Pretenţii. Hotărâre din 30-09-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 25684/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1530/2013
Ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. F. S.
Judecător S. L. M.
Judecător L. A.
Grefier E. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul reclamant M. B., împotriva sentinței civile nr. 1558 din 30.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns ; consilier juridic F. C. pentru intimatul pârât lipsind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
- reclamantul M. B., a formulat recurs peste termenul prevăzut de lege, motivat; a fost citat cu mențiunea ,, să depună 1 exemplar al motivelor de recurs pentru comunicare, sub sancțiunea prevăzută de art. 155 1 C.pr.civ".
- intimatul pârât, a depus întâmpinare.
Consilier juridic C. F., depune delegație din partea intimatului pârât, învederează că nu solicită comunicarea motivelor de recurs și invocă excepția tardivității declarării recursului .
Constatând dosarul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra excepției tardivității declarării recursului .
Consilier juridic C. F., având cuvântul, solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca fiind tardiv.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1558/2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost anulată cererea formulată de reclamantul M. B. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 04 octombrie 2012 reclamantul M. B. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 10.000 Euro, reprezentând despăgubiri morale ca urmare a suferințelor pricinuite de arestare sa abuzivă în baza Decretului nr. 153/1970.
În fapt a arătat că a fost arestat abuziv în baza Decretului nr. 153/1970, pe o perioadă de 2 luni de zile și a fost eliberat la data de 04.04.1991.
Consideră că această condamnare a fost una abuzivă, politică și discriminatorie, nefăcând altceva instanțele de judecată decât să semene ura, vizavi de etnia rromilor, aceștia fiind bătuți, maltratați și închiși pe nedrept în baza decretului sus amintit.
Astfel, având în vedere caracterul antiumanist al acestui decret – lege și faptul că nu a fost condamnat în baza unei sentințe penale ci a uneia civile, solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata daunelor morale.
În drept a invocat art. 5 CEDO, art. 23 și 52 din Constituția României.
În susținerea acțiunii a depus următoarele documente: adresa nr. N 1303/PCDJ/26.06.2012 emisă de Penitenciarul C. ca răspuns la adresa reclamantului și copie de pe cartea de identitate a reclamantului.
La data de 05.11.2012, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
Învederează că reclamantul nu precizează temeiul juridic de drept substanțial al cererii pentru a formula apărări cu privire la excepțiile ce se impun a fi invocate în cauză.
Cu toate acestea, atâta timp cât reclamantul nu au înțeles să uzeze de procedura prevăzută de legea specială, apreciind ca Judecătoria C. este competentă în soluționarea cererii sale, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 998- 999 Cod civil.
Prejudiciul moral și nepatrimonial constă în rezultatul dăunător, direct, al unei fapte ilicite și culpabile prin care aduce atingere valorilor cu conținut neeconomic care definesc personalitatea umană și că deși a cest rezultat nu poate fi evaluat în bani, el dă naștere totuși dreptului și obligației de reparare în conformitate cu regulile de răspundere civilă delictuală.
Pe cale de excepție a invocat prescripția dreptului la acțiunea formulată de reclamant.
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispoz art. 115- 118 C.pr.civ.
La data de 05.12.2012, reclamantul M. B. a depus precizare la acțiune, prin care a solicitat obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 40.000 lei Ron, cu titlu de daune morale.
În drept a invocat dispoz. art. 11 pct. 2 din Declarația Drepturilor Omului adoptată la Helsinki în anul 1975, art. 23 alin. 13 din Constituția României, art. 5 CEDO și art. 20 alin. 1 din Constituția României.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat și reține că: prin prezenta cerere reclamantul solicită să fie obligat pârâtul la plata sumei de 40.000 lei Ron despăgubiri pentru eroarea judiciară constând în aceea că în perioada 11.02.1991 – 04.04.1991 a fost încarcerat în PMS C., cu pedeapsa de 2 luni închisoare contravențională.
Instanța de fond a reținut că reclamantul nu a indicat temeiul juridic de drept substanțial al cererii, invocând doar dispozițiile CEDO și Constituția României.
Potrivit art. 112 alin.1 pct.4 C. cererea de chemare în judecată va cuprinde arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea.
De asemenea, conform art. 133 alin. 1 C. cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă. Ca urmare instanța de fond a apreciat că în speță lipsește obiectul cererii, și din aceste considerente a anulat cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În conf cu disp. Art. 308 alin. 2 Cpciv, intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizand inscrisurile depuse la dosar, in solutionarea exceptiei absolute invocate de intimat, in cond. Art. 137 Cpciv, instanta o apreciaza intemeiata, urmand a o admite pentru urmatoarele motive:
IN FAPT: La data de 14.03.2013 conform dovezii de primire și procesului verbal de predare a hotărârii civile 1558/2013 (f 21 dosar de fond), recurentului i-a fost comunicată sentința civilă contestată
Recursul a fost înregistrat la Judecătoria C. la data de 29.04.2013, sub nr._.
IN D.: potrivit art. 103 alin. 1 Cpciv, neexercitarea oricarei cai de atac, neindeplinirea oricarui act procedural in termenul legal atrage decaderea. Rezulta deci ca decaderea intervine in caz de nerespectarea a termenelor legale imperative si absolute.
Art. 301 Cpciv instituie un termen legal imperativ de 15 zile de la comunicarea hotărârii pt exercitarea dreptului de a formula recurs de pe care recurentul l-a lasat sa expire fara a beneficia de el. Termenul prescris de textul legal, in lipsa unei derogari exprese este statornicit sub sanctiunea decaderii, invocata pe cale de exceptie de catre intimat la primul termen de judecată.
Pe aceste considerente Tribunalul urmeaza, în temeiul disp. Art. 312 Cpciv a respinge recursul ca tardiv introdus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul reclamant M. B., împotriva sentinței civile nr. 1558 din 30.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Președinte, D. F. S. | Judecător, S. L. M. | Judecător, L. A. |
Grefier, E. B. |
Red LA/2 ex/03.10.2013
E.B. 01 Octombrie 2013
J fond A G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1903/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 1648/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
