Obligaţie de a face. Sentința nr. 2010/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2010/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 1919/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1919/2015
Ședința publică de la 16 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător A. E. G.
Grefier F. C. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant T. F. împotriva sentinței civile nr. 2010/16.02.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. M., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-reclamant T. F., personal și asistat de reprezentant convențional, avocat C. F., în baza împuternicirii avocațiale nr._/19.10.2015, emisă de Baroul D., intimatul-pârât B. M., personal și asistat de reprezentant convențional, avocat O. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților pentru propunerea de probe.
Avocat C. F., pentru apelantul-reclamant T. F., solicită încuviințarea probei cu expertiza tehnică în specializarea topografie și specializarea construcții civile pentru a face dovada capetelor de cerere a motivelor de apel. Solicită încuviințarea probei cu expertiza în specialitatea topografie, întrucât apreciază că intimatul-pârât ocupă abuziv o suprafață de teren și proba cu expertiza în specialitatea construcții pentru a face dovada că picăturile de la streașină cad pe terenul apelantului-reclamant, pe gardul său, precum și contravaloarea stâlpilor calculată de expert. Solicită audierea a 2 martori pentru a dovedi că este sau nu este de acord cu mutarea gardului conform liniei de hotar și pentru a dovedi acțiunea inițială.
Instanța pune în discuție cererea de probatorii formulată de apelantul-reclamant.
Avocat O. M., pentru intimatul-pârât B. M., solicită respingerea probelor, precizând că în cererea de apel nu sunt nominalizați martorii și era obligatoriu a fi nominalizați, la fond au fost audiat 2 martori de o parte și de alta, iar în calea de atac se pot nu reface probele, dacă instanța apreciază că se impune completarea instanța de control judiciar analizează dacă probatoriul administrat este pertinent sau nu pentru fondul speței să mențină acea hotărâre. În ceea ce privește proba cu înscrisuri, arată că sunt suficiente cele depuse la dosar, iar altele nu pot fi. Arată că expertizele nu sunt utile, s-au făcut expertize, s-au făcut critici la aceste raporturi de expertiză, s-a motivat de ce nu au fost împărtășite aceste obiecțiuni pentru că excedau fondului speței. Învederează că probele administrate la instanța de fond sunt suficiente, trebuie doar reanalizat materialul probator care a fost administrat.
Avocat C. F., pentru apelantul-reclamant T. F., precizează că acele expertize nu sunt concludente pentru speță, motiv pentru care solicită refacerea celor 2 expertize pentru a se arata clar cele solicitate de ei. Învederează că obiecțiunile la fond au fost respinse și consideră că este necesară și utilă refacerea acelor expertize.
Avocat O. M., pentru intimatul-pârât B. M., învederează că fiecare raport de expertiză are cel puțin 15 zile și cu fotografii la fața locului care nu pot fi combătute.
În deliberare, apreciind că administrarea probelor solicitate de către apelantul-reclamant nu este necesară și utilă soluționării cauzei, instanța respinge cererea de probatorii.
La interpelarea instanței părțile, prin apărători, învederează că nu au alte cereri de probatorii de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat C. F., pentru apelantul-reclamant T. F., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței civile atacate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, conform motivelor detaliate în scris. Cu cheltuieli de judecată din ambele cicluri de judecată, respectiv fond și apel.
Avocat O. M., pentru intimatul-pârât B. M., solicită respingerea apelului, conform motivelor detaliate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.04.2012, sub nr._, reclamantul Ț. F. a chemat în judecată pe pârâtul B. M., solicitând obligarea pârâtului să-i permită reclamantului îndreptarea și totodată refacerea gardului ce se află în spatele casei și care delimitează cele două proprietăți; obligarea pârâtului la plata contravalorii celor trei stâlpi de beton care susțin gardul și pe care acesta i-a rupt; obligarea pârâtului la a-și retrage zidul din spate al celor trei magazii, care se află amplasat pe terenul proprietatea reclamantului și a-și modifica modul de înclinare al acoperișului celor trei magazii deoarece picătura streașinii cade pe terenul proprietatea reclamantului precum și obligarea pârâtului la plata contravalorii polistirenului de pe casa proprietatea reclamantului și a manoperei necesare acestei operațiuni.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr.8686/16.09.2003 a Judecătoriei C., rămasă definitivă și irevocabilă, s-a pronunțat o hotărâre care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în C., ..189 (fost 14), compus din casă și teren în suprafață de 265,54 mp.
În baza acestei hotărâri, reclamantul a edificat un gard despărțitor între proprietatea sa și cea a pârâtului, însă acesta i-a distrus de mai multe ori gardul, iar în prezent gardul este învecinat și trei dintre stâlpii de beton ce îl susțin, sunt rupți.
Prin decizia civilă nr.1213/05.10.2006 a Tribunalului D., pârâtul a fost obligat să-și retragă zidul din spate al cotețului ce se află amplasat pe linia de hotar, însă acesta nu doar că nu a respectat această decizie dar a mai edificat și alte construcții în același mod, iar picătura streașinii acestor construcții cade pe terenul proprietatea reclamantului.
Reclamantul a încercat să rezolve litigiul pe cale amiabilă, având în vedere că părțile sunt vecini, dar nu a reușit.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să îi permită refacerea gardului, să îi plătească contravaloarea celor trei stâlpi de beton, să își retragă zidul din spate al celor trei magazii deoarece se află amplasat pe terenul proprietatea sa și să își modifice modul de înclinare al acoperișului celor trei magazii astfel încât picătura streașinii să nu mai cadă pe terenul proprietatea sa și nu în ultimul rând, să îi achite contravaloarea polistirenului ce se află aplicat pe imobilul său și a manoperei necesare acestei operațiuni, deoarece i-a distrus acest polistiren.
În drept, a invocat dispozițiile art. 615, 610, 1075 și 1077 C.CIV.
La data de 21.05.2012 pârâtul a formulat cerere reconvențională, prin care a arătat că este vecin cu reclamantul și proprietățile acestora se învecinează.
Reclamantul, în lipsa pârâtului de la domiciliu, a demolat un gard din sârmă, pe toată lungimea ce desparte cele două proprietăți, a montat un alt gard susținut pe stâlpi de beton și țeavă, acoperind din proprietatea pârâtului 15 – 20 cm pe lățime, pe toată lungimea proprietății sale, astfel încât și-a mărit terenul dintre imobilul său și hotarul despărțitor.
Pârâtul a solicitat obligarea reclamantului să-și demonteze acest gard și să-l monteze pe vechile semne de hotare, iar în caz că refuză, să fie autorizat pârâtul să-l monteze, pe cheltuiala reclamantului.
Ca o consecință, se impune montarea unui alt gard pe vechile semne de hotar pentru delimitarea gospodăriilor acestora.
Pârâtul a precizat că a sesizat organele de poliție cu privire la montarea noului gard făcută de reclamant, deoarece acesta nu a respectat semnele de hotar.
De asemenea, pârâtul a mai solicitat obligarea reclamantului să-și monteze burlane parapezi și jgheaburi la acoperiș, pe partea care se învecinează cu proprietatea pârâtului.
Pârâtul a mai arătat că reclamantul a montat plase pe gard, pentru ca apa provenită din ploi și zăpezi să cadă în gospodăria sa, producându-i stricăciuni de fiecare dată, stricăciuni care i se produs în permanență, datorită culpei reclamantului.
De asemenea, pârâtul a mai solicitat ca reclamantul să fie obligat să-i monteze burlanul din partea laterală a casei, sau să îl despăgubească cu contravaloarea lui cât și a acoperișului din tablă al garajului proprietatea pârâtului.
În ianuarie 2012 când a început să cadă zăpadă, toată zăpada acumulată pe acoperișul casei reclamantului a căzut și i-a distrus burlanul din partea laterală a casei cât și acoperișul din tablă al garajului.
Totodată, pârâtul a solicitat obligarea reclamantului să-și ridice burlanul pe care l-a montat între o anexă și bucătăria pe care le are în continuarea casei lui, burlanul fiind îndreptat cu deschidere în gospodăria pârâtului, astfel încât apele pluviale în permanență se scurg pe terenul proprietatea sa, producându-i pagube.
Pârâtul a mai solicitat ca reclamantul să fie obligat să-și monteze bulane la magazia pe care o are în continuarea anexei și bucătăriei, deoarece de pe această magazie, de asemenea apele se scurg în bucătăria pârâtului, producându-i pagube.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 71 lei.
La data de 21.05.2012 pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în legătură cu primul petit, respingerea acestui capăt de cerere, deoarece nu corespunde realității situația expusă de reclamant, realitatea fiind aceea că reclamantul a montat în anul 2012, un gard care desparte cele două proprietăți ale acestora, demolând vechiul gard care era din sârmă.
Pârâtul a precizat că nu era în domiciliu, nu a avut acordul acestuia și nu a respectat semnele de hotar când a montat acest gard și prin această montare i-a acaparat, nejustificat 15– 20 cm pe lățime pe toată lungimea proprietății sale.
În legătură cu al doilea capăt de cerere, pârâtul a arătat că cei trei stâlpi din beton au fost distruși de zăpada care a căzut în cantitate mare în ianuarie–februarie 2012 cât și în iernile anterioare, astfel că nu se face vinovat d distrugerea pretinsă de reclamant.
În legătură cu al treilea petit, pârâtul a arătat că cele trei magazii, în realitate prima este un coteț la care s-a făcut executarea în anul 2008, al doilea corp este în realitate un WC, ce este amplasat legal din 1980, iar reclamantul nu a ridicat pretenții cu privire la amplasamentul lui, fiind vechi de 32 de ani, iar a treia construcție, în realitate este o magazie care a fost amplasată din 1980, găsindu-se pe același loc din acel an, reclamantul nu a ridicat pretenții până în prezent.
Ultimul capăt al acțiunii principale vizează obligarea sa la plata contravalorii polistirenului și a manoperei pe o solicită reclamantul, pârâtul a arătat că nu are nici o culpă în distrugerea pe care o pretinde nejustificat reclamantul, astfel încât pârâtul solicită să fie respinsă și această solicitare.
Pârâtul a mai solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
La data de 17.09.2012 reclamantul a formulat o precizare la acțiune, prin care a arătat că înțelege să evalueze fiecare capăt de cerere după cum urmează: primul și al doilea capăt de cerere, respectiv îndreptarea și refacerea gardului precum și contravaloarea celor trei stâlpi de beton le evaluează la suma de 1000 lei, iar cel de-al patrulea capăt de cerere care privește contravaloarea polistirenului îl evaluează la suma de 500 lei.
Sumele solicitate constau în contravaloarea materialului, transportul acestora și manopera.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori, proba cu interogatoriu, proba cu expertiză specialitatea topografie și proba cu expertiză specialitatea construcții civile.
La termenul de judecată din data de 01.04.2013 instanța a administrat proba cu interogatoriul reclamantului și proba cu interogatoriul pârâtului.
În cadrul probei testimoniale au fost audiați martorii C. A., R. N., N. I..
În ședința publică din data de 13.05.2013, reclamantul a arătat că renunță la audierea martorului P. I..
Raportul de expertiză, specialitatea topografie a fost întocmit de către expert M. A. D. și depus la dosar la data de 18.11.2013.
Raportul de expertiză, specialitatea construcții civile a fost întocmit de către expert P. I. și depus la dosar la data de 29.04.2014, iar completarea la acest raport de expertiză la data de 27.08.2014.
Prin sentința civilă 2010/16.02.2015, pronunțată de Judecătoria
C., în dosarul nr._ , a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Ț. F., în contradictoriu cu pârâtul B. M.,
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 215,57 lei reprezentând despăgubiri civile.
Au fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul B. M., în contradictoriu cu reclamantul Ț. F..
A fost obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 166,41 lei reprezentând despăgubiri civile.
Au fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 695 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, coroborând înscrisurile depuse la dosar cu concluziile raportului de expertiză specialitatea topografie și raportului de expertiză specialitatea construcții civile se reține că prin sentința civilă nr.8686/16.09.2003, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr.3055/2003, reclamantului Ț. F. și numitei Ț. C. li s-a constatat dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C., ..14, actual nr.18, jud.D. compus din casă și teren în suprafață de 267,54 mp.
Prin încheierea de carte funciară nr._/14.05.2012, emisă de OCPI D. s-a dispus întabularea în cartea funciară nr._ UAT C. a dreptului de proprietate al reclamantului și al numitei Ț. C. asupra imobilului situat în C., ..18, fost nr.14, jud.D. compus din teren în suprafață de 267,54 mp din acte și 267 mp din măsurători și o casă cu 6 încăperi, construită din cărămidă.
La rândul său, pârâtul B. M. deține în baza unui înscris sub semnătură privată intitulat ,,chitanță,, încheiat la data de 24.04.1976 imobilul situat în C., ..20, fost nr.16, jud.D. care se învecinează pe latura de vest cu cel al reclamantului.
A menționat expertul, specialitatea topografie că deși în chitanță se menționează că terenul dobândit de pârât are o suprafață de 400 mp, nu sunt precizate dimensiunile acestuia, iar în memoriul tehnic întocmit în anul 1987, parte a proiectului întocmit pentru înscrierea imobilului la Fisc, terenul pârâtului este prevăzut cu o suprafață mai mică de 312,50 mp și cu următoarele dimensiuni: lungimea 25,20 m, iar lățimea de 12,40 m.
În urma măsurătorilor efectuate de către expertul specialitatea topografie a rezultat că terenul reclamantului este în suprafață de 261,55 mp, iar terenul pârâtului B. M. este în suprafață de 317,49 mp, precum și faptul că exceptând aliniamentul dintre punctele 11-12 de pe latura de sud a terenului reclamantului, ambele proprietăți sunt împrejmuite cu garduri și/sau pereți de construcții.
S-a menționat de asemenea că hotarul dintre terenurile părților este reprezentat de un gard situat pe aliniamentul punctelor 4-13-14-15-16-17-18-19-20-10, cu următoarele dimensiuni: 8,78 m, între punctele 4-13; 2,14 m între punctele 13-14; 2,17 m între punctele 14-15; 2,04 m între punctele 15-16; 2,08 m între punctele 16-17; 2,01 m între punctele 17-18; 2,35 m între punctele 18-19; 2,42 m între punctele 19-20 și 1,69 m între punctele 20-10.
Conform concluziilor raportului de expertiză, specialitatea construcții civile pe suprafața de teren deținută de către reclamant au fost identificate următoarelor construcții: casă cu trei camere, bucătărie, hol și cămară, construită din cărămidă și acoperită cu tablă; anexă baie construită din BCA și acoperită cu tablă, în continuarea casei, magazie cu pereți din placaj și acoperită cu tablă cutanată, latrină cu pereți din placaj și acoperităcu tablă cutanată, magazie cu pereți din scândură și învelitoare din tablă cutanată, șopron acoperit cu tablă cutanată, sopron acoperit cu tablă, garaj acoperit cu tablă, iar casa, anexa baie și magazia cu pereții din placaj sunt amplasate pe latura de est a curții reclamantului, spre proprietatea pârâtului.
Totodată, pe suprafața de teren deținută de către pârât au fost identificate următoarelor construcții: casă cu trei camere, baie, hol, sală și șopron, acoperită cu țiglă profilată, garaj cu învelitoare din tablă cutanată, șopron acoperit cu țiglă profilată, latrină cu pereții din cărămidă și BCA, acoperită cu plăci ondulate de azbociment, magazie de lemn acoperită cu plăci ondulate de azbociment, magazie cu pereți din tablă și acoperită cu tablă cutanată.
Reține instanța că printr-un prim petit, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la a-i pemite îndreptarea și totodată refacerea gardului ce se află în spatele casei și care delimitează cele două proprietăți, iar printr-un al doilea petit obligarea pârâtului la plata contravalorii celor trei stâlpi de beton ce susțin gardul și pe care acesta i-a rupt.
Potrivit art.560 cod civil s-a prevăzut că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta.
Cu privire la primul petit, instanța a reținut că, deși reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la a-i permite îndreptarea și totodată refacerea gardului ce desparte cele două proprietăți, reclamantul nu a probat în cauză refuzul pârâtului în sensul celor solicitate.
Prin urmare, cum nu există un refuz explicit al pârâtului a permite reclamantului să îndrepte și totodată să refacă gardul, reclamantul nu poate solicita suplinirea acordului acestuia de către instanță.
Față de considerentele menționate anterior, instanța a respins acest petit ca neîntemeiat.
În ceea ce privește cel de-al doilea petit privind obligarea pârâtului la plata contravalorii celor trei stâlpi de beton ce susțin gardul și pe care acesta i-a rupt, instanța reține următoarele:
Conform concluziilor raportului de expertiză specialitatea topografie, întocmit în cauză, că între punctele 13-14-15-16-17-18-19 ale hotarului despărțitor dintre terenurile părților este un gard din panouri de sârmă(fier beton) sudată, pe temelie și stâlpi de beton, înclinat spre terenul reclamantului, fiecare punct măsurat reprezentând baza stâlpului de beton, iar o parte din acești stâlpi sunt rupți(secționați de la partea superioară a temeliei de beton), fără însă a fi căzuți la pământ deoarece sunt ținuți de plasa de sârmă.
În completarea constatărilor făcute de către expertul specialitatea topografie, expertul specialitatea construcții civile a precizat că al treilea stâlp(S3) de la gardul din beton(poziția 15 planurile de situație întocmite de expert A. M. D.) prezenta fisuri și la partea de jos, betonul era căzut și armătura dezvelită, al patrulea stâlp(S4) de la gardul din beton(poziția 16 planurile de situație întocmite de expert M. A. D.) era rupt la bază, iar al cincilea stâlp(S5) de la gardul din beton(poziția 17 planurile de situație întocmite de expert M. A. D.) avea betonul căzut și armătura dezvelită asupra soclului din beton.
Cu privire la cauzele care au dus la degradarea celor trei stâlpi, expertul construcții civile a menționat că fisurile de la stâlpul S3 se pot datora atât calității betonului din care a fost confecționat stâlpul, a condițiilor de turnare și de compactare a betonului, precum și a faptului că pe timpul iernii apa din precipitații poate pătrunde în porii betonului și prin ciclu îngheț-dezgheț poate fisura betonul.
În cazul betonului căzut și a armăturii dezvelite de la stâlpii S3 și S5 și a ruperii stâlpului S4 cauza principală este o acțiune externă de împingere în plan vertical a stâlpilor respectivi dinspre curtea pârâtului spre curtea reclamantului, aceasta fiind și explicația faptului că desprinderea betonului și ruperea s-au produs numai pe partea dinspre gospodăria reclamantului.
Având în vedere cauza principală a degradării celor trei stâlpi de beton, stabilită de expertul construcții civile, respectiv o acțiune externă de împingere dinspre curtea pârâtului înspre curtea reclamantului, instanța constată că singura modalitate în care aceștia au fost degradați o reprezintă fapta ilicită a pârâtului.
Sub acest aspect, instanța a înlăturat depozițiile martorilor C. A. și R. N. în sensul că deteriorarea celor trei stâlpi de beton de la gardul despărțitor a fost produsă de zăpada, care, în perioada ianuarie-februarie 2012 a alunecat de pe acoperișul reclamantului, ca nefiind credibile având în vedere că acestea sunt contrazise de concluziile expertului specialitatea construcții civile.
Astfel, expertul a stabilit că în timpul iernii apa din precipitații poate produce doar fisuri ale betonului, iar nu căderea acestuia sau dezvelirea armăturii, acestea din urmă fiind produse de o acțiune externă de împingere.
În ceea ce privește valoarea de înlocuire a celor trei stâlpi de al împrejmuire aceasta a fost stabilită de expert la suma de 215,57 lei din care suma de 146,40 lei valoarea materialelor și 69,17 lei valoarea manoperei.
Conform dispozițiilor art.1357 din Noul Cod Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Aceste dispoziții legale reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie care angajează răspunderea autorului faptei ori de câte ori sunt îndeplinite condițiile acesteia și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
Fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta, efect care trebuie să se afle în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită în sensul că trebuie să fie rezultatul direct și nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite.
Vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale și constă în atitudinea de voință și conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul ei socialmente periculos.
În cauză, instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului, conform disp. art. 1357 N.c.p.civ., fapta ilicită a pârâtului constând în acțiunea de deterioare a celor trei stâlpi de beton, prejudiciul produs a fost stabilit de către expert în raportul de expertiză la suma de 215,57 lei, fiind astfel cert atât ca existență, cât și ca întindere și nefiind reparat până în prezent, prejudiciul a fost cauzat prin fapta pârâtului, faptă care are caracter ilicit, iar vinovăția, respectiv raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită si prejudiciu exista și este dovedit prin probele administrate în cauză.
Față de considerentele menționate anterior instanța a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 215,57 lei reprezentând despăgubiri civile.
În ceea ce privește al treilea petit formulat de către reclamant prin care acesta a solicitat obligarea pârâtului la a-și retrage zidul din spate al celor trei magazii care se află amplasate pe terenul său, instanța a constatat că acesta este neîntemeiat.
Astfel, din raportul de expertiză, specialitatea topografie rezultă că, în fapt cea de-a treia magazie indicată de pârât este un closet din cărămidă(C7), precum și faptul că nici acesta și nici cele două magazii, respectiv C 6 și C8 nu se află pe terenul proprietatea reclamantului.
De altfel, așa cum a rezultatdin răspunsul expertului la obiectivul nr.2 toate construcțiile identificate pe terenul proprietatea prâtului sunt amplasate la o anumită distanță de gardul despărțitor și în interiorul curții pârâtului.
Instanța a respins și capătul de cerere formulat de către reclamant privind obligarea pârâtului să-și modul de înclinare al acoperișului celor trei magazii întrucât picătura streașinii cade pe terenul proprietatea sa, având în vedere următoarele considerente.
Potrivit art.611 Cod civil proprietarul este obligat să își facă streașina casei sale astfel încât apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin.
Ori, așa cum rezultă din răspunsul expertului, specialitatea construcții civile la obiectivul nr.4 al raportului de expertiză, astfel cum acesta a fost completat, picătura streașinii șopronului, latrinei, magaziei de lemn acoperită cu plăci de azbociment și a magaziei cu pereți de tablă nu cade pe terenul proprietatea reclamantului.
Astfel, expertul a precizat că șopronul care este amplasat în spatele casei are învelitoarea cu panta spre hotarul proprietății reclamantului, iar picătura streșinii cade pe hotar la partea de nord și la 0,18 m de hotarul în partea de sud în curtea pârâtului; latrina care este amplasată în continuarea șopronului are învelitoarea spre hotarul proprietății reclamantului, iar picătura streșinii cade în curtea pârâtului, la o distanță de 0,30 m de gard; magazia de lemn acoperită cu plăci de azbociment ondulat este amplasată în continuarea latrinei și a șopronului, are învelitoarea din plăci ondulate de azbociment, iar picătura streșinii cade în curtea pârâtului la o distanță de 0,12 m de gard în zona latrinei și de 0,08 m în partea de sud; magazia cu pereți de tablă este amplasată în partea de sud a curții pârâtului, în spatele magaziei acoperite cu plăci de azbociment ondulat, are învelitoarea din panouri de tablă cutanată, apa provenită din precipitații este colectată prin intermediul unui jgheab amplasat pe peretele magaziei de lemn spre gardul dintre cele două proprietăți, iar apa din precipitații se scurge în curtea pârâtului.
În ce priveste prejudiciile mentionate de către reclamant în cererea de chemare în judecata constând în polisitirenul distrus de către pârât, care era aplicat pe partea din spate a imobilului reclamantului si a carui reparare s-a solicitat, prin achitarea contravalorii acestuia și a manoperei necesare, instanța a constatat că deși, expertul construcții civile a identificat la imobilul reclamantului degradări la tencuiala soclului casei pe o lungime de 9,60 m, o lățime de 0,05 m și o înălțime între 0,05 -0,40 m, prin probele administrate în cauză reclamantul nu a făcut dovada că acestea au fost provocate de către pârât.
Ori, culpa pârâtului nu poate fi reținută doar pe baza declarației martorului N. I. având în vedere că aceasta a declarat doar că în toamna anului 2012 a observat că polistirenul aplicat pe partea de jos a imobilului reclamantului prezenta urme de lovituri fiind distrus în mai multe locuri pe o lungime de aproximativ 1 m și jumătate, aceasta necunoscând alte aspecte privind persoana care le-a provocat, iar din concluziile raportului de expertiză specialitatea topografie coroborat cu declarațiile martorilor C. A. și R. N. rezultă că imobilele părților sunt separate pe latura pe care se învecinează printr-un gard de aproximativ 1,80 m neavând o cale de acces comună care să îi permită pârâtului accesul în curtea reclamantului.
Prin urmare, instanța a reținut că și acest petit este neîntemeiat urmând să fie respins ca atare.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța a constatat că pârâtul a învestit instanța cu cinci capete de cerere, având ca obiect: obligarea reclamantului să demonteze gardul edificat și să-l monteze pe vechile semne de hotare, iar în caz de refuz să fie autorizat pârâtul să-l monteze, pe cheltuiala reclamantului; obligarea reclamantului să-și monteze burlane parapezi și jgheaburi la acoperiș, pe partea care se învecinează cu proprietatea pârâtului; obligarea reclamantului să-i monteze burlanul din partea laterală a casei, sau să îl despăgubească cu contravaloarea lui cât și a acoperișului din tablă al garajului proprietatea pârâtului; obligarea reclamantului să-și ridice burlanul pe care l-a montat între o anexă și bucătăria pe care le are în continuarea casei lui, burlanul fiind îndreptat cu deschidere în gospodăria pârâtului, astfel încât apele pluviale în permanență se scurg pe terenul proprietatea sa, producându-i pagube; obligarea reclamantului să-și monteze bulane la magazia pe care o are în continuarea anexei și bucătăriei, deoarece de pe această magazie, de asemenea apele se scurg în bucătăria pârâtului, producându-i pagube.
Referitor la primul capăt de cerere, instanța a reținut din coroborarea concluziilor raportului de expertiză specialitatea topografie, răspunsurilor reclamantului la interogatoriu și depozițiile martorilor audiați următoarele aspecte:
Hotarul dintre terenurile părților este reprezentat de un gard situat pe aliniamentul punctelor 4-13-14-15-16-17-18-19-20-10, cu următoarele dimensiuni: 8,78 m, între punctele 4-13; 2,14 m între punctele 13-14; 2,17 m între punctele 14-15; 2,04 m între punctele 15-16; 2,08 m între punctele 16-17; 2,01 m între punctele 17-18; 2,35 m între punctele 18-19; 2,42 m între punctele 19-20 și 1,69 m între punctele 20-10.
Între punctele 4-13 este un gard de lemn pe temelie de beton supraînălțat cu plasă de sârmă, în linie dreaptă și în stare bună. Între punctele 13-14-15-16-17-18-19 este un gard din panouri de sârmă, iar între punctele 19-20-10 este un gard din două panouri de plasă de sârmă, fără puncte din beton. Punctele 20 și 10 sunt reprezentate de doi stâlpi de țeavă, măsurați tot la baza acestora.
Porțiunea de gard contestată de către pârât este situată între punctele 17-18-19-20-10 (anexa 1 la raportul de expertiză specialitatea topografie).
Instanța a reținut că anterior promovării cererii de chemare în judecată dedusă judecății, prin cererea înregistrată la data de 05.01.2004 sub nr.46/2004 pe rolul Judecătoriei C., reclamantul Ț. F. l-a chemat în judecată pe pârâtul B. M. solicitând obligarea acestuia să-i elibereze terenul pe care îl ocupă cu construcția unui coteț, să-și modifice acoperișul casei deoarece apa cade pe gardul reclamantului, susținând în motivare că în iunie 2001 a început reparația gardului dintre acesta și pârât efectuând aproximativ trei părți din lungimea totală, însă la un moment dat nu a putut continua deoarece pârâtul a depășit hotarul cu construcția unor cotețe.
La rândul său prin întâmpinarea formulată, pârâtul a susținut că reclamantul a construit în anul 2002 un alt gard pe o altă lungime modificând hotarul în sensul că a intrat în interiorul curții pârâtului aproximativ 20-25 cm.
Prin sentința civilă nr._/03.12.2004, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr.46/2004, instanța a respins cererea de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr.1213/05.10.2006, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr.5649/CIV/2005, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr.87/22.01.2007, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/54/2006, a fost admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr._/03.12.2004, schimbată în parte sentința menționată și obligat pârâtul să-și retragă zidul din spate al cotețului materializat pe schița anexă a raportului de expertiză întocmit de către expert C. V. cu 10 cm în punctul 26 și 7 cm în punctul 28, decizie care ulterior a și fost pusă în executare.
La pronunțarea soluției, instanța de apel a avut în vedere și concluziile raportului de expertiză, întocmit de către expert C. V. în faza procesuală a apelului.
În cauză, prin răspunsul la întrebarea nr.1 la interogatoriul luat de către pârât, reclamantul a recunoscut că a demontat gardul dintre terenurile părților, montând un alt gard, menționând totodată că a făcut acest lucru pentru a-i permite pârâtului să-și construiasacă o cameră și că a montat un alt gard dar în interiorul proprietății sale.
Coroborând răspunsul la interogatoriu al reclamantului cu susținerile părților din dosarul nr. 46/2004, se reține că fapta reclamată de către pârât constând în mutarea gardului de către reclamant a avut loc anterior promovării cererii care a făcut obiectul dosarului nr.46/2004 și ulterior în apel a dosarului nr. 5649/CIV/2005, acesta din urmă soluționat prin decizia civilă nr.1213/05.10.2006, pronunțată de Tribunalul D., instanța administrând probe sub aspectul hotarului dintre terenurile părților.
În urma acestei decizii pârâtul a trebuit să-și retragă peretele de vest al C8(fost coteț)-individualizat în raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit în prezenta cauză cu 10 cm în partea de nord și 7cm în partea de sud.
Din măsurătorile efectuate de către expertul, specialitatea topografie în prezenta cauză rezultă că peretele de vest al C8(fost coteț) nu depășește linia de hotar, distanțele actuale dintre perete și gardul actual fiind chiar mai mari, de 0,35 m în partea de nord și și 0,31 m în partea de sud, iar în limitele toleranțelor admise(+/-0,10 m) gardul actual din această zonă respectă linia de hotar din expertiza C. V..
Prin urmare, reținându-se că gardul actual respectă linia de hotar din expertiza întocmită de către expert C. V. care a stat la baza pronunțării de către Tribunalul D. a deciziei civile nr.1213/05.10.2006, și în care pârâtul a supus analizei instanței aceeași solicitare privind mutarea gardului de către reclamant întrucât acesta l-a amplasat în interiorul curții pârâtului aproximativ 20-25 cm, instanța va respinge ca neîntemeiat petitul privind obligarea reclamantului să demonteze gardul edificat și să-l monteze pe vechile semne de hotare, iar în caz de refuz să fie autorizat pârâtul să-l monteze, pe cheltuiala reclamantului, ca neîntemeiat.
Referitor la obligarea reclamantului să-și monteze burlane parapezi și jgheaburi la acoperiș, pe partea care se învecinează cu proprietatea pârâtului, instanța reține coroborând concluziile raportului de expertiză, spcialitatea construcții civile cu răspunsul reclamantului la întrebarea nr.3 și cu depozițiile martorilor C. A. și R. N. și N. I., că din toate construcțiile edificate de reclamantul Ț. F., casa cu trei camere este prevăzută cu parazăpezi, jgeaburi și burlane de colectare a apelor pluviale pe partea dinspre hotarul cu imobilul pârâtului, jgeaburile și burlanele fiind montate în luna mai 2012, iar parazăpezii fiind montați pe acoperiș în octombrie 2012, anexa baie nu era prevăzută cu jgheaburi și burlane, panta învelitorii fiind orientată spre partea din spate a imobilului reclamantului, iar magazia cu pereți din placaj și acoperită cu tablă cutanată nu era prevăzută cu jgheaburi și burlane, panta învelitorii fiind spre hotarul dintre cele două imobile.
Prin răspunsul la obiectivul nr.11, expertul specialitatea constucții civile a precizat că anexa bucătărie și magazia din curtea reclamantului sunt amplasate în aceeași zonă cu șopronul, latrina și magaziile din curtea pârâtului, că aceste construcții nu sunt prevăzute cu jgheaburi și burlane și sunt amplasate aproape de limita de proprietate. Cu toate acestea, având în vedere că nu s-au constatat degradări la construcțiile menționate, expertul a reținut că lipsa jgheaburilor și burlanelor de la magaziile din curtea reclamantului nu au produs pagube în gospodăria pârâtului.
Prin urmare, instanța a constatat că în timpul judecării procesului, reclamantul și-a montat la casa cu trei camere parazăpezi, jgeaburi și burlane de colectare a apelor pluviale pe partea dinspre hotarul cu imobilul pârâtului, astfel încât solicitarea pârâtului în sensul obligării reclamantului la montarea acestora în ceea ce privește casa de locuit, a rămas fără obiect, iar porivit concluziilor raportului de expertiză, specialitatea construcții civile lipsa jgheaburilor și burlanelor de la restul anexelor aflate aproape de limita de proprietate nu sunt de natură să provoace daune în gospodăria pârâtului.
Față de considerentele menționate anterior, instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În ce priveste prejudiciile mentionate de către pârât în cererea reconvențională constând în contravaloarea burlanului din partea laterală a casei și a acoperișului de tablă al garajului, instanța a reținut că expertul specialitatea construcții civile a constatat la data efectuării expertizei că jgheabul de la casa pârâtului era desprins și îndoit pe o lungime de 1,42 m, iar două foi de tablă zincată cutată de la învelitoarea garajului pârâtului erau îndoite la 0,30 m de marginea învelitorii dinspre hotarul dintre cele două proprietăți.
Cu privire la cauzele care au condus la aceste distrugeri, expertul construcții civile a menționat că desprinderea și îndoirea jgheabului de la casa pârâtului și îndoirea foilor de tablă cutanată de la învelitoarea garajului pârâtului poate fi cauzată de căderea zăpezii de pe casa reclamantului.
Ori, având în vedere cauza principală a degradării jgheabului de la casa pârâtului și îndoirii foilor de tablă cutanată de la învelitoarea garajului pârâtului, recunoașterea reclamantului că până în luna noiembrie 2012 nu a avut montate la casă parazăpezi pe partea dinspre hotarul cu imobilul pârâtului, instanța constată că singura modalitate în care acestea s-au produs o reprezintă fapta ilicită a reclamantului constând în omisiunea montării parazăpezilor.
În ceea ce privește valoarea totală a lucrărilor de remediere a degradărilor, aceasta a fost stabilită de expert la suma totală de 166,41 lei, din care suma de 26,22 lei reprezentând valoarea de reparare a jgheabului, nefiind astfel necesară înlocuirea acestuia și suma de 140,19 lei reprezentând valoarea de înlocuire a tablei zincate cutanate.
În cauză, instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a reclamantului, conform disp. art. 1357 N.c.p.civ., fapta ilicită a acestuia constând în omisiunea de a-și monta parazăpezi, prejudiciul produs a fost stabilit de către expert în raportul de expertiză la suma de 166,41 lei, fiind astfel cert atât ca existență, cât și ca întindere și nefiind reparat până în prezent, prejudiciul a fost cauzat prin fapta reclamantului, faptă care are caracter ilicit, iar vinovăția, respectiv raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită si prejudiciu exista și este dovedit prin probele administrate în cauză.
Față de considerentele menționate anterior, instanța va obliga reclamantul la plata către pârât a sumei de 166,41 lei reprezentând despăgubiri civile.
Cu privire la capătul de cerere formulat de către pârât privind obligarea reclamantului să-și ridice burlanul pe care l-a montat între o anexă și bucătăria pe care le are în continuarea casei lui, instanța a reținut că în motivarea acestuia pârâtul a invocat faptul că burlanul fiind îndreptat cu deschidere în gospodăria pârâtului, apele pluviale se scurg în permanență pe terenul proprietatea sa, producându-i pagube.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, specialitatea construcții civile, rezultă că pe partea de est a casei proprietatea reclamantului erau montate două burlane, unul dintre acestea fiind montat în zona bucătăriei, în apropiere de anexa baie și cu scurgerea orientată spre hotarul dintre cele două proprietăți.
A precizat în continuare expertul că terenul din partea de est a locuinței reclamantului este mai jos decât terenul din curtea pârâtului, iar la partea de jos a gardului din profile metalice există un soclu din beton care nu permite trecerea apelor provenite din precipitațiile care se scurg prin burlan să treacă în curtea pârâtului, direcția de scurgere a apelor provenite din precipitații fiind din spatele curții spre stradă, pe lângă soclul gardului.
Instanță a constatat raportat la concluziile raportului de expertiză specialitatea construcții civile că pârâtul nu a dovedit în cauză un prejudiciu, având ca și cauză modul de amplasare a burlanului montat pe partea de est a casei proprietatea reclamantului, expertul construcții civile precizând, că apele pluviale care se scurg prin burlan nu pot să treacă în curtea pârâtului.
Față de considerentele menționate anterior, instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Prin cererea reconvențională formulată, pârâtul a mai solicitat și obligarea reclamantului să-și monteze burlane la magazia pe care o are în continuarea anexei și bucătăriei, invocând faptul că de pe această magazie, de asemenea apele se scurg în bucătăria pârâtului, producându-i pagube.
Din concluziile raportului de expertiză, specialitatea construcții civile, respectiv răspunsul expertului la obiectivele 10 și 11 reiese că la data efectuării acestuia, pe magazia amplasată în continuarea anexei și bucătăriei nu era montat nici un jgheab și burlan.
A precizat în continuare expertul că neconstatându-se degradări la construcțiile menționate, lipsa burlanului și jgheaburilor de la magaziile reclamantului nu au produs pagube în gospodăria pârâtului.
În același timp, s-a recomandat montarea acestor jgheaburi și burlane pentru a nu mai exista conflicte între părți.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză astfel cum acestea au fost redate anterior, instanța reține că nici în privința acestui capăt de cerere pârâtul nu a dovedit în cauză un prejudiciu cert, având ca și cauză lipsa burlanelor la magazia pe care reclamantul o are în continuarea anexei și bucătăriei, iar starea conflictuală dintre părți nu justifică prin ea însăși obligarea reclamantului la o prestație în sensul celor solicitate de pârât.
Prin urmare, în lipsa unui prejudiciu nu poate fi reținută nici o obligație de reparare a acestuia.
Față de considerentele menționate anterior, instanța a respins și acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a reținut că atât cererea reclamantului cât și cererea reconvențională formulată de pârât au fost admise în parte, că ambele părți au solicitat cheltuieli de judecată, că reclamantul a efectuat cheltuieli de judecată constând în: 23 lei taxă de timbru(proporțional cu cuantumul pretențiilor la care pârâtul va fi obligat de către instanță), onorarii expert în cuantum total de 800 lei și onorariu apărător în cuantum de 800 lei, iar pârâtul a efectuat cheltuieli de judecată constând în: 18 lei taxă de timbru(proporțional cu cuantumul pretențiilor la care reclamantul va fi obligat de către instanță), onorarii expert în cuantum total de 800 lei și onorariu apărător în cuantum de 1500 lei.
În acest sens, în temeiul art. 276 C.pr.civ. cheltuielile de judecată au fost compensate în parte, respectiv în totalitate în ceea ce privește onorariile de expert achitate de către părți și în parte în ceea ce privește taxa de timbru și onorariile de avocat.
Prin urmare, reținând că pârâtul ar trebui să plătească reclamantului suma de 5 lei reprezentând taxă de timbru, iar reclamantul pârâtului suma de 700 lei reprezentând onorariu avocat, în raport de dispozițiile art.274, alin.1 raportat la art.276 C.pr.civ., instanța a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 695 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Ț. F., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamantul arată că în mod eronat consideră că, culpa pârâtului nu poate fi reținută doar pe baza declarației martorului.
Nu știe ce normative au folosit experții pentru a evalua cei trei stâlpi de beton la valoarea de 215,57 lei,
În ceea ce privește al treilea capăt de cerere prin care a solicitat ca pârâtul să-și retragă zidul din spate a celor trei magazii, instanța în mod netemeinic și nelegal i-a respins și acest capăt de cerere pe motiv că acestea nu se află pe terenul reclamantului.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul M. A. precizează foarte clar că picăturile care se scurg de pe aceste magazii cad pe gardul reclamantului, gard care se află în interiorul curții, marginea exterioară fiind linia de hotar,
Reclamantul arată că picăturile îi deteriorează imobilele pe care le are în spatele curții.
Chiar expertul în raportul de expertiză precizează că a constatat deteriorării al magaziilor reclamantului înspre pârât dar că acesta nu știe dacă sunt făcute sau nu de pârât.
Intimatul pârât B. marin a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și netemeinică a sentinței apelate.
În mod corect prima instanța a respins petitul la acțiunea principală, deoarece a făcut dovada în speță că acest gard a fost mintat în anul 2002, iar apelantul a demolat vechiul gard, care era din sârmă, fără acordul intimatului, acoperându-i din proprietatea sa 15,20 m lățime, pe toată lungimea proprietății pârâtului.
Nu s-a făcut dovada că se impunea refacerea gardului ce desparte proprietățile celor doi, care se judecă, deoarece apelantul a refăcut cum a dorit, așa cum a menționat.
Intimatul-pârât arată că cei trei stâlpi de beton au fost distruși de zăpadă care a căzut în cantitate mare, astfel încât intimatul nu este vinovat de aceste distrugere.
Fiind evaluate de expert la valoarea de 215,57 lei, expertul motivându-și această valoare, instanța a reținut-o așa cum a arătat, la obiectivul 3.
Nu se impune o valoare mai mare pentru cei stâlpi, a căror degradare nu este, în realitate, imputabilă pârâtului.
Al treilea motiv vizează solicitarea apelantului, prin acțiunea principală, ca intimatul să fie oblgiat să-și retragă zidul din spatele celor trei magazii.
Intimatul arată că apelantul nu a ridicat pretenții până în prezent și nu s-a făcut dovada că există zid în spatele celor trei construcții, denumite impropriu de apelant "magazii".
Expertul M. A.-D., la obiectul 4, arată că cele trei construcții s-ar afla pe terenul apelantului, deci și acest motiv de critică este nelegal.
Analizand apelul prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente, Tribunalul apreciaza ca este nefondat.
Reclamantul Ț. F. l-a chemat în judecată pe pârâtul B. M., solicitând obligarea acestuia să-i permită îndreptarea și totodată refacerea gardului ce se află în spatele casei și care delimitează cele două proprietăți; obligarea pârâtului la plata contravalorii celor trei stâlpi de beton care susțin gardul și pe care acesta i-a rupt; obligarea pârâtului la a-și retrage zidul din spate al celor trei magazii, care se află amplasat pe terenul proprietatea reclamantului și a-și modifica modul de înclinare al acoperișului celor trei magazii deoarece picătura streașinii cade pe terenul proprietatea reclamantului precum și obligarea pârâtului la plata contravalorii polistirenului de pe casa proprietatea reclamantului și a manoperei necesare acestei operațiuni.
Prin sentinta civila apelata, instanta a obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 215,57 lei reprezentand despagubiri civile si a respins celelate capete de cerere.
Referitor la solutia de respingere a cererii de a fi obligat paratul sa ii permita indreptarea si refacerea gardului din spatele casei sale, gard care desparte cele doua proprietati, apelantul sustine ca a facut dovada cu martori ca paratul se opune la a fi refacut gardul, astfel ca solutia instantei este gresita.
. retinut ca reclamantul nu a facut dovada refuzului paratului de a-i permite indreptarea si refacerea gardului, apreciind astfel ca nu se poate solicita suplinirea acordului acestuia de catre instanta, insa solutia este sustinuta de probele administrate in cauza.
Desi apelantul face trimitere la declaratiile martorilor si la raspunsul la interogatoriu al paratului (probe administrate in sedinta publica din data de 01.04.2013), din cuprinsul acestora nu se desprinde ideea ca paratul se opune la indreptarea gardului de catre reclamant.
Dimpotriva, la interogatoriu, reclamantul a recunoscut ca a demolat vechiul gard si a montat un altul fara consimtamantul paratului.
Expertiza efectuata in cauza de catre expertul P. I. (obiectivul 12 fila nr. 203), a aratat ca in cazul betonului cazut si a armaturii dezvelite de la stalpii S3 si S5 si a ruperii stalpului S4, cauza principala este o actiune externa de impingere in plan vertical a stalpilor respectivi, dinspre curtea paratului, spre curtea reclamantului, desprinderea betonului si ruperea producandu-se numai pe partea dinspre gospodaria reclamantului.
In aceste conditii, indreptarea si repararea gardului nu presupune vreun acord al paratului, interventia putand fi facuta din interiorul curtii reclamantului, cu atat mai mult, cu cat gardul a fost edificat chiar de catre el.
Nici critica referitoare la suma acordata cu titlu de despagubire pentru degradarea celor trei stalpi de beton nu este fondata, in raspunsul la obiectivul 3 stabilit pentru expertiza, expertul P. I. aratand ca a tinut seama de normativele in vigoare pentru acest tip de lucrari, respectiv de RpCS12G1 care contine demontarea stalpului degradat, saparea fundatiei cu dimensiunile de 0,40x0,40x0,80, montarea stalpului prefabricat, prepararea si turnarea betonului in fundatie si fixarea panourilor de gard de stalpi.
Avand in vedere ca punctul de vedere al expertului a fost bine fundamentat, nemultumirea apelantului in raport de suma stabilita cu titlu de despagubire, nu poate constitui un argument suficient pentru inlaturarea probei tehnice administrate la judecata in prima instanta.
In sfarsit, se critica si solutia de respingere a cererii avand ca obiect obligarea paratului la retragerea zidului din spate al celor trei magazii.
Concluzia instantei ca cele trei constructii amintite nu se afla pe terenul reclamantului, este sustinuta de punctul de vedere la care expertul in specialitatea topografie M. A. D. a ajuns dupa ce a efectuat masuratorile la fata locului, la obiectivul 4 al expertizei raspunzand ca cele trei constructii ale paratului (C6, C7, C8), nu se afla pe terenul reclamantului.
Expertul a avut ca referinta sentinta civila nr. 1213/05.10.2006 pronuntata de Tribunalul D. in dosarul nr. 5649/civ/2005, irevocabila, prin care s-a stabilit linia de hotar intre cele doua fonduri invecinate, iar in limitele tolerantelor admise, a aratat ca actualul gard din zona celor trei constructii, respecta linia de hotar din expertiza Cirpici V..
Apelantul face trimitere la faptul ca in raportul sau, expertul M. A. D. precizeaza ca picaturile care se scurg de pe magaziile paratului cad pe gardul sau, amplasat in interiorul proprietatii, marginea exterioara constituind chiar linia de hotar.
Este vorba despre raspunsul expertului M. A. D. dat la obiectivul 3 fixat de catre instanta (sa se mentioneze la ce distanta fata de linia de hotar cade picatura stresinii pentru toate constructiile amplasate pe sau in apropierea liniei de hotar), concluzia acestuia fiind fara echivoc, in sensul ca picatura streasinii cladirilor paratului nu depaseste linia de hotar reprezentata de baza actualului gard.
In consecinta, constructiile in discutie sunt amplasate pe terenul paratului.
Tribunalul apreciaza ca prima instanta de fond a dat o corecta dezlegare cauzei cu care a fost investita, aplicand in mod corespunzator dispozitiile legale cu incidenta, la starea de fapt stabilita judicios, prin probe.
In asemenea circumstante, in baza art. 480 C.pr.civ, apelul urmeaza sa fie respins ca nefundat si in consecinta, respinsa si cererea apelantului la acordarea cheltuielilor de judecata.
In temeiul art. 453 C.pr.civ, intimatul este insa indreptatit la cheltuieli de judecata, constand in onorariul de avocat dovedit cu chitanta nr. 1143/21.09.2015 depusa la fila nr. 16 la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant T. F., cu domiciliul în C., ., nr.18, județ D., împotriva sentinței civile nr. 2010/16.02.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. M., cu domiciliul în C., ., nr. 20, județ D..
Obligă apelantul la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea apelantului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.11.2015.
Președinte, L. C. C. | Judecător, A. E. G. | |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.L.C.C.
Tehnored.F.M./4 ex.10.12.2015
Jud.fond.L.T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 596/2015. Tribunalul DOLJ | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 19/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
