Fond funciar. Decizia nr. 1521/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1521/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 389/304/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1521
Ședința publică de la 26 Septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. G. - judecător
Judecător A. P.
Judecător L. L. B.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă C. L. de Fond Funciar Giurgița, împotriva sentinței civile nr. 654/22.04.2013, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. C. și intimata pârâtă C. Județeană de Fond Funciar D., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant S. C., personal și asistat de avocat I. A., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul registratură, întâmpinare formulată de intimatul reclamant.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe recurs.
Avocat I. A., pentru intimatul reclamant S. C., solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S., sub nr._, din data de 05.02.2013 reclamantul S. C. a chemat în judecată pe pârâtele C. L. FOND FUNCIAR GIURGIȚA și C. JUDEȚEANĂ D. DE FOND FUNCIAR solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acestora din urmă să-i emită titlu de proprietate pentru suprafața de 5.000 m.p. teren, situat în intravilanul comunei Giurgița, județul D..
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că, la data de 24.01.1992, i-a fost eliberată adeverința nr. 136, pentru suprafața de teren sus-menționată, iar în anul 2000, conform procesului-verbal nr. 530, încheiat în data de 20.03.2000, a fost pus în posesie pe suprafața de teren de 0,50 ha - fiind indicate și vecinătățile acestui imobil. Reclamantul a menționat că, în anul 2002, a înființat o societate sub denumirea .., iar pe respectiva suprafață de teren a ridicat o construcție alcătuită din bar, atelier de reparații, magazie și copertină și a precizat că societatea indicată anterior a funcționat o perioadă de timp foarte mică întrucât el este o persoană în vârstă, bolnav, iar soția sa a decedat și, în această situație, nu a mai avut cine să se ocupe de societate, astfel încât a fost închisă, iar după acest moment, a demolat și toate construcțiile edificate pe acest teren.
Reclamantul a mai arătat faptul că, până la această dată, nu i-a fost eliberat titlu de proprietate pentru acest teren.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: adeverințele nr. 136/24.01.1992 și nr. 1430/16.08.2001, ambele eliberată de Consiliul Local Giurgița; procesul-verbal nr. 530/20.03.2000, eliberat de Primăria Giurgița; carnetul de muncă al reclamantului; certificatele de urbanism nr. 436/27.08.2001, emis de Consiliul Județean D. și nr. 20/17.04.1992, emis de prefectura Județului D.; autorizația de construire nr. 7/27.05.1992, emis de Consiliul Județean D., precum și nr. 2/09.04.2012, emis de Primăria Giurgița; un plan de amplasament întocmit de expert C. Ferucio; fișa bunului imobil; documentația cadastrală pentru înscriere în cartea funciară, întocmită de același expert; actul de identitate al reclamantului și certificatul de înregistrare fiscală a .; certificatul de înmatriculare al respectivei societăți; o schiță cadastrală; chitanțe privind plata impozitului pentru terenuri; un extras de carte funciară nr. 37/Giurgița și adeverința nr. 5010/25.10.2011, eliberată de Consiliul Local Giurgița.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, probe încuviințate de instanță, în temeiul art. 167 C.pr.civ., apreciind-le ca fiind concludente, pertinente și utile soluționării cauzei.
La termenul de judecată din data de 18.02.2013, în baza art. 129 alin. 5 C.pr.civ., instanța a dispus din oficiu emiterea unei adrese către C. L. de fond funciar Giurgița pentru ca respectiva instituție să comunice demersurile întreprinse în vederea punerii în posesie a reclamantului asupra suprafeței de teren deduse judecății iar, în caz contrar, să precizeze care este motivul neîndeplinirii acestor demersuri până la acest moment.
Prin adresa nr. 1274/28.02.2013, C. L. de fond funciar Giurgița a comunicat instanței relațiile solicitate, menționându-se faptul că reclamantului nu i s-a întocmit titlu de proprietate întrucât acesta nu a formulat o cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, nu a fost persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate privată în baza legilor fondului funciar, neputând dovedi cu înscrisuri acest drept și nici nu a deținut și nu a intrat cu terenuri în fostul C.A.P.
Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 04.03.2013, în temeiul art. 129 alin. 5 C.pr.civ., instanța a dispus emiterea unei adrese către instituția sus-arătată, pentru a comunica în ce temei au fost întocmite adeverința nr. 4136/24.01.1992 și procesul-verbal de punere în posesie încheiat la data de 20.03.200, precum și adeverința nr. 1430/18.08.2001, care sunt depuse la dosar și au fost emise de Primăria Giurgița sau, în caz contrar, să precizeze în ce condiții a intrat reclamantul în posesia terenului dedus judecății, în temeiul cărui text de lege și, totodată, să indice regimul juridic al respectivului teren.
Răspunsul solicitat a fost depus la data de 01.04.2013, prin adresa nr. 1481/11.03.2013, menționându-se faptul că reclamantul nu figurează că ar fi deținut terenuri pe raza localității, nu a depus cerere de înscriere în fostul CAP Giurgița, nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în termenele prevăzute de legile fondului funciar, precizându-se și faptul că, în arhiva instituției, nu există documente care să dovedească temeiul juridic în baza căruia acesta a fost înscris cu teren în registrul agricol, înscrierea făcându-se pe baza declarației date conform legislației privind registrul agricol. De asemenea, s-a arătat faptul că terenul aflat în litigiu face parte din domeniul privat al comunei, conform art. 18 din Legea nr. 18/1991, modificată și completată de legea nr. 67/2010, fiind atașat un extras din registrul agricol pentru perioada 2001-2005.
În cauză au fost audiați martorii B. F. și P. G., declarațiile acestora fiind consemnate în scris iar filele atașate la dosar.
Prin sentința civilă nr.654/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria S. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. C., în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar Giurgița și C. Județeană D. de Fond Funciar.
A fost obligată C. L. de fond funciar Giurgița să întocmească documentația necesară și să o înainteze Comisiei Județene D. de fond funciar în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 5.000 m.p. teren arabil, situată pe raza localității Giurgița, cu vecinătățile: N – Teren arabil (IAS Portărești); E – Teren arabil proprietatea U. D., S – M. I., v – Șoseaua C.-Bistreț.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Reclamantul, înainte de 1990, a fost angajat al IAS S. – în calitate de economist -, iar potrivit Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar specialiștii din agricultură erau îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce făceau parte din patrimoniul CAP-urilor, suprafețele variind în funcție de posibilitățile concrete pe care le avea fiecare comisie locală de fond funciar, suprafețele variind de la 0,50 ha la 5 ha teren arabil.
Instanța reține că reclamantul a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,50 ha, cerere care, deși potrivit răspunsului Comisiei Local de fond funciar Giurgița, nu s-ar mai găsit în arhiva acesteia, însă este evident că a fost formulată de către reclamant deoarece, în baza ei, au fost întocmite o . acte, respectiv: procese-verbale de punere în posesie, plan urbanistic zonal, certificat de urbanism, documentații cadastrale, a fost emisă autorizație de construcție, suprafața de teren respectiv fiind înscrisă în mod provizoriu și în cartea funciară și, mai mult decât atât, reclamantul a edificat pe această suprafață de teren construcții ce au servit pentru desfășurarea de activități comerciale de către societatea ., al cărui unic acționar este reclamantul, construcții ce este drept că în prezent sunt demolate.
Față de cele ce preced, având în vedere și faptul că, potrivit răspunsului primit de la pârâta C. L. de fond funciar Giurgița, suprafața de teren în litigiu, de 5.000 m.p. având vecinătățile: N – teren agricol, S – M. I., E – teren agricol, V – șoseaua C. – Bistreț, figurează în registrul agricol ca fiind proprietatea reclamantului, precum și faptul că acesta, în calitate de specialist agricol, era îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren care în prezent, potrivit susținerilor Primăriei Giurgița, ar avea regimul juridic de teren proprietate privată a localității, cât și faptul că nu a fost solicitat de nicio persoană în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor instituit de legile fondului funciar, instanța a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta C. L. de fond funciar Giurgița să întocmească documentația necesară și să o înainteze Comisiei Județene D. de fond funciar pentru emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 5.000 m.p.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. L. de Fond Funciar Giurgița, arătând că instanța de fond în baza art.129 C.proc.civ. era obligată să lămurească și să determine limitele învestirii sale și din această perspectivă, apreciază că lipsa unui obiect clar definit a unui temei de drept nu poate susține că s-a soluționat corect fondul cauzei dedusă judecății. Astfel, nu s-a indicat dacă procedura viza o constituire a dreptului de proprietate sau o reconstituire iar în cazul constituirii nu s-a indicat care era temeiul de drept care îl îndreptățește pe reclamant să o solicite. Instanța de fond a reținut susțineri legate de o presupusă calitate de specialist și că ar fi vorba de o constituire, însă aceste argumente nu pot fi regăsite în cererea reclamantului.
De asemenea, instanța de fond nu a analizat apărarea recurentului că intimatul nu a învestit cu o cerere în mod legal C. de fond funciar, cerere ce era un act esențial ce determină atât legitimarea procesuală cât și interesul promovării acțiunii.
Recurenta consideră că intimatul nu era îndreptățit la reconstituire deoarece nu a avut nicio legătură cu acest teren până în anul 1992 când pentru a putea derula o activitate economică cu . a primit în folosință, terenul în litigiu. Nu poate fi avută în vedere adeverința nr.136/24.01.1992 și nici procesul-verbal nr.530/20.03.2000, întrucât deși emană de la Primăria Giurgița, ele sunt contrare, fiind întocmite în condiții care nu le sunt străine, de vechii membrii ai comisiei de fond funciar.
Faptul că intimatul-reclamant a fost economist la IAS S. este absolut irelevant din perspectiva legii nr.18/1991, nefiind un specialist în domeniul agricol și nici angajat al CAP Giurgița sau IAS Portărești.
Intimatul S. C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
În motivare se arată că în mod greșit și fără nici un suport probator recurenta a adus critici instanței de fond, în sensul că nu a fost analizată apărarea ei, în condițiile în care aceasta nu a putut să combată în nici un fel dovezile produse instanței, prin acte ce emanau de la Primăria Giurgița. De asemenea, recurenta este de rea-credință atunci când face afirmația că nu este îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr.18/1991, întrucât, așa cum rezultă din carnetul de muncă a lucrat în agricultura de stat 34 de ani și 4 luni.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele motive:
Critica recurentei in sensul ca prima instanta nu s-a preocupat in lumina rolului sau activ reglementat de prevederile art 129 C. 1865 sa lamureasca obiectul si temeiul juridic al cererii cu care a fost investita in conditiile in care in aceasta cerere nu se precizează vreun temei juridic, deși reclamantul a beneficiat de asistenta juridica de specialitate, este fondata.
Astfel, reclamantul intimat a inteles sa solicite instantei sa oblige cele doua comisii de fond funciar sa ii emita titlul de proprietate pentru suprafata de 5000 mp, fara a preciza exact de unde detine aceasta suprafata de teren si fara a preciza exact temeiul juridic al cererii sale, in conditiile in care prin toate raspunsurile inaintate la dosar de catre C. Locala Giurgita se arata ca reclamantul nu a formulat vreo cerere de reconstituire si nu a fost inscris in registrul agricol cu vreo suărafata de teren.
Potrivit art. 8, al. 2 din Legea 18/1991 de prevederile acestei legi beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamant in cooperativa agricola de productie sau carora li s-a preluat in orice mod teren de catre aceasta, precum si, in conditiile legii civile, mostenitorii acestora (...).
Totodata, dispozitiile art. 8, al. 3 din acelasi act normativ instituie principiul disponibilitatii care guverneaza materia reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la terenurile care se regasesc in patrimoniul cooperativelor agricole de productie, astfel ca, in lipsa unei cereri formulate de persoana care se considera indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate proceda la o astfel de reconstituire.
In aceeasi ordine de idei, conform art. 13, al. 2 din Legea 18/1991 mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, intrucat terenurile nu s-au gasit in circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Ei sunt considerati ca au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Nu exista nicio prevedere legala care ar permite stabilirea dreptului de proprietate din oficiu de către instanța de judecata, fara a fi necesara formularea unei cereri de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate adresata Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar.
In aceeasi ordine de idei, art. 9, al. 3 din Legea 18/1991 stabileste ca cererease depune la primaria localitatii sau, dupa caz, la primariile localitatilor in a caror raza teritoriala se afla terenul pentru care urmeaza sa fie reconstituit dreptul de proprietate, personal sau prin posta, cu confirmare de primire (...) .
Prin urmare, pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate in conditiile legislatiei fondului funciar este necesara formularea unei cereri depuse la comisia locala competenta, excluzandu-se de legiuitor dobandirea acestui drept din oficiu. Ca atare, intreaga legislatie a fondului funciar este guvernata de principiul disponibilitatii.
Competenta de a primi, înregistra si propune sau nu spre validare aparține in exclusivitate primăriei localității in a cărei raza teritoriala se afla terenul-in cadrul căreia s-a constituit comisia locala de aplicare a legilor fondului funciar Aceasta competenta este una exclusiva si nu alternativa.
Dispozițiile art. 11 (1) din Regulamentul de aplicare a legii 18/1991 stabilesc: potrivit prevederilor legale, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, personal sau prin mandatar.
In conditiile in care reclamantul s-ar fi considerat indreptatit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetelor de teren in litigiu in conformitate cu dispozitiile legilor fondului funciar ar fi avut la dispozitie formularea unei astfel de cereri pana la data de 30.11.2005, potrivit art. 9 din Legea 18/1991 modificata. Comisiei Locale Girgita i-ar fi revenit competenta de a verifica aceasta cerere si inscrisurile doveditoare in vederea propunerii Comisiei Judetene D. validarea sau invalidarea persoanei solicitante, Comisiei Judetene revenindu-i competenta de a solutiona contestatiile formulate de persoanele nemultumite de propunerile Comisiei Locale, astfel incat numai hotararile Comisiei Judetene sunt supuse controlului instantei de judecata, nu si cererile de reconstituire formulate pentru prima data in fata instantei.
Prin urmare, prima instanta ar fi trebuit sa clarifice daca reclamantul a solicitat eliberarea titlului de proprietate (pe langa faptul ca ar fi trebuit cercetat daca ambele comisii au atributii in emiterea titlului de proprietate asa cum a solicitat reclamantul sau numai cea locala, fata de prevederile HG 890/2005) in calitate de beneficiar al unei reconstituiri a dreptului de proprietate sau in calitate de beneficiar al unei constituiri, regimul juridic al acestora fiind diferit in baza Legii 18/1991.
Or, prima instanta a procedat la admiterea actiunii reclamantului fara a elucida complet in ce conditii au fost emise adeverinta nr 196/1992 si adeverinta nr 1430/16.08.2001, apreciind chiar ca reclamantul ar fi beneficiarul unei constituiri a dreptului de proprietate in calitate de specialist agricol, desi, in niciun moment reclamantul nu a invocat in sprijinul actiunii deduse judecatii aceasta calitate.
Fondate sunt si criticile recurentei in sensul ca prima instanta nu a analizat apararile Comisiei Locale Giurgita in sensul ca reclamantul nu a formulat vreo cerere adresata comisiei pentru reconstituirea dreptului sau de proprietate, atat timp cat prima instanta, fara vreo dovada in acest sens a ajuns la concluzia gresita ca reclamantul ar fi formulat o cerere de constituire, chiar daca nu exista nicio dovada in acest sens in arhiva comisiei, pin simplul fapt ca a constatat ca numai in baza unei asemenea cereri au fost emise o . acte, respectiv proces verbal de punere in posesie, certificat de urbanism, documentatii cadastrale, etc.
Pe cale de consecinta, retinand ca intemeiate criticile recurentei, tribunalul, in baza art 312, al 3 C. va casa sentinta civila recurata si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta care, in rejudecare, va pune in vedere reclamantului sa precizeze exact obiectul actiunii deduse judecatii in sensul in care solicita eliberarea titlului de proprietate pentru suprafata de 500 mp ca beneficiar al unei reconstituiri sau constituiri a dreptului de proprietate si in functie de pozitia procesuala a acestuia va administra toate probele pe care le va considera utile pentru a constata daca sunt indeplinite conditiile legale pentru emiterea titlului de proprietate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă C. L. de Fond Funciar Giurgița, împotriva sentinței civile nr. 654/22.04.2013, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. C. și intimata pârâtă C. Județeană de Fond Funciar D.
Casează sentința civilă nr. 654/22.04.2013, pronunțată de Judecătoria S. și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Septembrie 2013.
Președinte, D. G. | Judecător, A. P. | Judecător, L. L. B. |
Grefier, A. B. |
RED/TEHNORED/LLB/30.09.2013
TEHN SV/3 ex.
Jud.fond.Ghe.D.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1457/2013. Tribunalul DOLJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 439/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
