Contestaţie la executare. Sentința nr. 3357/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3357/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 28155/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1921/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător L. C. C.
Judecător I. G. P.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul intimat G. D. împotriva sentinței civile nr. 3357/04.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. C. CALATORI SA STFC C. și terț poprit B. P. SA- SUCURSALA PALAT C., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul intimat G. D. asistat de avocat L.Fl. D. pentru ,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
La interpelarea instantei, apărătorul recurentului învederează că nu mai are cereri de formulat, după care
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul convențional al recurentului intimat, av. L.Fl.D., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Arată că în legătură cu susținerile din întâmpinarea depusă la dosar a formulat concluzii scrise și solicită respingerea capetelor din întâmpinare și consideră că în speță, recurentul nu se află în nici un caz de prescripție a dreptului la petiție stipulat de dreptul material și este în contra legii ca prevederile contractului de muncă încheiat la nivel de unitate să nu fie în concordanță și având similitudini în prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură și la nivel de grup, la instanța de fond s-a pronunțat o hotărâre greșită aplicându-se în mod eronat prevederile art. 22 din Legea 554/2004, titlul executoriu reprezintă o sentință civilă definitivă și irevocabilă obținută conform legii speciale 53/2003 - Codul Muncii și nu conform disp.art.22 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, depunând la dosar concluzii scrise și învederând că până la sfârșitul ședinței de judecată va depune și chitanța onorariu avocat.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.10.2012 contestatoarea S. C. Călători SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători C. a formulat în contradictoriu cu intimatul G. D. contestație la executare împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc I. M. în dosarul de executare nr. 154 /E/2012 în baza titlului executoriu sentința nr. 3032/14.05.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2011 solicitând anularea actelor de executare efectuate până în prezent în dosarul de executare nr. 154 /E/2012 ( somație de înființare a popririi), anularea procesului verbal din data de 10.10.2012 prin care s-au stabilit onorariile executorului judecătoresc, onorariile avocatului și cheltuielile de executare, întoarcerea executării silite cu restabilirea situației anterioare executării și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând în fapt acțiunea, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr. 3032/14.05.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2011, C. Călători C. a fost obligată să plătească reclamantului suma netă de 7312 lei reprezentând sporul pentru condiții speciale de muncă, în cuantum de 25% din salariul de bază minim brut, pentru perioada lucrată de către aceasta în anii 2008,2009 și 2010, sumă actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
A menționat că prin somația Biroului Executorului Judecătoresc I. M. emisă în dosarul de executare nr. 154/E/2012, a fost somată ca în termen de o zi de la comunicarea somației în temeiul titlului executoriu constând în sentința nr. 3032/14.05.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/95/2011, să procedeze la plata sumei de 9.175,02 lei și plata cheltuielilor de executare în suma de 1863,02 lei, iar în procesul verbal de cheltuieli executorul judecătoresc menționează –următoarele cheltuieli: onorariu avocat de 500 lei; onorariu executor judecătoresc de 731,20 lei, conform OMJ nr. 2550/2006; constituire acte execuționale de 200 lei, OMJ nr. 2550/2006; totalul cheltuielilor de executare datorate prezentului proces verbal de executare fiind în cuantum de 1863,02 lei.
Solicită contestatoarea a se observa că intimatul G. D. a ales altă formă de executare, respectiv executarea de bună voie a titlurilor executorii și că, în data de 24.07. 2012 (deci anterior datei încheierii dosarului de executare nr. 128/E/2012 cu B.E.J. I. M.), între S.N.T.F.C. "C.F.R. CĂLĂTORI" SA - S.T.F.C. C. și intimatul G. D. a fost încheiată convenția nr. 200/3293, prin care părțile convin eșalonarea sumei până în anul 2014. De asemenea, la art. 2 din convenția nr. 200/3536/24.07.2012 creditorul declară că renunță expres la orice formă de executare silită a titlurilor executorii, iar la art. 3 că orice altă cerere de executare silită a titlurilor executorii menționate în convenție, formulată de terțe persoane pentru și în numele său este nulă.
Menționează contestatoarea că S.N.T.F.C. "C.F.R. CĂLĂTORI" SA - S.T.F.C. C. și-a îndeplinit obligația prevăzută la art. 1 alin. (2) din convenția nr. 200/3536/24.07.2012 achitându-i creditorului în luna iulie 2012 suma netă de 491 lei, reprezentând transa I, diferența rămasă urmând a fi achitată în cursul anului 2012.
Precizează că suma netă este suma pe care trebuie să o primească creditorul după ce au fost achitate toate obligațiile la bugetul consolidat al statului.
În drept a invocat prevederile art. 399 și următoarele C.pr.civ și art. 404 indice 2 alin. 1 C.pr.civ.
A solicitat judecarea cauzei în baza art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
A depus în susținerea contestației:, înființare poprire creanță nr. 154/E/2012 /10.10.2012, proces verbal din data de 10.10.2012, sentința nr. 2032/2012 din data de 14.05.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj, convenție de eșalonare încheiată la data de 24.07.2012, note de ședință și a timbrat legal acțiunea.
La data de 07.11.2012 intimatul a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, arătând că a fost obligat de contestatoare să semneze convenția de eșalonare, însă deține o hotărâre definitivă și irevocabilă care a fost pusă în executare.
În ședința publică din data de 19.11.2012 instanța a dispus emiterea unei adrese către B. I. M. pentru a înainta în copie conformă cu originalul dosarul de executare nr. 154/E/2012, dosarul fiind înaintat la data de 88.02.2013.
În ședința publică din data de 19.11.2012 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de terț poprit a Bancpost SA- Sucursala Palat C..
Prin sentința civilă nr.3357/04.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă contestația la executare formulata de contestatoarea S. C. CALATORI SA STFC C., în contradictoriu cu intimatul G. D. și terțul poprit Banco P. SA- Sucursala Palat C..
Au fost anulate toate actele de executare emise în dosarul de executare 154/E/2012 al B. I. M..
S-a dispus întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare 154/E/2012 al B. I. M. prin restabilirea situației anterioare și obligă intimatul să restituie contestatoarei suma de 9175,02 lei.
A fost obligat intimatul să plătească contestatoarei suma de 194 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civila nr. 3032/14 05 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2011 a fost admisă acțiunea intimatului G. D. și obligată contestatoarea să plătească reclamantului suma netă de 7312 lei, reprezentând sporul pentru condiții speciale de muncă, în cuantum de 25% din salariul de bază minim brut, pentru perioada lucrată de către ecesta în anii 2008,2009 și 2010, sumă actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
Hotărârea anterior menționată reprezintă titlu executoriu, nemaifiind necesară învestirea cu formulă executorie, aspect ce reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 22 din Legea 554/2004 potrivit cu care "hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi și s-au acordat cheltuieli de judecată se învestesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului comun".
După ce intimatul a obținut sentința sus menționată, între acesta și contestatoare s-a încheiat convenția de eșalonare nr._ din 24 07.2012 cu privire la executarea sentinței civile nr. 3032/14 05 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2011.
În această convenție, semnată de ambele părți, s-a statuat că C. Călători va achita suma netă totală de 7312 lei ce reprezintă sporul pentru condiții speciale de muncă, în cuantum de 25% din salariul de bază minim brut, pentru perioada lucrată de către acesta în anii 2008,2009 și 2010, sumă actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății efective, astfel: Tranșa I: 34% în cursul anului 2012, tranșa a II-a: 33% în cursul anului 2013 și tranșa III: 33% în cursul anului 2014. Totodată, în convenție, s-a stipulat că în termen de 30 de zile de la semnarea convenției se va achita intimatului un procent de 20% din tranșa I, precum și faptul că acesta renunță expres la orice formă de executare silită a titlului executoriu.
Deși debitoarea contestatoare și-a îndeplinit obligația de a achita intimatului un procent de 20% din tranșa I în termen de 30 de zile de la semnarea convenției, achitându-i acestuia suma de 491 lei, în luna iulie 2012, intimatul a formulat cerere de executare silită a sentinței civile nr. 3032/14 05 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj, adresată B. I. M., cerere în urma căreia s-a format dosarul de executare nr. 154/E/2012, dosar în care, așa cum rezultă din analiza actelor acestuia, la data de 10 10 2012 s-a întocmit proces verbal de cheltuieli pentru suma de 1863,02 lei, iar la data de 10 10 2012 s-a înființat poprire pe conturile debitoarei de la Bank P..
În ceea ce privește convenția încheiată între părți, instanța reține că, potrivit art. 1169 NCC: "părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri".
Așa cum am arătat, prin convenția de eșalonare nr. 200/3536 din data de 24.07.2012 încheiată între contestatoare și intimat, părțile s-au înțeles cu privire la executarea sentinței civile nr. 3032/14 05 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2011.
Potrivit art. 1270 C civil: "contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante".
Așadar, contestatoarea a dovedit că și-a îndeplinit obligația stipulată în contract de a achita intimatului un procent de 20% din tranșa I în termen de 30 de zile de la semnarea convenție, achitându-i acestuia suma de 491 lei.
Instanța a constatat, din actele dosarului de executare, că debitoarea a fost executată silit pentru toată suma pe care i-o datora creditorului.
Prin urmare, deși contestatoarea și-a îndeplinit obligațiile asumate prin convenția de reeșalonare, intimatul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin convenție, respectiv aceea de a nu declanșa executarea silită (conform art. 2 din convenție a declarat că renunță expres la orice formă de executare silită) ci a formulat cerere de executare silită și a executat silit contestatoarea.
Potrivit dispozițiilor art. 1516 alin 1 C civil, "creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației", iar potrivit alin 2 pct. 3 atunci când debitorul, fără justificare, nu-și execută obligația, creditorul poate să folosească orice mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 1529 c civil, " în cazul neexecutării obligației de a nu face, creditorul poate cere instanței încuviințarea să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației, pe cheltuiala debitorului, în limita stabilită prin hotărâre judecătorească".
Cum ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației asumate prin convenție nu poate fi înlăturat decât prin anulare actelor de executare silită, instanța a admis contestația la executare și a desființat executarea silită prin anularea tuturor actelor de executare.
Potrivit dispozițiilor art. 4041 C.p.civ, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare.
Potrivit art. 4042 alin. 3 C.p.civ, dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1 și alin. 2, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii.
Astfel, instituția întoarcerii executării silite este un incident apărut în procedura de executare silită ca urmare a desființării titlului executoriu sau a executării însăși, care conduce la repunerea părților în situația anterioară.
În speță, deoarece executarea silită va fi desființată, instanța a apreciat că este îndreptățită contestatoarea la restituirea sumei achitate în baza titlului executoriu pe care debitorul intimat s-a obligat să nu-l execute silit.
Astfel, instanța a admis petitul având ca obiect întoarcere executare silită și va dispune întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare 154/E/2012 al B. I. M. prin restabilirea situației anterioare și a obligat intimatul să restituie contestatoarei suma de 9175,02 lei, sumă achitată în contul B. I. M..
În temeiul art 274 C., intimatul a fost obligat să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în suma de 194 lei reprezentând taxă de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul G. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurentul arată că instanța a pronunțat o hotărâre dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.3714 C.pr.civ.; cum convenția de eșalonare s-a încheiat după încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.716/22.02.2021, aceasta trebuia să se realizeze sub supravegherea organului de executare, pentru a fi valabil încheiată.
S-a mai criticat aprecirea instanței referitoare la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 22 din Legea nr.554/2004, întrucât titlul executoriu este reprezentat de o sentință definitivă și irevocabilă obținută conform Legii nr.53/2003 și nu în conformitate cu art. 22 din Legea nr.554/2004.
Recurentul mai susține încălcarea, de către prima instanță, a dispozițiilor imperative prevăzute de art. 38 din Codul Muncii care prevăd că "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate."
Recurentul arată că a fost obligat să semneze acele convenții de eșalonare care nu au fost însușite prin sigiliu de către societate și care în conținutul lor nu face trimitere la faptul că a început deja executarea silită, hotărârile fiind deja depuse la executor pentru a începe procedura de executare silită.
Mai arată că au fost încălcare dispozițiile art.4041 C.pr.civ. privitoare la întoarcerea executării silite.
În drept, invocă dispozițiile art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Intimata a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică.
Prin convenția de eșalonare nr._ din data de 24.07.2012 încheiată între intimata-contestatoare și recurentul-intimat părțile s-au înțeles cu privire la executarea sentinței civile nr.3032/14.05.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2011.
Intimata contestatoarea și-a îndeplinit obligațiile asumate prin convenția de eșalonare, pe când recurentul nu.
Recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Hotărârile judecătorești prin care se stabilesc drepturi salariale constituie titluri executorii atât potrivit dispozițiilor Legii nr.554/2004, cât și în conformitate cu reglementările din Legea nr 53/2003. D. urmare, trimiterea la dispozițiile Legii nr.554/2004, pe care a făcut-o judecătorul fondului, pentru aprecierea forței executorii a hotărârii judecătorești puse în executare, nu are relevanță în economia speței, de vreme ce ambele acte normative prevăd caracterul de titlu executoriu al unor astfel de hotărâri, consecința fiind aceea că nu mai este necesară parcurgerea procedurii de investire cu formulă executorie.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentului potrivit căreia convenția de eșalonare trebuia realizată sub supravegherea organului de executare, dat fiind că încheierea acesteia, la data de 24 07 2012, a fost anterioară formulării cererii de executare silită de către creditor, înregistrată la executorul judecătoresc la data de 01 10 2012.
Nefondată este, de asemenea,și critica referitoare la incidența dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, formulată de recurent, întrucât acestea se referă la drepturile salariale ce intră în sfera raporturilor de muncă, astfel cum sunt ele enumerate în art 39 din Codul muncii, categorie în care intră dreptul la salarizare pentru munca depusă. Prin urmare, prevederile art 38 din Codul muncii au aplicabilitate numai în ceea ce privește existența în sine a dreptului subiectiv salarial, circumscris raportului de muncă, nu și în privința dreptului de executare a creanței născute ca urmare a recunoașterii dreptului salarial, căruia îi sunt incidente dispozițiile de drept comun din materia executării silite. Dreptul de creanță stabilit prin hotărâre judecătorească este un drept subiectiv civil, guvernat de principiul disponibilității, ceea ce înseamnă că urmărirea nu poate începe decât la urmărirea creditorului, creditorul și debitorul pot conveni asupra formelor și modalităților de executare, iar creditorul poate oricând să renunțe la executare.
Tribunalul observă că de fapt, prin convenția de eșalonare a plății creanței încheiată de părți, acestea nu au făcut altceva decât să adopte procedura de executare prevăzută de O.G nr. 71/2009 în sensul eșalonării creanței prevăzute prin hotărârea judecătorească pe perioada 2012-2014. Câtă vreme nu a fost invocată și dovedită existența unei cauze de nevalabilitate în privința încheierii sale, o astfel de înțelegere a părților produce efecte juridice, conform art 1270 din Codul civil; în condițiile în care contestatoarea și-a îndeplinit obligația convențională și i-a achitat creditorului plata în cuantumul și la termenul stipulat, declanșarea executării silite de către acesta din urmă pentru întreaga creanță, la care se adaugă și cheltuielile de executare apare ca nelegală, atrăgând sancțiunea anulării actelor de executare și, ca o consecință, aplicare dispozițiilor relative la întoarcerea executării.
În concluzie, față de cele mai sus expuse, în temeiul disp. Art 312 alin. 1 C proc. civ., recursul se va respinge ca nefodat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul intimat G. D. împotriva sentinței civile nr. 3357/04.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. C. CALATORI SA STFC C. și terț poprit B. P. SA- SUCURSALA PALAT C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2013.
Președinte, M. N. | Judecător, L. C. C. | Judecător, I. G. P. |
Grefier, I. C. |
Red.jud.M.N.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond.L.C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1163/2013. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 207/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
