Pretenţii. Decizia nr. 648/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 648/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 27155/215/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 648/2013
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Steluța G.
Judecător I. G. P.
Judecător A. M. Tăruș
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul reclamant M. N. împotriva sentinței civile nr. 2551/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți A. G., A. M., B. I. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză a fost suspendată la data de 15.02.2012 și a fost repusă pe rol pentru verificarea condițiilor perimării, după care
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării cauzei și rămâne în pronunțare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
La data de 20.09.2010, sub nr._, reclamantul M. N. a solicitat obligarea pârâților A. G. și A. M. la plata sumei de 1344,11 lei reprezentând contravaloarea restanței la cheltuielile de întreținere pt perioada mai-sept 2009 pe care erau obligați să o achite conf contractului de închiriere nr._/10.06.2009 și obligarea pârâtului B. I. G. la plata sumei de 5026,60 lei reprezentând contravaloarea întreținerii neachitate in urma folosirii apartamentului situat in C., cart 1 Mai, ..6 in perioada oct 2009-iulie 2010.
În motivarea cererii, legal timbrate, reclamantul a arătat ca pârâții au folosit apartamentul în calitate de chiriași având și obligația de a achita contravaloarea întreținerii de care beneficiau, pe care insă nu și-au îndeplinit-o.
În drept au fost invocate disp. art. 998, 999 1072, 1073 Cciv.
În conf cu disp. art. 112 pct 5 Cpciv, în dovedirea cererii, atașat acesteia, reclamantul a depus la dosarul cauzei copia contractului de închiriere înregistrat sub nr._/10.06.2009 la AFP C. și anexele acestuia (f 5-9).
Pârâții deși legal citați nu au formulat întâmpinare și nu au solicitat încuviințarea de probe în apărare.
Instanța a încuviințat pentru reclamant administrarea probei testimoniale, în cauză fiind audiată numita L. A. a cărei declarație a fost consemnată și atașată la dosar (f 21), a celei cu înscrisuri, la dosar fiind atașate extrase de cont în care sunt evidențiate restanțele la plata întreținerii in perioada mai 2009-iulie 2010 (f 22-23) și a dispus administrarea unui interogatoriu din oficiu pârâtului A. G..
Prin sentința civilă nr. 2551/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul M. N. în contradictoriu cu pârâții A. G. și A. M..
Au fost obligați pârâții A. G. și A. M. la plata sumei de 1344,11 lei reprezentând contravaloare cote de contribuție și penalități de întârziere aferente perioadei mai - septembrie 2009.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea având ca obiect obligarea pârâtului B. I. G. la plata sumei de 5026,60 lei.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de închiriere înregistrat sub nr._/10.06.2009 la AFP C., reclamantul în calitate de locator a pus la dispoziția pârâtului A. G. și membrilor familiei sale nominalizați in anexa 1 parte integrantă a acordului de voință, imobilul proprietatea sa situat în C., cart. 1 Mai, .. Chiria lunară a fost stabilită la suma de 100 lei, fiind destinată a acoperi, conf acordului de voință al părților cheltuielile de administrare, intreținere și reparații, impozite pe clădiri și teren, recuperarea investiției și un profit supus negocierii.
Totodată părțile au convenit ca pârâtul A. G. să achite contravaloarea cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere aferente perioadei in care folosesc imobilul. Deși părțile nu au încheiat un înscris constatator al acestui acord de voința, acesta a fost dovedit prin recunoașterea provocata a paratului cu ocazia interogatoriului administrat in cauza (f 32).
Valoarea cotelor de contribuție restante aferente perioadei in care pârâtul A. G. și membrii familiei sale au folosit imobilul proprietatea reclamantului și a penalităților de întârziere este de 1344,11 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 1169 Cciv, revine paratului sarcina dovedirii executării obligațiilor asumate, a căror existenta a fost probata de reclamant, dovada pe care insa acesta nu a făcut-o. Astfel, deși pârâtul A. G. a invocat achitarea debitului de către fratele său, nu a făcut nici dovada obligației de plata în sarcina numitului A. N.-terț față de acordul de voință încheiat cu reclamantul, nici dovada plații efectuate de acesta cu orice titlu.
Astfel, în conformitate cu art. 969 cod civil au fost obligați pârâții A. G. și A. M. la plata sumei de 1344,11 lei reprezentând contravaloarea cotelor de contribuție restante și penalităților de întârziere aferente perioadei mai-sept 2009.
În ceea ce privește petitul având ca obiect obligarea pârâtului B. I. G. la plata sumei de 5026,60 lei instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada existenței unui acord de voință prin care acesta să-și asume obligația de a achita contravaloarea cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere aferente apartamentului anterior menționat, deși în conformitate cu disp. Art. 1169 Cciv și art. 129 alin. 1 C.pr.civ, această sarcină îi incumbă.
Pentru aceste considerente, instanța a respins, ca nefondată, cererea formulată în contradictoriu cu acesta.
Conform principiului disponibilității, instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 2551/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a declarat recurs reclamantul M. N. prin care a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În esență, recurentul a arătat că potrivit probelor administrate în cauză pârâtul nu a executat obligația de a evacua imobilul în litigiu în condițiile în care culpa este prezumată conform art.1083 C.civil și nu s-a făcut dovada existenței unei cauze străine exoneratoare de răpundere.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.3041 C.proc.civ.
Prin încheierea de ședință din 15 februarie 2012 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2. C.pr.civ., pentru lipsa părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției perimării recursului, pentru termenul din 10.04.2013, în considerarea faptului că perimarea este reglementată de norme de ordine publică și că operează de drept, prin simpla împlinire a termenului de perimare, instanța reține următoarele aspecte:
Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, fiind determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra unor raporturi juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părții.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, act ce nu a mai fost urmat, din vina părții, de actele de procedură ce trebuiau să succeadă în mod firesc. Așadar, momentul de la care începe să curgă termenul de perimare este data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art.242 alin.1 pct.2 C.pr.civ., deoarece din acest moment recurentul – reclamant avea îndatorirea de a stărui în continuarea judecății ce a fost suspendată.
În speță, ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 15 februarie 2012, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 Cod proc. civ. pentru lipsa părților.
Văzând că în conformitate cu dispozițiile art.248 C.pr.civ., „ orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părților, mai mult de un an", iar potrivit dispozițiilor art.252 Cod proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu,
Constatând că de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 1 an din vina părții, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 248 și urm. Cod proc. civ., urmează a constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția perimării.
Constată perimat recursul declarat de recurentul reclamant M. N. împotriva sentinței civile nr. 2551/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți A. G., A. M., B. I. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2013.
Președinte, R. Steluța G. | Judecător, I. G. P. | Judecător, A. M. Tăruș |
Grefier, I. C. |
Red.jud.I.G.P.
16.04.2013
Tehn.S.V./2 ex.
Jud.fond-L.A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1099/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8961/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
