Contestaţie la executare. Decizia nr. 1099/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1099/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 11162/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1099/2013
Ședința publică de la 10 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. M.
Judecător L. A.
Judecător D. F. S.
Grefier E. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 27 mai 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului declarat de recurenta contestatoare B. M. G., împotriva sentinței civile nr._ din 25.07.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. I., având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 27 mai 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea amânându-se la 3 iunie 2013 respectiv termenul din 10 iunie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față
La data de 10.05.2012 contestatoarea B. M.-G. a formulat în contradictoriu cu intimatul B. I., contestație la executare, împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 48/E/2012 al B. T.-N. și Terpovici, solicitând admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare înregistrate în cauză.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că prin procesul-verbal de situație comunicat la 24.04.2012, se reține obligația sa de plată a sumei de 56.670,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare către intimat, în baza titlului executoriu adică sentința civilă nr._/24.11.2011 a Judecătoriei C..
Se reține ca fiind identificat bunul imobil, proprietatea contestatorului, susceptibil de executare silită, apartament cu 3 camere, aspect confirmat și prin somația comunicată la aceeași dată.
Pe cale de excepție, invocă nulitatea titlului de executare și a actelor de executare întreprinse în cauză, sub aspectul debitului reținut ca și creanță certă, lichidă și exigibilă, în favoarea creditorului B. I..
Titlul executoriu a fost investit cu formulă executorie pentru creanța în cuantum de 56.670,30 lei.
Debitoarea, după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței, a procedat la consemnarea la CEC Bank a sumei de 40.000 lei cu titlu de despăgubire pentru intimat, depunând originalul recipisei pentru înscriere în Registrul de valori și comunicare.
Înțelege să conteste și valoarea onorariului de executare.
În drept, invocă dispozițiile art. 399 și urm., art. 403 al. 1, art. 404 al. 1, art. 493 și urm. C.p.civ.
La dosar s-au depus în copie următoarele acte: somație, procesul-verbal de situație/20.04.2012, s.c. nr._/2011, publicație de vânzare, adresă din 30.05.2012.
La prezenta cauză, s-a atașat dosarul de executare nr. 48/E/2012 al B. T.-N. și Terpovici.
La data de 31.05.2012 contestatoarea a formulat o precizare la acțiune, în completarea contestației la executare, prin care solicită anularea publicației de vânzare.
În fapt, a arătat că intimatul nu a ridicat suma de 40.000 lei consemnată la CEC Bank.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, stabilirea cuantumului acestora fiind în disproporție cu prestația efectuată.
Cheltuielile de executare nu pot fi reținute în sarcina contestatoarei.
Solicită admiterea contestației la executare, anularea tuturor formelor de executare, nejustificându-se publicitatea de vânzare și nici cuantumul cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă_/25.07.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă contestația precizată formulată de contestatoarea B. M. G., în contradictoriu cu intimatul B. I..
A fost respinsă cererea pârâtului privind acordarea cheltuielilor de judecată
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut că potrivit sentinței civile nr._/24 noiembrie 2011 a Judecătoriei C. Județul D., definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._ intimatul B. I. trebuie să primească sulta în valoare de 50.000 lei până cel târziu, 31.01.2012.
La data de 13.03.2012, creditorul B. I. a formulat cerere de executare silită, potrivit titlului executoriu reprezentat de această sentință civilă formându-se dosarul de executare nr. 48/E/13.03.2012 al B. Terpovici B.. În acest sens s-a realizat raport de expertiză tehnică judiciară, de expert Ț. E., care a stabilit valoarea estimată a imobilului la 169.000 lei.
La data de 25.05.2012 s-a emis publicația de vânzare a imobilului proprietatea debitoarei B. M., pentru recuperarea debitului de 57.332, 10 lei, conform titlului executoriu plus cheltuieli de executare.
Instanța a reținut recipisa - chitanța nr._/1/30.03.2012 eliberată de CEC Bank C. cu suma de 40.000 lei, reprezentând sulta în dosarul nr._ pentru creditorul B. I., a fost consemnată după începerea executării silite, pornite la data de 13.03.2012.
De asemenea, diferența de 10.000 lei s-a consemnat ulterior începerii executării silite, respectiv 06.06.2012- chitanța nr._/1 și 18.06.2012 chitanța_/1.
Instanța a reținut că debitoarea contestatoare nu a respectat termenul stabilit în titlul executoriu, de plată a sultei, respectiv 31.01.2012 și numai după pornirea executării silite de creditorul intimat, a consemnat, în parte, sume de bani reprezentând sulta, respectiv: 40.000 lei la data de 30.03.2012; 5000 lei la data de 06.06.2012; 5000 lei la data de 18.06.2012.
Ca urmare, instanța a reținut că actele de executare silită au fost realizate procedural și potrivit art. 371 indice 7 C.pr.civ., debitoarea trebuie să suporte și cheltuielile de executare, stabilite legal, prin procesele verbale de cheltuieli în dosar nr. 48 /E/2012.
Din aceste considerente, potrivit art. 399 C.pr.civ., instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Deși intimatul a solicitat cheltuieli de judecată, la dosar nu s-au depus documente din care să rezulte cheltuieli de judecată realizate de acesta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea susținând, în esență, că prima instanță a analizat și interpretat în mod greșit materialul probator administrat în cauză, întrucât, înainte de emiterea actelor de executare contestate (somație, proces-verbal de situație și proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, toate încheiate la data de 24.04.2012), din debitul total de 50.000 lei, datorat în baza titlului executoriu, achitase deja suma de 40.000 lei, încă din data de 06.03.2012, conform recipisei de consemnare la CEC BANK, pe seama și la dispoziția Judecătoriei C. și chitanței din data de 30.03.2012 emisă de aceeași unitate bancară, înscrisuri depuse la dosarul de fond, astfel că la data declanșării executării silite mai avea de achitat doar debitul în sumă de 10.000 lei; de asemenea, a criticat faptul că prima instanță trebuia să constate caracterul abuziv a onorariului executorului judecătoresc, în cuantum de 6.200 lei, astfel cum a fost stabilit prin proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare contestat, în condițiile în care debitul era de doar 10.000 lei.
Recursul este nefondat.
Tribunalul constată neîntemeiate criticile recurentei, fiind evident că, recipisa de consemnare la CEC BANK din data de 06.03.2012 (fila 14 dos. fond.), prin care contestatoarea-debitoare a consemnat pe seama și la dispoziția Judecătoriei C. suma de 40.000 lei, nu face dovada unei plăți liberatorii parțiale din totalul debitului de 50.000 lei pe care-l avea de achitat, întrucât această plată dacă se dorea a fi cu adevărat voluntară trebuia făcută direct intimatului-creditor, încheind cu acesta un înscris în acest sens și numai dacă acesta ar fi refuzat primirea unei astfel de plăți (ceea ce nu este, cu certitudine cazul în speță, neexistând absolut nicio susținere sau dovadă în acest sens), să uzeze de procedura ofertei reale urmată de consemnațiune, întocmai cum prevăd dispozițiile art. 586 și următoarele C.pr.civ.
Așadar, recurenta-contestatoare nu a făcut altceva decât să uzeze de o procedură numai de ea știută, respectiv să consemneze o parte, într-adevăr însemnată, din debitul datorat, la dispoziția unei instanțe, și anume Judecătoria C., pentru ca, ulterior, la data de 30.03.2012 să dispună retragerea acestei sume, conform ordinului de retragere aflat la fila 101 a dosarului de fond, iar originalul chitanței din aceeași dată, prin care se atestă că a consemnat respectiva sumă de 40.000 lei, reprezentând sulta în dosar nr._ despăgubiri B. I., să îl depună la Registrul de valori al Judecătoriei C..
În aceeași manieră a procedat contestatoarea-debitoare și ulterior, consemnând la datele de 06.06.2012, suma de 5.000 lei, respectiv 18.06.2012, suma de 5.000 lei, originalele chitanțelor fiind evident, de asemenea, depuse spre păstrare la Registrul de valori al Judecătoriei C. (filele 102-103 dos.fond), într-o deplină discreție și confidențialitate.
Or, toate aceste demersuri, absolut inutile din perspectiva unei conduite firești de a duce la îndeplinire de bunăvoie o obligație stabilită printr-un titlu executoriu, s-au dovedit în cele din urmă total inadecvate și ineficiente, atât timp cât intimatul-creditor nu a fost înștiințat și nu a știut niciun moment despre asemenea intenții, contestatoarea-debitoare nefăcând ceea ce era de fapt cel mai important și simplu de realizat, și anume să-i achite direct intimatului-creditor debitul datorat, fie și parțial, încheind cu acesta un înscris constatator în acest sens.
În atare condiții, intimatul-creditor în mod legal și temeinic a declanșat executarea silită prin cererea formulată în acest sens la data de 13.03.2012 (fila 37 dos. fond.), astfel că, absolut toate actele de executare contestate au fost legal și temeinic întocmite, neexistând niciun viciu de fond sau de formă și niciun alt motiv de nulitate relativă sau absolută care să conducă la anularea acestora.
Referitor la ce-a de-a doua critică invocată de recurentă, Tribunalul o găsește tot ca neîntemeiată, sumele evidențiate în cuprinsul titlul executoriu, reprezentat de procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 20.04.2012 (fila 55 dos. fond), de asemenea contestat, au fost stabilite cu respectarea prevederilor Ordinului nr. 2550/2006, privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, precum și a prevederilor H.G. nr.2/2007, astfel că, nici în privința onorariului executorului judecătoresc în sumă de 6.200 lei, nu există niciun motiv care să conducă la diminuarea sa, atât timp cât la data întocmirii sale executarea silită se desfășura pentru întregul debit datorat în cuantum de 50.000 lei, în depline condiții de legalitate și temeinicie, nici executorul judecătoresc și nici intimatul-creditor neavând cunoștință de demersurile făcute în mare taină de contestatoarea-debitoare pentru achitarea parțială a debitului.
Pentru aceste considerente legale, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ., Tribunalul va respinge recursul dedus judecății, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare B. M. G., împotriva sentinței civile nr._ din 25.07.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2013.
Președinte, S. L. M. | Judecător, L. A. | Judecător, D. F. S. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.D.F.S.
Tehn.F.M./2 ex.
jud.fond:A.G.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 26/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 648/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
