Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 517/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 517/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 1471/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1471/2015
Ședința publică de la 25 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător L. A.
Grefier E. D. C.
Pe rol soluționare apelului formulat de apelanții-reclamanți P. D. E., V. M. M., Ț. C., P. M. împotriva sentinței civile nr.517/28.01.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă I. F., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții-reclamanți, prin avocat L. C. care depune delegație de substituire pentru avocat G. T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
- apelul este declarat și motivat în termen
- au fost comunicate motivele de apel
- apelanții-reclamanți au fost scutiți de plata taxei judiciare de timbru
- nu s-a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apelanții-reclamanți, prin avocat L. C., având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și casarea hotărârii apelate cu trimiterea cauzei în vederea rejudecării pentru introducerea în cauză a eventualilor moștenitori a promitenților vânzători. În subsidiar solicită admiterea apelului, pe fond admiterea cererii de chemare în judecată. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.04.2013 sub nr._ reclamantii P. I. si P. D. a solicitat instantei ca prin hotărârea ce se va pronunta in contradictoriu cu pârâta I. F., să se constate valabilitatea conventiei incheiate la data de 14.11.1996 privind vanzarea imobilului situat in C., . (fost 8A), jud. D., urmând ca instanta să pronunte o hotărâre care să tină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
In fapt, reclamantul a învederat instanței că prin actul sub semnatura private denumit chitanta din 14.11.1996 parata a vandut reclamantilor un imobil compus din teren in suprafata de 240 mp si constructie cu destinatia casa de locuit compusa din 3 camere pentru care a achitat pretul de 27.000.000 lei si a intrat in posesia imobilului mai sus descris.
Intrucat parata a avut de-a lungul timpului diverse probleme familiale dificile aceasta nu s-a putut prezenta la un notar public pentru perfectarea actului de vanzare-cumparare in forma autentica, desi a fost solicitata in nenumarate randuri.
A mai aratat ca parata este proprietara imobilului mai sus descris in baza sentintei civile nr. 3601/1997 pronuntata de Judecatoria C. in dosarul nr._/1996.
De la data intrarii in posesie reclamantii s-au comportat ca proprietari, achitand taxele la zi, nefiind tulburati si exercitand o posesie utila si neviciata.
In dovedire intelege sa solicite proba cu inscrisuri si proba cu martorii R. C. si V. I..
In drept, cererea a fost motivata pe dispoz art. 1169 Cod civil.
In dovedirea cererii reclamantul a depus la dosar inscrisuri: certificat, chitanta in copie, sentinta civila nr.3601 din 13.03.1997, notificare si dovada comunicarii acesteia, inscrisuri cu privire la veniturile reclamantilor.
Reclamantii au formulat cerere de ajutor public judiciar pe care instanta prin incheierea din data de 9.05.2013 a admis-o in parte si a dispus reducerea taxei de la suma de 1011 lei la suma de 505,5 lei.
La data de 19.09.2013 a fost depusa chitanta in original la dosarul cauzei. Ulterior a fost depus certificatul de atestare fiscala si certificatul privind identificarea numarului cadastral.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, cu martorii R. C. si V. I. si raport de expertiza tehnica constructii intocmit de expert I. I. si raport de expertiza topografie L. F..
Din verificarile efectuate de instanta parata nu figureaza ca decedata, in timp ce sotul acesteia I. T. este decedat
La data de 18.11.2014 s-a depus la dosar certificatul de deces al reclamantului P. I. acesta fiind decedat de la data de 14.11.2013.
Instanta a dispus introducerea in cauza a mostenitorilor acestuia V. M. M., Tiganu C. si P. M..
Prin sentința civilă nr.517/20.01.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulata de reclamantii P. Dominica E., si V. M. M., Tiganu C., si P. M., in calitate de moștenitori ai reclamantului decedat P. I., în contradictoriu cu pârâta I. F., avand ca obiect hotarare care sa tina loc de act autentic ca neintemeiata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 14.11.1996 s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare între reclamantii P. I. si P. D. E. pe de o parte în calitate de promitenti-cumpărători si pârâta I. F., în calitate de promitenta-vânzătoare prin care pârâta s-a obligat să înstrăineze reclamantilor un imobil compus dintr-un teren de 240 mp si o constructie formata din 3 camere pentru care a achitat pretul de 27.000.000 lei.
Prin sentinta civila nr. 3601 din 13.03.1997 a Judecatoriei C. pronuntata in dosarul nr._/1996 instanta a constatat ca I. F. si I. T. sunt proprietarii imobilului situat in C., ., cartier Romanesti compus din suprafata de teren de 240 mp si casa.
Prin această acțiune reclamantii au solicitat pronuntarea unei hotărâri care să tină loc de act autentic sustinand ca parata refuza sa se prezinte in vederea incheierii actului in forma autentica.
Instanta a reținut că antecontractul încheiat în prezenta cauză la data de 14.11.1996 reprezintă o promisiune bilaterală, prin care părțile s-au angajat să constituie în viitor un drept real asupra terenului mentionat in actul de vanzare cumparare.
Prin urmare, acest antecontract nu transmite dreptul de proprietate asupra imobilului de la promitentul vânzător la promitentul beneficiar, ci dă naștere numai la obligații de a face în sarcina părților, respectiv de a vinde pentru promitentul vânzător și de a cumpăra pentru beneficiarul cumpărător.
Dacă lucrul se mai găsește în patrimoniul vânzătorului la data pronuntarii hotărârii instanța poate să pronunțe în baza prevederilor art. 1279 raportat la art. 1669 din Codul civil, o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Potrivit art. 1669 cod civil „când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite”
De asemenea art. 1279 alin. 1 Cod civil reglementează faptul că „promisiunea de a contracta trebuie să conțină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părțile nu ar putea executa promisiunea.”, iar potrivit alin. 3 „dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanța, la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații, poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerințele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile în cazul promisiunii de a încheia un contract real, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Așadar, dacă vreuna din părțile convenției refuză să îsi îndeplinească obligațiile stabilite prin antecontractul incheiat, inclusiv obligația de a se prezenta în vederea încheierii actului în forma prevăzută de lege, cealaltă parte, care si-a îndeplinit toate obligațiile, are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată competente pentru ca aceasta să suplinească lipsa consimțământului debitorului și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic.
Această soluție se impune și în temeiul principiului îndeplinirii în natură a obligațiilor care permite creditorului să obțină îndeplinirea întocmai a obligației asumate de către debitorul său.
Din analiza acestor dispozitii legale instanța a constatat că pentru a se pronunța o hotărâre care să tină loc de act autentic reclamantul are obligația de dovedi îndeplinirea următoarelor conditii: dreptul de proprietate exclusivă a pârâtului-vânzător asupra bunului înstrăinat, acesta trebuind să fie în continuare în patrimoniul vânzătorului la data pronuntării hotărârii, plata pretului de către cumpărător, posesia neîntreruptă și netulburată a reclamantului de la data încheierii conventiei, refuzul nejustificat al pârâtului de a încheia actele în formă autentică precum si demersurile făcute de reclamant în acest sens, achitarea taxelor si impozitelor pentru terenuri conform certificatului de atestare fiscală precum si lipsa oricăror sarcini asupra terenului conform certificatului de sarcini eliberat de OCPI O.-BCPI C..
In cauza de fata instanța a constatat ca imobilul ce a facut obiectul chitantei se afla in proprietatea . F. si a sotului acesteia I. T., conform sentintei civile nr.3601 din data de 13.03.1997 a Judecatoriei C.. Chitanta de mana a fost semnata doar de parata I. F., desi la acea data sotul acesteia era in viata, acesta decedand la data de 22.06.2001, conform certificatului de deces de la f.63.
Astfel, in cauza nu s-a facut dovada ca parata este proprietarul exclusiv al bunului, intrucat chiar daca sotul acesteia a decedat, parata este proprietar in indiviziune cu ceilalti mostenitori ai sotului sau, nefacandu-se dovada ca acesta nu ar mai avea alti mostenitori.
Mai mult decât atât, din declarația martorului V. I. a rezultat ca parata si sotul acesteia aveau copii, astfel ca si acestia au dreptul asupra imobilului si este necesar acordul lor expres la vanzarea bunului imobil.
Pentru aceste considerente, intrucat parata nu este proprietarul exclusiv asupra bunului ce a facut obiectul chitantei din data de 14.11.1996, instanța a respins cererea ca neintemeiata.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții P. D. E., V. M. M., Tiganu C. și Pțturcă M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Critică soluția instanței de fond întrucât aceasta a fost pronunțata cu eludarea principiului potrivit căruia instanța trebuie sa manifeste rol activ in aflarea adevărului si stabilirea întocmai a situației de fapt deduse judecații. Astfel, consideră ca reclamanții nu putem fi culpabili in ceea ce privește situația moștenitorilor defunctului I. T., necunoscând daca acesta împreună cu intimata-pirita au avut sau nu copii, aceasta excedând interesului nostru care s-a rezumat la încheierea unei vânzări-cumpărări a unui imobil.
Mai mult decât atât, o perioada foarte îndelungata de timp nici nu au putut contacta intimata-parata care si-a schimbat domiciliul si nu putea fi găsita. In anul 2013, au reușit sa o întâlnească iar aceasta, refuzând sa se prezinte la notar, a consimțit sa înmâneze câteva înscrisuri care sa le folosească la o eventuala acțiune in justiție, respectiv: sentința civila din 1997, copia actului său de identitate si a certificatului de deces al soțului, fără a n indica date privind eventuali moștenitori.
Reclamanții menționează că instanța reține de către instanța de fond ca martorul V. Iie ar fi declarat ca intimata parata si soțul acesteia ar fi avut copii insa nu rezulta din soluția pronunțata ca aceasta, fata de depoziția martorului, a întreprins vreun demers in vederea extinderii cercetării judecătorești, așa cum ar fi impus-o necesitatea manifestării rolului sau activ. Va rog sa rețineți ca aceasta informație privind existenta unor moștenitori ai defunctului I. T. a apărut pe parcursul derulării procesului, situație ca îndreptățea instanța sa procedeze la efectuarea de demersuri pentru individualizarea acestor moștenitori sau măcar, sesizând acest nou aspect, sa pună in vedere subsemnaților sa facem dovada existentei sau nu a moștenitorilor.
Instanța de fond a procedat insa la derularea in continuare a administrării probatoriului fără sa pună in discuția pârtilor aceasta cerința, rezumându-se la a respinge acțiunea pe motivul nedovedirii calității de proprietar exclusiva al pârâtei I. F.. A fost nesocotita si împrejurarea ca imobilul nu mai era in posesia re matei-parate si a soțului acesteia la data decesului soțului, fiind predate reclamanților incă din 1996, odată cu achitarea integral a prețului solicitat.
Consideră ca soluția pronunțata este vădit netemeinica si nelegala, fiind pronunțata cu încălcarea principiului rolului activ al instanței, in condițiile in care toate celelalte cerințe prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare sunt îndeplinite in speța: respectiv imobilul ce face obiectul vânzării s-a predat odată cu încheierea chitanței sub semnătura privata, acesta a fost stăpânit continuu si neîntrerupt de reclamanți, fiind achitate toate taxele si contribuțiile aferente, s-a plătit in întregime prețul solicitat.
Solicită în principal admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Examinând sentința apelată, conform art. 477, 478 N.C.proc.civ., prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Motivul de apel referitor la neexercitarea de către instanța de fond a rolului activ în aflarea adevărului și stabilirea situației de fapt deduse judecății este nefondat întrucât instanța de fond nu avea obligația legală de a pune în discuția părților extinderea cercetării judecătorești și asupra altor persoane decât cele chemate în judecată de reclamanți.
În conformitate cu prevederile art. 22 alin. 2 NCPC, cu privire la situatia de fapt si motivarea în drept pe care partile le invoca, judecatorul este în drept sa le ceara acestora sa prezinte explicatii, oral sau în scris, precum si sa puna în dezbaterea lor orice împrejurari de fapt ori de drept, chiar daca nu sunt mentionate în cerere sau întâmpinare. Sub acest aspect, rolul activ al judecatorului nu trebuie sa afecteze dreptul de disponibilitate al partii, ci trebuie sa se armonizeze cu initiativa partilor, în scopul stabilirii adevarului. În cauza dedusa judecatii, din modul de argumentare a solutiei pronuntate, rezultă ca instanta de fond a dat eficienta principiului disponibilitatii, respectând limitele învestirii impuse prin cererea de chemare în judecată.
Din coroborarea disp. art. 9 alin. 2 NCPC cu cele ale art. 22 alin. 6, reiese că instanța este obligată să statueze asupra celor solicitate de către părți, fără a putea depăși, ca regulă, cadrul procesual trasat de acestea în exercitarea acțiunii civile, atât sub forma cererii în justiție, cât și a apărărilor. Instanța poate interveni asupra cadrului procesual stabilit de părți, în lumina principiului disponibilității, doar în mod excepțional, în acele cazuri expres prevăzute de lege.
Reclamanților le revenea sarcina ca, în măsura în care pe parcursul cercetării judecătorești s-au ivit indicii privind existența mai multor persoane ce puteau avea calitate procesuală pasivă să facă demersuri pentru identificarea acestora sau să solicite instanței efectuarea acestor demersuri.
În mod corect instanța de fond, constatând că pârâta nu avea calitatea de proprietar exclusiv al imobilului ce a făcut obiectul convenției cu reclamanții, precum și că lipsea acordul expres al celuilalt coproprietar, respectiv al moștenitorilor acestuia (a căror existență este confirmată de către martorul V. I.), a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
S-a apreciat în mod constant în practica judecătorească că nu se poate pronunța o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare, având ca efect transmiterea imediată a dreptului de proprietate asupra întregului bun, ca efect al acestei hotărâri judecătorești, atunci când promitentul vânzător nu este titularul exclusiv al dreptului de proprietate asupra bunului imobil determinat, ci are doar o cotă ideală și abstractă din acest drept, iar ceilalți coproprietari nu consimt la vânzare. De asemenea, prin decizia nr. 12 din 08 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că ”… În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1073 și art. 1077 din Codul civil de la 1864, art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, art. 1.279 alin. (3) teza I și art. 1.669 alin. (1) din Codul civil, în situația în care promitentul-vânzător a promis vânzarea întregului imobil, deși nu are calitatea de proprietar exclusiv al acestuia, promisiunea de vânzare nu poate fi executată în natură sub forma pronunțării unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare pentru întregul bun, în lipsa acordului celorlalți coproprietari.”
Față de cele arătate mai sus, reținând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în temeiul art. 480 NCPC, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții-reclamanți P. D. E., CNP_, domiciliată în C., ., județul D., V. M. M., domiciliată în C.,..2, județul D., Ț. C., domiciliată în C., ..95, ., ., P. M., domiciliat în C., ..77, ., județul D.,împotriva sentinței civile nr.517/20.01.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă I. F., CNP_, cu domiciliul în C., ., județul D..
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2015.
Președinte, G. C. F. | Judecător, L. A. | |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.G.C.F.
Tehnored.F.M./7 ex.
Jud.fond.C.G.B.
| ← Sechestru asigurător. Decizia nr. 1475/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1480/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
