Validare poprire. Decizia nr. 26/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 11947/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 26/25.01.2013
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier C. D. A.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de apelanta debitoare S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ NR. 1 C. și de apelanta terț poprit A. PT. TREZORERIA MUNICIPIULUI C. împotriva sentinței civile nr._/05.09.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata creditoare N. C. D., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic R. V. pentru apelanta terț poprit A. PT. TREZORERIA MUNICIPIULUI C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Consilier juridic R. V. pentru apelanta terț poprit A. PT. TREZORERIA MUNICIPIULUI C. depune la dosarul cauzei delegația nr._/24.01.2013 emisă de D.G.F.P. D..
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat probe de administrat s-a acordat cuvântul pe apel.
Consilier juridic R. V., pentru apelanta terț poprit A. PT. TREZORERIA MUNICIPIULUI C. solicită admiterea celor două apeluri așa cum au fost formulate, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii și desființarea popririi B. I. M., invocând în acest sens hotărârea din data de 4 septembrie 2012 "D. și alții împotriva României" a CEDO.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față:
La data de 16.05.2012, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C., sub nr._, acțiunea având ca obiect validare poprire, formulată de creditoarea N. C. D., în contradictoriu cu debitorul S. C. Județean de Urgență nr. 1 C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună validarea popririi asupra terțului poprit Trezoreria Municipiului C., pentru suma de 920,20 lei.
În motivarea în fapt s-a arătat că, prin sentința nr. 3349 din 13.05.2008 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, debitorul a fost obligat să-i plătească creditorului diferența dintre salariul de bază brut de 880 lei și salariul efectiv plătit pentru perioada 01.01._07, reactualizată de la scadență la data plății efective.
Creditoarea a mai precizat că datorită faptului că debitorul nu s-a conformat acestei sentințe a solicitat executarea titlului executoriu, astfel că la data de 22.12.2008 s-a emis somație debitorului, iar la data de 10.02.2012 s-a emis de către B. I. M. adresa de înființare poprire creanță nr. 1484/E/2008.
La data de 15.02.2012, terțul poprit Trezoreria Mun. C. a restituit adresa de poprire cu mențiunea că au intrat în vigoare prevederile OUG nr. 71/2009, potrivit căreia orice cerere de executare silită având ca obiect drepturi de natură salarială este suspendată de drept.
Contestatoarea a învederat că OUG 71/2009 și OG 22/2002 conțin dispoziții contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului, motiv pentru care solicită aplicarea dispoz. art. 11 alin. 2 și art. 20 alin. 2 din Constituția României și art. 6 din Convenția CEDO.
A mai arătat contestatoarea că, OUG 71/2009 nu suspendă executarea, ci stabilește o modalitate de plată în trei tranșe, considerând că terțul poprit este în culpă procesuală având în vedere următoarele: prin legea bugetului de stat s-au alocat sumele necesare plății drepturilor salariale; dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, prevăd fără dubiu că între legile interne și cele internaționale, au prioritate reglementările internaționale; dispoz. art. 6 CEDO prevăd soluționarea cererilor într-un termen rezonabil, ordinul nr. 2336/2011, obligatoriu pentru administrațiile financiare, prin care s-a reglementat modul de punere în aplicare a prevederilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare, de către unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, în calitate de terț poprit.
În vederea soluționării cauzei a fost atașat, în copie conform cu originalul, dosarul de executare nr. 1484/E/2008 al B. I. M..
La data de 26.06.2012, debitorul S. C. Județean de Urgență C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii:
În motivarea în fapt s-a arătat că potrivit art. 43 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2012, plata titlurilor executorii se efectuează în cuantum prevăzut pentru acest an prin OUG nr. 71/2009, aprobat cu modificări prin legea nr. 230/2011, din sumele aprobate la titlu „ Cheltuieli de personal” în mod eșalonat în tranșe trimestriale egale.
S-a mai precizat că în vederea obținerii fondurilor necesare achitării debitelor, spitalul a înaintat eșalonarea prin trimestre conform prevederilor Lg. 230/2011 pentru aprobarea OUG 71/2009 ordonatorului principal de credite .
De asemenea, s-a mai menționat că instituția este finanțată, fondurile se primesc de la ordonatorul principal și anume Ministerul Sănătății, care repartizează și finanțează pe tranșe conform actelor normative, iar în momentul în care spitalul primește finanțarea solicitată în cont, va deconta creditorilor sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea de drepturi salariale stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, conform tranșelor stabilite de OUG 71/2009.
În cazul în care terțul poprit ar fi executat contul unității ( cont cu destinație specială de la CAS D. pentru servicii medicale și nu de la Ministerul Sănătății Publice) ar fi privat pacienții de actul medical ( tratament, medicamente, investigații, etc.)
Prin sentința civilă nr._/05.09._, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă cererea de validare poprire formulată de creditoarea N. C. D., în contradictoriu cu debitorul S. C. Județean de Urgență nr. 1 C. și terțul poprit Trezoreria Municipiului C..
A fost validată poprirea înființată pe contul debitoarei S. C. Județean de Urgență nr. 1 C. în mâinile terțului poprit Trezoreria Municipiului C., la dispoziția creditoarei N. C. D., până la concurența sumei de 920,20 lei.
P. a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința nr. 3349/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul D. in dosarul_ rămasă irevocabilă, debitorul a fost obligată la plata către creditoare a diferenței dintre salariul de bază brut de 880 lei și salariul efectiv plătit pentru perioada 01.01._07, reactualizată de la scadență la data plății efective.
Întrucât debitorul nu s-a conformat titlului executoriu, urmare a cererii formulată de creditoarea N. C. D., adresată B. I. M., s-a început executarea silită a debitorului S. C. Județean de Urgență nr. 1 C., formându-se dosarul de executare nr. 1484/E/2008.
La data de 10.02.2012 a fost emisă de către B. I. M. adresa de înființare a popririi pentru suma totală de 920,20 lei, reprezentând debit conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3349/13.05.2008 și cheltuieli de executare.
La data de 14.03.2012 terțul poprit a precizat că a restituit titlul executoriu, cu motivarea că executarea are ca obiect drepturi de natură salarială, este potrivit OUG 71/2009 suspendată.
Conform art. 460 C.pr.civ., „dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi (…). Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente”.
Relativ la drepturile salariale cuvenite creditorului, instanța reține că art. 6 paragraful 1 din Convenția (Europeană) pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală.
Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul și instituțiile publice au îndatorirea, reprezentând autoritatea publică, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătoreasca de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (de exemplu, cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României.
Întârzierea în executarea unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens, aduce atingere și dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
În Cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi".
Curtea reamintește că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului sau altei instituții publice să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Curtea a concluzionat că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție.
Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie și o atingere adusă dreptului ce decurge din art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
P. ca o astfel de privare să fie în acord totuși cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ar trebui “să fie prevăzută de lege”, “să urmărească un scop legitim” iar ingerința în dreptul de proprietate ar trebui să răspundă criteriului proporționalității (a se vedea în acest sens paragrafele 78 din Hotărârea pronunțată de CEDO în Cauza Brumărescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr. 414/2000).
Trecând peste faptul că este nefiresc ca statul să își creeze prin acte normative situații în care să fie exceptat de la obligația de executare silită a unei hotărâri judecătorești, instanța constată că ingerința este prevăzută de lege.
Însă cerința de a corespunde interesului legitim public, nu este îndeplinită; astfel, aprobarea ordonanței este motivată de necesitatea "menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar", însă jurisprudența CEDO menționează constant că "complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de la obligația sa prevăzută de Convenție de a garanta tuturor dreptul de a fi executate într-un termen rezonabil acele hotărâri judecătorești care sunt obligatorii și executorii"; că nu este permis autorităților statului de a se preleva de lipsa de fonduri sau a altor resurse ca scuză pentru a nu onora debitul stabilit prin hotărâre judecătorească; că este obligația statelor contractante de a-și organiza sistemul juridic în așa fel încât autoritățile competente să își poată executa obligațiile.
Nici cerința proporționalității măsurii nu este îndeplinită, fiind de natură a distruge echilibrul just dintre protecția proprietății individuale și cerințele interesului public.
Dispozițiile derogatorii ale O.U.G. nr. 71/2009 favorizează statul în raporturi de drept privat (raporturile de drept al muncii intră în sfera dreptului privat), acolo unde statul trebuie să se găsească pe poziții de deplină egalitate cu orice altă persoană fizică sau juridică. Un debitor, privit generic, nu poate nicicând invoca lipsa fondurilor, putând fi urmărit silit inclusiv asupra locuinței, în cazul persoanei fizice, sau până la . cazul persoanei juridice.
P. considerentele expuse, instanța urmează sa admită cererea dedusă judecății, să valideze poprirea înființată pe contul debitorului S. C. Județean de Urgență nr. 1 C., în mâinile terțului poprit Trezoreria Municipiului C., la dispoziția creditoarei N. C. D., până la concurența sumei de 920,20 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât debitorul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ NR. 1 C., cât și terțul poprit A. reprezentant al TREZORERIA MUNICIPIULUI C..
Apelantul debitor S. C. Județean de Urgență nr. 1 C., a arătat că potrivit art.43 alin.1 din Legea bugetului de stat pe anual 2012 plata titlurilor executorii se efectuează în cuantumul prevăzut pentru acest an prin OUG nr.71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011.
Referitor la constituționalitatea OUG nr.71/2009, Curtea Constituțională a României s-a pronunțat în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate prin deciziile nr.188/02.03.2010, 877/06.07.2010, 1107/23.09.2010.
În ceea ce privește respectarea tratatelor la care România este parte, dispozițiile OUG nr.71/2009 sunt în concordanță cu prevederile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la condițiile în care statul poate impune restricții ale dreptului de proprietate în interes public. Măsura de eșalonare a plății este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și păstrează un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere – executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză, iar tranșele de efectuare a plăților sunt precis determinate, termenul de plată este rezonabil, devalorizarea monetară fiind acoperită prin reactualizarea sumei cu indicele de inflație la data plății.
În continuare, apelantul a arătat că în vederea obținerii fondurilor necesare achitării debitelor, a înaintat eșalonarea pe trimestre conform prevederilor Legii nr.230/2011 ordonatorului principal de credite – Direcției de Sănătate Publică D. și Ministerului Sănătății.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 282 și următ. Cod proc.civ.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 C.proc.civ.
Apelanta Administrația Finanțelor Publice a Mun.C. a formulat de asemenea, apel prin care a solicitat schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii și desființării popririi.
În esență, apelanta a arătat că hotărârea este criticabilă întrucât în mod nelegal instanța a validat poprirea deși potrivit art.1 alin.1 și 2 din OUG nr.71/2009, executarea acestor titluri a fost eșalonată pe trei ani iar dispozițiile dreptului intern în materia creanțelor împotriva Statului nu sunt contrare dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanța europeană recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar să răspundă exigențelor articolului 6. În speță, instituția debitoare nu a refuzat executarea silită, însă s-a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de obține executarea silită dar un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit. Expunerea de motive la adoptarea OUG nr.71/2009 relevă situația financiară dificilă a statului și argumentează eșalonarea plăților prin necesitatea protejării interesului general, astfel că sunt incidente dispozițiile Convenției europene.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.282-298 C.pr.civ.
F. de Ordinul 3831/ 29.11.2011 privind Regulamentul de organizare si functionare al directiilor generale ale finantelor publice judetene in sedinta din data de 16.11.2012 s-a retinut calitatea de apelant a Trezoreriei C. reprezentat de A. C..
Deși legal citat, intimata-creditoare nu a formulat întâmpinare în cauză.
Apelurile sunt fondate.
Tribunalul constată că procedura de executare demarată la cererea intimatei-creditoare nu vizează o creanță exigibilă, față de incidența prevederilor OUG nr.71/2009, care instituie o eșalonare a plății acestor drepturi bănești.
Dispozițiile O.U.G. nr.71/2009 nu sunt incompatibile cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului ori cu Protocoalele adiționale la aceasta, perspectiva de abordare a speței impunându-se a fi reconsiderată în faza recursului.
Astfel, obiectivul avut în vedere la adoptarea acestui act normativ de legiuitorul intern constă în menținerea stabilității economice a țării, iar acest obiectiv nu poate fi nici ignorat, nici cenzurat de instanța de judecată. C. economică este un fenomen global și, totodată, un fapt notoriu, ce nu mai trebuie probat, astfel încât dreptul de creanță având ca obiect o sumă de bani pe care îl are un subiect împotriva statului trebuie raportat la interesul general al societății, privită în ansamblul său, societate ce traversează o criză economică însemnată.
Statul, privit în sens larg, ca entitate juridică, are calitatea de debitor într-un număr cvasiinfinit de raporturi juridice obligaționale; de asemenea, este un fapt devenit notoriu că statul, ca entitate juridică, poate intra în stare de insolvență; or, o asemenea situație de fapt și de drept ar fi dezavantajoasă pentru fiecare membru al unei societăți organizate într-o entitate statală, interesul general al societății fiind reprezentat de menținerea echilibrului bugetar și a stabilității economice a țării.
Prin urmare, există o ingerință în dreptul creditorului la un bun în accepțiunea art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la CEDO, ingerință ce este justificată de menținerea unui echilibru între interesul particular și cel general.
La dezlegarea în drept a prezentei cauze se impune a se avea în vedere jurisprudența recentă a CEDO, mai exact decizia dată în cauza "D. și alții împotriva României", prin care s-a statuat că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut și că eșalonarea plăților de către guvern, în calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului lor la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
În temeiul art. 296 C., Tribunalul va admite apelurile și va schimba sentința apelată în sensul că va respinge cererea de validare poprire.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelurile declarate de apelantul debitor S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ NR. 1 C., cu sediul în C., ., jud. D. și de apelanta terț poprit A. PT. TREZORERIA MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., .. 2, jud. D.,împotriva sentinței civile nr._/05.09.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata creditoare N. C. D., cu domiciliul ales în C., ., ., ..
Schimbă sentința civilă atacată în sensul că:
Respinge cererea de validare poprire.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2013.
Președinte, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. | |
Grefier, C. D. A. |
Red.jud.R.L.Z.
Tehn.F.M./5 ex.
Jud.fond. A.G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2002/2013. Tribunalul DOLJ | Uzucapiune. Decizia nr. 714/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
