Acţiune în constatare. Sentința nr. 199/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 199/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 641/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 641/2015
Ședința publică de la 16 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător D. F. S.
Judecător S. L. M.
Grefier E. B.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul –pârât M. C. PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 1999/17.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimații –pârâții S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR BUCUREȘTI, C. L. C., și intimații-reclamanți F. D., F. V., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, potrivit referatului întocmit de C. Arhivă, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei de rol, pentru constatarea perimării; dosarul fiind suspendat în baza art. 1551 C.pr.civ., la termenul din 11 septembrie 2014.
Instanța din oficiu, invocă excepția perimării, potrivit dispozițiilor art. 252, alin. 1 și 2 C.pr.civ. și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea formulată la 07.07.2006, reclamanții F. D. și F. V. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul lor de proprietate asupra cotei de 1/10 din etajul clădirii, situată în C., ., fost nr. 10.
În motivare reclamanții au arătat că sunt proprietarii cotei de 9/10 din etajul clădirii, situată la adresa de mai sus, compusă din 4 camere de locuit, bucătărie, WC, sală, casa scării, având suprafața construită de 180 mp, fiind dobândită prin moștenire de la defuncții F. A. și F. M., așa cum rezultă din certificatele de moștenitor nr.73 din 15.10.1979 și respectiv nr. 1330 din 19.06.1987. Autorii F. A. și F. M. au cumpărat imobilul prin contractul autentificat de fostul notariat de stat D., sub nr. 98 din 06.02.1976, dată de la care l-au stăpânit continuu, nefiind tulburați de nimeni și în nici un mod, inclusiv cu privire la cota de 1/10 din respectivul etaj, proprietatea F., în cotă de 9/10, ca și terenul aferent, în suprafață de 234 mp. După moartea autorilor, imobilul a fost în stăpânirea lor continuu, astfel încât s-a realizat joncțiunea posesiunilor cu privire la cota de 1/10 imobil și teren.
Termenul prescripției achizitive de 30 de ani, în care defuncții părinți, și apoi reclamanții au stăpânit cota în discuție în mod public, continuu și sub nume de proprietar, s-a împlinit la data de 06.02.2006.
Prin sentința civilă nr._ din 19 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții F. D. și F. V. împotriva pârâților S. R. prin Ministerul Finanțelor și C. L. C..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții F. D. și F. V..
Prin decizia civilă nr. 737/14.04.2008 recursul a fost admis, a fost casată sentința pronunțată de Judecătorie și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru clarificarea situației juridice a cotei de 1/10 din imobil și prin stabilirea modului în care această cotă a ajuns proprietate de stat, fiind menționată ca atare în actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 998/1976.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 06 mai 2008 sub nr._ .
Potrivit indicațiilor din decizia de casare, în ședința publică din data de 10.06.2008, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, respectiv certificatul de moștenitor nr. 210/1973, certificatul de moștenitor nr. 74/1974, certificatul de moștenitor nr. 860/1974, actul de partaj voluntar autentic nr. 1972/1946, transcris sub nr. 3776/1946, iar în ședința publică din data de 09.12.2008, s-a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 155/1 c.p.c., întrucât reclamanții nu au respectat dispozițiile instanței, respectiv nu au depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 210/1973, certificatul de moștenitor nr. 74/1974, certificatul de moștenitor nr. 860/1974, actul de partaj voluntar autentic nr. 1972/1946, transcris sub nr. 3776/1946.
La data de 08.02.2010, cauza a fost repusă pe rol, fiind emisă o adresă la C. L. al Municipiului C. pentru a comunica regimul juridic al cotei de 1/10 din imobilul situat în ., fost nr. 10, relații înaintate la instanță la data de 05.03.2010.
S-a solicitat de către instanță Primăriei Municipiului C. să înainteze contractul de donație nr. 849/05.02.1975 de Notariatul de Stat, răspuns înaintat la data de 03.11.2010 însoțit de adresa nr. 1185/30.04.1975, adresa nr. 1185/31.01.1975 emise de C. Popular al Municipiului C. și cererea înregistrată la data de 31.01.1975 sub nr. 1185.
La data de 05.11.2010 s-a înaintat de către Camera Notarilor Publici contractul de donație autentificat sub nr. 849/05.02.1975 de Notariatul de Stat.
Întrucât reclamanții nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite prin decizia de casare nr. 737/2008 de Tribunalul D., aceea de a depune la dosar certificatul de moștenitor nr. 210/1973, certificatul de moștenitor nr. 74/1974, certificatul de moștenitor nr. 860/1974, actul de partaj voluntar autentic nr. 1972/1946, transcris sub nr. 3776/1946, în ședința publică din data de 15.11.2010, a fost suspendată judecata cauzei în temeiul art. 155/1 c.p.c.
Împotriva acestei încheieri de suspendare, reclamanții au formulat recurs care, prin decizia civilă nr. 141/26.01.2012 a fost admis de Tribunalul D. și înaintat dosarul la prima instanță pentru continuarea judecății.
Instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților.
Potrivit art. 137 C.p.c., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricini. Dispozițiile art. 137 C.p.c. au caracter imperativ, astfel că instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor apărute în cursul judecății.
Prin sentința civilă nr.3437/05.03.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, invocată din oficiu.
A fost respinsă cererea formulată de reclamanții F. D. și F. V., în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor și C. L. C., ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 998/06.02.1976 (f. 7 din dosarul nr._ ), numiții F. A. și F. M. au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 9/10 din etajul clădirii situată în C., ., compusă din 4 camere de locuit, bucătărie, wc, sală, casa scării, pivniță, iar culoarul de la parter în folosință comună, cu mențiunea că terenul aferent în cotă indiviză de 9/10 din suprafața de 234 mp a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea 58/1974. În același contract s-a menționat expres faptul că restul de 1/10 din clădire este proprietate de stat.
Reclamanții sunt moștenitorii cumpărătorilor F. A. și F. M., astfel cum rezultă din certificatele de moștenitor nr. 73/1999, nr. 1330/1970 (filele 11, 12 din dosarul nr._ ).
Prin ordinul prefectului nr. 239/27.07.1997 (fila 10 din dosarul nr._ ) s-a atribuit în proprietate reclamanților suprafața de 234 mp teren situat în C., ..
În ceea ce privește situația juridică a cotei de 1/10 din imobilul în litigiu, din adresa nr._/05.03.2010 emisă de C. L. C. (f. 24 din dosarul nr._ ) rezultă că aceasta este proprietatea privată a municipiului C., în temeiul art. 6 din Legea 213/1998, fiind dobândită în baza contractului de donație autentificat sub nr. 849/05.02.1975 la Notariatul de Stat județean D. (f. 56 din dosarul nr._ ), de la donatoarea Mbakulo I..
Calitatea procesuală pasivă este una din condițiile prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului la acțiune. Ea presupune identitatea între persoana pârâtului și subiectul pasiv al raportului juridic obligațional, respectiv cel care urmează să execute obligația în vederea realizării dreptului reclamanților.
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă cât și pe cea pasivă.
Excepția lipsei calități procesuale pasive este o excepție de fond, deoarece vizează una dintre condițiile de fond ale exercitării dreptului la acțiune, absolută vizând nerespectarea unor dispoziții legale imperative, de ordine publică și peremptorie, având drept efect stingerea procesului.
Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la imobile, prin exercitarea unei posesii neîntrerupte în tot timpul fixat de lege. Uzucapiunea este, alături de ocupațiune, o probă absolută a dreptului de proprietate, fiind un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate. Din punctul de vedere al domeniului de aplicare, pot fi dobândite prin uzucapiune: dreptul de proprietate privată și dezmembrămintele acestuia.
Uzucapiunea se exercită de către posesorul neproprietar împotriva proprietarului neposesor. Efectul uzucapiunii constă în dobândirea dreptului de proprietate sau al altui drept real de către posesorul actual al bunului. Efectul uzucapiunii operează în mod retroactiv, în sensul că uzucapantul va fi considerat proprietar al imobilului nu din momentul împlinirii termenului de uzucapiune, ci chiar din momentul în care a început exercitarea posesiei.
În prezenta cauză se invocă dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată, respectiv de 30 de ani, prevăzută de art. 1890 C.civ.
Condițiile acestui mod de dobândire a dreptului de proprietate sunt: uzucapantul să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, respectiv 30 de ani, iar posesia exercitată în acest interval de timp să fie una utilă, neafectată de vicii.
Potrivit art. 1890 C.civ., dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil presupune îndeplinirea condițiilor constând în exercitarea timp de 30 de ani a unei posesii utile, respectiv a unei posesii continue, netulburate, publice, sub nume de proprietar și neechivoce.
Dobândirea dreptului prin uzucapiune reprezintă în mod indirect și o sancțiune îndreptată împotriva fostului proprietar al imobilului care, timp de 30 de ani a dat dovadă de pasivitate în ceea ce privește exercitarea atributelor dreptului de proprietate, permițând ca bunul să se afle în posesia altei persoane care s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Este necesar ca acțiunea prin care se solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune să se exercite în contradictoriu cu proprietarul neposesor, având în vedere tocmai esența uzucapiunii, și anume dobândirea dreptului de proprietate prin exercitarea unei posesii utile timp de 30 de ani și, corelativ, stingerea dreptului de proprietate al fostului proprietar, care un timp îndelungat a neglijat exercitarea atribuțiilor dreptului de proprietate asupra bunului.
Exercitarea acțiunii în constituirea dreptului de proprietate prin uzucapiune împotriva fostului proprietar reprezintă o modalitate prin care acestuia din urmă i se conferă posibilitatea de a a-și exercita drepturile substanțiale și procesuale cu privire la imobilul obiect al posesiei reclamantului. Numai într-o astfel de modalitate se respectă principiile fundamentale ale contradictorialității, publicității și dreptului la apărare.
Astfel, fostul proprietar are posibilitatea de a combate acțiunea îndreptată împotriva sa, formulându-și apărări de natură a diminua sau anihila acțiunea uzucapantului, asigurându-se astfel dreptul acestuia la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO, prin posibilitatea de a formula apărări, propune probe, invoca excepții.
Tocmai de aceea acțiunea în constituirea dreptului de proprietate prin uzucapiune trebuie soluționată numai în contradictoriu cu adevăratul proprietar al imobilului. Însă în cauza civilă dedusă judecății, pârâții nu sunt titularii dreptului de proprietate asupra cotei de 1/10 din etajul clădirii situate în Crasiova, ., fost nr. 10.
Reclamantul stabilește, potrivit art. 112 C.p.c., cadrul procesual din punct de vedere al părților și obiectului, el fiind cel care trebuie să dovedească îndeplinirea tuturor condițiilor legale privind exercitarea dreptului la acțiune în justiție.
Acțiunea în constituirea dreptului de proprietate dobândit prin efectul uzucapiunii presupune obligația reclamantului în calitate de uzucapant de a dovedi calitatea de proprietar a pârâtului, adică dreptul de proprietate existent în patrimoniul pârâtului și pe care reclamantul tinde a-l dobândi prin efectul posesiei timp de 30 de ani.
Având în vedere inexistenta în patrimoniul pârâților a dreptului de proprietate asupra cotei de 1/10 din etajul clădirii situate în C., ., fost nr. 10, instanța a apreciat că aceștia nu cumulează calitatea procesuală pasivă în cauza de față și în consecință a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Reclamanții au însă posibilitatea de a formula o nouă acțiune în justiție în contradictoriu cu adevăratul proprietar. A soluționa o acțiune în justiție fără a da posibilitatea celui care este subiectul pasiv al raportului juridic obligațional de a-și exercita drepturile și interesele legitime pe plan procesual echivalează cu încălcarea în defavoarea adevăratului proprietar a dreptului fundamental la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții F. D. și F. V., arătând că instanța de fond a ignorat faptul că în cauză figurează ca pârât S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, întrucât cota de 1/10 din imobilul care face obiectul litigiului, a trecut în proprietatea statului prin chiar contractul de donație la care instanța face referire în considerentele sale; că la dosar nu există nicio dovadă din care să rezulte că bunul imobil în cota respectivă ar fi trecut în baza unui act administrativ emis în condițiile legii din proprietatea privată a statului, care l-a dobândit încă din anul 1975 de la donatoarea Mbakulo I., în proprietatea privată a Mun.C., adresa emisă de C. L. C. neavând nici un suport legal.
La data de 18.07.2012 intimata D.G.F.P.D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În motivare se arată că, în considerentele hotărârii atacate, instanța de fond a reținut în mod corect că prin Ordinul Prefectului nr.239/27.07.1997 s-a atribuit reclamanților în proprietate suprafața de 234 mp teren situat în C., . iar în ceea ce privește situația juridică a cotei de 1/10 din imobilul în litigiu, din adresa nr._/05.03.2010 emisă de C. L. C. rezultă că acesta este proprietatea privată a Mun.C.; astfel, în mod corect instanța de fon d a reținut inexistența în patrimoniul pârâților a dreptului de proprietate asupra cotei de 1/10 din etajul clădirii situate în C., . fost 10 și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin decizia nr. 1743/10.10.2012, pronunțată de Tribunalul D. in dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de recurenții F. D. și Fantana V. împotriva sentinței civile nr. 3437/05.03.2012 pronunțată de Judecătoria C., s-a casat in parte sentința atacată cu privire la soluția de respingere a acțiunii fata de C. L. C. ca fiind introdusa împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva, s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe si s-a menținut soluția de respingere a acțiunii fata de pârâtul S. R..
In rejudecare, dosarul a fost înregistrat la data de 08.11.2012, sub nr._ .
Prin încheierea din data de 26.11.2012, instanța a dispus suspendarea dosarului in temeiul 242 pct. 2 C., fiind repus pe rol la data de 08.07.2013.
La data de 08.07.2013, reclamanții au formulat precizare in sensul ca înțeleg sa se judece in contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Primar.
In cauza au fost administrate proba testimoniala, fiind audiați martorii M. S. si P. A. si proba cu expertiza tehnica specialitatea evaluări bunuri mobile, raportul de expertiza fiind întocmit de către expert O. E. si depus la dosar la data de 10.02.2014.
Prin sentința civilă nr. 1999/17.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ , a fost admisă acțiunea formulata de către reclamanții F. D. si F. V., în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Primar, cu sediul in C., jud. D..
A fost constatat ca reclamanții au dobândit pe calea prescripției achizitive de lunga durata, dreptul de proprietate asupra cotei de 1/10 din imobilul apartament de la etajul clădirii situate in C., . (fost nr. 10).
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.998/06.02.1976, numiții F. A. și F. M. au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 9/10 di etajul clădirii situată în C., ., compusă din 4 camere de locuit, bucătărie, wc, sală, casa scării, pivniță iar culoarul de la parter în folosință comună cu mențiunea că terenul aferent în cotă indiviză de 9/10 din suprafața de 234 mp a trecut în proprietatea statului conform art.30 din L 58/1974.
Din același contract s-a mai reținut că din clădire cota de 1/10 este proprietate de stat.
Reclamanții sunt moștenitorii cumpărătorilor F. A. și F. M. așa cum rezultă di certificatele de moștenitor nr. 73/1999, nr. 1330/1970 ( filele 11, 12 din dosarul nr._ ).
Ulterior prin ordinul prefectului nr.239/1997 ( fila 10 din dosarul nr._ ) s-a atribuit în proprietate reclamanților, în indiviziune suprafața de 234 mp teren situat în C., ..
În ceea ce privește situația juridică a cotei de 1/10 din imobilul în litigiu, din adresa nr._/05.03.2010 emisă de C. L. C. (f. 24 din dosarul nr._ ) a rezultat că aceasta este proprietatea privată a municipiului C., în temeiul art. 6 din Legea 213/1998, fiind dobândită în baza contractului de donație autentificat sub nr. 849/05.02.1975 la Notariatul de Stat județean D. (f. 56 din dosarul nr._ ), de la donatoarea Mbakulo I..
Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății și în același timp o sancțiune pentru proprietarul imobilului care nu a manifestat un timp îndelungat diligență, lăsând posibilitatea altor persoane să intre în posesia bunului. Așadar, prin efectul uzucapiunii, cel care a exercitat o posesie utilă asupra terenului pe o perioada de timp prevăzută de lege dobândește dreptul de proprietate asupra imobilului, corelativ stingându-se dreptul fostului proprietar.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, așa cum este reglementat prin art.1890 Cod civ., e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.
În acest sens, art. 1846 alin.1 Cod civ. prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art. 1847 Cod civ., pentru a se putea prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
In raport de probele administrate instanța a reținut de asemenea că imobilul în litigiu se află în stare de indiviziune respectiv reclamanții având cota de 9/10, iar pârâtul cota de 1/10.
Ori în această ipoteză proprietarii coindivizari nu pot uzucapa unul față de altul deoarece posesia utilă care duce la dobândirea unui imobil pe calea prescripției achizitive în condițiile art.1846 C.civ presupune stăpânirea materială a unui imobil.
De aceea nu poate fi considerată drept o posesie utilă cea exercitată în temeiul unui drept indiviz asupra unui imobil. Cât timp bunul nu a fost împărțit nu se poate presupune o stăpânire materială asupra unei cote ideale din bun și deci stăpânirea pe baza unui drept indiviz a unei porțiuni din el nu poate constitui posesie utilă, în lipsa unui partaj.
Cu toate acestea viciul echivocității posesiei poate fi înlăturat prin acte din care să rezulte intenția fermă a unui dintre coindivizari de a se comporta ca proprietar exclusiv fiind în acest caz intervertită posesia comună în posesie exclusivă.
Din probele administrate în cauză a rezultat în mod evident faptul că, încă de la . imobilului de către autorii reclamanților și reclamanții F. D. și F. V., aceștia au înțeles să se comporte ca proprietari exclusivi, în acest mod fiind cunoscuți de vecini, achitând impozitul pe teren și clădire integral așa cum reiese din certificatul fiscal nr._/20.06.2006 și făcând în această perioadă și îmbunătățiri la imobil.
În acest mod reclamanții se pot prevala de o posesie continuă, neîntreruptă și netulburată (aspect confirmat de declarațiile martorilor audiați în cauză ), publică și sub nume de proprietar, fapt atestat de plata impozitului în nume propriu precum și din declarațiile martorilor.
Având în vedere considerentele arătate instanța a admis acțiunea și a constatat că reclamanții au dobândit prin efectul prescripției achizitive dreptul de proprietate asupra cotei de 1/10 din imobilul apartament de la etajul clădirii situate în C., . (fost nr. 10 ).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. C. prin Primar.
Prin încheierea de ședință de la 11 septembrie 2014 instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 1551C.pr.civ., constatând că recurentul-pârât nu a depus două exemplare de pe motivele de recurs.
Cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an și a fost repusă pe rol din oficiu pentru constatarea perimării.
Potrivit art. 248 C.pr.civ., " Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, mai mult de un an ".
În speță, se constată că termenul de perimare a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an, din culpa părții.
Culpa părții s-a apreciat prin prisma faptului că în tot acest timp, nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Pentru aceste considerente, se va admite excepția perimării și va constata perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția perimării.
Constată perimat recursul formulat de recurentul –pârât M. C. PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 1999/17.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimații –pârâții S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR BUCUREȘTI, C. L. C., și intimații-reclamanți F. D., F. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Noiembrie 2015.
Președinte, L. A. | Judecător, D. F. S. | Judecător, S. L. M. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.D.F.S.
Tehnored.F.M./2 ex.
Jud.fond.T.G.C.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 19/2015. Tribunalul DOLJ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
