Pretenţii. Hotărâre din 16-09-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 478/304/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1436/2013
Ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. M.
Judecător L. A.
Judecător D. F. S.
Grefier E. B.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind recursul declarat de recurentul pârât I. P., împotriva sentinței civile nr. 690 din 29.04.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. F. P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns; recurentul pârât I. P. și intimatul reclamant D. F. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
- pârâtul I. P., a formulat recurs în termen, motivat, netimbrat.
- au fost comunicate motivele de recurs către intimatul reclamant.
Instanța pune în discuție sancțiunea prevăzută de lege, cu privire la taxa de timbru, având în vedere că recursul este netimbrat, recurentul pârât fiind citat cu mențiunea timbrării cererii de recurs și acordă cuvântul asupra excepției netimbrării recursului față de dispozițiile art. 20 alin 3 din Legea 146/1997.
Recurentul pârât I. P., având cuvântul solicită respingerea excepției, arătând că nu a avut timp necesar să achite taxa de timbru.
Intimatul reclamant D. F. P., având cuvântul lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei S., sub nr._, reclamantul D. F. P. a chemat în judecată pe pârâtul I. P., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța acesta să fie obligat să-i restituie suma totală de 3.500 lei, reprezentând acontul de 2.300 lei, plătit pârâtului din prețul autoturismului marca Opel Vectra pentru vânzarea căruia s-au înțeles și restul de 1.200 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații la respectivul autoturism în perioada cât s-a aflat în posesia sa, la care să fie adăugate dobânzile și penalitățile aferente până la data efectivă a plății. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a învederat faptul că, în cursul anului 2012, s-a înțeles cu pârâtul să-i vândă un autoturism marca Opel Vectra, iar acesta a primit drept acont din prețul autoturismului suma de 2.300 lei, reclamantul, intrând în posesia bunului încă de la data plății avansului.
Reclamantul a menționat și faptul că autoturismul a rămas în posesia sa aproximativ o lună de zile, timp în care a efectuat lucrările de reparații necesare funcționării acestuia, aducându-l astfel în stare de întrebuințare, în timp ce pârâtul, deși reclamantul i-a solicitat în mai multe rânduri să se prezinte în fața notarului public pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare, a amânat de fiecare dată până când, la un moment dat, i-a cerut să-i predea autoturismul pentru a-i face verificările necesare în vederea vânzării. Reclamantul a precizat că, din acel moment, pârâtul a refuzat să-i mai predea autoturismul și să încheie actul de vânzare-cumpărare, așa cum stabiliseră.
Totodată, reclamantul a învederat că, prin Cabinetul Individual al Av. N. F. l-a notificat pe pârât să-i plătească sumele de bani menționate mai sus, sume pe care și le-a însușit pe nedrept și care au făcut obiectul și al lucrărilor de reparații ale autoturismului pârâtului, însă acesta a refuzat să se prezinte în vederea concilierii directe a litigiului, situație în care reclamantul a apreciat că sunt întrunite condițiile privind răspunderea civilă a pârâtului atât în temeiul răspunderii contractuale, cât și în temeiul răspunderii delictuale.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus o copie a înscrisului sub semnătură privată intitulat „Chitanță”, încheiat în data de 11.11.2012 și a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și luarea unui interogatoriu pârâtului, probe încuviințate de instanță, în temeiul art. 167 C.pr.civ., apreciindu-le ca fiind concludente, pertinente și utile soluționării cauzei.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă – prezent în fața instanței la termenul de judecată din data de 01.04.2013 – a precizat că nu se opune probelor solicitate de reclamant și încuviințate de instanță, precizând totodată că nu înțelege să solicite administrarea vreunei probe, în cauză.
La solicitarea reclamantului, a fost interogat pârâtul, răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris iar fila atașată la dosar.
În cauză au fost audiați martorii S. N. și B. E. F., declarațiile acestora fiind consemnate în scris iar filele atașate la dosar.
Prin sentința civilă nr.690/29.04.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea în pretenții formulată de reclamantul D. F.-P., în contradictoriu cu pârâtul I. P..
A fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 2.450 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 1.094 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv înscrisul sub semnătură privată denumit "chitanță", depozițiile celor doi martori audiați în cauză, precum și răspunsurile date la interogatoriu de către pârât, instanța a reținut faptul că între părți au avut loc două convenții succesive – una la 29.09.2012, potrivit căreia pârâtul se obliga să-i vândă reclamantului autoturismul marca Opel Vectra, având numărul de înmatriculare BH 8147 BP, pentru prețul de 6.000 lei, pentru care reclamantul i-a achitat sumă de 2.300 lei, cu titlu de avans, din prețul de 6.000 lei convenit și i-a predat totodată posesia autoturismului, acesta având dreptul de a-l folosi și până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare după ce va fi achitată diferența de preț și o altă convenție în data de 11.11.2009, prin care părțile au convenit asupra rezoluțiuni convenției de vânzare-cumpărare încheiate inițial, pârâtul obligându-se să-i achite reclamantului suma de 2.300 lei primită drept avans, iar reclamantul să renunțe la dobândirea dreptului de proprietate asupra autoturismul, autoturismul fiind de altfel, la data respectivă, în posesia pârâtului.
Față de această situație, având în vedere și faptul că, potrivit dispozițiilor Codului civil în materia convențiilor, din care rezultă că, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, instanța a reținut că din încheierea celor două convenții succesive rezultă fără putință de tăgadă că pârâtul și-a asumat obligația de a restitui reclamantului suma de 2.300 lei, primită cu titlu de avans, urmând să-l oblige pe acesta la această restituire.
În cea ce privește suma de 1.200 lei, pretinsă de reclamant cu titlu de contravaloare reparații autoturism făcută de acesta în perioada 29.09.2012 – 11.11.2012, instanța constată că aceasta a fost dovedită doar în parte, în limita sumei de 150 de lei, situație în care, în baza principiului fără justă cauză constând în majorarea patrimoniului pârâtului cu contravaloarea acestei reparații și, în consecință, diminuarea patrimoniului reclamantului cu aceeași sumă de bani, urmează să-l oblige pe pârât să achite și această sumă, în final pârâtul urmând să achite reclamantului suma de 2.450 lei.
Referitor la pretenția formulată de pârât la răspunsul al interogatoriu, la întrebarea pusă de reclamant dacă este de acord să-i plătească suma de bani pretinsă, potrivit căreia nu este de acord cu această plată, susținând că, pentru perioada 29.09.2012 – 11.11.2012, cât autoturismul s-a aflat în posesia și folosința reclamantului, acesta ar fi trebuit să-i plătească o chirie – locațiune – de 100 lei/zi, instanța a reținut faptul că aceasta este o simplă apărare, deoarece pârâtul nu a formulat cerere reconvențională, timbrată corespunzător în acest sens și, oricum, urmează să respingă această apărare a pârâtului care ar putea fi invocată de acesta pentru o eventuală compensare a celor două datorii, deoarece, din cel două convenții încheiate în mod succesiv între părți, instanța reține faptul că în perioada sus-amintită reclamantul a folosit autoturismul în baza convenției părților, pârâtul la rândul lui folosind suma de 2.300 lei, primită cu titlu de avans și, întrucât între părți nu s-a făcut dovada existenței vreunului contract de locațiune în baza căruia pârâtul să poată emite pretenții de la reclamant, urmează să respingă această apărare, ca neîntemeiată.
Față de considerentele expuse, instanța a admis în parte acțiunea în pretenții promovată de către reclamant și a obligat pârâtul să-i achite acestuia suma de 2.450 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Constatând culpa procesuală a pârâtului, văzând și prevederile art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat pe acesta la plata către reclamant a sumei de 1.094 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul I. P., însă fără -l timbra corespunzător.
Conform dispozițiilor art.20 alin. l din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii sau a cererii, potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 Rep.
Tribunalul constată că recurentul, deși a fost legal citat, pentru termenul de astăzi, 16.09.2013, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 101 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 4 dosar recurs), nu s-a conformat îndeplinirii acestei obligații legale stabilită prin rezoluția instanței din data de 21.06. 2013 și, în consecință, recursul urmează a fi anulat, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul pârât I. P., împotriva sentinței civile nr. 690 din 29.04.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. F. P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2013.
Președinte, S. L. M. | Judecător, L. A. | Judecător, D. F. S. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.S.L.M.
Tehn.S.V./2 ex.
Jud.fond-Gh.D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1896/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Hotărâre din 10-04-2013, Tribunalul... → |
|---|
