Pensie întreţinere. Decizia nr. 101/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 1734/230/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 101
Ședința publică de la 17 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. D.
Judecător A. M. M.
Judecător V. Ș. I. N.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre în cauza privind judecarea recursului formulat de recurentul pârât P. V. împotriva sentinței civile nr. 379/27.05.2013 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. E., având ca obiect majorare pensie întreținere.
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la data de 19.12.2012, sub numărul_, reclamanta P. E. l-a chemat în judecată pe pârâtul P. V. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună majorarea pensiei de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 202 pronunțată la data de 12 martie 2010 de Judecătoria Filiași în dosarul nr._ .
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 202 pronunțată la data de 12 martie 2010 de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, a fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea reclamantei în cuantum de 300 de lei lunar, începând cu data de 30.12.2009 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
A mai arătat reclamanta că, la data pronunțării hotărârii amintite s-a avut în vedere faptul că ea nu realiza venituri, precum și starea precară de sănătate în care se afla și se află și în prezent.
Reclamanta a învederat că, în anul 2006 a fost determinată de soțul său pârât să plece din domiciliu, locuind într-o stare de provizorat la neamuri, ajutată pecuniar și de cele două fiice, în funcție de posibilitățile acestora.
A mai învederat reclamanta că, deși formal, fiica sa P. F. a constituit la un moment dat o asociație familială în care a instituit-o administrator, nu a fost de acord să fie plătite cotele la C.A.S. D. pentru a beneficia de o pensie, astfel încât reclamanta nu are vechime în muncă și implicit nu poate beneficia de pensie.
De asemenea, reclamanta a arătat că, soțul pârât nu a acceptat nici el ideea unei cotizări la C.A.S., astfel că reclamanta a ajuns la vârsta de 64 de ani, bolnavă și fără altă sursă de venit în afară de pensiile de întreținere pe care i le plătesc soțul pârât, precum și fiica sa P. F., însă de la fiica sa nu mai are pretenții pecuniare, înțelegând să renunțe la pensia de întreținere pe care i-o plătește lunar.
A precizat reclamanta că, starea de sănătate precară în care se află presupune un climat familial pe care nu îl poate avea nici alături de soțul pârât, pentru motive pe care, din decență, înțelege să nu le discute și, din păcate, nici alături de fiica sa P. F., care trăiește după principii de viață pe care reclamanta nu le înțelege și nu le împărtășește.
În final, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la o pensie de întreținere majorată, având în vedere starea sa de sănătate, vârsta de 64 de ani, nevoia de medicamente și îngrijire, precum și creșterea veniturilor pârâtului care sunt în cuantum de 2.090 lei.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa, potrivit dispozițiilor art. 242 alineatul 2 din Codul de procedură civilă.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile: art. 516, art. 519 și art. 524, toate din Noul Cod Civil.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri, în fotocopii: sentința civilă nr. 202 pronunțată la data de 12 martie 2010 de Judecătoria Filiași în dosarul numărul_ ; actul de identitate al reclamantei; extras de cont emis de B.R.D. – G.S.G. Agenția Filiași privind perioada 01.12.2012 – 31.12.2012; certificatul care atestă căsătoria părților; certificatul de naștere al reclamantei; chitanța . nr._ din data de 03.03.2011 eliberată de B.E.J. C. F. și adeverința medicală nr. 23 din data de 04.01.2010 eliberată pe numele reclamantei.
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform dispozițiilor art. 15 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și prevederilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
La data de 21.01.2013, pârâtul P. V. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă și a arătat că, infirmă susținerile reclamantei, conduita acesteia fiind una speculativă.
Pârâtul a mai arătat că, reclamanta a plecat de bună – voie din domiciliul comun, aceasta fiind anterior, în mai multe rânduri, extrem de violentă, lovindu-l cu cuțitul în abdomen, cu pumnul în față, în public și cu o ustensilă de grădinărit în cap, situație în care acesta a căzut inconștient.
Totodată, a mai arată că, la data de 08.10.2012, s-a simțit rău și s-a internat la Spitalul Turceni pentru ulcer varicos, iar în spital starea sa de sănătate s-a agravat fiind internat ulterior la spital în municipiul C..
A menționat pârâtul că, având convingerea că va muri, i-a spus fetei sale celei mici, T. M., unde ține banii în casă și a aflat și reclamanta, care, în timp ce el se afla în spital, i-a sustras din casă banii destinați a fi folosiți pentru deces și anume: sumele de: 25.000 lei și 2000 euro, precum și bijuteriile în sumă de 20.000 lei, ulterior nerecunoscând acest fapt.
A mai învederat pârâtul că este adevărat că a crescut cuantumul pensiei sale, însă și nevoile sale au crescut, acesta fiind grav bolnav, suferind și de insuficiență mitrală severă, insuficiență cardiacă cronică, gradul II, infarct miocardic, hipertensiune pulmonară, varice hidrostatice, hemoragie digestivă superioară, iar starea sa de sănătate s-a deteriorat accentuat în ultimul timp și cea mai mare parte a veniturilor sale sunt cheltuite în acest scop, cu atât mai mult cu cât este singur și trebuie să suporte și celelalte cheltuieli ce țin de traiul zilnic.
A arătat pârâtul că, în condițiile în care reclamanta a renunțat la pensie din partea fiicei părților, nevoile sale nu au crescut și a învederat că, aceasta se află în culpă deoarece, în calitate de administrator al Asociației Familiale a fiicei sale, nu beneficiază de o pensie.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 531 din Codul civil.
Pârâtul a anexat în susținerea întâmpinării, în fotocopie, biletul de externare – scrisoare medicală eliberat de Centrul de Cardiologie C., al cărui număr și dată de eliberare nu sunt lizibile.
La data de 19.02.2013, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, infirmând susținerile pârâtului din cuprinsul întâmpinării, răspuns la care a atașat următoarele înscrisuri, în fotocopie: adresă furnizare de informații emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D.; două bilete de externare din data de 04.11.2005 și, respectiv, din data de 22.03.2006 și o fișă electrocardiogramă.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a arătat că, pârâtul a fost cel care a manifestat la adresa sa un comportament violent, iar din cauza relațiilor tensionate și a supărărilor, în anul 2005 a suferit un infarct miocardic, pentru ca, în anul 2006 să fie nevoită să plece din domiciliul comun.
A mai arătat reclamanta că, în această situație, a rămas cu totul lipsită de mijloace materiale, întrucât, fiind bolnavă, având și o vârstă înaintată, este incapabilă de muncă și nu are niciun venit din care să își asigure subzistența, în afară de pensia de întreținere la care au fost obligați soțul și fiica sa.
Reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru majorarea obligației soțului său de a o întreține, dat fiind faptul că boala a fost contractată în timpul căsătoriei și are ca rezultat o incapacitate de muncă.
A mai precizat reclamanta că, a renunțat la pensia de întreținere la care a fost obligată fiica sa, deoarece aceasta are la rândul său familie și copii în întreținere, pe când pârâtul este singur, iar venitul acestuia, realizat din pensie, este substanțial, mijloacele sale fiind suficiente pentru a face față cheltuielilor ce țin de traiul zilnic și de procurarea medicamentelor.
Reclamanta a arătat că, nu i se poate imputa vreo culpă în privința deteriorării stării de sănătate a pârâtului, care a avut loc în anul 2012, iar referitor la acuzațiile acestuia, că i-ar fi sustras din casă sume de bani, acestea nu pot fi avute în vedere, nefiind dovedite și excedând cadrului procesual.
La solicitarea instanței, pârâtul a depus la dosar cuponul de pensie pe luna octombrie a anului 2012 emis pe numele său de Casa Județeană de Pensii.
La solicitarea pârâtului, au fost emise adrese către Poliția Orașului Filiași, județul D., cu solicitarea de a comunica dacă în evidențele acestei instituții există înregistrate plângeri penale formulate de către reclamanta P. E. și de către pârâtul P. V., unul împotriva celuilalt, precum și către Casa Județeană de Pensii D., cu solicitarea de a se comunica dacă reclamanta beneficiază de pensie în cadrul sistemului Public de Pensii D., adresele de răspuns fiind depuse la dosar la filele numărul 38 – numărul 39 și, respectiv, numărul 41.
La solicitarea instanței, reclamanta a mai depus la dosar adresa de răspuns numărul_/09.06.2010 reprezentând furnizare de informații eliberată de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D., precum și actul său de identitate.
Din oficiu, instanța a dispus atașarea, spre observare, a dosarului numărul_ al Judecătoriei Filiași.
Pe parcursul judecății, instanța a încuviințat și administrat următoarele probe: proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba cu interogatoriul reclamantei, propus de pârât (filele: numerele: 49 și 50 din dosar).
La data de 16 mai 2013, reclamanta a depus la dosar, în fotocopie: cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Filiași; întâmpinarea formulată în dosarul nr._ al Judecătoriei Filiași; sentința civilă nr. 967 pronunțată la data de 14 decembrie 2011 de Judecătoria Filiași în dosarul numărul_ ; o planșă foto și sentința civilă nr._ pronunțată la data de 02 iulie 2001 de Judecătoria C. în dosarul numărul_/2000.
Prin sentința civilă nr. 379/27 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Filiași, s-a admis cererea de chemare în judecată, având ca obiect "majorare pensie de întreținere", formulată de reclamanta P. E., domiciliată în orașul Filiași, bulevardul Racoțeanu, nr. 177, județul D., împotriva pârâtului P. V., domiciliat în orașul Filiași, ., județul D..
S-a dispus majorarea pensiei de întreținere stabilită în sarcina pârâtului P. V. și în favoarea reclamantei P. E., prin sentința civilă nr. 202 pronunțată la data de 12 martie 2010 de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 112 pronunțată la data de 02 iulie 2010 de Tribunalul D. – Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr._, de la 300 lei (RON) pe lună la 500 lei (RON) lunar, începând cu data introducerii cererii, respectiv data de 19.12.2012 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
A fost obligat pârâtul P. V. la plata către reclamanta P. E. a pensiei de întreținere astfel majorate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut și constatat că, prin sentința civilă nr. 202 pronunțată la data de 12 martie 2010 de Judecătoria Filiași în dosarul numărul_, a fost admisă cererea formulată de reclamanta P. E., în contradictoriu cu pârâții: P. V. și P. F. și a fost obligat pârâtul P. V. la plata pensiei de întreținere în favoarea reclamantei în cuantum de 300 lei lunar începând cu data introducerii acțiunii, 30.12.2009, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației. De asemenea, prin aceeași hotărâre judecătorească, a fost obligată pârâta P. F. la plata pensiei de întreținere în favoarea reclamantei în cuantum de 300 lei lunar începând cu data introducerii acțiunii, 06.01.2010, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației, ambii pârâți fiind obligați să plătească reclamantei câte 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, s-a reținut că, reclamanta nu are venituri din care să-și poată procura cele necesare traiului, îndeplinind așadar condiția privind starea de nevoie, iar în ceea ce privește incapacitatea de a munci, având în vedere vârsta înaintată a acesteia, instanța a prezumat încetarea capacității de muncă a reclamantei, ținând cont și de faptul că nici una dintre părți nu a contestat această împrejurare.
Pe de altă parte, instanța a avut în vedere la pronunțarea soluției și acordul pârâtei P. F. de a-i plăti mamei sale o pensie de întreținere de 300 lei lunar, în condițiile în care pârâtul nu putea să acorde singur o întreținere satisfăcătoare, având în vedere veniturile acestuia, dar și starea sa de sănătate care necesita cheltuieli.
În prezent, reclamanta P. E., în vârstă de 64 de ani, este despărțită în fapt de soțul său, pârâtul P. V., iar separația nu se datorează culpei acesteia, ci relațiilor tensionate dintre părți, astfel cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosar la data de 09.04.2013 de I.P.J. D. – Poliția orașului Filiași, județul D..
De asemenea, reclamanta P. E. se află în nevoie, întrucât nu beneficiază de pensie de asigurări sociale, conform adresei nr. 3221/04.04.2013 emisă de Casa Județeană de Pensii D. și depusă la dosar la data de 12.04.2013 (fila numărul 41 din dosar) și are o stare de sănătate precară, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele: nr. 12, nr. 28 și nr. 29 din dosar.
Și pârâtul P. V. are o stare de sănătate precară, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la filele: nr. 16 și nr. 20 din dosar și are o pensie lunară de 2.090 lei (fila numărul 33 din dosar).
Având în vedere dispozițiile art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora dispozițiile legii noi sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi, instanța urmează să facă aplicarea acestui text de lege, fiind vorba despre o situație juridică care se circumscrie prevederilor respective.
Art. 516 alin. 1 din Noul cod civil prevede că există obligația de întreținere între soț și soție, în art. 519 lit. a) din Noul Cod Civil arătându-se ordinea în care se datorează întreținerea, făcându-se specificația că, soții își datorează întreținerea înaintea celorlalți obligați.
Întreținerea se datorează potrivit legii într-o anumită ordine, care are caracter obligatoriu, cel ce o reclamă trebuie să se îndrepte în această ordine contra celor cărora legea le pune în sarcină obligația de întreținere. Numai în măsura în care primul debitor nu o poate executa, reclamantul se poate adresa categoriei de debitori imediat următoare, în ordinea prevăzută de lege. Prin urmare, întrucât soții își datorează întreținere înaintea celorlalți obligați, o acțiune pentru pensie de întreținere introdusă împotriva unui descendent, înainte de a fi cerută de la soț, este inadmisibilă.
Deci, pe timpul căsătoriei, soții își datorează reciproc întreținerea.
Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, astfel cum statuează dispozițiile art. 529 alin. 1 din Noul Cod Civil.
În acest sens, în conformitate cu prevederile art. 531 din Noul Cod Civil, instanța este abilitată să reducă sau să majoreze cuantumul obligației de întreținere sau chiar să sisteze plata acesteia, după cum variază cele două criterii expuse mai sus.
Pentru a fi acordată pensie de întreținere, creditorul obligației de întreținere trebuie să fie în stare de nevoie și în incapacitate de muncă.
În cauză reclamanta P. E. nu are venituri din care să-și poată procura cele necesare traiului, îndeplinind așadar condiția privind starea de nevoie, iar în ceea ce privește incapacitatea de a munci, aceasta este prezumată de instanță, avându-se în vedere vârsta înaintată a reclamantei și faptul că pârâtul nu a contestat această împrejurare.
Din cuponul de pensie pe luna octombrie a anului 2012 emis pe numele pârâtului P. V. de Casa Județeană de Pensii (fila numărul 33 din dosar), rezultă faptul că pârâtul are o pensie lunară de 2.090 lei.
Se observă că veniturile pârâtului pe care instanța le-a avut în vedere la stabilirea pensiei de întreținere au crescut.
Potrivit art. 41 din Codul Familiei, până la desfacerea căsătoriei, soții își datorează întreținere, iar întreținerea astfel datorată, poate fi stabilită până la 1/3 din venitul net din muncă al soțului obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.
În lipsa unei reglementări exprese în Noul Cod Civil sub aspectul modului de calcul al cuantumului pensiei de întreținere, instanța va avea în vedere, orientativ, vechea reglementare.
Astfel, venitul permanent lunar al pârâtului este în cuantum de 2.090 lei, iar 1/3 din acest venit reprezintă suma de 696,66 lei.
Având în vedere starea de nevoie și incapacitatea de muncă în care se află reclamanta P. E., precum și faptul că pârâtul realizează un venit permanent lunar în cuantum de 2.090 lei, iar 1/3 din acest venit reprezintă suma de 696,66 lei, a fost admisă cererea de chemare în judecată și s-a dispus majorarea pensiei de întreținere stabilită în sarcina pârâtului P. V. și în favoarea reclamantei P. E., prin sentința civilă nr. 202 pronunțată la data de 12 martie 2010 de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 112 pronunțată la data de 02 iulie 2010 de Tribunalul D. – Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr._, de la 300 lei (RON) pe lună la 500 lei (RON) lunar, începând cu data introducerii cererii, respectiv data de 19.12.2012 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației, situație în care va fi obligat pârâtul P. V. la plata către reclamanta P. E. a pensiei de întreținere astfel majorate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizand sentinta recurata prin prisma motivelor invocate dar si prin prisma dispozitiilor art.304 ind.1 C.pr.civ., Tribunalul apreciaza ca recursul este nefondat, urmand a fi respins ca atare pentru urmatoarele considerente:
Prin sentinta recurata, instanta de fond a majorat pensia de intretinere datorata de recurent de la 300 lei lunar la 500 lei lunar luand in considerare cresterea veniturilor debitorului obligatiei de intretinere dar si de nevoia in care se afla creditorul obligatiei.
Potrivit art. 516 alin. 1 din Noul Cod civil, ``obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, rudele in linie dreapta, intre frati si surori, precum si intre celelalte persoane anume prevazute de lege``.
Art. 519 lit. a) din Noul Cod Civil prevede ordinea în care se datorează întreținerea, făcându-se specificația că, soții își datorează întreținerea înaintea celorlalți obligați. Această ordine a întreținerii are caracter obligatoriu, cel ce o reclamă trebuie să se îndrepte în această ordine contra celor cărora legea le pune în sarcină obligația de întreținere. Numai în măsura în care primul debitor nu o poate executa, reclamantul se poate adresa categoriei de debitori imediat următoare, în ordinea prevăzută de lege.
În speță sunt incidente și dispozițiile art. 325 alin.1 din Codul civil potrivit cărora soții sunt obligați să își acorde sprijin material reciproc.
Referitor la creditorul întreținerii, art. 524 Cod civil dispune ca "are drept la intretinere numai cel ce se afla in nevoie, neputandu-se intretine din munca sau din bunurile sale iar in ceea ce-l priveste pe debitorul intretinerii, art. 527 alin. 1 Cod civil prevede ca ``poate fi obligat la intretinere numai cel care are mijloacele pentru a o plati si are posibilitatea de a dobandi aceste mijloace".
Dispozitiile art. 529 Cod civil arata ca "intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmează a o plati".
În ceea ce privește critica recurentului în sensul că în mod greșit instanța de fond a reținut că lipsește o reglementare expresă în Noul Cod Civil sub aspectul modului de calcul al pensiei de întreținere între soți, apreciind recurentul că in speță sunt incidente art. 389 alin.3 care prevăd că întreținerea datorată de soțul divorțat se stabilește până la o pătrime din venitul net, tribunalul o apreciază ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente.
Art. 389 alin.2-5 din Codul civil reglementează o obligație a foștilor soți la întreținere unul fata de celalalt, în cazul desfacerii căsătoriei (divorț). Obligația legala de întreținere dintre foștii soți divorțați este in fapt o obligație diferita de cea fondata pe obligația de sprijin material reciproc din timpul căsătoriei. In consecință, condițiile celor doua tipuri de obligații sunt si ele diferite. Cum în prezenta cauză este vorba de o obligație de întreținere între soți în timpul căsătoriei, ci nu între foștii soți, dispozițiile art. 389 din Codul civil invocate de recurent nu sunt aplicabile, așa încât, în mod just a reținut instanța de fond că în noul cod civil nu există o reglementare expresă privind cuantumul pensiei de întreținere între soți.
La determinarea posibilităților materiale ale soțului debitor se va ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora, cuantumul pensie datorate stabilindu-se în așa fel încât să se păstreze echilibrul necesar între venitul de trai al celor doi soți.
Tribunalul apreciaza că în mod judicios prima instanta a admis actiunea intrucat, potrivit art. 531 C.civ., dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere.
În speta, asa cum rezulta din inscrisul existent la dosar ce a condus la optiunea primei instante privind solutia adoptata, venitul debitorului intretinerii a crescut fata de momentul initial al stabilirii, astfel ca se impunea, corelativ, si majorarea pensiei de intretinere.
Motivul de recurs privind starea de sănătate a pârâtului intimat este nefondat, atât timp cât creditorul obligației de întreținere se află în stare de nevoie și în incapacitate de muncă. În speța de față, reclamanta P. E. nu are venituri din care să-și poată procura cele necesare traiului, îndeplinindu-se așadar condiția privind starea de nevoie, iar în ceea ce privește incapacitatea de a munci, aceasta este prezumată de instanță, avându-se în vedere vârsta înaintată a reclamantei și precum și starea precară de sănătate.
Și motivul de recurs privind bunurile deținute de reclamantă este nefondat, simpla deținere a unor bunuri neputând fi asimilată cu obținerea unor venituri necesare întreținerii, întrucât nu se poate pretinde reclamatei să înstrăineze bunuri pentru a-și asigura întreținerea
Întrucât pensia de întreținere a fost stabilită în baza actelor depuse la dosar din care rezultă veniturile realizate de către recurent, raportat la vârsta și la nevoile reclamantei, urmează ca în baza art. 312 cod procedură civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul pârât P. V., domiciliat în orașul Filiași, ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 379/27.05.2013 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. E., domiciliată în orașul Filiași, bulevardul Racoțeanu, nr. 177, județul D. având ca obiect majorare pensie întreținere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. C. D. A. M. M. V. Ș. I. N.
Grefier,
B. M.
Red.jud.V.I.N.
Tehnored.2 ex,
M.B./19.09.2013
Jud.fond E.D.S.
| ← Pensie întreţinere. Hotărâre din 17-09-2013, Tribunalul DOLJ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
