Anulare act. Decizia nr. 2171/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2171/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 2171/2015
Dosar nr._ -nulitate certificat de moștenitor-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2171/2015
Ședința publică din data de 07 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. P.
Judecător: D. G.
Grefier: E. D. C.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de către apelantul-pârât N. D., împotriva sentinței civile nr. 3601/_, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. A. M., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul-pârât N. D., personal și asistat de avocat M. P. și intimata-reclamantă A. A. M., prin avocat D. F. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apelantul-pârât N. D., prin avocat M. P., având cuvântul, depune, la dosarul cauzei, hotărârea solicitată de către instanță la termenul de judecată anterior, cu mențiunea definitivă și irevocabilă.
Intimata-reclamantă A. A. M., prin avocat D. F. A., având cuvântul, învederează că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru observarea sentinței depuse la dosar la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la apel și pe excepția autorității de lucru judecat invocată în cauză de către apelantul pârât.
Apelantul-pârât N. D., prin avocat M. P., având cuvântul, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat și motivat. Învederează că există o hotărâre cu putere de lucru judecat cu privire la anularea certificatului acestuia de moștenitor și a constatării nulității acestuia. Arată că hotărârile depuse, la dosarul cauzei, au stabilit cu putere de lucru judecat că acțiunile privind înscrisul solicitat a fi anulat au fost respinse în mai multe rânduri. Instanțele au verificat, în mai multe rânduri, legalitatea și temeinicia emiterii certificatului de moștenitor și chiar dacă s-a solicitat nulitatea pe cale reconvențională, apreciază că există autoritate de lucru judecat. Solicită instanței să constate că intimata N. A. nu este moștenitor rezervatar. Pentru toate aceste motive solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, iar, în subsidiar, solicită ca instanța să aibă în vedere motivele de apel; solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Intimata-reclamantă A. A. M., prin avocat D. F. A., având cuvântul, învederează că solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat, așa cum a motivat prin notele scrise depuse la data de 02.11.2015, întrucât, în hotărârea pe care o invocă apelantul-pârât, s-a pus în discuție vocația la moștenire, pentru ca, ulterior, pe parcursul procesului să se depună acel testament și hotărârea să fie dată în consecință. În drept, învederează că a invocat dispozițiile art. 841 C.civil, având calitatea de moștenitor rezervatar, iar cele două hotărâri invocate sunt diferite, neexistând identitate de cauză. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive, solicită respingerea acesteia, având în vedere că aceasta are calitatea de moștenitor rezervatar, la dosarul instanței de fond fiind depus chiar un arbore genealogic. Pe fond, solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, nefiind invocate aspecte de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii; solicită acordarea cheltuielilor de judecată
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.07.2013, pe rolul Judecătoriei C., înregistrată sub nr._/215/2013, reclamantul N. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. A. M., C. N. și C. L., ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 475/12.02.2007 a B.N.P. S. C., să se constate întinderea dreptului de proprietate în favoarea sa asupra casei de locuit, construită din cărămidă fără fundație de beton, în suprafața totală de 66, 7 mp, situată în .. 126.
A arătat că, prin sentința civilă nr._/1998, pronunțată de Judecătoria C., s-a constatat valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare dintre mama sa-G. I. și S. Ș., cu privire la suprafața de 950 mp, situată în C., .. 234.
Prin sentința civilă nr._/12.12.2002 a Judecătoriei C. a fost admisă acțiunea numitei N. A. ca strănepoată a autoarei N. (M.) M. prin care s-a constatat întinderea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în C., .. 234, compus din 487 mp de teren și casa edificată, compusă din trei camere, hol și bucătărie.
Având în vedere că, între pârâții N. A. M., C. N. și C. L. s-a realizat o transmitere cu titlu oneros a dreptului de proprietate pe care vânzătoarea nu îl avea la data transmisiunii, iar cumpărătorii dețineau deja, alături de vânzătoare, folosința imobilului încă din anul 2000, a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare dintre aceștia, în condițiile în care coabitau și gospodăreau împreună, contract de vânzare-cumpărare încheiat cu rea-credință și fraudă la lege în vederea inopozabilității unei revendicări împotriva numitei N. A.-M. ce succedase, în mod ilegal, averea defunctei M. (N.) M..
În dovedirea cererii, a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică în construcții civile.
La data de 25.04.2014, pârâta A. (N.) A. M. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 31/27.04.1999 încheiat de B.N.P. I. Vergica, obligarea reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că acest certificat prin care s-a constatat că N. D. este moștenitor al defunctei M. M., în cota de 1/1, a fost eliberat la cererea lui N. D., cu încălcarea normelor legale imperative și urmărind un scop ilicit.
În momentul formulării cererii de eliberare a certificatului de moștenitor, N. D. avea cunoștință despre N. A. ca și moștenitor al defunctei și despre patrimoniul defunctei.
Scopul urmărit de N. D., prin nesocotirea drepturilor moștenitoarei N. A., a fost acela de a beneficia singur de masa succesorală a defunctei.
Încălcarea drepturilor succesorale ale pârâtei-reclamante N. A. s-a realizat prin încălcarea dispozițiilor legale imperative ale art. 841 C.civil, reclamantul-pârât fiind în cunoștință de cauză cu privire la aceste dispoziții, dar și cu privire la aplicabilitatea acestora raportat la moștenitoarea lui N. A.. Tocmai că, cunoscând prevederile imperative, a căutat să le ocolească pentru a-și realiza scopul, acela de a fi declarat singurul moștenitor al defunctei.
Se poate reține omisiunea voită a reclamantului-pârât N. D. de a indica numele, prenumele și domiciliul moștenitorilor prezumtivi, respectiv N. A.. Dacă aceste elemente ar fi fost furnizate de către reclamantul-pârât, notarul dispunea citarea moștenitorilor prezumtivi, pentru ca, ulterior, să stabilească asupra calității moștenitorilor și legatarilor, precum și întinderea drepturilor acestora și, în mod voit, s-a evitat această situație.
Referitor la existența unui testament, cum este în speță, dar și în prezenta unor moștenitori rezervatari, notarul public putea încheia procedura succesorală dacă dispozițiile testamentului nu aduceau atingere cotei moștenitorilor rezervatari. În caz contrar, având acordul tuturor moștenitorilor, urma să aplice reducțiunea liberalităților până la limita prevăzută de lege.
Deși exista această situație, reclamantul-pârât nu a adus-o la cunoștința notarului public, ocolind astfel legea, evitând finalitatea ca și N. A. să fie înscrisă în Certificatul de Moștenitor, îndepărtând-o de la succesiune.
În concluzie, scopul clar definit și stabilit anterior momentului sesizării notarului public, a fost acela de a frauda, cu bună știință, pe moștenitoarea rezervatară N. A.. Astfel că, încălcând o normă imperativă (art. 841 C.civ.), reclamantul nu numai că a fraudat pe moștenitoarea rezervatară N. A., dar a fraudat legea.
In drept, și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art. 209 N.c.p.c., art. 841, art. 968 C.civil.
La data de 24.09.2014, instanța a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâta A. (N.) A.-M. și, în temeiul art. 413 alin. 1 N.c.p.c., a suspendat prezenta cauză până la soluționarea irevocabilă a cererii reconvenționale.
Cererea reconvențională a fost înregistrată la data de 10.10.2014, sub nr._ .
În scop probator, pârâta-reclamantă A. (N.) A. a solicitat, și instanța a încuviințat, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu interogatoriul pârâtei-reclamante (administrată la termenul de judecată din 04.02.2015).
În apărare, pârâtul-reclamant N. D. a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu interogatoriul reclamantei-pârâte (administrată la termenul de judecată din 04.02.2015).
Prin sentința civilă nr. 3601/18.03.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A. (N.) A. M. în contradictoriu cu pârâtul N. D., s-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 31/1999 emis de BNP I. V. și a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în suma de 3088 lei.
Pentru a ase pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit certificatului de deces . nr._, emis la data de 04.05.1998, numita M. M. a decedat la data de 02.05.1998, având ultimul domiciliu în mun. C., jud. D. (fila 64).
După decesul autoarei M. M., reclamantul-pârât N. D. a obținut certificatul de calitate de moștenitor nr. 31/1999, emis la data de 27 aprilie 1999, întocmit de B.N.P. I. Vergica, în calitate de moștenitor testamentar. Potrivit art. 651 C.civ., succesiunile se deschid prin moarte. Succesiunea de pe urma defunctei s-a deschis, prin urmare, pe data de 02.05.1998.
Certificatul de moștenitor sau de legatar este actul eliberat de notarul public în urma finalizării procedurii succesorale notariale prin care se constata masa succesorala, numărul si calitatea moștenitorilor, cotele ce le revin, precum si bunurile atribuite fiecăruia, daca s-a realizat și împărțeala acestora ( art. 105 si 106 din Legea nr. 36/1995).
Certificatul de moștenitor nu este titlu juridic de proprietate, ci numai un mijloc de însezinare si un instrument probator al calității de moștenitor si al cotei succesorale sau bunurilor care se cuvin.
Cei care se considera vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței anularea și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
În privința anularii certificatului de moștenitor, trebuie sa se distingă după cum, partea care solicita anularea, a participat la procedura succesorala notariala si a consimțit la eliberarea lui sau, dimpotrivă, are calitatea de terță persoana care nu si-a dat acordul la emiterea lui.
Cum parata-reclamanta nu a participat la procedura succesorala notariala, poate contesta calitatea de succesor a titularului certificatului de moștenitor sau întinderea drepturilor lui succesorale, mențiunile cuprinse în certificat fiind opozabile numai până la proba contrara.
Instanța a reținut ca acțiunea în anularea certificatului de moștenitor este însa imprescriptibila când vizează: 1) constatarea calității de moștenitor, stabilirea masei succesorale si a drepturilor fiecărui moștenitor ; 2) cuprinderea în masa succesorala a unui bun proprietatea altuia (situație în care acțiunea în anulare întrunește caracteristicile unei acțiuni în revendicare sau în constatare, după caz).
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani, iar, potrivit art. 7 din același decret, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. In speță, este vorba despre o nulitate absoluta, dată fiind existența interesului ocrotit.
Raportat la aceste considerente si la obiectul dedus judecații, se constata caracterul imprescriptibil al acțiunii.
Pe fond, s-a reținut ca, prin prisma dispozițiilor din Codul civil privitoare la devoluțiunea legala, persoane cu vocație legala generala la moștenirea lăsata de autoarea M. M., au rămas rudele în linie dreapta descendenta si ascendenta, în mod nelimitat în grad, iar, în linie colaterala, pana la gradul al IV-lea inclusiv.
Legea nr. 36/1995, Legea notarilor publici si a activității notariale reglementează în Capitolul V, Secțiunea a III-a, articolele 101-118, procedura succesorala.
Articolul 101 alineatul 1 stipulează ca procedura succesorala notariala se deschide, după caz, la cererea oricărei persoane interesate, a procurorului, precum si a secretarului consiliului local al localității în raza căreia defunctul și-a avut ultimul domiciliu, atunci când are cunoștința ca moștenirea cuprinde bunuri imobile, iar, potrivit articolului 104, după ce constata ca este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza si dispune citarea celor care au vocație la moștenire, iar daca exista testament, citează si pe legatari si executorul testamentar instituit.
Potrivit art. 105 C.p.c. "(1) La cererea moștenitorilor, notarul public poate elibera certificat de calitate de moștenitor, care atestă numărul, calitatea și întinderea drepturilor tuturor moștenitorilor legali, cu respectarea procedurii prevăzute pentru eliberarea certificatului de moștenitor, exceptând dispozițiile privind masa succesorală. (2) Certificatul de calitate de moștenitor se eliberează cu respectarea procedurii prevăzute de prezenta lege pentru eliberarea certificatului de moștenitor, stabilindu-se și cotele succesorale. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) au aplicabilitate și în situația în care s-a eliberat anterior certificat de moștenitor."
Legea nu instituie o sancțiune expresa pentru eliberarea certificatului de moștenitor cu nesocotirea normelor privind citarea tuturor moștenitorilor cu vocație succesorala.
În speță, vătămarea constă în privarea paratei-reclamante de drepturile lor asupra moștenirii respective.
Cum din certificatul de naștere ..G. nr._ din data de 30 decembrie 1988, emis de Consiliul Popular al mun. C. reiese ca reclamanta este strănepoata, respectiv fiica numitului N. F. (descendent de gradul II al autoarei M. M., decedat la data de 25.05.1997), instanța a admis acțiunea formulata de parata reclamanta A. (fosta N.) A. M. și a anulat certificatul de nr. 31/1999 emis de BNP I. V..
In temeiul art. 453 C.p.c., instanța a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3088 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul apelant N. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pârâtul a arătat că, în mod greșit, prima instanță a reținut faptul ca certificatul de moștenitor a fost eliberat cu nesocotirea normelor privind citarea tuturor moștenitorilor cu vocație succesorală, la momentul deschiderii succesiunii de pe urma autoarei, fiind decedat atât soțul acesteia, M. I. (anul 1971)t si unicul fiu, N. M. (1973). Mai mult, nepotul autoarei, N. F. era predecedat la data deschiderii succesiunii acesteia.
Cum la data încheierii testamentului fata de pârâtă, autoarea M. M. nu mai avea moștenitori rezervatari in viață si, având in vedere dispozițiile art. 1087 NCC, potrivit cărora moștenitori rezervatari sunt soțul supraviețuitor, descendenții si ascendenții privilegiați, nu se poate retine culpa cu privire la fraudarea legii si nici privarea pârâtei-reclamante de drepturile asupra moștenirii respective, aceasta neavând calitatea de moștenitor rezervatar.
Pârâtul a precizat că prima instanță se află in eroare cu privire la calitatea pârâtei-reclamante reconvențional, deoarece, având in vedere împrejurarea ca atât tatăl acesteia (N. F.), cat si bunicul, N. M., sunt decedați anterior decesului autoarei.
Dând eficienta dispozițiilor art. 1093 Noul Cod Civil, calitatea activa privind anularea certificatului de moștenitor ar aparține numai părinților defunctei, care erau predecedați, fiul acesteia fiind predecedat si el ori reprezentantul sau eredele acestuia, în speța N. F. și N. A., ambii decedați anterior deschiderii succesiunii de pe urma autoarei.
Ca atare, in mod greșit, instanța a reținut calitatea numitei N. A. de moștenitor rezervatar, acesta neavând nici calitate de erede, nici calitatea să înfățișeze drepturile acestuia, pe cale de consecință, neavând calitate procesuală activă în anularea sau nulitatea absolută a certificatului de moștenitor emis pe numele pârâtei.
Apelantul pârât a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, iar, pe fond, respingerea cererii reconvenționale formulate de către pârâta-reclamanta N. A..
Apelul a fost legal timbrat cu taxă de timbru, conform chitanței depuse la fila 21 din cadrul dosarului de fond.
În susținerea apelului, apelantul pârât a depus, la dosar, sentința civilă nr._ din data de 21.09.2004, pronunțată de către Judecătoria C., în dosarul nr. 4157/2002 și sentința civilă nr._ din data de 17.12.1999, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/1999 (filele 42-44, 47-50, 59-66).
La data de 24.06.2015, reclamanta intimată a depus, la dosar, întâmpinare, solicitând respingerea excepției invocate de către apelant, respingerea apelului și menținerea sentinței civile apelate, precizând că are calitate procesual active fiind strănepoata defunctei M. M., beneficiind și de o prezumție de lucru judecat în urma hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză, între părți (filele 23-25 din dosar).
La data de 10.07.2015, apelantul pârât a depus, la dosar, răspuns la întâmpinare (filele 32-33 din dosar), iar, la data de 02.11.2015, a depus note scrise referitoare la excepția autorității de lucru judecat (filele 52-55).
Analizând sentința civilă apelată, prin prisma motivelor de apel, dar și în raport de disp. art. 477-479 N.c.p.c., tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.07.2013, pe rolul Judecătoriei C., înregistrată sub nr._/215/2013, reclamantul N. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. A. M., C. N. și C. L., ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 475/12.02.2007 a B.N.P. S. C., să se constate întinderea dreptului de proprietate în favoarea sa asupra casei de locuit, construită din cărămidă fără fundație de beton, în suprafața totală de 66, 7 mp, situată în .. 126.
La data de 25.04.2014, pârâta A. (N.) A. M. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 31/27.04.1999, încheiat de B.N.P. I. Vergica și obligarea reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3601/18.03.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A. (N.) A. M. în contradictoriu cu pârâtul N. D., s-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 31/1999, emis de BNP I. V. și a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3088 lei.
Analizând, excepția autorității de lucru judecat, excepție invocată de către apelantul pârât în ședința publică din data de 28.09.2015 și care are prioritate cu privire la soluționare, în raport de fondul cauzei și motivele de apel, având în vedere disp. art. 248 alin. 1 N.c.p.c., tribunalul constată că această excepție este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Apelantul pârât a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de soluția pronunțată prin sentința civilă nr._ din data de 17.12.1999 a Judecătoriei C., în dosarul nr._/1999, irevocabilă prin anularea, ca netimbrat, a apelului, conform deciziei civile nr. 2622/16.06.2000, pronunțată de Tribunalul D., în cadrul dosarului nr. 4726/2000, asupra cererii reconvenționale formulate de către pârâtele N. M. și N. A., împotriva reclamantului N. D., având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 31/1999.
În cadrul acestui dosar, potrivit cererii reconvenționale formulate de către aceeași reclamantă intimată din cauza de față, respectiv N. A., împreună cu pârâta N. M. și în contradictoriu cu același apelant pârât din această cauză, respectiv N. D., s-a solicitat ca, în măsura în care nu-și dovedește calitatea de moștenitor testamentar acesta din urmă, să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 31/1999, ca fiind eliberat prin fraudă la lege (filele 47-50 și 59-60 din cadrul dosarului de apel de față).
În considerentele acestei sentințe civile, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională anterior menționată, s-a analizat frauda la lege, prin prisma aspectelor invocate în susținerea acesteia, respectiv lipsa calității de moștenitor testamentar a pârâtului N. D., instanța reținând că acesta și-a dovedit calitatea, prin intermediul testamentului autentic încheiat în favoarea sa.
În speța de față, reclamanta intimată N. A., prin cerere reconvențională, a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 31/27.04.1999, încheiat de B.N.P. I. Vergica, precizând că acesta a fost eliberat cu încălcarea normelor legale imperative și urmărind un scop ilicit, respectiv s-au încălcat dispozițiile legale referitoare la moștenitorii rezervatari.
În drept, au fost invocate disp. art. 841 și 968 C.civil de la 1864.
Întrucât, atât acțiunea principală cu care a fost învestită instanța de fond (la data de 10.07.2013), cât și cererea reconvențională anterior menționată (formulată la data de 25.04.2014), sunt supuse normelor procedurale reglementate de Noul cod de procedură civilă, în vigoare din data de 15.02.2013, efectul autorității de lucru judecat al hotărârii judecătorești este reglementat de disp. art. 430-432 N.c.p.c.
Astfel, potrivit disp. art. 430 alin. 1 N.c.p.c., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
Art. 431 alin. 1 N.c.p.c. prevede că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, astfel încât, pentru a exista autoritate de lucru judecat, trebuie să existe triplă identitate de părți, obiect și de cauză.
Tribunalul constată că, în raport de acțiunea cu care a fost învestită instanța de fond, în cadrul dosarului nr._/1999 al Judecătoriei C., în speța de față există identitate de părți și obiect, în cadrul ambelor litigii reclamanta intimată N. A., prin intermediul unei cereri reconvenționale, solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 31/27.04.1999, încheiat de B.N.P. I. Vergica, pe numele pârâtului apelant din cauza de față, respectiv N. D..
Între cele două litigii există însă diferență de cauză juridică, respectiv fundamentul pretenției afirmate.
Astfel, cauza nu trebuie confundată cu dreptul subiectiv, dar nici cu mijloacele de dovadă a faptelor pe care reclamantul își întemeiază pretențiile.
Prin cauza cererii de chemare în judecată trebuie înțeleasă instituția sau categoria juridică ori principiul de drept substanțial pe care reclamantul își întemeiază pretenția sa, iar, cum soluția se pronunță într-un caz determinat, interesează nu numai regula de drept, ci și împrejurările de fapt datorită cărora regula respectivă se aplică în acea speță.
Potrivit disp. art. 430 alin. 2 N.c.p.c., autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Tribunalul constată că, între cele două litigii, nu există identitate de cauză juridică. Astfel, dacă în cadrul dosarului nr._/1999 al Judecătoriei C., s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 31/27.04.1999, încheiat de B.N.P. I. Vergica, pe numele pârâtului apelant din cauza de față, respectiv N. D., ca urmare a fraudării legii prin inexistența unui testament încheiat în favoarea acestuia din urmă, în litigiul de față, reclamanta intimată a solicitat, pe cale reconvențională, să se constate aceeași nulitate absolută a acestui certificat de moștenitor, încheiat cu încălcarea normelor legale imperative-frauda la lege și urmărind un scop ilicit, respectiv prin nesocotirea calității de moștenitor rezervatar a acesteia, în raport de disp. art. 841 C.civil și art. 968 C.civil.
Prin urmare, nefiind îndeplinită identitatea de cauză între cele două litigii, tribunalul constată că nu sunt incidente, în speță, disp. art. 431 alin. 1 N.c.p.c., aspect pentru care va respinge excepția autorității de lucru judecată, invocată de apelantul-pârât N. D., ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, tribunalul constată că principalul motiv de apel invocat de către apelantul pârât s-a referit la faptul că, la data emiterii certificatului de moștenitor, nu existau erezi rezervatari sau reprezentanți ori erezi ai acestora, aspect pentru care certificatul de moștenitor nu putea fi lovit de nulitate, contestând, astfel, calitatea de moștenitor rezervatar al reclamantei intimate.
În speța de față, în raport de data deschiderii moștenirii, respectiv de data decesului autoarei M. M. (02.05.1998), tribunalul constată că sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864 și nu ale Noului cod civil, în vigoare din data de 01.10.2011, conform disp. art. 220 alin. 1 din legea nr. 71/2011, așa cum a invocat apelantul pârât în cadrul apelului de față, având în vedere disp. art. 91 din legea nr. 71/2011 potrivit cărora "moștenirile deschise înainte de . Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii" raportat, per a contrario și la disp. art. 6 alin. 5 N.cod civil potrivit cărora "dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ." și la disp. art. 5 alin. 1 din legea nr. 71/2011 potrivit cărora "dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .."
Prin urmare, instanța de control judiciar se va raporta la dispozițiile Codului civil de la 1864, în aprecierea calității de moștenitor rezervatar a reclamantei intimate.
Astfel, potrivit disp. art. 841-843 C.civil de la 1864, calitatea de moștenitori rezervatari o au descendenții defunctului de orice grad, deci toți moștenitorii din clasa I de moștenitori legali, precum și părinții defunctului, deci ascendenții privilegiați, moștenitori din clasa a-II-a de moștenitori legali.
Potrivit disp. art. 842 C.civil de la 1864, prin descendenți se înțelege copiii defunctului și urmașii lor în linie dreaptă la infinit (respectiv copiii, nepoții, strănepoții, etc), deci nu numai descendenții de gradul I, dar și ceilalți descendenți, indiferent de grad.
În speța de față, așa cum a reținut și instanța de fond, din certificatul de naștere ..G. nr._ din data de 30 decembrie 1988, emis de Consiliul Popular al mun. C. reiese ca reclamanta este strănepoata, respectiv fiica numitului N. F. (descendent de gradul II al autoarei M. M., decedat la data de 25.05.1997), prin urmare, are calitate de moștenitor rezervatar, nefiind incidentă, în cauză, instituția reprezentării, astfel cum a invocat apelantul pârât în cadrul motivelor de apel de față.
Întrucât reclamanta intimată are calitate de moștenitor rezervatar, are și calitate procesual activă în acțiunea privind anularea sau nulitatea absolută a certificatului de moștenitor emis pe numele apelantului pârât, aspect pentru care nu se poate reține, ca întemeiată, o astfel de excepție, cum este cea invocată de către apelantul pârât în cadrul motivelor de apel de față.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 teza I N,c.p.c., tribunalul va respinge excepția autorității de lucru judecată, invocată de apelantul-pârât N. D. și va respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelantul pârât N. D., în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. (N.) A. M., împotriva sentinței civile nr. 3601/18.03.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
În temeiul disp. art. 453 alin. 1 N.c.p.c., având în vedere soluția ce se va pronunța asupra apelului de față, tribunalul va obliga apelantul-pârât la plata către intimata-reclamantă a sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător, conform chitanțelor nr. 97/26.10.2015 (700 lei) și nr. 94/28.09.2015 (800 lei), depuse la filele 57-58 din cadrul dosarului de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția autorității de lucru judecată, invocată de apelantul-pârât N. D..
Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelantul pârât N. D., domiciliat în municipiul C., .. 128, jud. D., în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. (N.) A. M., CNP_, domiciliată în municipiul C., .. 126, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 3601/18.03.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Obligă apelantul-pârât la plata către intimata-reclamantă a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată (onorariu apărător).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 07 Decembrie 2015, la sediul Tribunalului D..
Președinte, V. P. | Judecător, D. G. | |
Grefier, E. D. C. |
Red. jud. V.P./Tehn. F.M. 4 ex./25.01.2016
Jud. fond: R. M. T.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 700/2015. Tribunalul DOLJ | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
