Fond funciar. Decizia nr. 1163/2013. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 1163/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 3096/215/2011*

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1163/2013

Ședința publică de la 18 Iunie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE J. S.

Judecător M. R. H.

Judecător D. O.

Grefier L. E. C.

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor, care au avut loc în ședința publică de la 04 iunie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului formulat de reclamantul R. E. împotriva sentinței civile nr. 1662 din 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. DE APLICARE A LEGII 18/1991- BRATOVOIEȘTI, C. JUDEȚEANĂ PT. APLICAREA LEGII 18/1991 PREFECTURA D., D. N. E., S. V., intimat D. G., M. E., M. T., intimat S. T., S. P., având ca obiect fond funciar.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 04 iunie 2013, pronunțarea amânându-se în mod succesiv pentru termenul de judecată din data de 11 iunie 2013 și respectiv acest termen de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 01.02.2011, cu nr._, reclamantul R. E. a chemat în judecată pârâții D. E., S. V., D. G., M. E., M. T., S. T., S. P., C. L. de Fond Funciar Bratovoești și C. Județeană D. de Aplicare a Legii nr. 18/1991, solicitând să se constate nulitatea absolută a următoarelor titluri de proprietate:

TDP nr. 665-_/04.03.1994, emis pe numele R. E. și D. I.I., pentru suprafața de 3,47 ha extravilan, de pe urma defunctei Dumăreanu I. I. (D.) fără moștenitori legali, arătând că în acest titlu nu a fost înscrisă suprafața de teren de 6.900 m.p. teren intravilan pe raza satului Bădoși,. de 0,85 ari cu vegetație forestieră și fânețe;

A mai arătat că a revendicat casa construită pe acest teren înainte de revoluție, în ședința publică din data de 22.12.1988, dosar 8132/1988, dar fără teren, întrucât aceasta după legea Ceaușeșcu era trecut în proprietatea statului în baza testamentului întocmit in anul 1972, luna iunie, ziua 5 și certificat de moștenitor nr. 2012/06.01.1976 lăsat în favoarea reclamantului.

Întrucât D. I. I. a decedat, urmează a fi citați în cauză moștenitorii lui D. G., S. V. și S. F. C..

TDP nr. 1990-_/08.05.1997, emis pe numele D. I., arătând că în acest titlu a fost înscris nelegal terenul de 6.900 m.p., intravilan, situat în T.58, P.311,ce a aparținut autoarei reclamantului D. I. I. (D.) și la care este îndreptățit reclamantul, întrucât este moștenitor testamentar al defunctei D. I.I. (D.).

TDP nr. 1518-_/19.03.1996, emis pe numele D. E., arătând că în acest titlu a fost înscris, în mod nelegal, un teren în suprafață de 1000 mp, intravilan, ce a aparținut autoarei reclamantului, D. I..

A arătat că pârâta D. E. ocupă din moștenirea defunctei D. I. I. (D.) în mod nelegal circa 1000 m. p.;

TDP nr. 1343-_/14.06.1995, emis pe numele S. C.N., arătînd că în acest titlu a fost înscris, în mod nelegal, un teren în suprafață de 5.100 mp, situat în T58, P 311 ce a aparținut autoarei reclamantului.

Întrucât S. N. este decedat, a solicitat citarea în cauză a moștenitorilor M. T. și M. E..

A mai solicitat citarea în cauză a numiților S. T. și S. P. ca moștenitori ai defunctului S. I. care dețin din T58, P311 care a aparținut autoarei D. I. (D.) și care i se cuvine reclamantului.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. III Legea nr. 169/1997.

Conform art. 42 din Legea nr. 1/2000, cererea este scutită de taxe judiciare de timbru.

Cererii i s-au atașat, în fotocopie: TDP nr. 665-_/04.03.1994, certificat de moștenitor nr. 2012/06.01.1976, emis de notariatul de Stat D., testament autentificat cu nr. 5986/05.06.1972, chitanță nr. 5776/10.11.1979, 225/15.01.1982, chitanța nr. 916/14.05.2009, sentința civilă nr._/22.12.1988, pronunțată de Judecătoria C. în ds. 8132/1988, TDP nr. 1518/19.03.1996, emis pe numele D. E., TDP nr. 1990/05.05.1997 emis pe numele D. I. I., TDP nr. 1343/14.06.1995, emis pe numele S. C. N..

Pârâții nu au depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat la judecată.

Prin sentința civilă nr._/17.11.2011, Judecătoria C. a respins, ca neîntemeiată cererea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 27.03.1991, reclamantul R. E. a înaintat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit Legii 18/1991, ca moștenitor al autoarei D. I.. Ulterior, la data de 04.03.1994 s-a emis titlul de proprietate nr. 665 –_, în care apare menționat alături de D. I., ca moștenitori ai autoarei D. I..

La dosar se află anexată întreaga documentație ce a stat la baza eliberării acestui titlu, acte care au fost atacate pe căile prevăzute expres de lege, titlul de proprietate fiind emis de C. Județeană în baza actelor provizorii de proprietate .

Așadar, cât timp actele primare reconstituite în favoarea reclamantului R. E. nu au fost contestate, rezultă că intrând în circuitul civil au produs efecte incidente care s-au consolidat în timp . La fila 113 dosar_/2003, reclamantul a precizat în mod concret, în răspunsul la interogatoriu „nu am făcut contestație la C. Județeană”.

Nefiind atacată adeverința de reconstituire a dreptului de proprietate emisă părților, ce delimitează drepturile acestora în suprafețe reconstituite, iar apoi procesul verbal de punere în posesie ce caracterizează terenul reconstituit, este firesc ca titlul de proprietate să confirme aceste acte devenite, prin necontestare, legale și opozabile.

Susținerea reclamantului că era îndreptățit la reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,51 ha în T 58, P 311 – teren reconstituit lui S. N. ( TP nr. 1343-_/14.06.1995 – fila 55 dosar 2787/2001) nu poate fi reținută: pe de o parte nu și-a contestat actele de proprietate emiterii titlului de proprietate sub aspectul întinderii dreptului așa cum s-a arătat mai sus, iar pe de altă parte, din probele administrate la dosarul de fond nu rezultă că terenul în litigiu apare în testamentul autentificat la 05.06.1972.

Testamentul invocat este cu titlu universal, iar reclamantul nu a făcut dovada că autoarea D. I. era proprietara suprafeței de teren. De altfel, prin sentința civilă nr._/1988 la care a făcut trimitere conținutul litigiului, l-a constituit o acțiune personală patrimonială în pretenții și nu vreo acțiune reală imobiliară. De asemenea, certificatul de moștenitor depus la dosar nu face dovada titlului de proprietate, cum nici de altfel, extrasele din registrul agricol unde terenurile nici măcar nu sunt identificate prin amplasament și vecinătăți.

De altfel, aceste aspecte de fapt au mai fost reținute prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv prin decizia civilă nr. 607 din 06 iulie 2004 a Tribunalului D. ( f. 180 – 186 din dosar ) care a statuat cu putere de lucru judecat că reclamantul nu este îndreptățit la reconstituirea suprafețelor de teren precizate în acțiunea introductivă întrucât nu a făcut dovada că autoarea sa D. I. a fost proprietara acestor terenuri .

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că la prima instanță nu a fost consemnat numele petentului, iar pârâții au lipsit la judecată, trecându-se la soluționarea cauzei.

Recurentul a menționat că nu rezultă numele reclamantului și nu s-a reținut că acest, prin notă scrisă, a solicitat încă o dată să ceară de la primărie actele care au stat la baza emiterii celor 4 titluri de proprietate, deoarece actele trimise de la primărie nu au nimic comun cu cauza dedusă judecății.

În considerentele sentinței recurate s-a reținut calitatea de pârât a numitului D. N.I., persoană care nu are nicio legătură cu cauza de față.

Recurentul a arătat că în mod greșit prima instanță a menționat că domiciliul pârâtului S. T. este în comuna Bratovoiești, . nu în municipiul Lupeni, iar sub acest aspect hotărârea este lovită de nulitate, fiind pronunțată cu lipsă de procedură.

Prima instanță nu a dat dovadă de rol activ, trecând la soluționarea cauzei fără a cere intimatei C. L. de aplicare a Legii nr.18/1991 să comunice actele care au stat la baza emiterii celor patru titluri de proprietate pentru a putea verifica legalitatea acestora.

Recurentul a menționat că prima instanță nu a ținut seama de faptul că intimata C. locală fie nu a răspuns deloc, fie la ultimul termen de judecată a trimis un set de acte care nu au legătură cu cauza,

Titlul de proprietate nr.665-_/04.03.1994 a fost emis în mod nelegal pe numele D. I.I. și R. E., în care s-a inclus suprafața de 6100 m.p., în Tarlaua 58, . I., frate cu defuncta era exclus de la moștenire prin întocmirea testamentului în favoarea reclamantului.

Aceeași suprafață de teren de 6100 m.p. a fost trecută parțial în titlurile de proprietate ulterioare, adică 1000 m.p. la D. E., 5100 m.p. la S. N..

Recurentul a arătat că prima instanță a reținut că reclamantul nu a făcut contestație în ceea ce privește titlul de proprietate inițial și a pierdut dreptul de a mai ataca acest titlu în temeiul art. III din Legea nr.169/1997.

De asemenea, recurentul este cel care plătește anual taxele și impozitele aferente, lucru neobservat de către prima instanță.

Pârâții nu au stăpânit niciodată din proprietatea defunctei D. I. nicio o suprafață de teren.

Recurentul a arătat că la revoluția din anul 1989, terenul 6100 m.p. se află ca lot ajutor pentru R. E., mama reclamantului.

A mai arătat că motivele reținute sunt contradictorii.

Prin decizia civilă nr. 420/01.03.2012, Tribunalul D. a admis recursul reclamantului, a casat sentința civilă nr._/17.11.2011 a Judecătoriei și a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art.261 cod procedură civilă, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

În cauză motivarea sentinței primei instanțe nu răspunde acestor exigențe legale întrucât nu examinează efectiv apărările și susținerile reclamantului din acțiunea introductivă, mulțumindu-se să redea cuvânt cu cuvânt considerentele deciziei civile nr. 607/06.07.2004 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr. 2875/civ/2003 aflate la filele 184-186 dosar fond.

Cu alte cuvinte, concluzia instanței nu este precedată de o examinare a chestiunilor de fapt și de drept ridicate care vizau nulitatea titlurilor de proprietate, cu atât mai mult cu cât prin decizia menționată fusese menținută parțial sentința civilă_/2002 pronunțată de Judecătoria C. cu privire la soluția de modificare a TDP nr. 665-_/1994, criticat și în prezenta cauză.

Față de cele ce preced, Tribunalul constatând că motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.7 cod procedură civilă își găsește pe deplin justificarea în cauză, iar în absența motivării, dezlegările instanței nu pot fi cenzurate de instanța de recurs, în temeiul art.312 cod procedură civilă va admite recursul și va casa sentința recurată, cu consecința trimiterii cauzei la aceiași instanță spre rejudecare.

În rejudecare prima instanța se va pronunța asupra valabilității titlurilor proprietate contestate și implicit asupra motivelor de nulitate decurgând din încălcarea dispozițiilor indicate ca temei de drept al cererii, ținând cont și de hotărârile judecătorești pronunțate anterior în litigiile derulate între părți (filele 172-188 dosar fond), a căror autoritate de lucru judecat urmează a fi analizată, după prealabila punere în discuția contradictorie a părților.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08.05.2012, cu nr._ .

La primul termen de judecată după trimiterea spre rejudecare, instanța a emis adresă către C. L. Bratovoești pentru a înainta in mod complet, documentația premergătoare celor 4 titluri de proprietate contestate și către OCPI D. pentru a înainta procesele – verbale de punere în posesie, acestea fiind atașate la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din data de 04.07.2012, instanța a pus în vedere reclamantului să depună la dosar o precizare scrisă în care să menționeze pentru ce suprafață de teren, cu individualizarea tarlalei și parcelei, solicită nulitatea TDP nr. 1990-_/1997 emis numitului D. I. I. și TDP nr. 1518-_/19.03.1996, emis numitei D. E..

Pentru termenul de judecată din data de 26.09.2012, reclamantul a depus la dosar o precizare, în cuprinsul căreia a arătat că „suprafața de 6900 m² și chiar mai mare, ce face obiectul revendicării și anulare parțială a titlului de proprietate emise pe numele pârâților a aparținut pârâților, a aparținut ca un tot unitar defunctei testatoare D. I. D.“, al cărei moștenitor testamentar este reclamantul în calitate de nepot.

Suprafața a fost deținută de aceasta ca proprietar testator de la colectivizarea agriculturii din anul 1962, până la decesul acesteia din 1972. ca beneficiar testamentar, reclamantul s-a judecat cu pârâții D. I. și D. N., pentru revendicarea casei, fosta proprietate a testatoarei, aceștia fiind obligați la despăgubiri pentru casa ce a fost demolată, terenul aferent rămânând proprietatea CAP.

Acest teren face parte din T58, P311, ce se învecinează la N cu D. I. și D. N., la V-De147, la S și E-lac V..

După Revoluția din 1989 s-au emis TDP după cum urmează:TDP nr. 1518/1996 lui D. E., pentru suprafața de 5000 m. p. din suprafața in litigiu, la solicitarea acesteia, ca urmare a faptului că a muncit în CAP; TDP nr. 1343/1995, suprafața de 5100 m. p. din T58, P311 și suprafața de 1300 m. p. din T58, P3, ce au fost proprietatea testatoarei și au fost trecute pe numele S. N.; S. I., tatăl descendenților pârâți S. P. și T., nu are TDP depus la dosar, nefiind ridicat de acesta de la Primărie.

Din relațiile primite personal de la Primărie, S. I. detine 1300 m. p. din T58, P311, fosta proprietatea D. I. D., suprafața ce a fost trecuta de Primăria Bratovoești atât in titlul lui S. N. cât și in titlul lui S. I., fără nicio bază legală.

Pentru soluționarea corectă a cauzei se impune anularea parțiala a TDP-urilor emise pe numele pârâților pentru suprafețele din T58, P311 si emiterea unui nou TDP pe numele reclamantului pentru suprafața solicitată conform cadastrului existent pana in anul 1962.

În rejudecare, față de considerentele deciziei de casare nr. 420/01.03.2012 și de prevederile art. 315 C.p.c., instanța a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat, față de sentința civilă nr._/11.11.2002 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 2787/2001, modificată prin decizia civilă nr. 607/06.07.2004 pronunțată în apel de Tribunalul D. și rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1808/04.07.2005 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr. 2813/CIV/2005, în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a TDP nr. 1343/14.06.1995, emis pe numele S. C. N. .

Prin sentința civilă nr.1662/30.01.2013, pronunțată de Judecătoria Craivoa, în dosarul nr._ 215/2011*, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a TDP nr. 1343/14.06.1995, emis pe numele S. C. N., autorul pârâților M. E. și M. T..

A fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a TDP nr. 1343/14.06.1995, emis pe numele S. C. N., formulată împotriva pârâților C. L. . a Legii 18/1991, C. județeană pentru Aplicarea Legii nr.18/1991 Prefectura D., M. E. și M. T., pentru existența autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr._/11.11.2002, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul 2787/2001, așa cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 607/06.07.2004, pronunțată în apel de Tribunalul D. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1808/04.07.2005, pronunțată de Curtea de Apel C. în recurs în dosarul 2813/CIV/2005.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul R. E., în contradictoriu cu pârâții C. L. . a Legii 18/1991, C. Județeană pt.Aplicarea Legii 18/1991 Prefectura D., D. N. E., S. V., D. G., având ca obiect nulitatea absolută a TDP nr. 665-_/04.03.1994, emis pe numele reclamantului și D. I. I., a TDP nr. 1990/08.05.1997, emis pe numele D. I. I. și TDP nr. 1518/19.03.1996, emis pe numele D. E..

A fost respinsă ca neîntemeiată, cererea formulată în contradictoriu cu pârâții S. T. și S. P..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Analizând, cu prioritate excepția autorității de lucru judecat, în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității TDP nr. 1343/14.06.1995, emis pe numele S. C. N., a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată cu nr. 2787/16.01.2001, modificată pe parcursul judecății, reclamantul R. E. a chemat în judecată C. de aplicare a Legii nr. 18/1991 Cratovoești, C. Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991, B. C. și M. N., solicitând, printre altele, anularea titlului de proprietate nr. 1343-_/1995 emis de Prefectura D. defunctului S. N. (autorul pârâților B. C. și M. N.) pentru suprafața de 0,51 ha din T58, P311, pe raza comunei Bratovoesti, .. D. (f. 99, ds acvirat 2787/2001).

Prin sentința civilă nr._/11.11.2002 (f. 176 ds._ ), Judecătoria C. a admis in parte acțiunea reclamantului, dispunând printre altele, anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1343-_/1995 emis de Prefectura D. pe numele defunctului S. N., având ca moștenitori legali pe pârâtele M. N. și B. C., pentru suprafața de 0,47 ha teren situat in T58, P311, pe raza comunei Bratovoesti, .. D. și înscrierea acestei suprafețe de teren in TDP nr. 665-_/1994 emis reclamantului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul R. E. și pârâții S. C. parte si in prezenta cauza, S. N., B. C. și Consiliul Local Bratovoești, iar prin decizia civilă nr. 607/06.07.2004, pronunțată în ds. 2875/civ/2004 (irevocabilă prin anularea recursului declarat de reclamantul R. E. prin decizia civilă nr. 1808/04.07.2005 a Curtii de Apel C.), au fost respinse apelurile declarate de reclamantul R. E., pârâții S. C. și Consiliul Local Bratovoești și admise apelurile declarate de pârâții M. N. și B. C..

A fost schimbată în parte sentința civilă nr._/2002 a Judecătoriei C., în sensul că s-a respins cererea de anulare partială a TDP nr. 1343-_/1995 privind suprafata de 0,47 ha teren, situat in T58, P311 și de inscriere a acestei suprafete de teren in TDP nr. 665-_/1994.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că nu poate fi primită susținerea reclamantului că era îndreptățit la constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,51 ha în T58, P311, teren reconstituit lui S. N. prin TDP nr. 1343-_/14.06.1995, deoarece pe de o parte nu și-a contestat actele premergătoare emiterii titlului de proprietate sub aspectul întinderii dreptului, iar pe de altă parte, din probele administrate la instanța de fond nu rezulta ca terenul in litigiu apare in testamentul autentificat la 05.06.1972.

Testamentul invocat este cu titlu universal, iar reclamantul-apelant nu a făcut dovada ca autoarea D. I. era proprietara suprafeței de teren, sentința civila nr._/1988 la care a făcut trimitere reclamantul, obiectul litigiului l-a constituit o acțiune personală patrimonială, iar nu o acțiune reală imobiliară, iar certificatul de moștenitor depus la dosar nu face dovada dreptului de proprietate cum de altfel extrasele din registrul agricol, unde terenurile nu sunt identificate prin amplasament si vecinătăți.

A mai reținut instanța de apel că reclamantul R. E. nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul in suprafața de 0,51 ha, T58, P311.

În cererea de față, astfel cum a fost precizată, reclamantul a solicitat din nou nulitatea parțială a aceluiași titlu de proprietate, pentru aceeași suprafață de 5100 m. p. teren din T58, P311 și pentru aceleași motive, respectiv că această suprafață de teren a aparținut anterior colectivizării testatoarei sale R. I. (D.), al cărei moștenitor este în baza testamentului autentificat din anul 1972 si certificatului de moștenitor 2012/1976.

Potrivit art. 163 alin. (1) C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe, iar conform art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Analizând cauza de față sub aspectul triplei identități de părți, obiect și cauză cu cea în care a fost pronunțată sentința civilă nr._/11.11.2002 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 2787/2001, modificată prin decizia civilă nr. 607/06.07.2004 pronunțată în apel de Tribunalul D. și rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1808/04.07.2005 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr. 2813/CIV/2005, instanța constată că sunt întrunite toate elementele autorității de lucru judecat, cererea ce face obiectul capătului al IV-lea de cerere din prezentului dosar privind același TDP nr. 1343-_/14.06.1995, emis pe numele defunctului S. C. N., autorul pârâților M. T. și M. E., litigiul purtând între aceleași părți.

De asemenea, motivele de fapt și de drept sunt identice cu cele soluționate hotărârile judecătorești anterior-menționate (apartenența terenului in suprafață de 5100 m. p. autoarei R. I. D., respectiv pe calea moștenirii reclamantului și neîndreptățirea autorului S. C. N.), neexistând nici un element relevant în evaluarea autorității de lucru judecat.

Având în vedere că principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii, astfel încât reclamantul nu mai poate deduce judecății aceeași cerere, pentru aceleași motive și în raport de aceleași părți (în sens juridic), ținând cont de îndrumarul instanței de control judiciar obligatoriu pentru instanța de rejudecare conform art. 315 C. proc. civ., instanța a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității parțiale a TDP nr. 1343-_/14.06.1995, emis pe numele defunctului S. C. N., autorul pârâților M. T. și M. E. și a respins acest capăt de cerere in consecință.

Pe fond, instanța a reținut că a fost învestită de reclamantul R. E. cu constatarea nulității a patru titluri de proprietate, respectiv: TDP nr. 665-_/04.03.1994 emis pe numele său și al numitului D. I. I., in calitate de moștenitori ai defunctei D. I. I. (D.), pe motiv că în acest titlu nu este inclusă suprafața de cca 6900 m. p. teren intravilan care i se cuvine reclamantului in calitate de moștenitor testamentar, precum și 0,85 ha păduri și fânețe; TDP nr. 1990-_/08.05.1997, emis defunctului D. I. I., pentru terenul intravilan in suprafata de 6900 m. p. situat in T58, P311 care ar aparține autoarei D. I. I. (D.);TDP nr. 1518-_/19.03.1996, emis pârâtei D. E. pentru suprafața de 5000 m. p. care ar face parte din suprafața de 6900 m. p. ce i-a apartinut defunctei D. I. I. (D.); TDP emis numitului S. I., tatăl pârâților S. P. și S. T. pentru suprafața de 1300 m. p. din T58, P311;

De asemenea, reclamantul a mai solicitat, prin precizarea depusă in rejudecare la data de 10.09.2012 (f. 115), emiterea unui nou titlu de proprietate in care sa fie trecute si suprafetele din T58, P311.

1. În ceea ce priveste TDP nr. 665-_/04.03.1994 emis pe numele său și al numitului D. I. I., in calitate de moștenitori ai defunctei D. I. I. (D.), instanța a reținut că prin cererea înregistrată cu nr. 1993/27.03.1991, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 3,47 ha din care 0,10 ha intravilan (loc casă), în calitate de nepot al numitei D. D., pe baza registrului agricol fila 59 pe anul 1959, fiind validat cu această suprafață de teren în anexa nr. 3 pozitia 27/52, alături de numitul D. I., ulterior fiind emis titlul anterior-menționat. (f. 153-155 ds_ )

La data de 03.02.1998, reclamantul a formulat o altă cerere de reconstituire in calitate de moștenitor al aceleiași persoane, în temeiul legii nr. 169/1997, pentru suprafața de 3,47 ha agricol, din care 0,85 ha fânețe. (f. 156 ds_ ).

Prin sentința civila nr._/11.11.2002 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 2787/2001, modificată prin decizia civilă nr. 607/06.07.2004 pronunțată în apel de Tribunalul D. și rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1808/04.07.2005 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr. 2813/CIV/2005 a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, modificat parțial TDP nr. 665-_/04.03.1994 emis pe numele reclamantului si al defunctului D. I. I. autorul pârâților D. G., S. V. și S. C., în sensul excluderii din acest titlu de proprietate a defunctului D. I. I. și înscrierii in T21, P32 a suprafeței de 3900 m. p. în loc de 3200 m. p.

Până în prezent, reclamantului nu i-a fost emis un alt titlu de proprietate în urma pronunțării sentinței civile nr._/11.11.2002, iar în timpul soluționării prezentului litigiu, în calea de atac a recursului împotriva sentinței civile nr._/17.05.2011, reclamantul a declarat pierdut TDP nr. 665-_/04.03.1994 emis pe numele reclamantului si al defunctului D. I. I., așa cum rezultă din înscrisurile atașate la filele 24-27 din dosarul de recurs.

Prin HCJ D. nr. 239/03.05.2012, a fost admisă cererea reclamantului si s-a dispus eliberarea unui duplicat al TDP nr. 665-_/04.03.1994 emis pe numele reclamantului si al defunctului D. I. I. (f. 23 ds._ ).

Reclamantul a susținut că în acest titlu de proprietate nu au fost incluse suprafața de 6900 m. p. teren intravilan care este înscrisă în TDP nr. 1990/08.05.1997 emis pe numele lui D. I. și suprafața de 0,85 ha păduri și fânețe

Instanța a reținut că potrivit art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 lit. a) sublit. i) invocate de reclamant in susținerea cererii sale, Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;

Nulitatea este sancțiunea de drept civil ce intervine in cazul in care actul juridic civil nu a fost emis cu respectarea prevederilor legale de la data emiterii sale.

În speță, în ceea ce privește TDP nr. 665-_/04.03.1994, instanța a reținut că acesta a fost emis pentru întreaga suprafața de teren solicitată de reclamant, respectiv 3,47 ha teren agricol, deși in registrul agricol din perioada 1955-1959 avut in vedere la reconstituire (f. 81 verso, dosar atașat 2787/2001) autoarea D. I. D. figura cu suprafața de 3,05 ha teren agricol, din care 0,85 ha păduri și 0,10 ha curți-clădiri, iar reclamantul nu a justificat diferența de suprafață de 6900 de m. p. solicitată.

In speța, procedura de reconstituire a dreptului de proprietate pentru aceasta suprafața de teren trecuta in TDP nr. 665-_/04.03.1994 s-a finalizat sub imperiul legii nr. 18/1991, si, așa cum s-a reținut cu putere de lucru judecat prin decizia nr. 607/06.07.2004, pronunțată în apel în dosar nr. 2787/2001, reclamantul nu a contestat în procedura administrativă modul de reconstituire a dreptului de proprietate in temeiul legii nr. 18/1991.

Mai mult, în cererea ce a format obiectul dosarului nr. 2787/2001 al Judecătoriei C., finalizat prin sentința nr._/11.11.2002, așa cum a fost modificată prin decizia din apel nr. 607/06.07.2004, reclamantul a contestat numai îndreptățirea celuilalt beneficiar D. I. I. la reconstituirea dreptului de proprietate, iar nu și întinderea dreptului de proprietate reconstituit în ceea ce privește propriul titlu.

În acest context, faptul că reclamantul a mai formulat, pentru aceeași suprafață de teren 3,47 ha, din care 0,85 ha fânețe și păduri o nouă cerere de reconstituire in temeiul legii nr. 169/1997, apoi al legii nr. 247/2005 și împreună cu alt comoștenitor R. V. pentru aceleași terenuri alături de altele solicitate (f. 62-75 ds._ ) nu are relevanță în ceea ce privește modul de emitere a TDP nr. 665-_/04.03.1994, dat fiind că aceste suprafețe de teren nu au fost solicitate în temeiul legii nr. 18/1991, iar reclamantul nu a solicitat anularea/constatarea nulității propriului titlu cu privire la întinderea sau structura si amplasamentul suprafeței de 3,47 ha înscrisă în titlul său de proprietate.

De altfel, pentru modul de soluționare a cererilor depuse in temeiul legii nr. 247/2005, reclamantul a si formulat contestație la C. Județeană D., respinsă prin HCJ nr. 837/12.02.2006 (f. 67, ds._ ), nefăcând dovada ca in procedura administrativă sau judiciară, finalizată printr-o hotărâre judecătorească, altele decât cele depuse la dosar, reclamantului i s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate si pe alte suprafețe de teren decât cele înscrise în titlul de proprietate nr. 665-_/04.03.1994 a cărui nulitate si completare o solicită în prezenta cauza.

În aceste condiții, nu există niciun motiv de nulitate care sa vizeze TDP nr. 665-_/04.03.1994 prin raportare la condițiile în care acesta a fost emis și actele primare avute in vedere la reconstituirea dreptului de proprietate, adică registrul agricol pentru perioada 1955-1958 in care autoarea sa figura cu 3,05 ha teren.

Nici testamentul din anul 1972 depus la dosarul cauzei si nici certificatul de moștenitor nr. 2012/06.01.1976 emis de Notariatul de Stat D. nu dovedesc o situație de fapt contrară, întrucât aceste înscrisuri nici nu au fost avute în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate, iar in ceea ce-l privește pe reclamant s-a statuat cu putere de lucru judecat prin decizia din apel nr. 607/06.07.2004, pronunțată de Tribunalul D. in dosarul nr. 2875/civ/2003 că aceste înscrisuri nu fac dovada proprietății autoarei D. E. asupra vreunei suprafețe de teren, astfel că nici instanța de față nu le poate acorda o altă putere probantă decât cea reținută de instanța anterioară.

Cum potrivit art. II din Legea nr. 169/1997 Dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor, iar în speță nu există niciun motiv de nulitate a titlului de proprietate emis reclamantului, cererea sa de anulare/nulitate absolută a acestui titlu de proprietate si emiterea unui nou titlu pentru o suprafața de teren mai mare este neîntemeiată.

Mai mult, instanța a constatat că reclamantul cu rea-credință a declarat pierdut acest titlu de proprietate după ce el fusese deja modificat prin sentința civila nr._/11.11.2002, așa cum a fost modificată prin decizia din apel nr. 607/06.07.2004, si se dispusese excluderea celuilalt beneficiar, D. I. și completarea cu 600 de m. p., a suprafeței din T21, P32 de la 3200 m. p. la 3900 m. p., reclamantul trebuind a face demersuri pentru emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele său și cu modificările aduse prin hotărârile judecătorești anterior-menționate, iar nu să reitereze cererea de invalidare a titlului de proprietate si de completare cu alte suprafețe de teren nesolicitate.

2. În ceea ce privește cererea de constatare a nulității absolute a TDP nr. 1990-_/08.05.1997, emis pe numele defunctului D. I. I., autorul pârâților Dunareanu G., S. V. și S. C., instanța a reținut că reclamantul a solicitat nulitatea acestui titlu pentru suprafața de 6900 m. p. din T58, P311, care ar face parte din moștenirea lăsată de D. I. (D.).

Instanța a constatat că susținerile reclamantului nu sunt întemeiate, întrucât testamentul autentificat cu nr. 3986/05.06.1972 a fost întocmit ulterior perioadei colectivizării, prin acest act reclamantul fiind instituit legatar universal cu privire la întreaga avere mobilă și imobilă ce se va găsi in patrimoniul său la data decesului.

Or, potrivit certificatului de moștenitor nr. 2012/06.01.1976, emis de Notariatul de Stat D., la data deschiderii moștenirii autoarei D. I. D., respectiv 16.06.1975, în patrimoniul acesteia se găsea o casă de locuit de paiantă, acoperită cu 3 camere situată în comuna Bratovoești, .. D., precum si terenul aferent în condițiile Statutului Cooperativelor Agricole de Producție și Legilor nr. 58 și 59/1974, teren ce a fost moștenit de defunct de la tatăl său D. I., adică 250 de m. p. cât puteau avea in proprietate membrul cooperator in zonele rurale.

Or, prin sentința civila nr._/22.12.1988 pronunțată de Judecătoria C. în ds. 8132/1988, s-a reținut că imobilul casa pentru demolarea căruia reclamantul a solicitat despăgubiri de la pârâții D. I. și D. N. în baza testamentului mai sus-menționat, era edificat pe o suprafața de teren arabil situată în T59 conform registrului cadastral și care ulterior a fost atribuit numitului D. Ș. ca lot personal, casa fiind demolată de cei doi pârâți.

Potrivit informațiilor solicitate Comisiei Locale Bratovoesti, această T59 figura la nivelul anului 1988 în extravilanul localității, iar defuncta D. E. sau reclamantul in calitate de moștenitor al său nu figurează cu teren in această . mult, defunctului D. I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate în T58, iar nu în T59 menționată în sentința civilă nr._/22.12.1988 pronunțată de Judecătoria C. în ds. 8132/1988, acesta figurând cu teren in această . întocmit la nivelul anului 1988, în P1, 1,87 ha arabil și în P18, 0,18 ha pășuni.

În ceea ce o privește pe autoarea reclamantului, D. I., aceasta figurează trecută cu suprafața de 0,18 ha arabil în T 72, P22, cu 0,53 ha arabil în T63, P54 și cu 0,21 ha arabil în T24 P1, cu 0,21 ha arabil în T21, P32, 0,39 ha arabil în T14, P50, 0,42 ha în T4, P219, 0,39 ha arabil în T2, P34, iar nu în T 59 sau în T58 în care a fost reconstituit dreptul de proprietate defunctului D. I. prin TDP nr. 1990-_/08.05.1997 în P 5.

3. Cererea de constatare a nulității TDP nr. 1518-_/19.03.1996, emis pe numele pârâtei D. E., pentru suprafața de 1000 de m. p. din suprafața de 5000 de m. p. din T58, P1/1 este, pentru aceleași motive arătate mai sus neîntemeiată, pârâta figurând cu această suprafață de teren in registrul cadastral al localității întocmit la nivelul anului 1988.

Reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea acestei pârâte a avut la baza cererea cu nr. 1011/16.03.1991, prin care pârâta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu suprafața de 0,5 ha, pe motiv că a muncit la CAP 22 de ani, fiind validata in anexa nr. 2 b cu aceasta suprafața de teren arabil extravilan.

Potrivit art. 18 alin. (1), (2) din Legea nr. 18/1991, actualmente art. 19, Membrilor cooperatori activi care nu au adus teren în cooperativă sau au adus teren mai puțin de 5.000 mp, precum și celor care, neavând calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod ca angajați în ultimii 3 ani în cooperativă sau asociații cooperatiste, li se pot atribui în proprietate loturi din terenurile prevăzute la art. 17, dacă sunt stabiliți sau urmează să se stabilească în localitate și nu dețin teren în proprietate în alte localități. Suprafața atribuită în proprietate se va determina ținând seama de suprafața terenurilor, numărul solicitanților și suprafața atribuită celor care au adus pământ în cooperativă.

Prin urmare, nu pot fi reținute susținerile reclamantului ca parata ar fi fost neîndreptățita la reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren, iar cu privire la afirmația potrivit căreia suprafața de 1000 de m. p. din cei 5000 m. p. înscriși în TDP nr. 1518-_/19.03.1996 ar face parte din moștenirea defunctei D. I. D. nu poate fi primita de către instanța pentru aceleași considerente mai sus arătate, in esență, că reclamantul nu a făcut dovada că autoarea ar fi deținut teren în T58, P1/1, iar pârâta figurează ca deținător al acestei suprafețe in registrul cadastral al localității întocmit la nivelul anului 1958.

Instanța reamintește ca prin Decizia nr. 607/06.07.2004, pronunțată de Tribunalul D. în apelul promovat împotriva sentinței nr._/11.11.2002 a Judecătoriei C., s-a tranșat aspectul neîndreptățirii reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5100 m.p. din T58, P311, precum si aspectul ca acțiunea din 1988, soluționata prin sentinta civila nr._/22.12.1988 pronunțată de Judecătoria C. în ds. 8132/1988 a fost una personala, constând în valorificarea de la pârâții D. I. și D. N. din acel dosar a unui drept de creanța pentru casa demolată de pârâți, casă care era edificată pe un teren aflat în T59, care conform registrului cadastral era amplasată la nivelul anului 1988 în extravilanul localității, iar nu în intravilan, așa cum susține reclamantul și nu în T58 în care li s-a reconstituit pârâților persoane fizice/autorilor lor dreptul de proprietate.

Pentru terenul extravilan înscris in registrul agricol al autoarei D. E. D. reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate integral; așa cum s-a arătat anterior, autoarei figura în registrul agricol la nivelul anului 1958 cu 3,05 ha din care 0,10 ha loc de casă, deci arabil 2,95 ha, iar reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe suprafața de 3,47 ha extravilan cu care autoarea figura în registrul agricol din anii 1959-1962 în tarlalele menționate anterior din registrul cadastral al localității de la nivelul anului 1988.

4. Neîntemeiată este și cererea de constatare a nulității titlului de proprietate pentru suprafața de 1300 m. p. in T58, P311, în favoarea defunctului S. I., autorul pârâților S. T. și S. P., câtă vreme din informațiile solicitate pârâtei C. L. Bratovoești (f. 14, vol II ds._ ) reiese că acestei persoane nu i-a fost emis vreun titlu de proprietate pentru suprafața de 1300 m. p. in T58, P311, iar susținerile reclamantului că această parcelă 311 ar fi fost divizată între pârâții din cauză este vădit nefondată, o parcelă neputând fi înscrisă decât într-un singur de proprietate din punct de vedere topografic, cum de altfel figurează în TDP nr. 1313/14.06.1995 emis defunctului S. C. N., cu suprafața de 5100 de m. p. cu privire la care s-a statuat deja in mod irevocabil că reclamantul nu este îndreptățit a i se reconstitui dreptul de proprietate.

Ca atare, cererea de constatare a nulității absolute a unui act inexistent este vădit neîntemeiată, întrucât sancțiunea nulității are in vedere un act juridic existent si emis cu nerespectarea prevederilor legale, iar nu unul inexistent.

Întrucât în speță în ceea ce privește TDP nr. 1343/14.06.1995, emis pe numele S. C. N., autorul pârâților M. E. și M. T. există autoritate de lucru judecat, instanța a respins acest capăt de cerere pentru existenta autorității de lucru judecat; în ceea ce privește celelalte 2 titluri de proprietate reclamantul nu a dovedit incidenta cazului de nulitate absolută prevăzut de art. III alin. (1) lit. a) sublit. i) din Legea nr. 169/1997, astfel că cererea sa este neîntemeiată. Cât privește capătul de cerere formulat împotriva pârâților S. T. și S. P. acestea este neîntemeiat, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, aceștia nu au un titlu de proprietate emis in procedura fondului funciar, astfel că instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului astfel cum a fost precizată succesiv.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea recursului, recurentul arată că până în prezent nu i-a fost emis un alt titlu de proprietate în urma pronunțării sentinței civile nr._/11.11.2012, rămasă definitivă și irevocabilă.

Mai arată că nu operează autoritatea de lucru judecat deoarece, împotriva refuzului Primăriei de a emite reclamantului la cerere un titlu de proprietate valabil, a făcut contestație, înregistrată la data de 16.03.2002 de Primarul comunei Bratovoiești, primind avizul acestuia cu privire la terenul aparținând defunctei D. I. (D.) și restituirea terenului către D. I. I. și reclamant.

Recurentul arată că nu a fost soluționată contestația nici până în prezent, se află la dosarul cauzei, astfel că fiind finalizată problema din punct de vedere administrativ, nu se putea trece la soluționarea cauzei și soluționându-se nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat.

Cu privire la TDP nr. 1990-_/08.05.1997 s-a reținut că nu poate fi reținută nulitatea acestuia, întrucât testamentul autentificat cu nr. 3986/05.06.1972. a fost întocmit ulterior perioadei colectivizării, prin act reclamantul fiind instituit legatar universal cu întreaga avere mobilă și imobilă ce se va găsi patrimoniul său la deces.

Potrivit certificatului de moștenitor nr. 2012/06.01.1976, emis de Notariatul de Stat la data deschiderii moștenirii autoarei D. I. (D.), respectiv 16.06.1975, în patrimoniul acesteia se găsea o casă de locuit de paiantă, acoperită, cu 3 camere, situată în comuna Bratovoiești, . D., precum și terenul aferent, în condițiile statutului cooperativelor agricole de producție și Legilor nr. 58 și nr.59/1974, teren ce a fost moștenit de defunct de la tatăl său D. I., adică 250 mp, cât putea avea în proprietate membrul cooperator în zonele rurale.

Recurentul precizează că prin sentința civilă nr._ din 12.12.1988, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul m. 8132/1988 s-a reținut că imobilul casă pentru demolarea căruia reclamatul a solicitat despăgubiri de la barații D. I. I. și D. N., în baza testamentului mai sus menționat, era edificat pe o suprafață de teren arabil situat în T59 conform Registrului Cadastral și care ulterior a fost atribuit numitului D. Ș., ca lot personal, casa fiind demolată de cei doi pârâți.

Un alt motiv de recurs îl constituie faptul că terenul pe care a fost construită casă în apropierea drumului era corp comun cu terenul folosit drept curte și care se întindea în vale până la lacul Prunet, nu putea fi privit decât ca teren intravilan ce urma a fi atribuit reclamantului și nu putea fi atribuit altor persoane, așa cum a cedat C. L. de aplicare a Legii 18/1991 a comunei Bratovoiești.

În mod nelegal terenul a fost atribuit în tarlaua 58, . D. I. I., având ca moștenitor pe D. E., D. N. și D. G. și din aceeași suprafață intravilană s-a atribuit pârâtei D. E. suprafața de 5000 mp, care deși nu a avut teren cu care să intre în CAP, i s-a atribuit această suprafață în calitate de lucrătoare în CAP.

Recurentul menționează că suprafața intravilană din terenul corespunzător tarlalei 58, parcelei 311 se cuvenea benneficiarului testamentar R. E., așa cum i s-a atribuit reclamantului din moștenirea defunctei terenuri extravilane, tocmai ca beneficiar testamentar.

O altă critică constă în aceea că nici în rejudecare instanța nu s-a preocupat de depunerea de către comisia locală Bratovoiești a actelor care au stat la emiterea celor patru titluri de proprietate, eliberate după depunerea în 1991 a cererii reclamantului pentru reconstituirea dreptului de proprietate ca beneficiar testamentar în contradictoriu cu D. I. I..

Recurentul arată că de la comisia locală și de la primărie, reclamantul a primit dovezi că este înregistrat cu această suprafață la Primăria comunei Bratovoiești și pentru care a plătit și plătește impozitele cuvenit

Ca atare se impunea admiterea cererii reclamantului pentru anularea titlurilor de proprietate care cupriind terenuri din tarlaua 58, . în completare a titlului său de proprietate.

Analizand sentinta recurata, prin prisma criticilor formulate, Tribunalul retine urmatoarele:

Criticile formulate de recurent impotriva sentintei 1662/2013 a Judecatoriei C. vizeaza modul de solutionare a exceptiei autoritatii lucrului judecat, invocata de instanta din oficiu, modalitatea de administrare si interpretare a probatoriilor, recurentul sustinand ca este indreptatit la atribuirea terenului situat in T 58, P 311, in calitatea sa de mostenitor testamentar al defnctei Dunareanu I.

Referitor la criticile vizand incidenta in speta a autoritatii de lucru judecat si indreptatirea recurentului la reconstituirea in favoarea sa a dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu, Tribunalul constata ca, prin decizia civilă nr. 607/06.07.2004, pronunțată în dosar 2875/civ/2004 (irevocabilă prin anularea recursului declarat de reclamantul R. E. prin decizia civilă nr. 1808/04.07.2005 a Curtii de Apel C.), s-a reținut că nu poate fi primită susținerea reclamantului că era îndreptățit la constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,51 ha în T58, P311, teren reconstituit lui S. N. prin TDP nr. 1343-_/14.06.1995, deoarece pe de o parte, recurentul nu a contestat actele premergătoare emiterii titlului de proprietate sub aspectul întinderii dreptului, iar pe de altă parte, din probele administrate la instanța de fond nu rezulta ca terenul in litigiu apare in testamentul autentificat la 05.06.1972.

Testamentul invocat este cu titlu universal, iar reclamantul-apelant nu a făcut dovada ca autoarea D. I. era proprietara suprafeței de teren, sentința civila nr._/1988 la care a făcut trimitere reclamantul, obiectul litigiului l-a constituit o acțiune personală patrimonială, iar nu o acțiune reală imobiliară, iar certificatul de moștenitor depus la dosar nu face dovada dreptului de proprietate cum de altfel extrasele din registrul agricol, unde terenurile nu sunt identificate prin amplasament si vecinătăți.

A mai reținut instanța de apel că reclamantul R. E. nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul in suprafața de 0,51 ha, T58, P311.

Dreptul recurentului la reconstituirea suprafetei de teren mentionate, in calitate de mostenitor testamentar al autoarei sale defuncte, a fost transat irevocabil de catre instantele de judecata, nefiind permisa o noua apreciere asupra problemei de drept rezolvate.

Aceasta, intrucat puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare (res judicata pro veritate habetur).

Dupa cum se poate observa efectul de „lucru judecat” al unei hotarari judecatoresti are doua acceptiuni:

Stricto sensu semnifica autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibila judecarea unui nou litigiu intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect, cu aceeasi cauza (exclusivitatea);

Lato sensu semnifica puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune ca hotararea beneficiaza de o prezumtie irefragabila ca exprima adevarul si ca nu trebuie contrazisa de o alta hotarare (obligativitatea).

"Autoritatea de lucru judecat" si "puterea de lucru judecat" nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existenta unei hotarari judecatoresti poate fi invocata in cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci cand se invoca exclusivitatea hotararii, sau cu putere de lucru judecat, cand se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleasi parti, sa se discute acelasi obiect si aceeasi cauza.

Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotarari judecatoresti irevocabile privind solutionarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identitati de parti, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identitatii intre problema solutionata irevocabil si problema dedusa judecatii, instanta de judecata fiind tinuta sa pronunte aceeasi solutie, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situatia incalcarii componentei res judicata a puterii de lucru judecat.

Tribunalul retine ca, prin Decizia 631/10 martie 1973 a Tribunalului Suprem, Sectia Civila a retinut ca “pentru ca sa existe identitate de obiect intre doua actiuni, nu este nevoie ca obiectul sa fie formulat in ambele actiuni in acelasi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acestor actiuni sa rezulte ca scopul final urmarit de reclamant este acelasi in ambele actiuni si, chiar daca in primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidenta un drept invocat de o parte, solutia data de instanta are putere de lucru judecat . care se incearca valorificarea aceluiasi drept”.

Mai mult, Decizia 496/08 martie 1975 a Tribunalului Suprem, Sectia Civila, lamureste caracterul obligatoriu al dezlegarilor ramase definitive:

“Principiul puterii lucrului judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand acelasi obiect, aceeasi cauza si fiind purtat intre aceleasi parti, ci si contrazicerea intre doua hotarari judecatoresti, adica infirmarea constatarilor facute . definitiva printr-o alta hotarare judecatoreasca posterioara, data in alt proces”.

In jurisprudenta mai recenta a instantei supreme (decizia nr. 735/22.02.2008, pronuntata de ICCJ – Sectia Comerciala in dosarul nr._ ) s-a aratat ca „din verificarea deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 3556 din 10 noiembrie 2006 se constata ca obiectul actiunii in anulare in primul litigiu ca si criticile din recurs antameaza aceleasi probleme de drept, care au primit deja o rezolvare prin chiar decizia mentionata.

D. urmare, fata de cele ce preced, Inalta Curte constatand ca decizia nr. 3556/10 noiembrie 2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie are putere de lucru judecat in raport cu obiectul actiunii in anulare de fata, configurat de art. 364 Cod Civil, va admite exceptia invocata de intimata.”

Foarte important este faptul ca puterea de lucru judecat nu este limitata la dispozitivul hotararii, ci ea se intinde si asupra considerentelor hotararii, care constituie sustinerea necesara a dispozitivului, facand corp comun cu acesta.

Asadar, de vreme ce aceeasi problema dedusa judecatii . aceleasi parti a fost solutionata irevocabil pe cale incidentala sau pe fond ., rezulta ca acest aspect retinut de instante, care a stat la baza solutiilor din dispozitivul hotararilor, a dobandit putere de lucru judecat si, in mod corect, trebuie avut in vedere de instanta sesizata ulterior.

In plus, se retine ca, potrivit art.III al.2 din Legea nr.169/1997 nulitatea poate fi invocata de primar, prefect, Autoritatea N. pentru Reconstituirea Proprietatilor si de alte persoane care justifica un interes legitim.

Prin interes se întelege folosul practic urmarit de cel ce apus în miscare actiunea civila sau oricare din formele procedurale ce intra în continutul acesteia.

Pentru a justifica promovarea unei actiuni în justitie interesul celui ce reclama trebuie sa fie legitim, sa fie nascut si actual, sa fie personal si direct.

Reclamantul nu face in speta dovada existentei interesului sau de a cere concursul justiției, interes ce trebuie sa izvorasca din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport - recunoscut de lege - de conexitate cu acel drept.

Prin interesul reclamantului in aceasta cauza, se intelege situatia in care, drept urmare a constatarii nulitatii titlurilor de proprietate emise altor titulari aceasta ar avea un drept eventual la dobandirea unui drept de proprietate asupra acestui teren, deoarece prin contestarea acestor titluri ceea ce se ataca este tocmai acordarea dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu in favoarea paratilor.

Este necesar ca reclamantul sa invoce un drept de proprietate sau o vocatie la dobandirea unui drept de proprietate asupra acestui teren, pentru a exista un interes in desfiintarea titlului de proprietate al paratilor.

Nu se poate face insa abstractie de aspectul ca, atat pentru justificarea calitatii procesuale active in cadrul unei actiuni in constatarea nulitatii absolute a unui act juridic constitutiv al unui drept de proprietate, cat si pentru existenta legitimitatii procesuale active in cadrul unei actiuni in revendicare, ceea ce trebuie sa invoce reclamantul, este existenta unui drept de proprietate, ca situatie premisa, in speta reclamantul nefacand aceasta dovada.

Tribunalul retine totodata si faptul ca dreptul de acces la justitie, ca si drept fundamental reglementat de Constitutie si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, nu este un drept absolut si care sa poata fi exercitat in mod nelimitat, tocmai pentru ca exista alte drepturi ale altor persoane, de asemenea reglementate de Constitutie si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului care trebuie sa fie respectate in egala masura, cum ar fi dreptul de proprietate consacrat printr-un titlu emis in baza unei proceduri legale.

Astfel, necesitatea asigurarii unui echilibru intre protectia dreptului de proprietate consacrat printr-un titlu emis in baza unei proceduri legale si protectia dreptului unei alte persoane de a contesta valabilitatea unui asemenea titlu, este aceea care a obligat legiuitorul sa restrictioneze si sa conditioneze accesul la justitie de anumite limitari, legate de exercitiul dreptului la actiune.

Or, asa cum s- a retinut mai devreme, cat timp nu se poate considera ca reclamantul are un interes personal in anularea titlurilor emise paratilor, neobtinand un folos nou si in plus fata de ceea ce detine si in prezent, indiferent de titularul actual al dreptului de proprietate asupra terenului, este normal ca cererea sa sa fie respinsa.

Asa fiind, Tribunalul constata ca in mod corect instanta de fond a solutionat cererea reclamantului vizand anularea titlurilor de proprietate emise in favoarea paratilor persoane fizice pentru terenul intravilan situat in T 58, P 311.

La fel, in mod corect, instanta de fond a respins cererea vizand nulitatea absoluta a TDP 665-_/04.03.1994 emis pe numele sau si al numitului Dunareanu I. I..

Legalitatea acestui titlu de proprietate a fost deja analizata de instantele judecatoresti, prin decizia 607/2004 a Tribunalului D. dispunandu-se excluderea celuilalt beneficiar, D. I. și completarea cu 600 de m. p., a suprafeței din T21, P32 de la 3200 m. p. la 3900 m. p.

F. de aceasta situatie, corect a retinut instanta de fond ca reclamantul are datoria a face demersuri pentru emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele său și cu modificările aduse prin hotărârile judecătorești anterior-menționate, iar nu să reitereze cererea de invalidare a titlului de proprietate si de completare cu alte suprafețe de teren nesolicitate, o atare solicitare neputand fi primita de instante, in lumina considerentelor anterior aratate.

Tribunalul a retinut totodata ca motivele invocate de reclamant in sustinerea cererii sale nu se incadreaza intre cele limitativ prevazute de art. III din Legea 169/1997.

In plus, se constata ca, in rejudecare, reclamantul-recurent si-a modificat cererea introductiva, prin adaugarea unui nou petit, referitor la emiterea unui nou titlu de proprietate in care sa fie incluse suprafetele din T 58, P 311, cerere inadmisibila intrucat in rejudecare nu se pot schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face cereri noi.

In ceea ce priveste motivul de recurs vizand modalitatea de administrare si interpretare a probatoriului, se retine ca posibilitatea invocarii acestei critici ca motiv de recurs a fost suprimata, odata cu abrogarea dispozitiilor art. 304 pct.11 C..

Analizand critica in limitele prevazute de dispozitiile art. 304¹ C., se constata ca probatoriul a fost corect administrat si interpretat de instanta de fond, instanta avand posibilitatea recunoscuta de lege de a aprecia asupra utilitatii, pertinentei si concludentei probelor administrate in cauza.

Asa fiind, Tribunalul va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul R. E. împotriva sentinței civile nr. 1662 din 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. DE APLICARE A LEGII 18/1991- BRATOVOIEȘTI, C. JUDEȚEANĂ PT. APLICAREA LEGII 18/1991 PREFECTURA D., D. N. E., S. V., D. G., M. E., M. T., S. T., S. P..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2013.

Președinte,

J. S.

Judecător,

M. R. H.

Judecător,

D. O.

Grefier,

L. E. C.

Red.jud.M.R.H.

Tehn.F.M./2 ex.

Jud.fond:F.C.M.

← Contestaţie la executare. Hotărâre din 14-05-2013, Tribunalul...		Contestaţie la executare. Sentința nr. 3357/2013. Tribunalul DOLJ →

Fond funciar. Decizia nr. 1163/2013. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 1163/2013. Tribunalul DOLJ