Față de cele menționate, a susținut că dreptul intern, respectiv dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare au aplicabilitate în cauză și au fost înlăturate în mod nelegal de către instanța de fond.
2. Recurenta a mai susținut că instanța de fond nu a ținut cont nici de deciziile Curții Constituționale a României, cu nr. 188/02.03.2010 și nr. 190/02.03.2010 prin care au fost respinse excepțiile de neconstituționalitate ale prevederilor O.U.G. nr. 71/2009 și nu a făcut nici un fel referire la acestea, fapt care a condus la soluționarea greșită a cauzei.
Recursul este fondat.
Tribunalul constată că procedura de executare demarată la cererea intimatei-creditoare nu vizează o creanță exigibilă, față de incidența prevederilor OUG nr.71/2009, care instituie o eșalonare a plății acestor drepturi bănești.
Dispozițiile O.U.G. nr.71/2009 nu sunt incompatibile cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului ori cu Protocoalele adiționale la aceasta, perspectiva de abordare a speței impunându-se a fi reconsiderată în faza recursului.
Astfel, obiectivul avut în vedere la adoptarea acestui act normativ de legiuitorul intern constă în menținerea stabilității economice a țării, iar acest obiectiv nu poate fi nici ignorat, nici cenzurat de instanța de judecată. C. economică este un fenomen global și, totodată, un fapt notoriu, ce nu mai trebuie probat, astfel încât dreptul de creanță având ca obiect o sumă de bani pe care îl are un subiect împotriva statului trebuie raportat la interesul general al societății, privită în ansamblul său, societate ce traversează o criză economică însemnată.
Statul, privit în sens larg, ca entitate juridică, are calitatea de debitor într-un număr cvasiinfinit de raporturi juridice obligaționale; de asemenea, este un fapt devenit notoriu că statul, ca entitate juridică, poate intra în stare de insolvență; or, o asemenea situație de fapt și de drept ar fi dezavantajoasă pentru fiecare membru al unei societăți organizate într-o entitate statală, interesul general al societății fiind reprezentat de menținerea echilibrului bugetar și a stabilității economice a țării.
Prin urmare, există o ingerință în dreptul creditorului la un bun în accepțiunea art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la CEDO, ingerință ce este justificată de menținerea unui echilibru între interesul particular și cel general.
La dezlegarea în drept a prezentei cauze se impune a se avea în vedere jurisprudența recentă a CEDO, mai exact decizia dată în cauza "D. și alții împotriva României", prin care s-a statuat că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut și că eșalonarea plăților de către guvern, în calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului lor la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
În temeiul art.312 alin.1 și 2 raportat la art.3041 C.pr.civ, precum și la art.399 C.proc.civ, Tribunalul va admite recursul, va modifica în totalitate sentința recurată, în sensul admiterii contestației la executare și, în consecință, vor fi anulate actele de executare întocmite în dos. nr. 156/E/2012 al B. C. F..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta contestatoare C. DE A. DE SĂNĂTATE D., împotriva sentinței civile nr._ din 10.09.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. C. R., G. L., T. M., G. S. G., M. Ș. D. și intimata terț poprit T. C..
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că admite contestația la executare .
Anulează actele de executare din dosarul nr. 156/E/2009 al B. C. F..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile contestate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2013.
Președinte, M. N. | Judecător, D. F. S. | Judecător, S. L. M. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.D.F.S.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond.L.T.
| ← Anulare act. Decizia nr. 975/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1314/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
