Anulare act. Decizia nr. 1468/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1468/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 1468/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1468/2015
Ședința publică de la 25 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător L. A.
Grefier E. D. C.
Pe rol soluționarea contestației în anulaer formulată de contestatorul F. N. împotriva deciziei civile nr. 747/27.04.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata E. E., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul, personal și asistat de avocat D. V., cu împuternicire avocațială aflată la fila 6 și intimata E. E., personal și asistată de avocat A. P., care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
- s-a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 747/27.04.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul cu nr._
- au fost comunicate motivele contestației în anulare
- s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru
- a fost înaintat dosarul de fond cu nr._
- s-a depus întâmpinare
- nu a fost comunicată întâmpinarea.
Instanța comunică contestatorului F. N., prin avocat D. V., întâmpinarea formulată de intimata-E. E..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe contestație.
Contestatorul F. N., prin avocat D. V., având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare, învederând că motivul întemeiat pe dispozițiile art.503 aliniatul 2 pct. 2 C. vizează eroarea materială ce constă în faptul că instanța de apel nu a observat că nu există nici un motiv de apel prin care apelanta să fi invocat argumentele determinante în baza cărora s-a admis apelul.
Învederează că motivul întemeiat pe dispozițiile art. 503 aliniatul 2 pct. 3 Cod procedură civilă, este admisibil având în vedere că și dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a drepturilor omului, care protejează dreptul la un proces echitabil, astfel că instanța de apel trebuia să analizeze și să se pronunțe și pe apărările formulate de acesta, arătând în concret considerentele pentru care nu ar fi întemeiate. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata E. E., prin avocat A. P., având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare, aceasta fiind inadmisibilă în raport de cele două motive invocate, contestatorul încercând să reia fondul cauzei. În teză subsidiară solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației în anulare, decizia pronunțată în apel este legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, reține următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 09.07.2015, sub nr._, contestatorul F. N. a solicitat în contradictoriu cu intimata E. E. anularea deciziei civile nr. 747/2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_ .
Contestatorul a invocat drept prim motiv al contestației în anulare eroarea materială care constă în faptul că instanța de apel nu a observat că nu există nici un motiv de apel prin care apelanta să fi invocat argumentele determinante în baza cărora s-a admis apelul.
Contestatorul a invocat, de asemenea, omisiunea instanței de a-i analiza și de a se pronunța și asupra apărărilor sale și nu implicit, ci expres și arătând în concret considerentele pentru care nu ar fi întemeiate.
În drept au fost invocate disp. art. 503 alin. 2 pct 2 și pct. 3 Cpciv.
În conf cu disp. art. 508 alin. 2 Cpciv, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare atât pe cale de excepție ca fiind inadmisibilă, cât și pe fond ca fiind neîntemeiată.
Părțile nu au solicitat administrarea de noi mijloace de probă în această etapă procesuală.
Instanța a dispus atașarea dosarului_ soluționat prin decizia civilă a cărei anulare se solicită.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 747/2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_ a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă E. E., domiciliată în orașul Filiași, localitatea Fratoștița, județul D., împotriva sentinței civile nr. 453/20.06.2014, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât F. N., domiciliat în orașul Filiași, localitatea Fratoștița, județul D..
A fost schimbată sentința apelată în sensul că a fost admisă în tot cererea de chemare în judecată în sensul constatării nulității absolute parțiale a contractului de donație autentificat sub nr. 450/12.02.2003 sub aspectul individualizării suprafeței de 3800 mp, ca fiind situat în orașul Filiași, loc. Fratoștița, jud. D., în Tarlaua 34, . de T34, .> A fost respinsă cererea reconvențională.
A fost înlăturată obligația reclamantei la plata către pârât a sumei de 193,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la data de 14.10.2013 sub numărul 1542/230/12.07.2013, reclamanta E. E. l-a chemat în judecată pe pârâtul F. N. pentru ca prin hotărârea ce va pronunța, în temeiul dispozițiilor art. 954 din Codul civil, coroborate cu prevederile art. 194 și următoarele din codul de procedură civilă republicat, să dispună revocarea contractului de donație autentificat sub nr. 450 din data de 13 februarie 2003 de B.N.P. F. G. C. ca urmare a erorii obstacol asupra substanței obiectului convenției, reglementată de art. 954 din Codul civil, text de lege în vigoare la data perfectării acestui act notarial, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest litigiu.
Pârâtul F. N. a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanta E. E. și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale reconvențională, pârâtul F. N. a solicitat anularea parțială a contractului de donație autentificat sub nr. 450 din data de 13 februarie 2003 de Biroul Notarului Public F. G. C. în ceea ce privește întinderea suprafeței din tarlaua 34, . suprafeței de 1900 m.p. și nu de 3800 m.p. cum greșit s-a menționat, fiind anexate în susținerea întâmpinării și a cererii reconvenționale, următoarele înscrisuri: certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local nr. 196 din data de 07.05.2013 eliberat de Primăria orașului Filiași, județul D. – C. taxe și impozite la cererea pârâtului – reclamant F. N. și anexa 1 la acest certificat; notele de ședință olografe ale pârâtului – reclamant F. N. în care sunt reiterate, în esență, motivele din întâmpinare și cererea reconvențională și bilet de ieșire/scrisoare medicală F.O. nr. 6396 din data de 14.10.2013 eliberat de Spitalul Filișanilor pe numele pârâtului – reclamant F. N..
Prin sentința civilă nr.453/20.06.2014, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta – pârâtă E. E., în contradictoriu cu pârâtul – reclamant F. N..
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant F. N., în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă E. E..
S-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de donație autentificat sub nr. 450 din data de 13 februarie 2003 de B.N.P. F. G. C. numai în ceea ce privește întinderea suprafeței de 3800 m.p., teren arabil extravilan situat pe raza orașului Filiași, localitatea Fratoștița, județul D., în Tarlaua 34, . înscrierea în contractul de donație sus menționat a suprafeței de 1900 m.p., teren arabil extravilan situat pe raza orașului Filiași, localitatea Fratoștița, județul D., în Tarlaua 34, . de 3800 m.p.
A fost obligată reclamanta – pârâtă la plata către pârâtul – reclamant a sumei de 193,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel E. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate .
Argumentele rezida in modul defectuos si profund eronat in care s-a judecat prezenta cauza, fara lămurirea exacta a stării de fapt reținuta in legătura cu cele doua acte de donație, argumentația instanței rezumându-se doar la analizarea unuia dintre ele printr-o prezumtiva voința a donatorului decedat. Astfel, desi s-a pornit cercetarea judecătoreasca de la sentința nr. 519/08.07.2013 pronunțata de acesta instanța, rămasa definitiva si irevocabila in dosarul nr._, atașat prezentului, totuși instanța de fond nu a avut in vedere argumentele noastre concentrate pe cele doua acte de donație analizate comparativ, făcând propria analiza abstracta si teoretica a principiilor de drept consacrate de legea romana in materia nulității actelor juridice civile, precum si de. principiul voinței interne a unui donator decedat, nefăcând referiri concrete la ansamblul elementelor probatorii administrate in cauza. Astfel:
Instanța de fond nu a observat ca părțile au fost in posesia terenurilor din cuprinsul actelor de donație inca din anul 1990 si fiecare s-a folosit de aceste terenuri (cultivat, muncit, recoltat, primit subvenție etc.) pana in anul 2012. Ori, din probatoriu rezulta ca Fratostiteanu N. a cumpărat terenul surorii tatălui lui (mătușii) la stăruințele lui Fratostiteanu A. (tatăl), care a considerat ca amândoi copii sa aibă teren in același loc, adică si subsemnata E. E.. Cele doua terenuri in litigiu sunt alăturate, asa cum rezulta din procesele verbale de punere in posesie, având același vecin comun, adică G. I.. Totodată, se poate observa ca instanța de fond nu a aplicat un raționament logico-juridic simplu in ceea ce privește dimensiunile terenului din contractul de donație, întrucât acesta are o lungime de 10 m si este aproape imposibil de lucrat o porțiune de 5 m lungime in varianta adoptata de judecătorie. . profita aceasta situație, întrucât acesta deține deja 3800 mp pe o lungime de 10 m la care se adaugă cei 1900 mp pe o lungime de 5 mp, majorându-și practic suprafața pe o lungime de 15 m, mai mult fata de cat i-a fost donat. Se putea dispune o expertiza tehnica pentru elucidarea spetei, insa judecătoria nu a luat in calcul acest aspect pretabil spetei.
Instanța de fond nu a avut in vedere ca împărțirea terenurilor in doua loturi egale de cate 3800 mp intre cei doi frați a fost folosita pentru a beneficia de subvenția la APIA D.. Astfel, fiecare dintre noi părțile am beneficiat de subvenție pentru agricultura declarând aceste suprafețe cu care i-a gratificat tatăl părților.
Instanța de fond nu are in vedere ca donatorul nu a îndreptat eroarea din actul de donație in litigiu inca din timpul vieții, deoarece nu a știut de greșeala strecurata in actul de donație al fiului, locuind la reclamantă pana la sfârșitul vieții. Mai mult decât atât, paratul nu a solicitat îndreptarea erorii cat timp a trăit tatăl donator, întrucât a urmărit sa-si majoreze lotul mai mult decât ii fusese donat. Dealtfel, niciodată tatăl si fiul nu au muncit împreuna suprafața de 3800 mp din T34 P51, deoarece erau in relații de dușmănie, așa cum rezulta din adresa din data de 15.06.2004 (acuzații de abandon).
Judecătoria greșește atunci cand interpretează actul juridic civil constituit din contractul de donație 450/2003, întrucât se bazează doar pe susținerile paratului ca, citez:a pastrat-o pentru sine, pentru a se întreține din recolta acesteia, in condițiile in care dispunătorul Fratostiteanu A. este decedat.Mai mult, deși retine ca voința autorului a fost sa-i gratifice pe cei doi descendenți cu suprafețe egale, retine ca este vorba doar de suprafața de 3800 mp pe care o împarte la doi, fără sa observe ca este vorba de doua suprafețe a cate 3800 mp pentru fiecare dintre copii. In plus, înlătura susținerile noastre cu motivația ca ele contravin dispozițiilor art. 984 C.civ. -convenția nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se pare ca partite si-au propus a contracta - aspect netemeinic prin prisma specificului spetei (compara un lucru concret cu unul abstract in lipsa unei părți contractante, folosind o prezumție simpla, neargumentata juridic si necoroborata cu alte probe directe). Daca falsa reprezentare a realității ar cădea pe întinderea suprafeței de teren, atunci nu se mai justifica primul contract de donație nr. 448/2003, act legal si necontestat de părti, iar analiza instanței trebuia sa fie comparativa! Din parcurgerea argumentației pe text, rezulta si o contradicție, in sensul ca se vorbește despre eroarea obstacol cu privire la identitatea obiectului actului juridic, iar apoi despre falsa reprezentare a realității care ar fi căzut asupra întinderii suprafeței de teren. Se impune schimbarea in tot a sentinței si rejudecarea in fond a cauzei.
In ceea ce privește cererea reconvențională, per a contrario in raport cu cererea introductiva, se impune a fi respinsa, pe de o parte ca inadmisibila din moment ce își invoca propria culpa in ceea ce privește solicitarea de anulare parțiala a propriului contract de donație, iar pe de alta parte, din lipsa probatoriului pe care reprezentantul convențional al reclamantului reconvențional nu l-a solicitat in mod expres, fiind consemnat in încheierea de ședința premergătoare pronunțării soluției. In plus, instanța nu observa si nici nu motivează ca paratul își invoca propria culpa prin acceptarea atâta timp a situației privind terenul in discuție.Nu in cele din urma, aceeași instanța de fond nu soluționează împrejurarea invocata de mine, aceea ca nu se putea face asemenea greșeala de către notar, din moment ce contractul de donație a fost redactat după actele de proprietate in care sunt trecute exact suprafețele de teren, iar intre 3800 mp si 1900 mp este o diferența neta, singura eroare obstacol fiind numărul parcelei uitat a fi modificat in calculator înainte de listare la cel de-al doilea contract de donație.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 480 alin. 2, 3 C.p.c.
Analizand apelul prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente, Tribunalul a constatat si retinut urmatoarele:
Fratostiteanu A., titular al dreptului de proprietate asupra suprafetei de 4,78 ha teren situat pe raza satului Fratostita oras F. Jud. D. conform titlului de proprietate nr. 3054/24.12.2003, a dispus de dreptul sau de proprietate prin doua contracte succesive de donatie in favoarea donatarei E. E. (contractul autentificat sub nr. 448/13.02.2003) si in favoarea donatarului Fratostiteanu N. (contractul autentificat sub nr. 450/13.02.2003).
Situatia litigioasa a fost determinata de faptul ca in ambele contracte apare ca si suprafata de teren instrainata cea avand intinderea de 3800 mp situata in extravilan, in T34 P23 cu vecinii la N S. N., la E DE 110, la S G. I. iar la V DE 1166/1.
Astfel, a fost promovata prezenta actiune prin care s-a tins la constatarea ineficacitatii celui de-al doilea contract; Fratostiteanu N. pentru existenta erorii obstacol asupra identitatii obiectului, in sensul ca vointa donatorului ar fi fost aceea de a dona fiecarui donatar cate ½ din aceasta suprafata (vointa dedusa din modalitatea de impartire a celorlalte parcele din titlul de proprietate), iar E. E. pentru existenta erorii obstacol asupra substantei obiectului contractului, in sensul ca in loc sa doneze suprafata de 3800 mp situata in T 34 P 51, i-a donat paratului aceeasi suprafata de 3800 situata in T 34 P 23, pe care doar ce i-o donase anterior ei.
Instanta de fond a imbratisat rationamentul prezentat de catre paratul reclamant reconventional Fratostiteanu N. si a retinut, ca urmare a aplicarii art. 984 din vechiul Cod Civil, ca intentia reala a autorului donator Fratostiteanu St. A. a fost aceea de a-i gratifica pe descendenti in mod aproximativ egal, prin impartirea fiecarei parcele din titlul de proprietate.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, instanta de apel a apreciat ca interpretarea vointei autorului partilor, asa cum a fost aceasta exprimata in cuprinsul contractului de donatie nr. 450/2003, a fost eronat facuta de prima instanta.
In argumentare, trebuie aratat ca in conditiile in care autorul a intentionat sa partajeze bunurile aflate in proprietatea sa intre cei doi copii, vointa dispunatorului exprimata in cel de-al doilea contract de donatie nu poate fi disociata de vointa exprimata in primul contract de donatie, ambele purtand aceeasi data de 13.02.2013.
Astfel, prin contractul autentificat sub nr. 448/13.02.2003, autorul i-a donat reclamantei E. E. terenuri amplasate in opt dintre cele 15 parcele din titlu, iar dintre acestea, parcelele 62/5, 62/1, 23, 101/1 si 62/2 i-au fost donate integral, restul fiind impartite in doua suprafete aproximativ egale, din care o a doua parte se regaseste in contractul de donatie autentificat sub nr. 450/13.02.2003 al carui beneficiar este Fratostiteanu N..
Totodata, in acest ultim contract, se regasesc integral, parcelele 10/1, 12/1, 11/1.
Asadar, se observa ca autorul nu a intentionat sa imparta fiecare . cei doi descendenti ai sai (contrar celor mentionate in sentinta apelata), cautand numai sa pastreze echilibrul in raport de intreaga intindere a terenului din extravilan, fapt ce conduce la concluzia ca "modul de impartire a tuturor celorlalte parcele de teren" – cum retine instanta - nu poate constitui criteriu de apreciere.
Dimpotriva, se constata ca primul contract de donatie autentificat sub nr. 448, a indisponibilizat pentru instrainare terenul de 3800 mp din T34 P23, pentru ca la data autentificarii, bunul a iesit din patrimoniul dispunatorului.
Faptul ca in contractul autentificat sub nr. 450 apare aceeasi suprafata avand acelasi amplasament, nu trebuie interpretat in sensul ca si in primul contract s-a mentionat gresit intinderea de 3800 mp in loc de 1900 mp, ci ca in acest al doilea act, eroarea a vizat numarul parcelei care urma sa faca obiectul donatiei.
Interpretarea este sustinuta de faptul ca este evidenta preocuparea donatorului de a imparti pe cat posibil egal terenul, iar diferenta intre cele doua parcele este doar de amplasament, iar nu de intindere sau de calitate.
In plus, daca intentia ar fi vizat impartirea in doua parti egale a terenului din T34 P23, atunci in actul de donatie nr. 448, pe una dintre laturi, ar fi trebuit sa apara ca vecin Fratostiteanu N., sau cel putin mentiunea "rest proprietate", ceea ce nu este cazul, vecinatatile parcelei subliniind dorinta autorului de a-i da fiicei sale intreaga aceasta . alt argument in sustinerea acestei interpretari, este acela ca dupa decesul donatorului, partile din cauza de fata s-au judecat . (dosarul nr._ al Judecatoriei F.), care a avut ca obiect alte bunuri imobile, inclusiv terenuri mentionate in acelasi titlu de proprietate dar care nu au fost donate, si printre care nu se regaseste si suprafata de 3800 mp teren arabil din T34 P51. Or, daca Fratostiteanu N. – reclamant in cauza ce a avut ca obiect partajul succesoral – ar fi considerat ca T43 P51 nu a fost donat, ci numai T34 P23 in cote de ½ pentru fiecare descendent, ar fi inclus si enumerat in masa bunurilor de impartit si acest treren.
Limitele in care s-a solutionat dosarul nr._ in care demersul judiciar a fost promovat de catre Fratostiteanu N., vorbesc de la sine despre intentia dispunatorului, cunoscuta de catre beneficiarii donatiei inca de la momentul la care au semnat contractele de donatie.
Adresei nr. 5042/16.04.2015 eliberata de Primaria Orasului F. si care atesta faptul ca Fratostiteanu N. figureaza inscris in evidentele fiscale cu teren in suprafata de 1900 mp situat in T34 P23 . de 20.11.2006 si care a fost depusa la dosar la ultimul termen de judecata in apel, i se opune adresa de la fila nr. 16 a dosarului de fond conform careia, E. E. este inscrisa la rolul fiscal cu intreaga suprafata de 3800 mp din T34 P23 inca de la data de 01.01.2004, astfel ca nu i se poate atribui o mare valoare probatorie in sensul dorit de catre intimat.
De asemenea, in dosarul nr._ al Judecatoriei F. care a fost atasat si care a avut ca obiect nulitatea contractului de donatie, se afla depozitiile martorilor audiati in respectiva cauza, din care rezulta ca pe langa jumatate din terenul situat in pct "Poiana M." (T34 P23), Fratostiteanu N. mai muncea si parte din terenul din pct. "N." (T34 P51). Martorii au aratat ca autorul partilor a inteles sa imparta fiecaruia dintre copii cate una dintre parcelele egale ca dimensiune si aflate in aceeasi zona si ca terenul din T34 P23 nu putea fi faramitat, intrucat are o deschidere la drum de doar 15 metri.
Cele prezentate anterior sustin pe deplin ideea ca donatarul nu a intentionat sa le doneze fiecareia dintre parti cate 1900 mp din T34 P23, ci, avand in proprietate doua parcele de cate 3800 mp teren arabil in T34 si dorind sa ii grtifice in mod egal pe cei doi copii ai sai, a intentionat sa ii dea apelantei reclamante terenul din P23, iar intimatului parat, terenul din P51.
Prin urmare, eroarea s-a strecurat in cel de-al doilea contract de donatie, autentificat sub nr. 450/2003, in care in loc de T34 P51, s-a scris T34 P23.
F. de considerentele expuse, instanta de control judiciar a admis apelul si a schimbat sentinta apelata, in sensul admiterii in totalitate a cererii de chemare in judecata si constatarii nulitatii absolute partiale a contractului de donatie autentificat sub nr. 450/12.02.2013 sub aspectul individualizarii suprafetei de 3800 mp, ca fiind situat in orasul F. loc. Fratostita jud. D. in T34 P51, in loc de T34 P23.
A respinge cererea reconventionala si a inlatura obligatia reclamantei la plata catre parat a sumei de 193,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată .
Referitor la contestația în anulare specială, Tribunalul observă că, în prezent, aceasta este reglementată la art. 503 alin. (2) și (3) Cpciv, care prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare pentru următoarele motive expres și limitativ reglementate, și anume atunci când: hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen și instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
Disp art. 503 alin. (3) Cpciv, extind obiectul contestației în anulare speciale și la hotărârile instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs și preved, astfel, că dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 din acest articol se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Contestatorul susține ca motiv de contestație în anulare omisiunea instanței de apel de a analiza apărările expuse în cuprinsul întâmpinării formulate în fața instanței de control judiciar.
Tribunalul reține că motivul contestației în anulare specială - omisiunea cercetării unui motiv de casare - privește exclusiv hotărârile instanțelor de recurs, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres și limitativ prevăzute la art. 488 din Cod. Or, apelul este o cale de atac ordinară și devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configurația actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt și de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabilește în mod expres motivele pentru exercitarea apelului și, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum și pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac.
În concluzie, Tribunalul reține că omisiunea instanței de apel de a analiza apărări cuprinse în întâmpinare, ca de altfel și omisiunea instanței de a analiza un motiv de apel, nu deschide contestatorului calea acestui remediu procesual, lipsa posibilității de a exercita contestația în anulare pentru această omisiune este o consecință firească a caracterului ordinar și devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalității în fața legii și accesului liber la justiție.
În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale a României care, prin decizia 4483/2015 a constatat că prevederile art. 503 alin. (3) din Cpciv sunt constituționale.
Analizând primul motiv de retractare a deciziei 453/2014, Tribunalul reține că disp. Art. 503 alin. 2 pct 2 corob cu alin. 3 Cpciv anterior menționat are în vedere greșeli materiale în legătură cu aspecte formale ale judecății apelului și care au generat soluții greșite, iar nu greșeli de judecată privind aprecierea probelor sau dispozițiilor legale.
Așadar, acest motiv de contestație în anulare vizează greșeli de fapt, involuntare, care au determinat pronunțarea de către instanța de apel a unei soluții greșite față de actele existente la dosar.
Din perspective cerinței prevăzute de textul de lege susmenționat, instanța constată că modalitatea de soluționare a apelului formulat de apelanta reclamantă nu este rezultatul unei erori materiale.
Astfel, eroarea materială invocată de contestator, respectiv omisiunea instanței de appel de a obseva "că nu există niciun motiv de apel" nu se circumscrie noțiunii de eroare materială astfel cum este reglementatăî de disp. Art. 503 Cpciv.
Ca atare, și sub aspectul acestui motiv de contestație în anulare, demersul judiciar promovat de contestator apare a fi neîntemeiat.
Pentru aceste considerente, va respinge contestația în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul F. N., domiciliat în orașul Filiași, localitatea Fratoștița, județul D. împotriva deciziei civile nr. 747/2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_, în contradictoriu cu intimata E. E., domiciliată în orașul Filiași, localitatea Fratoștița, județul D.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2015
Președinte, G. C. F. | Judecător, L. A. | |
Grefier, E. D. C. |
Red LA/4 ex/30.10.2015
E.C. 13 Octombrie 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4788/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2735/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
