Uzucapiune. Decizia nr. 714/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 714/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 31577/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 714/2013
Ședința publică de la 17 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE :I. G. P.
Judecător: J. S.
Judecător: R. steluța G.
Grefier: I. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta T. M. împotriva sentinței civile nr._/05.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații V. I. D., ., V. M., P. V. M., având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. G. pentru recurenta reclamantă, avocat D. A. pentru intimații pârâți V. I. D. și V. M. și procurator P. Faust A. pentru intimata P. V. M., lipsă fiind intimata pârâtâ ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost acordat termen pentru observarea întâmpinării și intimata P. V. M. a depus precizări și copie filă Registrul Agricol.
Se aduce la cunoștință părților că intimata pârâtă P. V. M. a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător L. L. B. și d-na judecător L. L. B. a formulat cerere de abținere în cauză fiind admisă această cerere și pe cale de consecință, cererea de recuzare formulată de intimata pârâtă P. V. M. a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Instanța pune în discuție administrarea probei cu copia filei din Registrul Agricol atașată precizărilor depuse de intimata pârâtă P. V. M..
Apărătorii părților învederează că nu se opun administrării probei cu acest înscris.
In temeiul art. 167 C.pr. civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisul reprezentând filă Registrul Agricol, apreciind proba ca necesară ,utilă și pertinentă soluționării cauzei, după care
Interpelate fiind, părțile învederează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe recurs.
Avocat A. G. pentru recurentul reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului ,casarea sentinței instanței de fond și trimiterea spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Arată că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, este lipsită de temei legal, cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii,instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, s-a pășit la judecarea cauzei fără a se stabili în mod corect și legal cadrul procesual sub aspectul obiectului și sub aspectul părților. Arată că în prima cauză intimații au solicitat anularea actului de vânzare cumpărare din anul 1955 și a procesului verbal de punere în posesie și introducerea în cauză a Comisiei Locale Coșoveni, iar în opinia sa, instanța de fond avea obligația stabilirii obiectului și să pună în discuție timbrarea și introducerea în cauză a Comisiei Locale Coșoveni,dar nu a făcut acest lucru, iar în ce privește a doua critică, instanța de fond a soluționat cauza întemeindu-și soluția pe puterea de lucru judecat,însă autoritatea de lucru judecat în realitate nu operează în cauză, de către pârâtă se invocase prezumția de lucru judecat și nu excepția puterii de lucru judecat cu greșit a apreciat instanța,între cele două litigii având ca obiect uzucapiune și dosarul_ în care s-a pronunțat decizia 912/2011 a Tribunalului D. nu există identitate de părți,obiect sau cauză cum greșit s-a apreciat, dosarul în care s-a pronunțat decizia 912 a avut ca obiect nulitate absolută parțială a titlului de proprietate emis autorului T. A. și este adevărat că apelanta a fost citată ca pârâtă dar în calitate de moștenitor al autorului T. A. .
Apărătorul intimaților pârâți V. I. și V. M., având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Arată că În ce privește primul motiv privind cadrul procesul au fost depuse precizări prin care s-a modificat acțiunea și s-a cerut stabilirea dreptului de proprietate și anume, uzucapiunea, soluția instanței de fond este corectă, că cercetarea acestor aspecte au rămas fără obiect, pe cel de-al doilea motiv de autoritate de lucru judecat a fost invocată ca o prezumție și susține că este o prezumție și instanța de fond a respins-o și a fost analizată posesia neîntreruptă și continuă.
Procurator P. Faust A. pentru intimata pârâtă P. V. M., solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală și obligarea la cheltuieli de judecată,depunând la dosar și concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.11.2011 sub nr._, reclamanta T. M. a chemat în judecată pe pârâta V. I. solicitând ca prin hotărârea ce seva pronunța să se dispună valabilitatea convenției de vânzare cumpărare încheiată la data de 12.05.1955 între autorul acesteia, cu privire la un teren loc de casă în suprafață totală de 3800 m.p., situat în . Apus cu clinul proprietății I. P., la Răsărit - cu proprietatea I. P., al Miazănoapte - cu drumul ce merge la parul popii și Miază zi- cu șoseaua Națională și solicită ca hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Motivând în fapt acțiunea a arătat că prin actul de vânzare cumpărare încheiat la data de 12.05.1955 vânzătorul V. I. a dat în proprietate cumpărătorului E. G. terenul în suprafață de 3800 mp, cu vecinătățile sus-menționate, având lungimea laturilor astfel: la Miaza N. - lățimea de 18 stânjeni, la Apus - lungimea de 55 stânjeni, la Răsărit - de 40 de stânjeni și la Miaza Zi - de 18 stânjeni. Prețul vânzării de 1500 lei a fost primit de vânzător la data întocmirii actului sus-menționat.
Cumpărătorul E. G. a deținut netulburat de nimeni terenul respectiv, pe care a construit o casă până la moartea acestuia, când a fost preluat de reclamantă, fiica acestuia.
Atât autorul său, cât și reclamanta au avut, din 1955, o posesie utilă, publică și sub nume de proprietar, fără ca această posesie să fie întreruptă de vreun viciu al posesiei. Pe acest teren autorul reclamantei a ridicat un imobil, casa de locuit, în anii 1956-1958, construcție pe care o deține și în prezent.
În drept, a invocat prevederile art. 111 C.pr.civ precum și cele ale Codului Civil.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriu și expertiză specialitatea topo.
A evaluat terenul la suma de 1000 lei.
S-au depus: împuternicire avocațială, chitanță de plată a taxei de timbru, act de vânzare cumpărare.
La termenul din data de 14.12.2011, reclamanta a depus precizare la acțiune prin care a învederat că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâții V. I. A. D. și . și a invocat ca temei al uzucapiunii de 30 de ani cu joncțiunea posesiilor dispozițiile art. 1846 și următoarele C.civil cu privire la terenul în litigiu în suprafață totală de 3800 m.p. situat în . vecinătăți: N- P. I., Sud- Șoseua națională C. Caracal, E- pârâta V. I. D. A. și V- drum exploatare Perii P. solicitând să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 3800 m.p. prin prescripție achizitivă de 30 de ani, în sensul clarificării regimului juridic al imobilului în cauză, oferindu-i posibilitatea de a se proba dreptul lor de proprietate asupra terenului dobândit în urma uzucapiunii de 30 de ani de a se consfinți transformarea situației de fapt ca o consecință a uzucapiunii, dovadă absolută a dreptului lor de proprietate să luați act că nu se mai solicită în cauză să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
A mai arătat că își menține motivarea în fapt a acțiunii introductive.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în baza art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Prin încheierea de ședință din data de 14.12.2011, instanța a dispus introducerea în cauză a pârâtei ..
Pârâta V. I. D. a depus întâmpinare prin care a arătat că aceasta nu justifică calitate procesuală pasivă în prezenta cauză deoarece terenul în suprafață de 3800 m.p. asupra căruia se cere constatarea unui drept de proprietate de către reclamantă nu a aparținut niciodată tatălui său V. I., în prezent decedat, ci a aparținut în exclusivitate unchiului său V. M. așa cum rezultă și din Decizia civilă nr. 912 din 19.04.2011 a Tribunalului D., hotărâre cu caracter irevocabil.
De asemenea, în ceea ce privește motivarea în fapt a acțiunii introductive cu privire la încheierea unui act de vânzare-cumpărare de către autorul său V. I., s-a reținut sub putere de lucru judecat prin aceiași hotărâre precizată că acesta nu poate fi luat în considerare fiind vorba de un înscris falsificat.
In ultimă instanță, a anexat această hotărâre irevocabilă care certifică împrejurările susmenționate.
A solicitat introducerea în cauză, și citarea în calitate de pârâți a titularilor de drept a acestei suprafețe de teren, respectiv P. V. M. și T. L..
În motivare a arătat că, în fapt, cei doi titulari sunt moștenitorii defunctului V. M., proprietarul terenului în suprafață de 3800 mp.
Acest fapt a rezultat sub puterea lucrului judecat din dispozitivul și considerentele Deciziei civile nr. 912 din 19.04.2011 a Tribunalului D..
Această hotărâre irevocabilă a lămurit și problema de drept care urmează a fi soluționată în prezenta cauză, în condițiile în care s-a constat nulitatea parțială a TDP nr. 2010-_ din 05.08.1998 emis pe numele autorului reclamantei T. M..
S-a stabilit că această suprafață de teren aparține de drept moștenitorilor defunctului V. M., cei doi pârâți susmenționați, că reconstituirea dreptului de proprietate pe numele autorului reclamantei T. M. s-a făcut în mod nelegal.
Prin urmare, reclamanta T. M. încearcă să eludeze efectele juridice ale acestei hotărâri irevocabile care sub prezumția absolută a puterii de lucru judecat a stabilit că proprietatea revine celor doi pârâți susmenționați.
Eludarea legii se raportează la folosirea unor dispoziții legale, nu în scopul în care au fost dictate (disp.art.1846 C.civ.cu privire la uzucapiune), ci pentru a eluda alte dispoziții legale și imperative (art. 109 C. cu privire la puterea de lucru judecat ).
Prezumția puterii de lucru judecat ca o prezumție legală absolută simplifică cercetarea de fapt a anumitor împrejurări în condițiile în care aceste împrejurări au fost soluționate într-un proces anterior derulat între aceleași părți.
Astfel, potrivit acestei prezumții legale absolute, s-a reținut că reclamanta T. M. ca și autorul său T. A. nu au avut o posesie a acestui teren în condițiile în care acest teren a fost preluat de către stat, iar o suprafață din acest teren (800 mp) a fost atribuită ca lot în folosință.
Prin urmare, în raport de considerentele acestei hotărâri nu sunt în prezența niciuneia dintre condițiile de admisibilitate cerute de disp. art. 1846 CCiv. deoarece pentru această suprafață de teren:nu a existat o posesie utilă, publică și sub nume de proprietar, instanța reținând că în cauză operează interdicția instituită de art.23, alin.3 din Legea 18/1991.
In concluzie, prezumția absolută a puterii judecat în ceea ce privește această suprafață de 3000 mp operează această interdicție instituită de art.23, alin. 3 din legea nr. 18/1991, că atribuirea acestei suprafețe de teren reclamantei și autorului său s-a realizat în mod nelegal, condițiile cerute de dispozițiile art.1846 C.civ., nefiind astfel îndeplinite.
În ultimă instanță, a solicitat să se constate și o inadmisibilitate a acțiunii în ceea ce privește suprafața de 800 mp din suprafața totală de 3800 mp în condițiile în care prin hotărârea irevocabilă susmenționată s-a constatat că reclamanta T. M., în calitate de moștenitoare a autorului său, are atribuită legal această suprafață în raport de disp.art.23,alin. 1 din Legea 18/1991, pentru această suprafață de teren existând un TDP.
In drept și-a întemeiat cererea pe disp. art. 115 C. și art. 64-66 C.pr.civ.
Anexat s-a depus: decizia civilă nr. 912 din data de 19.04.2011.
La data de 15.03.2012 P. A. M. a depus cerere de intervenție în nume propriu prin care solicită admiterea acestei cereri să se constate că aceasta împreună cu V. M. sunt proprietarii terenului asupra terenului căruia părțile se judecă urmând să se respecte dreptul de proprietate, cu cheltuieli de judecată.
A invocat nulitatea actului de vânzare cumpărare a actului original din anul 1955, învederat de reclamantă că ar fi fost făcut între I. V. din C. și mama dânsei G. Fl. E. din . verbal din 03.08.1998 de punere în posesie a autorului T. A. cât și mențiunilor din registrul agricol făcute pe anii 1961, 1962, 1963 pentru autorul T. A. ( soțul reclamantei) solicitând desființarea primelor două acte și anularea mențiunilor ce au fost introduse prin fals în registrul agricol al autor T. A..
A solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Comisiei Locale Coșoveni de aplicare a legii nr. 18/1991 care a fost implicată în constituirea nelegală a celor 3800 m.p. teren intravilan.
În fapt cei 3800 m.p. teren intravilan reprezintă vechiul amplasament din punctul Șosea al comunei Coșoveni al autorului V. M. (tată).
Acest teren a făcut obiectul dreptului lor de proprietate solicitându-l pe legile fondului funciar atât autorul V. M. (tată) cât și P. V. M. și V. M. din C., după decesul autorului V. M..
Comisia Locală Coșoveni de aplicare a Legii 18/1991 prin falsificarea procesului verbal din data de 03.08.1998, l-a pus în posesie pe autorul T. M. emițându-se nelegal TDP nr. 2010-_/05.08.1998 pentru suprafața de 3800 m.p. teren intravilan situat în T125 P21.
Prin decizia civilă nr. 912 din data de 19.04.2011 a Tribunalului D. dată în dosarul civil nr._ s-a constatat nulitatea parțială a tdp nr.2010-_/05.08.1998 a autorului T. A. din . la suprafața de 0, 30 ha teren arabil intravilan situat în T25 P222/1 considerându-se că numai 800 m.p. din cei 3800 m.p. teren intravilan au fost atribuiți legal în T125 P22.
S-a stabilit definitiv și irevocabil că numai suprafața de 800 m.p. a fost atribuită legal autorului T. A., din cei 3800 m.p. teren intravilan din punctul Șosea, întrucât ambele procese au fost aceleași părți invocă autoritatea de lucru judecat privitor la dreptul de proprietate al reclamantei, pentru cei 3800 m.p. intravilan în punctul Șosea al comunei Coșoveni județul D..
Reclamanta prin acțiunea introdusă tinde către o nouă constituire a dreptului de proprietate în intravilanul comunei Coșoveni, deși terenul 3800 m.p. a fost în circuitul civil și a făcut obiectul legilor fondului funciar, iar o nouă hotărâre ce i-ar constitui alt drept de proprietate ar încălca ce s-a hotărât anterior definitiv și irevocabil.
Pe de altă parte invocă instanței că punerea în posesie ilegală la nivelul anului 1998 a autorului T. A. cu suprafața de 3800 m.p. teren intravilan a fost posibilă datorită inducerii în eroare a doi membri ai Comisiei Locale Coșoveni de aplicare a legii nr. 18/1991 prin folosirea procesului verbal de punere în posesie din 03.08.1998 prin falsificarea actului de vânzare cumpărare din 1985 cât și prin falsificarea registrului agricol 1959- 1963 cu privire la suprafața totală și suprafața curți construcții anexă la registrul agricol.
A solicitat instanței obligarea reclamantei să depună originalul actului de vânzare cumpărare din 1955, originalul actului nu a fost depus nici la dosarul nr._ al Judecătoriei C. și Tribunalul D. T. M. și T. I. refuzând depunerea originalului deși instanța le-a solicitat de mai multe ori acest lucru.
A arătat că unchiul V. I. din C. le-a spus despre faptul că a vândut terenul lui V. M., din punctul Șosea, nu le-a arătat actul învederat de reclamantă.
V. I. nici nu putea să vândă teren în punctul Șosea din evidențe nu rezultă că a posedat teren în punctul Șosea al comunei Coșoveni județul D..
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 49-56 C.pr.civ. și art. 1201 C.civil vechi.
S-au depus: procură specială autentificată sub nr. 3338 din data de 24.06.2010, procură judiciară autentificată sub nr. 2548 din data de 24.06.2009, încheiere din data de 28.09.2010, cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate, adeverința nr. 1205 din data de 27.05.1992, adeverința nr. 5349 din data de 01.09.2009,proces verbal din data de 18.06.2010, adresa nr. 4807 din data de 31.08.2010, adresa nr. 5719 din data de 22.10.2010. Prin încheierea de ședință din data de 21.03.2012 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a titularilor de drept: P. V. M. și V. M..
Pârâtul V. M. a depus întâmpinare prin care arată că consimte să ia locul pârâtei V. I. D. prin curator V. M..
A arătat că pârâta V. I. D. nu justifică calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză deoarece terenul în suprafață de 3800 m.p. asupra căruia s e cere constatarea unui drept de proprietate de către reclamantă nu a aparținut niciodată tatălui său Vsilescu I., în prezent decedat, ci a aparținut în exclusivitate autorului lor V. M. așa cum rezultă din decizia civilă nr. 912 din 19.04.2011 a Tribunalului D., hotărâre cu caracter irevocabil.
De asemenea în ceea ce privește motivarea în fapt a acțiunii introductive cu privire la încheierea unui act de vânzare cumpărare de către autorul pârâtei V. I. D., respectiv V. I., s-a reținut sub putere de lucru judecat prin aceeași hotărâre precizată că aceasta nu poate fi luat în considerare fiind vorba despre un înscris falsificat.
În concret, pârâții sunt moștenitorii defunctului V. M., proprietarul terenului în suprafață de 3800 m.p.
Acest fapt a rezultat sub puterea lucrului judecat din dispozitivul și considerentele deciziei civile nr. 912 din 19.04.2011 a Tribunalului D.
Această hotărâre irevocabilă lămurește și problema de drept care urmează a fi soluționată în prezenta cauză, în condițiile în care s-a constatat nulitatea parțială a TDP nr. 2010-_ din 05.08.1998 emis pe numele autorului reclamantei T. M..
S-a stabilit că această suprafață de teren aparține de drept pârâților în calitatea lor de moștenitori ai defunctului V. M. și că reconstituirea dreptului de proprietate pe numele autorului reclamantei T. M. s-a făcut în mod nelegal.
Prin urmare, reclamanta T. M. a încercat să eludeze efectele juridice ale a cestei hotărâri irevocabile care sub prezumția absolută a puterii de lucru judecat a stabilit ca proprietatea asupra acestui teren le revine pârâților.
Eludarea legii se raportează la folosirea unor dispoziții legale, nu în scopul in care au fost dictate (disp.art. 846 C.Civ.cu privire la uzucapiune)., ci pentru a eluda alte dispoziții legale si imperative (an. 109 C. cu privire la puterea de lucru judecat).
Prezumția puterii de lucru judecat ca o prezumție legală absolută simplificând cercetarea de fapt a anumitor împrejurări în condițiile în care aceste împrejurări au fost soluționate într-un proces anterior derulat între aceleași parți.
Astfel, potrivit acestei prezumții legale absolute, s-a reținut că reclamanta T. M. ca si autorul sau T. A. nu au avut o posesie a acestui teren în condițiile în care acest teren a fost preluat de către stat, iar o suprafață din acest teren (800 mp) a fost atribuita ca lot în folosința.
Prin urmare, în raport de considerentele acestei hotărâri nu se află în prezenta niciuneia dintre condițiile de admisibilitate cerute de dispozițiile art. 1846 CCiv. deoarece pentru aceasta suprafața de teren:nu a existat o posesie utilă, publică și sub nume de proprietar, instanța reținând că în cauza operează interdicția instituită de art.23, alin.3 din Legea 18/1991.
În concluzie, prezumția absolută a puterii de lucru judecat arată că în ceea ce privește această suprafață de 3000 mp operează această interdicție instituită de art.23 alin. 3 din Legea 18/1991, ca atribuirea acestei suprafețe de teren reclamantei și autorului sau s-a realizat în mod nelegal, condițiile cerute de disp. art. 1846 C.civ. nefiind astfel îndeplinite.
În ultima instanță a solicitat să constate și o inadmisibilitate a acțiunii în ce privește suprafața de 800 m.p. din suprafața totală de 3800 m.p. în condițiile în care prin hotărârea irevocabilă sus menționată s-a constatat că reclamanta T. M., în calitate de moștenitoare a autorului său are atribuită legal această suprafață în raport de dispozițiile art. 23 alin.1 din legea nr. 18/1991 pentru această suprafață de teren existând TDP.
În drept a invocat prevederile art.115 C.pr.civ și art. 64-66 C.pr.civ.
S-a depus: decizia civilă nr. 912 din data de 19.04.2011.
Prin încheierea de ședință din data de 25.04.2012, deoarece reclamatul prin apărător a arătat că nu este de acord ca locul pârâților să fie luat de cei arătați ca titulari, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenienți în interes propriu a numiților V. M. și P. V. M.,
Prin sentința civilă_/05.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei V. I. D..
A fost admisă excepția puterii de lucru judecat, invocata de pârâții V. I. D., V. M. și P. V. M..
A fost respinsă cererea privind dobândirea pe calea prescripției achizitive de lungă durată a dreptului de proprietate asupra imobilului - teren în suprafață de 3000 mp situat în satul Coșoveni, jud. D., T125, P22/1, formulată de reclamanta T. M., în contradictoriu cu pârâții V. I. D., V. M. și P. V. M., . pentru existența puterii de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr._/05.11.2009, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, modificata prin decizia nr. 912/ 2011 pronunțată de Tribunalul D. în același dosar.
A fost admisă excepția inadmisibilității, invocata de pârâții V. I. D., V. M. si P. V. M..
A fost respinsă cererea privind dobândirea pe calea prescripției achizitive de lungă durată a dreptului de proprietate asupra imobilului - teren în suprafață de 800 mp situat în ., T125, P22, formulată de reclamanta T. M. în contradictoriu cu pârâții V. I. D., V. M. și P. V. M., . raportat la dispozitivul Deciziei nr. 9579/ 2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
Una din condițiile pentru a fi parte în procesul civil, alături de interes, capacitate procesuala si formularea unei pretenții, este calitatea procesuală (legitimatio ad causam), care presupune existente unei identități între persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului afirmat (calitatea procesuala activă), precum și persoana paratului si cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală pasivă), fiind necesar ca reclamantul sa justifice atât calitatea procesuala activa, cât și calitatea procesuala pasiva.
Excepția lipsei calității procesuale este o excepție de fond, absolută și peremptorie.
În cauză, prin cererea de chemare în judecată precizată la data de 14.12.2012, reclamanta T. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta V. I. D. și ., să se constate, invocând ca temei uzucapiunea de 30 de ani cu joncțiunea posesiilor potrivit dispozițiilor art. 1846 și următoarele C.civil, dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu în suprafață totală de 3800 m.p. situat în . vecinătăți: N- P. I., Sud- Șoseua națională C. Caracal, E- pârâta V. I. D. A. și V- drum exploatare Perii P..
În susținerea acțiunii, reclamanta a invocat actul de vânzare cumpărare din data de 12.05.1955, ce are ca obiect terenul in litigiu în suprafața de 3800 mp. încheiat între vânzătorul V. I. și cumpărătorul E. G., imobil deținut de cumpărător pana la moartea acestuia, când a fost preluat de reclamantă, fiica acestuia.
Cum înscrisul sub semnătura privată, a fost încheiat de autorul pârâtei V. I. D., numitul V. I. în calitate de vânzător, instanța a apreciat că aceasta are calitate procesuală, iar în temeiul art. 137 C.p.c, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei V. I. D. ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția puterii de lucru judecat și excepția inadmisibilității, invocată de pârâții V. I. D., V. M. si P. V. M., în temeiul art. 137 C.p.c, instanța le-a admis din următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 912 din data de 19.04.2011 a Tribunalului D. din în dosarul civil nr._ s-a constatat nulitatea parțială a TDP nr.2010-_/05.08.1998 a autorului reclamantei T. M., T. A. din . la suprafața de 0, 30 ha teren arabil intravilan situat în T25 P22/1, apreciindu-se că numai suprafața de 800 m.p. din T125, P 22, teren intravilan a fost atribuit legal .
Puterea de lucru judecat nu este reglementată în mod expres ca un efect al hotărârii judecătorești, ci ca o prezumție legală-prin art. 1200 pct. 4 C.și ca o excepție procesuală-prin art. 166 C.pr.civ.
Potrivit art. 1200 pct. 4 C.civ. sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum puterea ce legea acordă autorității lucrului judecat, iar potrivit art. 166 C.pr.civ. excepția puterii lucrului judecat se poate ridica de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs.
Astfel, prezumția de lucru judecat impune consecvență, ceea ce a fost constatat și statuat printr-o hotărâre, nu mai poate fi contrazis printr-o altă.
Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o hotărâre ulterioară dată în alt proces, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară.
In cauza de față, s-a invocat decizia civilă nr. 912 din data de 19.04.2011 a Tribunalului D. din în dosarul civil nr._, instanța reținând că există o identitate de părți chiar dacă reclamanta din prezenta cauza a avut în celălalt proces calitatea de pârâtă, aceasta nu înseamnă că nu există identitate de părți, câtă vreme titulare ale drepturilor litigioase sunt aceleași peroane, având doar calitățile inversate dar și o identitate de obiect material al pricinilor, respectiv imobilul teren în suprafață totală de 3800 m.p. situat în ., . suprafață de 3000 mp. și tarlaua 125, . de 800 mp.
Cu referire la cauza acțiunii, înțeleasă ca fapt juridic ori material ce constituie temei legal, acesta trebuie delimitat de cauza cererii de chemare în judecată, de temeiul juridic al acesteia.
În speță, faptul juridic, respectiv înscrisul sub semnătură privată din data de 12.05.1955, ce are ca obiect terenul in litigiu în suprafața de 3800 mp. încheiat între vânzătorul V. I. și cumpărătorul E. G. a fost reținut și în considerentele Deciziei civilă nr. 912 din data de 19.04.2011 a Tribunalului D..
Pentru a exista identitate este suficient să se constate că scopul final este același, în cauza de față urmărindu-se ineficientizarea dispozitivului Deciziei civilă nr. 912 din data de 19.04.2011 a Tribunalului D., și chiar dacă în primul litigiu s-a invocat pe cale incidentală un drept proprietate rezultat în baza actului de vânzare - cumpărare încheiat între V. I. și cumpărătorul E. G., soluția are putere de lucru judecat.
Deși temeiul juridic în prezenta acțiune este diferit de cel în baza căruia
s-a soluționat litigiul din dosarul civil nr._ al Tribunalului D., este cert că prin noua cerere supusă judecății de către reclamantă s-ar putea ajunge la adoptarea unei hotărâri care să contrazică hotărârea precedentă, astfel că instanța va admite excepția puterii de lucru judecat pentru terenul în suprafață de 3000 mp situat în satul Cosoveni, jud. D., T125, P22/1.
În ceea ce privește terenul în suprafață de 800 mp situat în tarlaua 125, parcela 22 ., instanța reține că prin Decizia civilă nr. 912 din data de 19.04.2011 a Tribunalului D., dreptul de proprietate al autorului reclamantei a fost menținut, constatându-se doar nulitatea parțială a TDP nr.2010-_/05.08.1998, cu privire la suprafața de 0,30 ha teren arabil intravilan situat în T25 P22/1, apreciindu-se că suprafața de 800 m.p. din T125, P 22, teren intravilan a fost atribuită în mod legal .
Instanța a apreciat că reclamanta nu justifică un interes în promovarea prezentei acțiuni, dreptul de proprietate fiind definit ca dreptul real principal care conferă titularului său atributele de posesie, folosință și dispoziție (jus possidendi, jus utendi, jus fruendi, jus abutendi) asupra bunului, atribute care pot fi exercitate în mod absolut, exclusiv și perpetuu, cu respectarea limitelor materiale și a limitelor juridice. Posesia (jus possidendi) este dreptul de a stăpâni bunul, în acest sens este un element de drept, iar nu unul de fapt (care rezultă din stăpânirea concretă a bunului), astfel încât reclamanta nu poate obține un folos practic prin promovarea acțiunii, în condițiile în care printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă intrată în puterea lucrului judecat s-a constatat legalitatea TDP nr.2010-_/05.08.1998 pentru suprafața de 800 m.p. din T125, P 22 situat în ., T125, P22.
Împotriva sentinței civile nr._/05.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a declarat recurs reclamanta T. M. prin care a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În esență, recurenta a arătat că instanța de fond a pășit la judecarea cauzei fără să stabilească în mod corect și legal cadrul procesual sub aspectul părților al obiectului față de împrejurarea că data de 15.03.2012 intervenienții în interes propriu V. M. și P. V. M. au solicitat să se constate că ei sunt proprietarii terenului în litigiu și au invocat nulitatea actului din anul 1955, a procesului-verbal de punere în posesie a autorului T. A. din data de 03.08.1998, anularea mențiunilor din registrul agricol aferent anilor 196, 1962, 1963.
Recurenta a arătat de asemenea, că instanța de fond a soluționat greșit cauza întemeindu-și soluția pe puterea de lucru judecat care în realitate nu operează în cauza dedusă judecății. Între cele două litigii (dosar nr._ având ca obiect uzucapiune și dosar nr._ în care s-a pronunțat decizia civilă nr.912/2011 a Tribunalului D.) nu există identitate de părți, obiect sau cauză; în cadrul acestui dosar s-a verificat de către instanță legalitatea emiterii titlului de proprietate nr.2010_/05.08.1998 emis în baza Legii nr.18/1991 autorului T. A., calitatea acestuia de persoană îndreptățită la constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate, întinderea în concret a drepturilor recunoscute acestuia de legea specială și incidența motivelor de nulitate prevăzute de dispozițiile art.III din Legea nr.169/1997. Față de obiectul prezentei cauze instanța ar fi trebuit să cerceteze dacă sunt îndeplinite condițiile de dobândire a dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii de 30 de ani și nu să se verifice dacă aceasta justifică vreo calitate de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 cu privire la terenul în litigiu.
Recurenta a arătat de asemenea, că este greșită concluzia instanței de fond care a considerat că prin acțiunea dedusă judecății s-ar urmări ineficientizarea deciziei civile nr.912/2011 a Tribunalului D. pronunțată în dosar nr.9579/_, deci readucerea în discuție a dreptului de proprietate ce revine autorului T. A. ca efect al Legii nr.18/1991 și nu nașterea unui drept nou doar în persoana reclamantei T. M., ca efect al uzucapiunii, modalitate originară de dobândire a dreptului de proprietate, în baza unui temei de drept distinct de cel analizat prin decizia civilă nr.912/2011 a Tribunalului D..
Recurenta a precizat că o altă greșeală a instanței de fond este cea care vizează calificarea contractului de vânzare-cumpărare din anul 1955 ca fiind un fapt juridic și nu un act juridic (promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare).
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.3041 C.proc.civ.
Recursul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 45 lei achitată prin chitanța nr._-14-0205/14.01.2013 și timbru judiciar de 3 lei.
Intimata P. V. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor morale pentru suferințele cauzate prin acțiunile exercitate abuziv.
În esență, intimata a arătat că instanța de fond a respins în mod corect cererea reclamantului bazându-se pe practica judiciară și pe considerentele din decizia nr.912/2011 a Tribunalului D. în care obiectul a fost același cu privire la suprafața de 3800 mp teren intravilan din punctul Șosea, T125, P22 și P22/1. Reclamanta nu a depus acte din care să rezulte că a existat o posesie utilă, publică și sub nume de proprietar.
Intimata a solicitat obligarea recurentei la daune morale în cuantum de 2000 lei și a depus un set de înscrisuri, filele 25-45.
Intimații V. M. și V. I. D. au formulat de asemenea întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, au arătat că acesta este neîntemeiat având în vedere faptul că recurenta-reclamantă și-a modificat acțiunea inițială prin care solicita pronunțarea în cauză a unei hotărâri care să țină loc de act autentic prin a solicita instanței constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3800 mp ca efect al prescripției achizitive de 30 de ani, făcând astfel inutilă cercetarea de către instanță a capetelor de cerere privind nulitatea actului din 1955, a procesului-verbal de punere în posesie și anularea mențiunilor din registrul agricol pentru T. A..
Intimații au arătat de asemenea, că în mod corect instanța de fond a reținut în cauză incidența puterii de lucru judecat ca o prezumție legală absolută întrucât prin decizia civilă nr.912/19.04.2011 s-a constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr.2010-_/05.08.1998 emis pe numele autorului reclamantei T. M. și s-a stabilit că această suprafață de teren le aparține în calitate de moștenitori ai defunctului V. M.; s-a reținut că recurenta T. M. și autorul său T. A. nu au avut o posesie a acestui teren în condițiile în care a fost preluat de către stat iar suprafața de 800 mp a fost atribuită ca lot în folosință.
În continuare, intimații au arătat că sluția instanței este legală și în ceea ce privește prezumția de lucru judecat pentru suprafața de 300 mp iar cât privește critica despre o pretinsă convenție pe terenul în litigiu, această convenție a fost analizată în dosarul nr._ și nu a primit recunoaștere.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurentei și în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art.3041, Tribunalul reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește primul motiv de recurs referitor la soluționarea cauzei fără diligența de a pune în vedere intervenienților timbrarea cererilor formulate și a le pune apoi în discuția părților, Tribunalul constată că acesta este nefondat.
Într-adevăr, la data de 15.03.2012 a fost formulată de către intervenienta P. V. M. o cerere de intervenție în interes propriu (f 30 dosar de fond), cerere pe care însă instanța a pus-o în discuția părților la termenul din 25.04.2012 (conform încheierii de la f 70) și pe care prin aceeași încheiere a respins-o ca inadmisibilă, soluție necriticată de partea interesată printr-un eventual recurs, deci intrată sub puterea lucrului judecat. Oricum, respingerea acestei cereri ca inadmisibilă face irelevantă susținerea recurentei privind neîndeplinirea obligației de timbrare în economia soluției dosarului.
Cât privește faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra aspectelor legate de actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 12.05.1955, se constată că era de prisos a se mai avea în vedere întrucât prin precizarea ulterioară la acțiune ( f 12 dosar fond), recurenta-reclamantă a modificat obiectul cererii de chemare în judecată înțelegând să invoce ca temei de drept al acțiunii uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului în suprafață de 3800 mp situat în . expresă că nu mai solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Așadar, cum instanța este ținută de limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, modificată în speță, prin precizarea depusă la data de 14.12.2011, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății, în mod corect instanța de fond nu s-a mai pronunțat asupra cererii inițiale având ca obiect constatarea valabilității convenției de vânzare-cumpărare încheiată la data de 12.05.1955.
Recursul este însă fondat în ceea ce privește critica referitoare la modul în care instanța a soluționat cauza prin raportare la prezumția de lucru judecat.
Astfel, instanța de fond a admis excepția puterii de lucru judecat și a respins cererea privind dobândirea pe calea uzucapiunii de lungă durată a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3000 mp reținând puterea de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr._/05.11.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, modificată prin decizia nr.912/2011 a Tribunalului D..
Deși a reținut că temeiul juridic în prezenta acțiune este diferit de cel în baza căruia s-a soluționat litigiul din dosarul civil nr._, a considerat că prin cererea dedusă judecății, reclamanta tinde să ineficientizeze dispozitivul deciziei civile nr.912/19.04.2011, reținând astfel excepția puterii de lucru judecat.
Se constată o greșită aplicare a dispozițiilor care reglementează puterea de lucru judecat în ceea ce privește suprafața de 3000 mp, prin aceea că au fost opuse în prezentul proces efectele unei hotărâri judecătorești ce a finalizat un litigiu având un alt obiect decât cel din prezenta pricină.
Cauza cererii de chemare în judecată este reprezentată de instituția sau categoria juridică ori de principiul de drept substanțial pe care reclamantul își întemeiază pretenția sa.
Astfel, prin decizia civilă nr.912/19.04.2012 instanța a admis recursurile declarate de recurenții-petenți ai cauzei respective, P. V. M. și V. M. în contradictoriu cu intimații T. M., T. I., Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991 – Coșoveni și Comisia Județeană D., a modificat sentința atacată și a constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr.2010-_/05.08.1998 cu privire la suprafața de 0,30 ha teren arabil intravilan situat în T125, P21; a reținut că pentru suprafața de teren de 3000 mp intravilan din titlul de proprietate contestat nu a existat o atribuire legală, terenul nefiind susceptibil de reconstituire pe numele autorului T. A. față de interdicția instituită de dispozițiile art.23 alin.3 din Legea nr.18/1991. Așadar, prin decizia civilă nr.912/19.04.2012 s-a avut în vedere verificarea valabilității unui titlu de proprietate emis pe numele autorului recurentei-reclamante T. M., fiind supuse analizei drepturile recunoscute acestuia și incidența cauzelor de nulitate prin prisma dispozițiilor legilor fondului funciar (art.III Legea nr.169/1997) prin raportare la Legea nr.18/1991), în timp ce în prezenta cauză, recurenta-reclamantă solicita constatarea dreptului de proprietate asupra aceluiași teren în baza uzucapiunii de 30 de ani.
În mod evident, uzucapiunea, ca mijloc de dobândire a drepturilor reale, reglementat de Codul civil de la 1864 sub două forme – uzucapiunea de 30 de ani (art.1890 C.civil) și uzucapiunea de 10 până la 20 de ani, după distincțiile stabilite în art.1893 Cod civil, reprezintă un alt temei juridic față de acțiunea formulată în cadrul dosarului nr._ nefiind incidentă puterea de lucru judecat sub aspect.
Analizând cauza prin prisma acestei excepții, instanța nu a procedat la cercetarea fondului.
Soluția instanței este corectă în ceea ce privește însă respingerea cererii privind dobândirea pe calea prescripției achizitive de lungă durată a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 800 mp situat în ., T125, P22, întrucât într-adevăr prin raportare la considerentele deciziei nr.912/19.04.2011, în acest caz, funcționează prezumția puterii de lucru judecat ca mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raportul juridic dintre părți, conform art.1200 pct.4, art.1202 alin.2 C.civil. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis întrucât cu privire la această suprafață, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta T. M. nu justifică interes în pronunțarea acțiunii de vreme ce prin decizia irevocabilă nr.912/19.04.2011 s-a statuat asupra legalității atribuirii autorului său, T. A., a suprafeței de teren de 800 mp curți construcții intravilan.
Având în vedere considerentele mai sus menționate, față de dispozițiile art.312 alin.2 C.proc.civ, Tribunalul va admite recursul, va casa în parte sentința recurată în ceea ce privește modul de soluționare a cererii privind dobândirea pe calea uzucapiunii de 30 de ani a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3000 m.p. și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe;vor fi menținute dispozițiile sentinței în ceea ce privește modul de soluționare a cererii privind dobândirea pe calea uzucapiunii de 30 de ani a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 800 mp.
Referitor la cererea intimatei P. V. M. privind acordarea daunelor morale, se va respinge ca inadmisibilă față de dispozițiile art.294 raportat la art.316 C.proc.civ conform cărora nu se pot face cereri noi direct în faza procesuală a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă T. M. împotriva sentinței civile nr._/05.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți V. I. D., ., V. M. și P. V. M.
Casează în parte sentința recurată în ceea ce privește modul de soluționare a cererii privind dobândirea pe calea uzucapiuznii de 30 de ani a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3000 m.p. și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Menține dispozițiile sentinței în ceea ce privește modul de soluționare a cererii privind dobândirea pe calea uzucapiunii de 30 de ani a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 800 mp.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2013.
PREȘEDINTE, Judecător, Judecător,
I. G. P. J. S. R. Steluța G.
Grefier,
I. C.
Red.jud.I.G.P.
23.04.2013
Tehn.S.V./3 ex.
Jud.fond-R.M.T.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 26/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act. Decizia nr. 1238/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
