Pretenţii. Decizia nr. 1648/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1648/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 3923/183/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1648
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. L. B. - judecător
Judecător D. G.
Judecător A. P.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul reclamant Ț. F. D., împotriva sentinței civile nr. 1305/16.06.2013, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă G. Mița, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat D. D., care depune împuternicire avocațială la dosar, pentru recurentul reclamant Ț. F. D. și avocat D. S., cu împuternicire avocațială la dosar, pentru intimata pârâtă G. Mița, lipsă la acest termen de judecată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe recurs.
Avocat D. D., pentru recurentul reclamant Ț. F. D., solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Avocat D. S., pentru intimata pârâtă G. Mița, solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca legală și temeinică. Cu obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la 26.11.2012, sub nr._ reclamanta Întreprinderea Individuală Ț. F. D. a chemat în judecată pe pârâta G. Mița, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 5760 lei compusă din suma de 3760 lei reprezentând contravaloarea a 3760 kg grâu ( respectiv 1 leu / kg), recolta aferentă anului agricol 2011-2012 ce a fost culeasă de pârâtă, căreia i-a fost virată și arenda aferentă acestui an agricol la termenul prevăzut în contract și suma de 2000 lei reprezentând daune interese.
A motivat că la data de 18.09.2009 a încheiat cu pârâta contractul de arendă înregistrat sub nr. 6426 la Consiliul Local al Municipiului Băilești cu privire la suprafața de 0,94 ha teren extravilan situat pe raza municipiului Băilești în tarlaua 14, . perioadă de 10 ani și că potrivit art.7 lit. i din contractul încheiat, în cazul în care arendatorul dorește să vândă terenul arendat trebuie să înștiințeze arendașul cu un an înainte și să îi acorde prioritate la cumpărare.
A mai arătat că deși și-a exprimat în repetate rânduri intenția de a cumpăra acest teren, oferindu-i pârâtei un preț net superior celui obținut din vânzare pentru a menține comasarea realizată pentru o exploatare eficientă a terenului, pârâta a refuzat oferta și nerespectând clauzele contractuale, a vândut terenul unui terț care nu i-a mai permis să-l exploateze, cauzându-i un prejudiciu estimat la suma de 5760 lei.
În drept a invocat dispozițiile art. 1073, art. 1082 și art. 1084 Cod civil.
A depus la dosar contractul de arendă nr. 6426 din 18.09.2009, titlul de proprietate nr. 1710-1375 din 26.08.1996, buletinul de identitate al pârâtei, chitanță privind achitarea taxei de timbru, timbru judiciar.
La data de 7.02.2013 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, motivând că a semnat contractul de arendă fără a citi clauzele contractuale, că reclamanta nu i-a înmânat la data semnării un exemplar al contractului de arendă și că a vândut suprafața de teren de 0,94 ha cu suma de 4500 lei, după ce anterior o anunțase pe reclamantă că dorește să vândă, iar aceasta i-a oferit ca preț suma de 2000 lei, cu mult sub prețul pieței.
A mai arătat că în ceea ce privește cantitatea de grâu recoltată de pe suprafața respectivă în anul agricol 2011-2012, aceasta a fost luată de reclamantă, ea primind doar suma de bani reprezentând contravaloarea cantității de grâu pe care i-o datora reclamanta ca arendă.
În drept a invocat dispozițiile art. 115 C.p.c.
Reclamanta a depus la dosar dispoziția de plată nr. 188 din 2.10.2012, adresa nr._ din 17.12.2012 emisă de Primăria Municipiului Băilești, adresa nr. 8 din 14.01.2013 a reclamantei, factura nr. 25 din 05.07.2012 și calcul cost producție grâu pentru anul 2011-2012, iar pârâta a depus la dosar copia sentinței civile nr. 2818 din 24.11.2011 pronunțată de Judecătoria Băilești.
În cauză au fost audiați martorii G. N. V., M. A. M., N. S. și C. F. V. și s-a luat interogatoriu reclamantei la solicitarea pârâtei.
În ședința din 14.03.2013 pârâta, prin apărătorul său a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, iar instanța a dispus unirea acestei excepții cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.1305/16.04.2013, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală Ț. F. D. împotriva pârâtei G. Mița.
A fost obligată reclamanta la plata 400 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Între reclamanta Întreprinderea Individuală Ț. F. D. și pârâta G. Mița s-a încheiat contractul de arendă nr. 6426 din 18.09.2009 înregistrat la Consiliul Local Băilești pentru o suprafață de 0,94 ha teren arabil extravilan situată pe raza municipiului Băilești în tarlaua 14, . perioadă de 10 ani începând de la data semnării contractului.
În baza acestui contract reclamanta s-a obligat conform art. 6 alin . 1 să plătească arendatorului o arendă de 700 kg grâu ( cantitate, produse, produse și bani sau numai bani), iar potrivit art. 7 lit. i arendatorul era obligat să înștiințeze arendașul cu un înainte și să acorde prioritate arendașului în cazul în care dorește vânzarea terenului arendat.
La data de 29.03.2011 pârâta G. Mița a încheiat cu numitul C. F. V. un antecontract de vânzare cumpărare privind suprafața de teren de 0,94 ha situat în extravilanul mun. Băilești în tarlaua 14, . la N – DE 34, E – L. M., S – DE 42, V – V. E..
Prin sentința civilă nr. 2818 din 24.11.2011 pronunțată de Judecătoria Băilești, stată în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul C. F. V. împotriva pârâtei G. Mița, s-a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între reclamant și pârâtă la data de 29.03.2011 privind suprafața de 0,94 ha arabil extravilan situat pe raza mun. Băilești, județul D. în tarlaua 14, . la N – DE 34, E – L. M., S – DE 42, V – V. E. și s-a dispus ca hotărârea să țină loc de contract.
Prin acțiunea promovată la 26.11.2012 reclamanta Întreprinderea Individuală Ț. F. D. a chemat în judecată pe pârâta G. Mița solicitând să fie obligată la plata sumei de 5760 lei compusă din suma de 3760 lei contravaloare a 3760 kilograme grâu, reprezentând recolta de grâu pe anul agricol 2011-2012 recoltată de către pârâtă în condițiile în care reclamanta a însămânțat și pregătit terenul, precum și daune interese în sumă de 2000 lei având în vedere că în anul 2019 expiră contractul de arendă încheiat cu aceasta.
În cauză numitul C. F. V. a fost audiat în calitate de martor și a declarat că de la data cumpărării terenului de la pârâtă acesta se află în posesia sa, iar în anul agricol 2011-2012 l-a cultivat cu grâu și tot el a recoltat grâul.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei invocată de aceasta, în raport de depoziția martorului menționat, care în prezent este proprietarul terenului ce a făcut obiectul contractului de arendă, instanța a constatat că pârâta nu are calitate procesuală pasivă.
Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății. Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă ) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic ( calitate procesuală pasivă).
În speță, instanța a constatat că începând cu data de 29.03.2011 pârâta nu mai era proprietara terenului întrucât îl înstrăinase numitului C. F. V. care, așa cum a declarat în anul agricol 2011-2012 l-a avut cultivat cu grâu și în această situație nu există identitate între persoana pârâtei și cea obligată în raportul juridic dedus judecății.
În consecință instanța, constând că pârâta nu are calitate procesuală pasivă, a admis excepția și a respins acțiunea ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
În baza art. 274 Cod procedură civilă reclamanta a fost obligată la 400 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Întreprinderea Individuală Ț. F. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta arată că pârâta are calitate procesual-pasivă în cauza dedusă judecății, din moment ce a avut raporturi contractuale în baza contractului de arendă invocat.
Raportul juridic dedus judecății este cel rezultat domn contractul de arendă, care a fost încheiat la data de 18.09.2009 și al cărui obiect îl constituie teren extravilan în suprafață de 0,94 ha situat în Băilești, tarlaua 14, .> Durata contactului este de 10 ani de la data semnării lui.
Deși reclamanta și-a exprimat intenția de a cumpăra terenul, pentru a menține comasarea realizată pentru o exploatare adecvată a acestuia, în aceste sens invocând depozițiile martorilor M. A. și N. S., pârâta a refuzat aceste lucru, nerespectând clauzele contractuale și a vândut terenul unui terț, care nu a permis să-l exploateze, creându-i recurentei un prejudiciu estimat la suma de 5760 lei.
Din întreg probatoriul administrat în cauză a rezultat că, deși recurenta și-a îndeplinit în totalitate obligațiile asumate prin contract, înființând cultura, tratând-o cu îngrășăminte și ierbicide și plătind arenda la termenele stabilite, pârâta a vândut terenul cu nerespectarea dreptului de preemțiune al arendașului și cu încălcarea art.7 lit.i din contractul de arendă.
Contractul de arendă a fost reziliat de drept din vina pârâte, fără știința recurentei în decembrie 2011, deși durata acestuia trebuia să fie de 10 ani, adică până în luna septembrie 2019.
Recurenta arată că a solicitat un profit doar de 2000 lei, având în vedere art.1084 Cod civil.
În drept, invocă art.304, pct.9 și art. 3041 C.pr.civ.
Solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La data de 12.09.2013, intimata pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce succed:
Astfel, recurenta reclamanta a investit prima instanta cu o actiune in despagubire constand in obligarea paratei intimate G. M. la plata sumei de 5760 lei din care 3760 lei reprezinta contravaloarea a 3760 kg grau reprezentand recolta de grau pe anul agricol 2011-2012, iar 2000 de lei reprezinta daune interese, dat fiind ca respectivul contract de arenda nr 6426/18.09.2009 incheiat intre parti expira in anul 2019, parata instrainand insa suprafata de teren de 0,94 ha ce forma obiectul contractului catre o alta persoana in anul 2011, cu nesocotirea dreptului de preemptiune al arendasului.
Prima instanta in mod gresit a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei G. M.,sub acest aspect criticile recurentei fiind intemeiate, retinand ca aceasta a instrainat suprafata de teren de 0,94 ha din T 14, P 16 pe raza Municipiului B. catre numitul C. F. V. care ar fi cultivat in anul 2011-2012 terenul cu grau, recolta pe care tot acesta a ridicat-o, astfel incat nu mai exista identitate intre persoana parata si cea care este subiectul obligat in raportul juridic dedus judecatii.
Tribunalul retine ca reclamanta si-a intemeiat actiunea pe raspunderea contractuala a paratei ce rezulta din nerespectarea contractului de arenda, contract incheiat pe o perioada de 10 ani conform punctului 4 din contract, prin vanzarea de catre aceasta a terenului obiect al contractului catre o terta persoana, cu nerespectarea dreptului de preemptiune al arendasului.
Astfel, avand in vedere momentul incheierii contractului-18.09.2009-si principiul tempus regit actum, tribunalul retine ca acest contract de arenda incheiat intre parti este reglementat de prevederile Legii 16/1994 (abrogata la data de 01.10.2011) si de cele ale art 1454 si urm din vechiul Cod Civil.
Chiar daca aceste dispozitii legale nu sunt indicate expres ca temei juridic in actiunea dedusa judecatii, este evident ca reclamanta si-a intemeiat actiunea pe raspunderea contractuala a paratei decurgand din nerespectarea contractului de arenda (prima instanta ar fi trebuit sa califice pretentiile reclamantei tinand cont si de regula iura novit curia in baza careia partea nu este obligata sa indice temeiul juridic concret al actiunii, judecatorul putand insa sa califice in drept pretentiile reclamantului raportat la situatia de fapt dedusa judecatii), cu atat mai mult cu cat la termenul de judecata din data de 14.03.2013 reclamanta, prin aparator, a invederat expres acest lucru.
Ca atare, fiind evident faptul ca reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata de despagubiri ca urmare a atragerii raspunderii contractuale a acesteia decurgand din nerespectarea contractului de arenda nr 6426/18.09.2009 incheiat intre parti, rezulta ca parata G. M. are calitate procesuala pasiva in cauza, fiind parte in contract, independent de faptul ca in cursul anului 2011 a instrainat suprafata de teren de 0,94 ha catre numitul C. F. V., acesta fiind de altfel si motivul pentru care se solicita atragerea raspunderii sale contractuale.
Cum in mod gresit prima instanta a solutionat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei invocate chiar de catre aceasta, se impune, in baza art 312, al 6, teza I, casarea sentintei civile recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca prima instanta sa analizeze fondul pretentiilor reclamantei in contradictoriu cu parata G. M., in raport de sustinerile partilor si ansamblul probator administrat in cauza.
F. de solutia pronuntata, nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs si nici acordarea de cheltuiei de judecata in aceasta faza procesuala.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă Întreprinderea Individuală Ț. F. D., împotriva sentinței civile nr. 1305/16.06.2013, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă G. Mița.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Octombrie 2013.
Președinte, L. L. B. | Judecător, D. G. | Judecător, A. P. |
Grefier, A. B. |
Red/Tehnored/.jud.L.L.B.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond:V.P.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 30-09-2013, Tribunalul DOLJ | Revendicare imobiliară. Hotărâre din 17-04-2013, Tribunalul DOLJ → |
|---|
