Contestaţie la executare. Decizia nr. 1314/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1314/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 10004/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1314/2013
Ședința publică de la 03 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de contestatorul M. C. în contradictoriu cu intimata D.G.F.P. D. - A.F.P. C., împotriva sentinței civile nr._ din 12 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul contestator rep. de av. C. Macsut, intimata rep. de cons. jr. F. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Av. C. Macsut pentru rec. contestator depune înscrisuri care se comunică intimatei prin reprezentant.
Cons. jr. F. C. pentru intimată nu solicită termen pentru observare.
Instanța pune în discuție proba cu înscrisurile depuse de recurentul contestator.
Av. C. Macsut pentru rec. contestator solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Cons. jr. F. C. pentru intimată solicită respingerea probei cu înscrisuri.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse de recurentul contestator la termenul de astăzi și cele atașate la cererea de recurs și nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, s-a acordat cuvântul pe recurs.
Av. C. Macsut pentru rec. contestator solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și precizat, modificarea sentinței civile, în sensul admiterii acțiunii.
Cons. jr. F. C. pentru intimată solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, potrivit motivelor invocate prin întâmpinare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față,instanța constată și reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.04.2012 contestatorul M. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata D. D.- AFP C. anularea titlului executoriu nr._ din data de 05.04.2012 și a somației de plată nr._ din data de 05.04.2012 primite de contestator la data de 17.04.2012, data poștei, dosar de executare nr. 8028/2009, fără cheltuieli de judecată.
Motivând în fapt contestația la executare a arătat că la data de 05.04.2012 D. D.- AFP C. au emis titlul executoriu nr._ și somația de plată nr._ pentru obligația fiscală în sumă de 2381 lei reprezentând impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor pe numele contestatorului.
Suma de plată privea un număr de 3 decizii calcul accesorii din data de 31.12.2011, iar declarația impunere plăți anticipate din 25.01.2012, toate obligațiile însumând 2. 381 lei impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor.
Despre aceste documente cu sume de plată aferente contestatorul nu a luat la cunoștință decât la data de 19.04.2012 când a primit plicul prin poștă.
De asemnea face precizarea că la data autentificării contractului de constituire a dreptului de superficie nr. 6815/12.11.1996 cu modificările ulterioare prin acte adiționale, asupra suprafeței de teren de 796 m.p. proprietatea contestatorului s-a constituit dreptul de superficie în favoarea . drept preluat succesiv de către MP Petroleum Distribuție SRL și apoi de . procent de 95 % respectiv . la data de 01.11.2006.
Or, la data încheierii contractului de constituire a dreptului de superficie nr. 685 din 21.12.1996 și a actelor adiționale ulterior încheiate au fost a chitate de fiecare dată toate obligațiile la bugetul statului.
Exemplifică în acest sens cu încheierea de autentificare motarialp nr. 1389 din data de 04.11.2008, unde se menționează în josul paginii că impozitul către bugetul de stat în sumă de_ lei Ron, onorariul notarial în sumă de 8070 lei Ron, cu TVA aferentă de 1533, 30 lei Ron și taxa de publicitate imobiliară de 5. 530 lei Ron au fost achitate cu ordinele de plată aferente.
Așa cum rezultă din actele întocmite de către D. D. și AFP Mun C. ar însemna ca contestatorul a închiriat acestă suprafață de teren de 796 m.p. și că pe această suprafață trebuie să plătească un impozit aferent chiriei încasate de la terțe persoane juridice.
Or, contestatorul a primit de fiecare dată o sumă globală pentru care a plătit impozitul aferent și nu trebuie să plătească anual, de fiecare dată impozit pe terenul respectiv, pentru că toate obligațiile anuale la bugetul de stat le plătește . . proporțional cu procentele deținute de fiecare afacere, ca și buni proprietari ai terenului deținut în baza contractului de constituire a dreptului de superficie de care a amintit, teren pentru care a întocmit lucrări cadastrale și l-a întabulat ele însele în cartea funciară.
De altfel, atât în trimestrul IV 2011 cât și semestrul I 2012, contestatorul nu a primit nicio informație de la oragenle fiscale amintite despre vreo obligație de plată neachitată acestor perioade, că îl privească pe reclamant.
În drept contestația nu a fost motivată.
S-a depus: act adițional nr. 1 la contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. 6815 din data de 12.11.1996 la BNP L. I., somație nr._ din data de 05.04.2012, titlul executoriu nr._ din data de 05.04.2012.
Prin încheierea de ședință din data de 18.05.2012 instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri pentru contestator.
La cererea apărătorului contestatorului, instanța a dispus emiterea unei adrese către intimată pentru a comunica dosarul de executare nr. 8029/2009, dosarul fiind comunicat pe rolul instanței de judecată.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către intimată pentru a comunica deciziile care au stat la baza titlului executoriu nr._ din data de 05.04.2012, relațiile fiind comunicate cu adresa nr._ din data de 11.07.2011.
Prin sentința civilă nr.4995/02.04.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/ 215/2011, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul contestatorul M. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata D. D.- AFP C. .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 172 C. Proc. Fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. De asemenea, potrivit art. 172 alin. 3 C. Proc. Fiscală, C. Proc. Fiscală, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Pentru a fi admisibilă contestația la titlu, este necesar să fie îndeplinite două condiții, respectiv: - titlul ce se executa sa nu fie o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau a unui alt organ jurisdictional; pentru contestarea titlului executoriu sa nu existe o alta procedura prevazuta de lege. Dacă în speță prima condiție este îndeplinită, în sensul că titlul executoriu este o decizie de impunere, în ceea ce privește cea de-a doua condiție, aceasta nu este îndeplinită. Astfel, nu pot forma obiectul unei analize pe fond in cadrul contestatiei la executare (in realitate contestatie la titlu) titlurile executorii pentru care legea prevede expres o alta procedura, cum sunt cele emise in materie fiscala conform Codului de procedura fiscala.. Motivul il reprezinta faptul ca actul normativ mai sus mentionat instituie o procedura administrativa urmata de una judiciara, prin care titlul de creanta fiscala se definitiveaza, astfel ca se poate aprecia ca legea prevede alta procedura, care exclude de la cenzura instantei de executare fondul acestui titlu.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 172-173 C. Proc. Fiscală, contestația la executare se poate face împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale, în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii.
Prin urmare, câtă vreme legea prevede pentru contestator posibilitatea de a declanșa controlul instanței judecătorești asupra executării și a actelor de executare, prin procedura contestației la executare, acesta nu poate formula apărări cu privire la fondul titlului executoriu, motiv pentru care contestația la titlu urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Cu privire la contestația la executare propriu-zisă, instanța reține că, prin titlul executoriu nr._/05.04.2012, contestatorul M. C. a fost obligat la plata sumei de 2381 lei, cu titlu de impozit de venituri din cedarea folosinței.
Astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul de executare, respectiv documentele care au stat la baza emiterii titlului executoriu nr._/05.04.2012, prin decizia de impunere nr._/25.01.2012 (fila 27) pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2012, s-a stabilit un impozit anual în cuantum de 6540 lei, repartizat în 4 tranșe trimestriale de câte 1635 lei.
Totodată, prin decizia nr._/31.12._, referitoare la obligațiile de plată accesorii (fila 28), în sarcina contestatorului M. C. s-a stabilit un impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor în cuantum de 746 lei.
Instanța constată că impozitul în cuantum de 2381 lei, așa cum rezultă din titlul executoriu (fila 11), este compus din 3 sume de 148 lei, 245 lei, respectiv 353 lei, rezultând din decizii de calcul accesorii, precum și suma de 1635 lei, rezultând din declarația de impunere plăți anticipate.
Mai reține instanța că prin actul adițional nr. 1 la contractul de constituire a dreptului de superficie nr. 6815/12.11.1996, înregistrat la D.G.F.P. D. sub număr de înregistrare_/03.12.2008 (filele 5-8), s-a modificat contractul sus-menționat, încheiat între contestatorul M. C., în calitate de proprietar și S.C. Shell Romania S.R.L., în calitate de constructor superficiar. Prin actul adițional menționat, M.P. Petroleum Distribuție S.R.L. a devenit succesoare cu titlu universal în drepturile S.C. Shell Romania S.R.L.
Conform art. 4 din actul adițional, părțile au convenit ca, începând cu data de 01.07.2008, constructorul-superficiar va plăti proprietarului pentru folosirea terenului, tariful de 2,50 euro/mp/lună, în total 1990 euro/lună.
Potrivit art. 43 lit. c din L. nr. 571/2003 (Codul Fiscal), cota de impozit este de 16% si se aplica asupra venitului impozabil corespunzator fiecarei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din cedarea folosintei bunurilor;
De asemenea, potrivit art. 61 din C. Fiscal, veniturile din cedarea folosintei bunurilor sunt veniturile, in bani si/sau in natura, provenind din cedarea folosintei bunurilor mobile si imobile, obtinute de catre proprietar, uzufructuar sau alt detinator legal, altele decat veniturile din activitati independente.
Astfel, cum contestatorul dobândește venituri din cedarea folosinței prin superficie, astfel cum reiese din actul adițional nr. 1 la contractul de constituire a dreptului de superficie nr. 6815/12.11.1996, în mod temeinic intimata D.G.F.P. D. a stabilit în sarcina acestuia impozit pe venit din cedarea folosinței,
Instanța reține că, în baza acestor decizii, privind obligații de plată accesorii ce stabilesc regularizări la impozitul pe venitul global, s-a emis titlul executoriu în baza căruia a fost obligat la plată contestatorul.
Instanța constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 110 C. Proc. Fiscală, deciziile de impunere privind obligațiile de plată accesorii reprezintă titluri de creanță.
Totodată, deciziile referitoare la obligațiile de plată reprezintă acte administrativ-fiscale, în sensul art. 41 C. Proc. Fiscală, adică acte emise de către organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale.
Instanța reține că potrivit anexei la decizia nr._/31.12.2011 (fila 29), rezultă modul de calcul al creanțelor accesorii, în cuantum de 746 lei.
Față de apărările contestatorului, în sensul că acesta ar fi obligat să plătească impozitul de două ori, instanța reține că acestea nu sunt întemeiate, întrucât impozitul stabilit prin decizia de impunere nr._/25.01.2012 (fila 27) vizează venituri obținute din cedarea folosinței bunurilor, ce nu are nici o legătură cu impozitul aferent dreptului de proprietate asupra terenului aparținând contestatorului.
În consecință, având în vedere deciziile de impunere, precum și titlul executoriu nr._/05.04.2012 (fila 11), instanța a reținut că actele de executare au fost îndeplinite cu respectarea dispozițiilor legale, si a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul M. C., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că in mod gresit instanta de fond a respins contestatia formulata de contestator, desi acesta a sustinut si a dovedit ca este nedatorata suma de bani mentionata in actele de executare contestate. Recurentul contestator a aratat ca in actiunea dedusa judecatii a sustinut ca la data autentificării contractului de constituire a dreptului de superficie nr. 6815/12.11.1996, cu modificările ulterioare prin acte adiționale, asupra suprafeței de teren de 796 m.p. proprietatea contestatorului, s-a constituit dreptul de superficie în favoarea ., drept preluat succesiv de către MP Petroleum Distribuție SRL și apoi de . procent de 95 % respectiv . la data de 01.11.2006, iar la data încheierii contractului de constituire a dreptului de superficie nr. 685 din 21.12.1996 și a actelor adiționale ulterior încheiate, au fost achitate de fiecare dată toate obligațiile la bugetul statului.
Recurentul a mai sustinut ca instanta de fond a facut o paralela a similitudinii intre contractul de constituire a dreptului de superficie si contractul de inchiririre sau locatiune, insa acsocierea nu-si are locul pentru ca este lipsita de relevanta, iar pe de alta parte, instanta a retinut gresit ca superficiarul datoreaza o chirie pentru superficia contractata, iar beneficiarul contestator are obligatia de a achita impozitul pe venituri din cedarea folosintei ubnurilor, cu toate ca impozitul cuvenit bugetului de stat a fost achitat de fiecare data, la fiecare act aditional, odata cu fiecare plata decontata intre cei doi cocontractanti.
Intimata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 C.pr.civ., Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Astfel, se constata ca instanta de fond a interpretat in mod corect actele depuse la dosar si a aplicat in mod corespunzator dispozitiile Codului de procedura fiscala – OG 92/2003, retinand in mod justificat ca in cadrul prezentei contestatii la executare contestatorul invoca nelegalitatea creantei fiscale cuprinse in actele de executare contestate - respectiv titlul executoriu nr._ din data de 05.04.2012 și a somația de plată nr._ din data de 05.04.2012 primite de contestator la data de 17.04.2012 -, contestatorul invocand in fapt inexistenta vreunei obligatii de plata din cedarea folosintei de bunuri, obligatii constatate in titlurile de creanta reprezentate de decizia de impunere nr._/25.01.2012 si deciziile de calcul accesorii nr._/20.02.2012, astfel incat, in raport de dispoz. art. 172 -173 C.pr.fiscala, asemenea aparari de fond impotriva titlurilor de creanta ce au stabilit creanta inscrisa in titlul executoriu nr._ din data de 05.04.2012 nu pot fi invocate si verificate in cadrul unei contestatii la exuctare, ci pot face obiectul unei cercetari judecatoresti in cadrul procedurii speciale prevazute de OG 92/2003 pentru titlurile de creanta, respectiv procedura administrativa urmata de cea judiciara.
Conform art.110 alin.3 Cod procedură fiscală :” titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite” si poate fi contestat in termenul de 30 de zile indicat în aceasta la organul fiscal competent, și în caz de respingere a contestației respective, la instanța de judecată de contencios administrativ ( art. 205 C.pr.fiscala), iar potrivit art. 141 alin.2 Cod procedură fiscală :” titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
Rezultă că atâta timp cât deciziile de impunere ce stabilesc suma executata silit, nu au fost contestată în termenul de 30 de zile indicat în acestea la organul fiscal competent, și în caz de respingere a contestației respective, la instanța de judecată de contencios administrativ, în fața instanței investite cu contestație la executare nu mai pot fi invocate aspecte de fond ale titlurilor de creanță fiscală, limitele posibilității de analiză a instanței de executare sunt doar cele ce țin de respectarea condițiilor de forma ale actelor de executare emise în baza titlului de creanță.
Pe cale de consecinta, tribunalul constata ca este corecta solutia instantei de fond de respingere a contestatiei la executare formulata la 27.04.2012, atat timp cat motivele de nelegalitate invocate de contestator privesc doar valabilitatea titlurilor de creanta, respectiv existenta creantei fiscale stabilite prin acestea si pusa in executare silita, in speta neinvocandu-se motive de nulitate in privinta somatiei si titlului executoriu din 05.04.2012 raportat la conditile de fond si de forma pe care trebuie sa le cuprinda acestea, potrivit OG 92/2003.
Sub acest aspect, tribunalul constata ca desi recurentul contestator critica solutia pronuntata de instanta de fond, el nu a adus vreun contraargument juridic fata de motivele de fapt si de drept pentru care instanta de fond a respins contestatia formualta, argumente care sa faca obiectul analizei instantei de control judiciar, astfel incat, constatand ca instanta de fond a apreciat in mod corect asupra motivelor de nelegalitate invocate de contestator, respectiv a inadmisibilitatii analizarii acestora in cadrul prezentei contestatii la executare in raport de dispozitiile art. 172 din OG 92/2003,, tribunalul apreciaza ca solutia de respingere a contestatiei pronuntata de instanta de fond este corecta si legala.
In ceea ce priveste criticile si sustinerile recurentului contestator in privinta efectelor contractului de constituire a dreptului de superficie si contractul de inchiriere sau locatiune, naturii impozitului stabilit in sarcina contestatorului, raportat la impozitul achitat la data incheierii actelor notariale invocate de contestator, formulate de recurent in cadrul cererii de recurs, tribunalul constata ca acestea nu sunt de natura a afecta temeinicia si legalitatea hotararii pronuntate de instanta de fond, fata de dispozitiile exprese ale 172-173 din OG 92/2003 privind admisibilitatea contestarii anumitor acte de executare silita in cadrul contestatiei la executare, incidente in cauza, dispozitii care nu permit – in cadrul contestatiei impotriva somatiei si titlului executoriu emise in procedura de exeuctare silita fiscala- invocarea si verificarea existentei creantei stabilite in titlurile de creanta ce stau la baza executarii silite fiscale, pentru verificarea legalitatii existentei isi intinderii creantei fiscale, partea interesata avand la indemana procedura speciala de contestare prevazuta de art. 205 C.pr.fiscala.
Imprejurarea ca instanta de fond a analizat, si pe fond, sustinerile contestatorului referitoare la creanta fiscala mentionata in somatia si titlul executoriu emise la 05.04.2012, raportat la natura impozitul achitat la data încheierii contractului de constituire a dreptului de superficie nr. 685 din 21.12.1996 și a actelor adiționale ulterior încheiate, desi asemenea aparari de fond nu puteau face obiectul analizei instantei de executare, potrivit dispozitiilor mai sus mentionate, nu poate afecta solutia pronuntata, solutia de respingere a contestatiei la executare formulata la 27.04.2012 fiind corecta pentru argumentele aratate mai sus, iar aprecierile de fapt si de drept redate de instanta de fond cu depasirea limitelor prevazute de art. 172-173 C.pr.fiscala nu pot face obiectul analizei instantei de control judiciar.
Pentru considerentele expuse, constatand ca solutia pronuntata de instanta de fond este legala si temeinica, Tribunalul urmează ca, în temeiul art.312 C.pr.civ, să respinga ca nefondat recursul declarat de contestatorul M. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul M. C. în contradictoriu cu intimata D.G.F.P. D. - A.F.P. C., împotriva sentinței civile nr._ din 12 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2013
Președinte, G. C. F. | Judecător, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./2 ex.
05.08.2013
Jud.fond-R.Sorbala
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 21-01-2013, Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 68/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
