Sechestru asigurător. Decizia nr. 1475/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1475/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 1475/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1475/2015
Ședința publică de la 25 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător L. A.
Grefier E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant R. C. împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din 06.07.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât B. C. F., având ca obiect sechestru asigurător.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns B. C. F., prin avocat C. R., care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
- apelul este declarat și motivat în termen
- au fost comunicate motivele de apel
- s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Intimatul-reclamant B. C. F., prin avocat C. R., având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea încheierii pronunțată de Judecătoria C.. În mod corect instanța de fond a pus în discuție excepția inadmisibilității întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.952 aliniatul 2 Cod procedură civilă. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 01.09.2014, reclamantul R. C. a chemat în judecată pe pârâtul B. C. F., solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor imobile aparținând pârâtului: un imobil în suprafață de 400 mp din acte și din măsurători 418 mp, situat în Municipiul Calafat, . și a casei de locuit edificată pe acest teren cu nr. cadastral-top. 379 și notat în CF_ (provenită din CF de pe hârtie cu nr. 570) UAT Calafat, având ca proprietar pe pârât cu cota de 1/1; un imobil în suprafață de 930 mp teren și anexă agricolă, garaj și a casei P+etaj situate în ., parcelele 56, 5758, 59, 60, 60/1, având nr. crt. A1. 1 și nr. cadastral_-_-85/26 înscris în CF_, provenit din CF de pe hârtie cu nr. 2002, având ca proprietar pe pârât în cotă de 1/1.
În motivarea cererii, reclamantul R. C. a arătat că a împrumutat pârâtului B. C. F., precum și unei alte persoane care este parte în dosarul de pretenții, pe nume G. D. C., suma de 110.000 euro, pentru a participa la o licitație în urma căreia au fost adjudecate bunurile asupra cărora a solicitat instituirea sechestrului.
A mai arătat că, în momentul în care le-a dat acești bani, s-a aflat în imposibilitatea morală a preconstituirii unui înscris, motivat de faptul că le mai împrumutase și anterior acestora sume de bani pe care i le-au restituit la termenele stabilite, iar, pe de altă parte, se afla și în relații de prietenie cu aceștia, astfel ajungându-se la împrejurarea ca să le împrumute o sumă așa de mare și anume 110.000 euro, fără a preconstituit un înscris cu pârâții.
A precizat că suma de bani trebuia restituită conform înțelegerii dintre părți, la data de 30.06.2014, lucru care nu s-a întâmplat și, întrucât le-a adresat numeroase rugăminți de a-i restitui banii, dar fără nici un rezultat, a promovat o acțiune în pretenții, fiind format dosarul nr._/215/2014, dosar în care nu s-a acordat termen de judecată, întrucât există pericolul ca pârâtul să înstrăineze bunurile, motiv pentru care a înțeles să formuleze prezenta cerere de instituire sechestru asigurator asupra bunurilor mai arătate.
În drept, a invocat dispozițiile art. 951, 958 N.C.P.CIV.
În dovedirea acțiunii, în procedura de regularizare, a depus la dosar: împuternicirea avocațială nr._/2014, chitanța nr. 30/01.09.2014, privind onorariu avocat, certificatul eliberat de către grefa instanței, extrasul de carte funciară emis de către OCPI D., chitanța nr._/244-0050 din data de 01.09.2014, privind taxa judiciară de timbru, note scrise, cerere de ajutor public judiciar, convenția autentificată cu nr. 333/23.01.2014, eliberată de BNP F. M. M., copia certificatului de divorț nr. 834/23.01.2014, eliberat de BNP F. M. M., copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3240/11.11.2004, eliberat de BNP G. I., copia de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 445/05.02.2002, eliberat de BNP E. D., copia contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 79/20.01.2010, eliberat de BNP M. S. S., copia actului de partaj voluntar din data de 10.12.2009, emis de BNP S. C., copia încheierii nr. 3319/06.05.2011 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/215/2011, copia contractului de împrumut autentificat sub nr. 3585/16.12.2008 de BNP S. C., cerere de recuzare.
În susținerea acțiunii, în procedura de regularizare, reclamantul R. C., a solicitat proba cu înscrisuri.
Întrucât pârâtul B. C. F. nu a depus întâmpinare, în conformitate cu dispozițiile art. 201 alin. 1 din Noul Cod procedură civilă, instanța a fixat, prin rezoluție, primul termen de judecată, potrivit art. 201 alin. 4 din Noul Cod procedură civilă, dispunând citarea părților.
În apărare, pârâtul B. C. F. a depus concluzii scrise, împuternicirea avocațială nr._ din data de 11.09.2014, chitanța nr. 22/30.10.2014, privind onorariu avocat.
În procedura de regularizare, pârâtul B. C. F. a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurator, întrucât susținerile reclamantului sunt false, iar relațiile sunt tensionate, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. aflându-se dosarul penal nr. 8468/P/2014, pentru săvârșirea de către R. C. a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233, 234 alin. 1 lit. a Cod penal, astfel că nu poate fi reținută excepția de la regula potrivit căreia nu se poate dovedi cu martori pentru prevederile uni înscris (imposibilitatea morală a preconstituirii unui înscris).
De altfel, în baza dispozițiilor art. 309 alin. 2 Cod pr.civilă, nici nu ar fi admisibilă proba cu martori, în speță valoarea inventarului contractat ca împrumut este de 110.000 euro, nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 952
Cod pr.civilă și a solicitat să se observe că reclamantul nu dovedește în nici o modalitate faptul că ar avea creanță asupra pârâtului, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
Reclamantul este incert în exprimare, susținând că valoarea creanței este de 110.000 euro, dar nu ar fi decât pârâtul obligat, ci și o altă persoană, G. D. C., fără a preciza în ce cuantum fiecare, solidar sau divizat. Ca atare, consideră că cererea este inadmisibilă din acest punct de vedere.
Nici condiția depunerii, odată cu cererea introductivă, a unei cauțiuni în cuantum de jumătate din valoarea reclamanta nu este îndeplinită, solicitând și din acest motiv, respingerea ca inadmisibilă a acțiunii; cu cheltuieli de judecată.
Pe fond, a solicitat să se observe că reclamantul a notat acest litigiu în Cartea Funciară, asupra ambelor imobile asupra cărora solicită instituirea sechestrului asigurător, ceea ce echivalează tot cu o garanție privitoare la indisponibilizarea celor două imobile.
În procedura de regularizare, prin rezoluția președintelui de complet din data de 15.09.2014, reclamantului R. C. i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru de 100 lei, conform art. 11 alin. 1, lit. b din OUG 80/2013, sub forma anulării cererii și să facă dovada achitării cauțiunii, conform art. 952 alin. 2 NCPC.
În aceeași procedură de regularizare, reclamantul R. C. a formulat cerere de ajutor public judiciar și a invocat, în sprijinul admisibilității cererii, art. 21 din Constituția României și art. 6 pct. 1 CEDO, art. 10 Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 14 pct. 1 Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
La termenul de judecată din data de 24.10.2014, reclamantul R. C. a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata cauțiunii, iar, prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 14.11.2014 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._, instanța a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata cauțiunii în prezentul dosar.
Împotriva încheierii mai sus menționate, reclamantul R. C., prin apărător a formulat cerere de reexaminare, iar prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 24.11.2014 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._, s-a respins cererea de reexaminare, împotriva încheierii din data de 14.11.2014.
La același termen de judecată, reclamantul R. C. a formulat cerere de recuzare, iar, prin încheierea nr. 315 /30.10.2014 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._, s-a respins cererea de recuzare formulată de către reclamant.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 12.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată de reclamantul R. C., prin apărător, a fost respinsă cererea, având ca obiect instituirea sechestrului asigurător, formulată de reclamantul R. C., în contradictoriu cu pârâtul B. C. F., ca neîntemeiată și a fost obligat reclamantul să-i plătească pârâtului suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamantul apelant R. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului a arătat că, în dispozitivul încheierii, s-a strecurat o eroare în care s-a precizat că încheierea poate fi atacată cu apel în 5 zile de la pronunțare.
Potrivit art. 953 alin. 3 NCPC stabilește faptul că încheierea pronunțată în materia sechestrului asigurator este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, ori instanța a greșit, arătând că încheierea este supusă apelului în termen de 5 zile de la pronunțare.
Tribunalul arată că reclamantul apelant a precizat că prima instanță a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil; a precizat că, în ședința din data de 12.12.2014, s-a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. în soluționarea cererii de sechestru, motivat de faptul că, în dosarul de fond, dacă a fost introdus pe rolul Judecătoriei C., suma pentru care se judecă este de 110.000 euro, deci peste 200.000 lei, iar art. 1, lit. j din NCPC stabilește faptul că: „judecătoria este competentă să judece orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
per a contrario, suma pentru care se judecă fiind mai mare de 200.000 lei, competența de soluționare a cauzei (în primă instanță) aparține tribunalului.
Văzând disp. art. 953, alin. 1 din NCPC, care statuează că „cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care competentă să judece procesul în primă instanță", coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. j și art. 95 pct. 1 ambele din NCPC, chiar dosarul de fond a fost introdus în mod eronat la Judecătoria C., competența de soluționare a cererii de sechestru aparține Tribunalului D., motiv pentru care a ridicat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
Tribunalul constată că în ședința din data de 12.12.2014, instanța a acordat cuvântul cu privire la această excepție și a rămas în pronunțare numai pe excepție, deoarece reclamantului, prin avocat, nu i s-a acordat cuvântul cu privire la fondul cauzei.
Astfel, respingând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., Tribunalul a apreciat că instanța de fond ar fi trebuit să repună cauza pe rol pentru a acorda părților cuvântul pe fondul cauzei, nicidecum să respingă cererea de sechestru ca neîntemeiată, având în vedere că, pe fond, nu s-a acordat niciodată cuvântul, instanța rămânând în pronunțare doar pe excepție.
Tribunalul mai reține că, din motivele de apel astfel cum au fost formulate de către reclamantul apelant, prin apărător, nu rezultă decât că acesta a invocat încălcarea dreptului său la apărare și la un proces echitabil prin pronunțarea soluției pe fondul cererii deduse judecății.
Pentru motivele de mai sus, prin decizia civilă nr. 907/2015, Tribunalul D. a admis apelul declarat de către reclamantul apelant R. C., împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 12.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat B. C. F., a anulat încheierea apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Judecătoria C._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 06.07.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea privind instituirea sechestrului asigurător formulată de reclamantul R. C. în contradictoriu cu pârâtul B. C. F..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Conform art.953 alin.1 C.p.c.:"Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță."
Conform alin.2 al aceluiași articol: "Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată."
Prin urmare trebuie întrunite două condiții privind admisibilitatea cererii de înființare a sechestrului asigurător pentru o creanță care nu este constatată printr-un înscris, dovada intentării unei acțiuni și depunerea odată cu cererea de sechestru a unei cauțiuni de jumătate din valoarea reclamată.
Deși reclamantul a făcut dovada intentării unei acțiuni, nu a îndeplinit condiția depunerii odată cu cererea a unei cauțiuni de jumătate din valoarea reclamată.
În speță nu s-a făcut aplicarea normei generale de la art.954 alin.2 C.p.c. cu privire la fixarea cauțiunii, întrucât norma de la art.953 alin.2 C.p.c. are caracter special stabilind depunerea cauțiunii odată cu cererea ca pe o condiție de admisibilitate a cererii. De altfel cuantumul cauțiunii se stabilește în mod concret prin text, ca fiind jumătate din valoarea reclamată, astfel că nu mai este necesară intervenția instanței pentru stabilirea cuantumului cauțiunii.
Prin urmare, având în vedere că reclamantul nu a depus odată cu cererea, cauțiunea de jumătate din valoarea reclamată instanța a respins ca inadmisibilă cererea privind instituirea sechestrului asigurător
Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamantul R. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Arată că în rejudecare, dosarul a avut un singur termen de judecată, data de 6 iulie 2015 când au fost respinse în mod nelegal toate cererile formulate.
Reclamantul precizează că i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Din conținutul încheierii apelate, reiese că apelantul-reclamant, prin apărător, a solicitat acordarea unui termen pentru a-și pregăti apărarea, prima instanță respingând cererea de amânare fără a motiva în niciun fel care sunt considerentele pentru care a fost respinsă cererea.
Reclamantul arată că pentru a se putea respecta dreptul la apărare trebuia să se acorde un singur termen de judecată pentru a i se respecta drepturile fundamentale garantate oricărei părți în vederea respectării unui proces echitabil.
Reclamantul precizează că Judecătoria C. nu este competentă material să soluționeze această cerere de sechestru, față de împrejurarea că dosarul de fond are ca obiect o acțiune în pretenții pentru suma de 110.000 Euro, deci o valoare mai mare de 200.000 lei, aspect ce atrage în temeiul art. 94 alin. 1 lit. k competența de soluționarea cauzei în fond în favoarea Tribunalului D..
Reclamantul arată că sunt incidentele dispozițiile art. 954 alin. 1 N.C.P.C.
Nu are nicio relevanță motivarea instanței că necompetența materială nu a fost analizată de instanța de control judiciar, atâta vreme cât aceasta era o chestiune ce trebuia pusă în discuție în rejudecare, având în vedere că hotărârea pronunțată în primul ciclu procesual a fost anulată prin admiterea apelului.
În mod greșit prima instanță a soluționat cauza pe excepția inadmisibilității și nu pe fond a cererii.
Nu are relevanță că nu a depus cauțiunea, atâta vreme cât art. 94 alin.2 N.C.P.C., statuează faptul că "instanța va decide de urgență în Camera de Consiliu, fără citarea părților prin încheiere executorie, stabilind suma până la care se încuviințează sechestrul, fixând totodată dacă este cazul cuantumul cauțiunii și termenul înlăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta."Apreciază că art. 954 alin.1 N.C.P.C reprezintă norme speciale și nu art. 953 alin.2 C.pr.civ. care de fapt are caracter general, art. 954 alin.2 C.pr.civ. care are caracter special.
În drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 466, 482 din N.C.P.C.
Solicită într-o primă teză admiterea apelului, anularea încheierii apelate și trimiterea cauzei la prima instanță, iar într-o teză subsidiară admiterea apelului, anularea încheierii și reținerea cauzei spre competență soluționare, în vederea evocării fondului.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Critica referitoare la încălcarea dreptului la apărare de către prima instanță cu ocazia judecății cererii de instituire sechestru asigurător este neîntemeiată. Cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul ales al reclamantului cu motivarea că nu a avut timp suficient pentru a pregăti apărarea, fiind angajat cu doar 3 zile înainte de termenul de judecată a fost în mod corect respinsă de instanță întrucât cererea ce face obiectul prezentei cauze îl constituie instituirea unui sechestru asigurător, cerere ce se judecă printr-o procedură specială, de urgență. Tribunalul apreciază că reclamantul a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător și pentru pregătirea apărării cu atât mai mult cu cât cererea se afla în rejudecare, prin formularea cererii de amânare urmărindu-se de fapt tergiversarea soluționării cererii.
Nici critica referitoare la necompetența materială a Judecătoriei C. nu este întemeiată întrucât prin decizia civilă nr. 907/2015, prin care s-a anulat încheierea prin care Judecătoria C. a soluționat pentru prima oară cererea de sechestru, cererea a fost trimisă pentru rejudecare (analizare excepție inadmisibilitate și fondul cererii) aceleiași instanțe, statuându-se astfel implicit asupra competenței materiale a Judecătoriei C.. Pentru acest motiv, în rejudecare, excepția necompetenței materiale nu mai putea fi pusă în discuția părților, ea neputând constitui nici motiv în promovarea unui al doilea apel.
Instanța de fond a pus în discuția părților excepția inadmisibilității cererii de sechestru ca urmare a lipsei cauțiunii și constatând neîndeplinirea acestei condiții de admisibilitate a respins cererea ca inadmisibilă, criticile apelantului în sensul că prima instanță s-a pronunțat pe fondul cererii fără a-l pune în discuția părților, întrucât a rămas în pronunțare pe o excepție, fiind neîntemeiată.
Soluția instanței de fond este legală și temeinică, aceasta apreciind în mod corect că cererea reclamantului se încadrează în dispozițiile art. 952 alin. 2 N.C.proc.civ., în condițiile inexistenței unui înscris care să constate creanța sa, după cum rezultă din motivele de fapt ale cererii de sechestru. Potrivit alin. 2 al art. 952, una din condițiile pentru înființarea sechestrului în acest caz este depunerea unei cauțiuni în cuantum de jumătate din valoarea reclamată, odată cu cererea de sechestru. Stabilirea necesității depunerii cauțiunii și a cuantum,ului ei nu este lăsată la latitudinea instanței, ci este impusă de lege, motiv pentru care disp. alin. 2 ale art. 953 nu sunt aplicabile acestui caz. Reținându-se neîndeplinirea de către reclamantul creditor a condiției privind depunerea, odată cu cererea de chemare în judecată a cauțiunii în cuantumul fixat de lege, soluția ce se impunea era aceea de respingere a cererii ca inadmisibilă pentru lipsa unei condiții legale pentru înființare.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 N.C.proc.civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant R. C. domiciliat în municipiul C., ., nr. 36, județul D. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 06.07.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ contradictoriu cu pârâtul B. C. F., domiciliat în orașul S., . B, ., jud. B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2015.
Președinte, G. C. F. | Judecător, L. A. | |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.G.C.F.
Tehnored.F.M./4 ex.
Jud.fond.A.G.B.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2735/2015. Tribunalul DOLJ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
