Contestaţie la executare. Decizia nr. 1761/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1761/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 1761/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 1761/2015
Ședința publică de la 29 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier C. D. S.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 15 octombrie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată care face parte integrantă din prezenta decizie privind judecarea apelului declarat de apelantul-contestator P. P. împotriva sentinței nr. 2837 din 04.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatii M. F. PUBLICE -AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA-DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE C.-ADMINISTRATIA JUDETEANA A F. PUBLICE D., M. F. PUBLICE-AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA-DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE C.-ADMINISTRATIA JUDETEANA A F. PUBLICE D.-SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC S., B.-G. SOCIETE GENERALE S.A. BUCURESTI, intimatii-terți popriți R. B. S.A. BUCUREȘTI, B. S.A. BUCUREȘTI, C. E. B. ROMANIAS.A. BUCURESTI, A. B. ROMANIA S.A. BUCURESTI, M. C., ORAȘUL S., R. A. DE ADMINISTRARE A DOMENIULUI PUBLIC SI A FONDULUI LOCATIV RA C., C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA S.A., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 15.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea amânându-se pentru termenele din 22.10.2015, 28.10.2015, respectiv termenul din 29.10.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06.08.2014 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ contestatorul P. P. în contradictoriu cu intimații M. F. PUBLICE -AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA-DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE C.-ADMINISTRATIA JUDETEANA A F. PUBLICE D., M. F. PUBLICE-AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA-DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE C.-ADMINISTRATIA JUDETEANA A F. PUBLICE D.-SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC S., B.-G. SOCIETE GENERALE S.A. BUCURESTI, R. B. S.A. BUCUREȘTI, B. S.A. BUCUREȘTI, C. E. B. ROMANIAS.A. BUCURESTI, A. B. ROMANIA S.A. BUCURESTI, M. C., ORAȘUL S., R. A. DE ADMINISTRARE A DOMENIULUI PUBLIC SI A FONDULUI LOCATIV RA C., C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA S.A., a solicitat ca instanța, prin sentința ce se va pronunța ,să dispună anularea titlului executoriu nr._/27.02.2014, anularea popririi înființată prin adresa de înființare poprire nr._/24.07.2014, anularea executării începută în dosarul de executare nr._, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației .
În motivarea cererii a arătat că actele de executare sunt nelegale, deoarece datoria ce se execută nu aparține contestatorului, ci ., societate împotriva căreia s-a deschis procedura insolvenței, în dosarul nr._ al Tribunalului D., în cadrul căruia se recuperează datoriile societății, iar concluziile lichidatorului judiciar au fost în sensul că nu au fost identificate fapte de natura celor prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006, imputabile conducerii societății, al cărei unic asociat este contestatorul.
Precizează că nu i s-a comunicat nicio decizie de plată a creanțelor fiscale, rezultând că această executare împotriva veniturilor sale este de natură a-i aduce numeroase prejudicii ce vor fi pe viitor foarte greu de înlăturat.
In dovedirea cererii a solicitat probele cu înscrisuri.
In drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 198, 711, 718 și 719 NCPC.
În speță a fost achitată cauțiunea de 10% din valoarea contestată, respectiv suma de 3530 lei.
Prin întâmpinare, intimata RAADPFL C., invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece contestatorul nu mai este angajatul acestei unități din 22.10.2012 când i-a încetat contractul individual de muncă
În apărare, depune la dosar, în copie, Decizia nr. 144/19.10.2012 a RAADPFL C..
La data de 30.10.2014 intimata AJFP D. a depus la dosar întâmpinare, prin care invocă excepția tardivității formulării cererii, inadmisibilitatea acțiunii, iar pe fondul cauzei, arată că la data de 27.02.2014 Serviciul Fiscal Orășenesc S. a emis somația de plată nr._ și titlul executoriu_, iar pentru faptul că obligațiile fiscale nu au fost achitate, au fost continuate măsurile de executare silită, la data de 24.07.2014 fiind emise adresele de înființare a popririi către terții popriți, actele de executare fiind întocmite cu respectarea dispozițiilor legale.
În apărare, depune în copie, dosarul de executare.
La data de 30.10.2014 intimata Unitatea Administrativ Teritorială S. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece contestatorul nu mai are calitatea de consilier local la Consiliul Local S., conform Hotărârii nr. 30/30.08.2013 a Consiliului Local S..
În apărare, depune la dosar Hotărâria nr. 30/30.08.2013 a Consiliului Local S..
Prin Încheierea din 19.11.2014 instanța a respins cererea de suspendare a executării silite, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 718, alin 1-6 și 8 Cod procedura civila, " (1)Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată. (2)Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauțiune, calculată la valoarea obiectului contestației, după cum urmează:a)de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;b)de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depășește 10.000 lei;c)de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depășește 100.000 lei;d)de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depășește 1.000.000 lei.(3)Dacă obiectul contestației nu este evaluabil în bani, cauțiunea va fi de 1.000 lei, în afară de cazul în care legea dispune altfel. (4)Suspendarea executării este obligatorie și cauțiunea nu este necesară dacă:1.hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu;2.înscrisul care se execută a fost declarat fals printr-o hotărâre judecătorească dată în prima instanță;3.debitorul face dovada cu înscris autentic că a obținut de la creditor o amânare ori, după caz, beneficiază de un termen de plată.(5)Dacă bunurile urmărite sunt supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea prețului obținut din valorificarea acestor bunuri.(6)Asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, chiar și înaintea termenului fixat pentru judecarea contestației. Părțile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată numai cu apel, în mod separat, în termen de 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă.(8)Încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării silite se comunică din oficiu și de îndată executorului judecătoresccompara cu Art. 403 din cartea V, capitolul I, sectiunea VI din Codul de Procedura Civila din 1865
Art. 403
(1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
(2) Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii, pierii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea prețului.
(3) Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 și 2, instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
(4) În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță, încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul.
".
În speță, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prev de art. 718 Cpciv., având în vedere faptul că suspendarea executării silite a unui titlu executoriu nu se poate dispune decât în cazuri cu totul excepționale, existând riscul de a fi prejudiciat creditorul prin temporizarea executării, motive excepționale ce nu au fost arătate și dovedite de contestator în prezenta cauză.
Instanța a apreciat că, faptul creării, în viitor, a unor prejudicii asupra veniturilor debitorului, greu de înlăturat, nu constituie un motiv temeinic de suspendare a executării, fiind de esența executării silite micșorarea patrimoniului debitorului, cu creanța datorată creditorului, în vederea recuperării debitului înscris în titlul executoriu.
Prin Încheierea din 14.01.2015 instanța a respins excepția tardivității și inadmisibilității formulării contestației, reținând următoarele:
Analizând excepția tardivității, instanța a constatat că debitorul -contestator a contestat toate actele de executare silita efectuate în dosarul de executare nr. nr._/24.07.201, precum și titlul executoriu.
În acest caz, este incident termenul de 15 zile prevăzut de art.173 C.proc.fisc, termen care curge de la data luării la cunoștința de către contestator a somației ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile când nu a primit somația sau executarea se face fără somație .
După cum se observă din actele dosarului, contestația la executare a fost introdusa la data de 06.08.2014, iar contestatorul a luat cunoștință de executarea silită propriu –zisă la 29.07.2014( fila 51), rezultând astfel că nu a fost depășit termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, pentru a se respecta principiul liberului acces la justiție, prev de art. 21 din Constituția României și art. 6 CEDO și a unit excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Unitatea Administrativ teritorială S. și RAADPFEL C., cu fondul cauzei în temeiul art. 248, alin 4 C., pentru soluționarea lor fiind necesară administrarea de probe .
Prin sentința civilă nr.2837/04.03.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
Prin titlul executoriu nr. executoriu nr._/27.02.2014, si somatia nr._/27.02.2014 s-a început executarea silita împotriva contestatorului P. P. pentru suma de_ lei reprezentând, salarii, profit, sănătate, impozit pe venit activități independente, cheltuieli judiciare, venit despăgubiri și răspunderi p.f., majorări de întârziere, prin modalitatea popririi, poprire ce a fost înființată prin adresa de înființare poprire nr._/24.07.2014, împotriva terților popriți B.-G. SOCIETE GENERALE S.A. BUCURESTI, R. B. S.A. BUCUREȘTI, B. S.A. BUCUREȘTI, C. E. B. ROMANIAS.A. BUCURESTI, A. B. ROMANIA S.A. BUCURESTI, M. C., ORAȘUL S., R. A. DE ADMINISTRARE A DOMENIULUI PUBLIC SI A FONDULUI LOCATIV RA C., C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA S.A.
În ceea ce privește intimații RAADPFL C. și Unitatea Administrativ Teritorială S., instanța a constatat că aceștia au calitate procesuală pasivă, deoarece, deși susțin că nu mai există raporturi juridice între aceștia și contestator, au fost parte în dosarul de executare, astfel că aceștia au și calitate procesuală în contestația la executare, deși nu mai există nici un fel de raporturi juridice între acestea și contestator, motive pentru care instanța va respinge excepțiile invocate.
Instanța a reținut că la baza emiterii actelor de executare menționate anterior, au stat decizia privind angajarea răspunderii în solidar cu . nr._/27.01.2014 și Decizia de calcul accesorii nr._/31.12.2011, ce au caracter de titluri de creanță și care nu au fost contestate sau modificate, astfel ca au devenit titluri executorii la scadenta, în temeiul art. 141 alin. 2 din OG 92/2003.
Potrivit art.141 Cod procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis în conformitate cu dispozițiile acestui act normativ, titlu ce trebuie să aibă la bază un titlu de creanță, ce devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
În acest context a rezultat că, un act administrativ fiscal, a cărui creanță fiscală a ajuns la scadentă, dobândește statutul unui titlu executoriu, având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ fiscal.
Regimul lor juridic diferit determină posibilitatea exercitării unui control diferit de către instanța de judecată:pe calea contestației la executare (titlul executoriu), respectiv pe calea contestației fiscale (titlul de creanță fiscală).
Exercitarea căii de atac administrativ-jurisdicționale presupune însă ca partea interesată să fi avut posibilitatea efectivă de a recurge la ea, în sensul ca organul fiscal să-i fi comunicat, cu respectarea dispozițiilor legale in materie, titlul de creanță. În condițiile în care obligația de comunicare a intimatei nu a fost respectată, partea interesată nu are posibilitatea reală de a pune în discuție legalitatea și temeinicia titlurilor de creanță fiscală, pe calea administrativ fiscală.
Instanța a reținut că, pe calea contestației la executare de față, contestatorul a invocat apărări privind atât actele de executare, cât și titlurile executorii.
Potrivit dispozițiilor art.172 alin.1 si 3 C.proc.fisc, in acord cu jurisprudența obligatorie a ICCJ exprimata in cuprinsul deciziei de îndrumare nr. XIV/2007, daca pentru contestarea titlului de creanța fiscala, s-a reglementat accesul la o instanța judecătoreasca, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal, adresata instanței de executare, pot fi cerute numai lămuriri cu privire la interesul, întinderea sau aplicarea titlului, nu si apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale.
Ca urmare, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzista numai in măsura in care actul ce constituie titlu de creanța fiscala nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrative fiscal.
Instanța a constatat că actele administrativ fiscale, ce constituie titluri de creanță, au fost comunicate contestatorului, astfel că avea posibilitatea contestării lor în instanța de contencios administrativ.
În speță, actele de executare contestate au fost realizate conform acestor titluri executorii și cu respectarea formei prevăzute de legea fiscală.
Instanța a reținut că împotriva acestor titluri de creanță si a altor acte administrative fiscale se poate formula contestație la organul fiscal competent, potrivit art. 205 C.pr. fiscală, iar în temeiul art. 218 OG 92/2003, instanța competentă cu soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor organului fiscal este instanța de contencios administrativ competentă în condițiile legii, contestație ce nu s-a formulat, astfel ca titlul de creanța a devenit titlu executoriu.
Instanta nu reținut susținerea contestatorului in ceea ce privește faptul ca lichidatorul judiciar a reținut că nu au fost identificate fapte de natura celor prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006, imputabile conducerii societății, al cărei unic asociat este contestatorul, deoarece astfel de apărări pot fi susținute în cadrul contestației titlurilor de creanță, nemaiavând relevanță aceste aspecte după ce titlurile de creanță au devenit titluri executorii .
F. de aceste considerente, instanta a reținut ca actele de executare contestate sunt legal intocmite si in conformitate cu titlurile de creanta ce au devenit titluri executorii la scadenta si necontestate, astfel ca a respins contestatia la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarata apel contestatorul P. P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul admiterii contestației la executare.
Contestatorul a arătat că actele de executare sunt nelegale, întrucât datoria ce executa nu îi aparține, ci ., societate care este in procedura falimentului prevăzuta de Legea 85/2006 si fata de care s-a dispus închiderea acestei proceduri si radierea sa de la Registrul Comerțului.
Potrivit sentinței civile nr. 144/21.10.2014, pronunțata de Tribunalul D. in dosarul nr._, a fost aprobat Raportul Final al lichidatorului judiciar al ., privind cauzele care au determinat apariția stării de insolvență a acesteia, raport din care rezulta cu certitudine ca "nu au fost identificate fapte de natura celor prevăzute la Art. 138 din Legea 85/2006, imputabile conducerii debitoarei".
Autoritatea fiscala nu a contestat sub nicio forma rapoartele lichidatorului judiciar, privind cauzele care au condus la apariția stării de insolvabilitate, asumându-si concluziile acestora.
Rapoartele au constatat în mod corect absenta oricărei culpe a sa in intervenirea stării de insolvabilitate, iar pe parcursul derulării in instanța a procedurii insolvenței, niciun creditor, nici autoritățile fiscale nu au formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale, potrivit art.138 din Legea 85/2006.
Raportul final al lichidatorului judiciar, a fost consfințit de instanța, aspect menționat in Sentința nr. 1440/21.10.2014, Dosar_, rămasa definitiva si irevocabila, iar statuările din considerentele unei hotărâri judecătorești irevocabile anterioare se impun cu valoare de prezumție legală irefragabilă într-un nou proces, dată fiind autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.
Contestatorul precizează că a învederat totodată instanței, prin concluziile orale, faptul ca titlurile de creanța (Decizia privind angajarea răspunderii in solidar cu . Nr._/27.01.2014, precum si Decizia de calcul accesorii Nr._/31.12.2011) care împreună stau la baza emiterii actelor de executare, nu au intrat niciodată in posesia acestuia.
Arată că la adresa la care au fost comunicate, nu locuiește efectiv, iar semnăturile indescifrabile care se regăsesc pe comunicări nu-i aparțin.
Atâta vreme cat aceste titluri de creanța nu i-au fost efectiv comunicate, nu am avut posibilitatea reala sa exercite o cale de atac administrativ-jurisdicțională si nici posibilitatea reala de a pune in discuție, legalitatea si temeinicia titlurilor de creanța fiscala pe cale administrative-fiscala.
Consideră că instanța de fond la adoptarea soluției de respingere a contestației la executare, nu a avut in vedere toate considerentele expuse de acesta in susținerea si probarea cererii si astfel a refuzat sa se aplece si asupra fondului, soluția de respingere fiind netemeinică și nelegală.
Instanța a reținut doar modul de întocmire a actelor contestate, pe care le-a considerat ca fiind legale si cu respectarea formei cerută de legea fiscala, fără sa analizeze sau să facă referiri cu privire la anularea creanțelor fiscale si a formelor de executare silită.
Instanța a considerat, de asemenea, că nu se poate adresa Judecătoriei pe calea contestației la executare, decât pentru a cere lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, motiv pentru care a și respins contestația la executare.
Consideră că Judecătoria C. avea si are competență generală, materială si teritorială de soluționare a contestației sale la executarea silita si a contestației împotriva unui titlu executoriu fiscal, bazându-se pe Decizia Nr. XIV/2007 privind examinarea Recursului in Interesul Legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, in legătura cu interpretarea si aplicarea dispozițiilor Art. 169, A.. 4, din Codul de Procedura Fiscala, Republicat, cu modificările si completările ulterioare, referitor la competența materială și teritoriala de soluționare a contestației la executarea silita si a contestației împotriva unui titlu executoriu fiscal.
Prima instanță, in ciuda susținerilor contestatorului si a dovezilor prezentate a respins contestația la executare, in mod nejustificat, motivarea care rezulta din economia textului hotărârii apelate, fiind una superficială și care nu răspunde tuturor aspectelor invocate de contestator in acțiune.
În mod greșit prima instanță a apreciat cu aplicarea si interpretarea greșită a legii că apelantul a urmat procedura contestației prevăzuta de art. 205 din Codul de Procedura Fiscala, invocând dispozițiile art. 172, alin1 si 3, Cod procedura fiscal si jurisprudența obligatorie a ICCJ, exprimata in cuprinsul Deciziei de îndrumare Nr. XIV/2007.
Este cert faptul ca nu a putut ataca pe calea contenciosului administrativ fiscal din moment ce pe de o parte titlurile de creanța nu i-au fost efectiv comunicate, iar pe de alta parte aceste titluri de creanța au devenit titluri executorii la data la care creanța fiscala a devenit scadenta, prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege si de organul competent.
Titlul executoriu este primul act de executare și el se contestă în condițiile Capitolului XI din Codul de procedură fiscală, cel care reglementează contestația la executare (art. 172). Din aceste dispoziții legale rezultă că toate actele contestate în cauză, respectiv titlul executoriu, somație de plată și înștiințări de plată, sunt acte de executare care se contestă în procedura la care se referă textul de lege precizat și dispozițiile art.711 și urm. Cod procedură civilă.In raport de această calificare a actelor legea nu prevede realizarea unei proceduri prealabile și sub acest aspect, procedura contestației prevăzuta de art. 205 Cod Pr. Fiscala.
Terțul poprit R.A.A.D.P.F.L. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului față de aceasta ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, arătând că nu mai datora contestatorului vreo sumă de bani, prima instanță reținând în mod greșit faptul că R. a fost parte în dosarul de executare.
Analizând cererea de apel prin prisma susținerilor părților, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.476-477 NCPC Tribunalul reține următoarele:
O primă critică a contestatorului vizează necomunicarea titlului de creanță care a stat la baza emiterii actelor de executare contestate în prezenta acțiune, față de care se rețin următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar se constată că la data de 27.02.2014, a fost emisă somația, titlul executoriu prin care s-a început executarea silită a creanței în sumă de_ lei debit, individualizat prin decizia privind angajarea răspunderii solidare a apelantului cu .(aflată la fila 78 din dosar) și a sumelor de 17 lei, accesorii.
La data de 24.07.2014 a fost emisă și înștiințarea de înființare poprire pe conturile deținute de apelant la terții popriți indicați în această înștiințare.
Se mai reține că în conformitate cu prevederile art.141 C.procedură fiscală titlul de creanță devine titlul executoriu la data comunicării.
În speță analizând actele dosarului de fond se apreciază că decizia de angajare a răspunderii solidare a fost comunicată la data de 28.01.2014, fiind confirmată de primire, prin semnătură de mama apelantului.
Deși apelantul contestator a invocat faptul că nu recunoaște semnătura de pe această comunicare se apreciază de instanță că atâta timp cât acesta nu a înțeles să se înscrie în fals față de mențiunile din confirmarea de primire, aceasta face dovada celor constatate personal de agentul constatator, până la constatarea falsului, (art.164 alin.4164 alin.4 C.p.civ).
Față de cele mai sus expuse se reține de instanța de apel că titlul de creanță reprezentat de decizia de atragere a răspunderii solidare a fost comunicat cu respectarea dispozițiilor art.44 C.p.fiscală, astfel că susținerea acestuia privind necomunicarea apare ca nefondată.
Față de cale mai sus expuse se constată că potrivit prev. art. 172 alin. 3 C.pr.fiscală, „contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
În materie fiscală acea altă procedură prevăzută de lege se regăsește în disp. art. 205 și urm. din OG 92/2003, procedură de care contestatorul nu a înțeles a uza.
În mod just a apreciat instanța de fond că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Potrivit art. 205 din C.pr.fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii, iar conform art.218 din același act administrativ deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii. Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată . sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Aceste prevederi sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ – jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta.
O atare interpretare dă posibilitate subiectului procesual activ al contestației să se bucure de o procedură contradictorie în dovedirea dreptului său, de care nu ar fi putut beneficia anterior deoarece actul fiscal ce constituie titlu executoriu, fiind emis de un organ fără atribuții jurisdicționale, nu are caracter jurisdicțional.
Prin urmare, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal, aceasta fiind și ceea ce s-a reținut de Inalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii invocat și de contestatorul apelant atât în cererea de chemare în judecată cât și prin cererea de apel.
Desigur, ceea ce s-a retinut mai sus devine aplicabil doar in situatia in care prin contestatia la executare se solicita anularea titlului executoriu pentru nevaliditatea creantei fiscale pe care o constata, ceea ce a invocat în esență și apelantul contestator, motivele sale vizând nelegalitatea atragerii răspunderii sale solidare pentru datoriile societății comerciale al cărui unic asociat este.
În aceste condiții, deși titlul de creanță a fost comunicat în mod legal așa cum am expus deja în considerente, apelantul contestator nu a înțeles să urmeze procedura mai sus expusă, iar apărările care vizează în esență inexistența creanței in sarcina sa nu pot fi invocate pe calea contestației la executare propriu zise, prin care se pot invoca vicii de formă a actelor de executare, perimarea executării, prescripția executării, și alte neregularități ale actelor de executare.
Cum apelantul nu a invocat niciun viciu de formă a actelor de executare, Tribunalul apreciază că acestea au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică și în consecință urmează ca în temeiul art.480 alin.1 NCPC să respingă cererea de apel ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul P. P. (CNP_), cu domiciliul în S., 1 MAI, nr. 7, J. D. împotriva sentinței civile nr._/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu în contradictoriu cu intimații M. F. PUBLICE -AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA-DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE C.-ADMINISTRATIA JUDETEANA A F. PUBLICE D., cu sediul în C., MITROPOLIT FIRMILIAN, nr. 2, J. DOL, M. F. PUBLICE-AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA-DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE C.-ADMINISTRATIA JUDETEANA A F. PUBLICE D.-SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC S., cu sediul în S., UNIRII, nr. 56, J. D., B.-G. SOCIETE GENERALE S.A. BUCURESTI,cu sediul în ., .. 1-7, și terții popriți R. B. S.A. BUCUREȘTI, cu sediul în ., CALEA FLOREASCA, nr. 246C, .. 2-7, B. S.A. BUCUREȘTI, cu sediul în ., .. 6A, C. E. B. ROMANIAS.A. BUCURESTI, cu sediul în. SECTOR 6, București, ., A. B. ROMANIA S.A. BUCURESTI, cu sediul în ., CALEA DOROBANTILOR, nr. 237B, M. C.,, cu sediul în C., A. I. C., nr. 7, J. D., ORAȘUL S., - cu sediul în S., UNIRII, nr. 52, J. D., R. A. DE ADMINISTRARE A DOMENIULUI PUBLIC SI A FONDULUI LOCATIV RA C., cu sediul în - C., BRESTEI, nr. 129A, J. D., C. NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A, cu sediul în sector 6 București, .. 401 A .
Respinge cererea apelantul reclamant privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi data de 29.10.2015
Președinte, A. B. | Judecător, A. C. Tițoiu | |
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.A.C.Tițoiu
Tehnored.F.M./14 ex/08.01.2016.
Jud.fond.C.M.R.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4546/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 4304/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
