Contestaţie la executare. Sentința nr. 511/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 511/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 193/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 193/2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător A. B.
Grefier C. D. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul-contestator D. & C. TRANS SRL împotriva Sentinței civile nr. 511 din 30.06.2014 pronunțata de Judecătoria Filiași în contradictoriu cu intimatul-debitor ., intimat B. E. JUDECĂTORESC ,, T. NELUȚU ", având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 13.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 260 C.p.civ., a amânat pronunțarea.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
La data de 28.11.2013, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași, sub numărul_, contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. D.&C. TRANS S.R.L. MOTRU, JUDEȚUL GORJ, prin reprezentant legal, administrator P. M., în contradictoriu cu intimații: S.C. M. I. S.A. BUCUREȘTI și B.E.J. T. Neluțu, împotriva executării silite începută în dosarul de executare nr. 608/E/2013 de B.E.J. T. Neluțu și împotriva încheierii pronunțată la data de 13.11.2013 de B.E.J. T. Neluțu prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, comunicată la data de 15.11.2013.
Prin contestația la executare formulată, contestatoarea a solicitat, în temeiul dispozițiilor: articolului 711 alin. 1 și alin. 3, art. 714 alin. 1 și alin. 2 și art. 718 alin. 1, toate din codul de procedură civilă republicat, anularea executării silite începută în dosarul de executare numărul 608/E/2013 de B.E.J. T. Neluțu, anularea încheierii prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, cu obligarea intimatei S.C. M. I. S.A. BUCUREȘTI la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea în fapt a contestației la executare contestatoarea a arătat, printre altele, că, B.E.J. T. Neluțu i-a comunicat la data de 15.11.2013: somația mobiliară din data de 13.11.2013 emisă în dosarul nr. 608/E/2013 de executorul judecătoresc T. Neluțu; Încheierea dată la data de 13.11.2013 în dosarul nr. 608/E/2013 de B.E.J. T. Neluțu și Încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată la data de 04.11.2013 de Judecătoria Filiași în dosarul nr._ .
Contestatoarea a arătat că a fost somată să predea creditoarei S.C. M. I. S.A. BUCUREȘTI bunul ce formează obiectul contractului de leasing financiar nr.DF_/04.06.2008, respectiv o semiremorcă marca "Schmitz Cargobull", . WSMS_8, precum și achitarea sumei de 1.020 lei reprezentând cheltuieli de executare.
În susținerea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalele: înștiințarea debitoarei S.C. D.&C. TRANS S.R.L. MOTRU, JUDEȚUL GORJ, de către B.E.J. T. Neluțu din data de 13.11.2013 în dosarul nr. 608/E/2013 cu privire la declanșarea executării silite; somația din data de 13.11.2013 emisă de către B.E.J. T. Neluțu debitoarei S.C. D.&C. TRANS S.R.L. MOTRU, JUDEȚUL GORJ, în dosarul nr. 608/E/2013, prin care i se punea în vedere să predea creditoarei S.C. M. I. S.A. BUCUREȘTI bunul mobil reprezentat de semiremorca marca "Schmitz Cargobull", . WSMS_8, număr de înmatriculare_, culoare: gri + roșu; încheierea pronunțată la data de 13.11.2013 de executorul judecătoresc T. Neluțu în dosarul de executare nr. 608/E/2013 prin care s-au stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 1.020 lei; Încheierea pronunțată la data de 04.11.2013 de Judecătoria Filiași în dosarul nr._ prin care s-a încuviințat executarea silită; cererea de executare silită și de predare a bunului mobil reprezentat de semiremorca marca "Schmitz Cargobull", . WSMS_8, număr de înmatriculare_, culoare: gri + roșu, formulată de creditoarea S.C. M. I. S.A. BUCUREȘTI către B.E.J. T. Neluțu; Contractul de leasing nr. DF_/04.06.2008; adresa debitoarei nr. 125/23.08.2013 către creditoare; extras de cont; somația nr. 180/05.12.2011 emisă de B.E.J. T. E. – C. către contestatoare în dosarul nr. 180/2011; adresa din data de 28.11.2011 de înființare a popririi emisă în dosarul numărul 180/2011 de către B.E.J. T. E. – C. către unități bancare având calitatea de terți popriți ai debitoarei S.C. D.&C. TRANS S.R.L. MOTRU, JUDEȚUL GORJ; Încheierea de încuviințare a executării silite nr. 3749 pronunțată la data de 10.11.2011 de Judecătoria Tîrgu – J., județul Gorj, în dosarul nr._/318/2011; cererea de executare silită formulată de creditoarea S.C. M. I. S.A. BUCUREȘTI, prin S.C.A. "V. și Mitel", împotriva debitoarei S.C. D.&C. TRANS S.R.L. MOTRU, JUDEȚUL GORJ; raport facturi restante client din data de 15.12.2010; un număr de patru facturi fiscale; Contractul de Leasin DF nr._/04.06.2008 și Anexa A, Anexa B și Anexa C la acest contract; protocolul de acceptare vehicul rulat; chitanța PF nr. FD_/27.11.2013 în cuantum de 1.000 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și chitanța PF numărul FD_/27.11.2013 în cuantum de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Instanța, examinând contestația la executare, a constatat, prin rezoluția din data de 05 decembrie 2013, că aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute la: art. 151 și art. 197, ambele din Codul de procedură civilă republicat, întrucât contestatoarea nu a depus la dosar dovada calității de reprezentant al societății contestatoare și nu s-a îndeplinit timbrajul.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 200 alin. 2 din Codul de procedură civilă republicat, au fost comunicate în scris contestatoarei lipsurile cererii de chemare în judecată, cu mențiunea că, sub sancțiunea anulării cererii, trebuia să facă, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, modificările sau completările necesare, după cum urmează:
- să înainteze la dosar extras din registrul public cu privire la dovada calității de reprezentant;
- să achite cauțiune, conform dispozițiilor art. 718 alin. 2 din Codul de procedură civilă republicat și
- să achite taxa judiciară de timbru stabilită la valoarea contestată (233.200 lei), respectiv 5.769 lei.
Instanța constată că, prin contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimații: S.C. M. I. S.A. BUCUREȘTI și B.E.J. T. Neluțu, contestatoarea S.C. D.&C. TRANS S.R.L. MOTRU, JUDEȚUL GORJ, prin reprezentant legal, administrator P. M., a solicitat, în temeiul dispozițiilor: art. 711 alin. 1 și alin. 3, articolului 714 alin. 1 și alin. 2 și art. 718 alin. 1, toate din Codul de procedură civilă republicat, anularea executării silite începută în dosarul de executare nr. 608/E/2013 de B.E.J. T. Neluțu, anularea încheierii prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, cu obligarea intimatei S.C. M. I. S.A. BUCUREȘTI la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Executarea silită împotriva debitoarei S.C D.&C. TRANS S.R.L. MOTRU, JUDEȚUL GORJ, care face obiectul dosarului de executare nr. 608/E/2013 al B.E.J. T. Neluțu, a fost pornită, în baza titlului executoriu constând în Contractul de Leasin DF numărul_/04.06.2008, la cererea creditoarei S.C. M. I. S.A. BUCUREȘTI, cerere de predare a bunului mobil reprezentat de semiremorca marca "Schmitz Cargobull", . WSMS_8, număr de înmatriculare_, culoare: gri + roșu.
La data de 06.01.2014 contestatoarea D. & C. TRANS SRL MOTRU, JUDETUL GORJ și-a îndeplinit obligațiile puse în vedere de instanță depunând la dosar dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru, dovada achitării cauțiunii și extras din registrul public cu privire la dovada calității de reprezentant.
La data de 10 februarie 2014 intimata ..A. București a formulat întâmpinare împotriva contestației formulată de către debitoarea a . SRL Motru, judetul Gorj, prin care a solicitat: respingerea contestației la executare ca neîntemeiaă și nefondată; respingerea cererii de anulare a încheierii de încuviințare a executării silite; respingerea cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare; menținerea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 608/E/2013 al Biroului E. Judecătoresc "T. Neluțu" și respingerea cererii de obligare a subscrisei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
In motivarea întâmpinării intimata a arătat că ..A. în calitate de proprietar – locator a încheiat cu societatea comercială . SRL contractul de leasing financiar nr. DF_ din data de 04.06.2008, obiectul acestuia fiind dreptul de folosință asupra bunului mobil constituit din semiremorca marca Schmitz Cargobull având . sasiu WSMS_8 și număr de înmatriculare și datorită nerespectării obligațiilor de plată a ratelor de leasing, la data de 26.11.2010 contractul de leasing nr. DF_ din data de 04.06.2008 a fost reziliat din vina exclusivă a debitoarei, . SRL, în conformitate cu prevederile paragrafului 16 lit. b și paragrafului 17 lit. d din Condițiile Generale la Contractul de leasing și art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 51/1997, modificată prin legea nr. 287/2006, debitul restant înregistrat de contestatoare la data rezilierii contractului fiind de_,63 RON.
A mai arătat intimata că, de la data rezilierii contractului de leasing și până în prezent, societatea . SRL s-a folosit în mod abuziv și fără nici un temei legal sau titlu valabil de bunul mobil a cărui folosință a făcut obiectul contractului de leasing, cu toate că a fost notificată și somată să procedeze la predarea autovehiculului proprietatea societății intimate, în conformitate cu prevederile paragrafului 18 din Condițiile Generale la Contractul de leasing.
A susținut intimata că, în vederea recuperării sumelor facturate și neîncasate, intimata a procedat la inițierea procedurilor de executare silită asupra bunurilor utilizatorului, obținând la data de 24.01.2012 suma de 15.386,63 lei, reprezentând debitul principal și cheltuielile de executare.
După această dată, intimata a mai emis către utilizator factura nr._ din 03.05.2012 conținând "taxa recuperare debite restante" de 639,85 lei, reprezentând refacturarea cheltuielilor în vederea recuperării debitelor și a bunului, activități efectuate de societăți specializate, în conformitate cu prevederile paragrafului 17 lit. e din Contractul de Leasing.
A mai arătat intimata că, întrucât Contractul de Leasing a fost reziliat datorită apariției unui caz de culpă, iar utilizatorul nu și-a îndeplinit obligațiile de plată, consideră că acesta nu mai avea posibilitatea de a-și exercita dreptul de cumpărare a imobilului ce a făcut obiectul contractului de leasing.
La data de 24.02.2014 contestatoarea . SRL a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de ., solicitând instanței admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Prin rezoluția din 27 februarie 2014, s-a dispus fixarea primului termen de judecată precum și emiterea unei adrese către B.E.J. "T. Neluțu", cu solicitarea de a înainta în copie certificată dosarul de executare nr.608/E/2013.
Dosarul de executare mai sus indicat a fost înaintat și atașat la dosar la data de 06.03.2014(filele 102 – 134).
La data de 24.03.2014 contestatoarea a depus la dosar Note de ședință, prin care a invocat excepția prescripției dreptului de a mai cere executarea silită.
Prin încheierea din 24 martie 2014 instanța a admis cererea de suspendare a executării silite formulată de către contestatoare și a dispus suspendarea executării silite efectuată în dosarul nr. 608/E/2013 al Biroului E. Judecătoresc "T. Neluțu", până la soluționarea contestației la executare.
De asemenea, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, probă în cadrul căreia s-a dispus efectuarea unei adrese către creditoarea . București, cu solicitarea de a înainta notificarea de reziliere a Contractului de Leasing Financiar nr. DF_ din data de 04.06.08 încheiat între . SRL Motru și . București din data de 26 noiembrie 2010, răspunsul fiind comunicat la data de 07.04.2014 (fila 147-148), precum și administrarea cu expertiza contabilă.
La data de 28.04.2014 . București a înaintat la dosar Note scrise(filele 163 – 183 dosar).
Raportul de expertiză contabilă având ca obiective: stabilirea sumelor achitate de către debitoarea D. & C. TRANS SRL creditoarei . pentru bunul ce formează obiectul contractului de leasing financiar nr. DF_/04.06.2008; stabilirea datei efectuării acestor plăți, eventual stabilirea dacă au mai existat sume restante la momentul efectuării primei executări și sume aferente celei de-a doua executări dispuse în dosarul nr. 608/E/2012, întocmit de expertul contabil G. D. a fost înaintat la dosar la data de 09.05.2014 (filele 191 – 201).
In ședința publică din 23 iunie 2014 contestatoarea . SRL a înaintat concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr.511/30.06.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsă excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită.
A fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea D. & C. TRANS SRL în contradictoriu cu intimata ..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
In fapt, B. E. Judecătoresc "T. Neluțu" a emis la data de 15.11.2013, Somația mobiliară emisă în cadrul dosarului nr. 608/E/2013, la data de 13.11.2013, Încheierea nr. 608/E/2013 din 13.11.2013, precum și Încheierea de încuviințare a executării silite din data de 04.11.2013 pronunțată în dosarul nr._, prin care debitoarea D. & C. TRANS SRL a fost somată să predea creditoarei . bunul ce formează obiectul contractului de leasing financiar nr. DF_.04.06.08, respectiv o semiremorcă marca Schmitz Cargobull . WSMS_8, precum și achitarea sumei de 1020 lei cheltuieli de executare.
Potrivit susținerilor contestatoarei, dreptul de a solicita executarea constând în predarea bunului -semiremorcă marca Schmitz Cargobull . WSMS_8,- ar fi făcută cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 705 C..
Pentru a soluționa această excepție se impun câteva precizări în ceea ce privește reglementarea legală în raport de care se va analiza temeinicia cererii.
Astfel, cererea de executare silită a bunului litigios a fost adresată B. T. Neluțu la data de 11.09.2013.
Potrivit art. 24 din NCPC " dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Iată ca raportat la aceste prevederi, legiuitorul a instituit obligația ca prevederile noului act normativ să fie aplicabile executărilor silite începute după data de 15.02.2013, situație aplicabilă și în cauza de față.
Prin urmare, potrivit art 705 NCPC, "Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.
(2)Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită."
Iată că legiuitorul a statuat ca punct de plecare în stabilirea termenului de prescripție ca fiind data când se naște dreptul de a obține executarea silită.
Anterior emiterii prezentelor acte de executare, datorită inacțiunii sale de a-și achita obligațiile de plată, intimata a fost nevoită să recurgă la executarea silită ce a făcut obiectul dosarului nr 180/2011 al B. T. E. C..
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză de către d-na expert G. D., suma pe care contestatoarea o avea de achitat era de 14.870,63 lei, fiind stinsă la data de 07.12.2011.
Este adevărat că potrivit art.16 lit. b raportat la art.17 lit.d din contractul de leasing nr DF_.04.06.08 –condiții generale – este instituit la aprecierea exclusivă a locatorului posibilitatea rezilierii de plin drept a contractului de leasing, însă de o atare sancțiune acesta nu a înțeles să uzeze, decât în luna octombrie 2010 așa cum susține însăși contestatoarea în cadrul răspunsului la întâmpinare ( fila 75 ) .
Observând însă înscrisul de la fila 17 din cadrul dosarului de executare s-a constatat că notificarea de reziliere a contractului de leasing DF_.04.06.08, a fost emisă de către locator la data de 26 noiembrie 2010, acesta fiind punctul de plecare în calcularea termenului de a solicita executarea silit
Prin urmare susținerea contestatoarei potrivit căreia termenul de prescripție a executării silite ar fi început să curgă de la data scadenței facturii emise la data de 07.04.2010, nu are nici un temei și nici se bazează pe probatoriu relevant.
În opinia instanței de fond, solicitarea locatorului de a-i fi restituit bunul s-a declanșat prin adresa de reziliere a contractului de leasing, respectiv în data de 26 noiembrie 2010 ( sau cel mai devreme în luna octombrie 2010 așa cum a recunoscut însăși contestatoarea).
Prin raportare la acest moment, termenul de trei ani, se împlinea la data de 26 noiembrie 2013, ( sau în octombrie 2013) deci ulterior începerii executării silite ( 11.09.2013 ).
În atare condiții, excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită, a fost respinsă de instanța de fond.
Pe fond s-au reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de leasing financiar cu nr.DF_.04.06.08_/15.11.2007, obiectul contractului constând în finanțarea în regim de leasing a unui semiremorci marca Schmitz Cargobull . SMS_8, contract în care sunt inserate mai multe clauze referitoare la condițiile de plata, de neexecutare, de reziliere, de asigurare.
În data de 26.11.2010 creditoarea întocmește o notificare (fila 17 din dosarul de executare ) către petenta prin care îi face cunoscut faptul ca trebuie sa predea bunul deoarece contractul este reziliat de drept în baza art.16.b rap la art. 17 lit.d și i din contract. Aceasta notificare nu este însoțită de dovada de primire însă este recunoscută existența ei de către contestatoare prin răspunsul la întâmpinare în cadrul căruia învederează că rezilierea contractului de leasing ar fi intervenit în luna octombrie 2010.
Raportat la fondul cauzei contestatoarea s-a apărat de maniera că în momentul declanșării executării silite avea achitate integral toate ratele de leasing și prin urmare nu se mai putea solicita predarea bunului de către locator.
O atare susținere se verifică în parte în sensul că așa cum a concluzionat expertul judiciar desemnat în cauză, " la momentul primei executări contestatoarea avea de achitat suma de 14.870,63 lei, sumă achitată la data de 07.12.2011, iar la cea de-a doua executare dispusă în dosarul nr. 608/E/2013 nu mai erau sume restante.
În atare situație rămâne de analizat măsura în care locatorul putea solicita predarea bunului în condițiile speței.
Așa cum părțile au convenit în cadrul contractului de leasing, una din consecințele neachitării de către utilizator a plății integrale a vreunei sume pe care o datorează, dă dreptul locatorului să declare exigibile imediat toate ratele de leasing și toate celelalte sumele datorate pe întreaga perioadă de leasing plus a costurilor legate de aceste sume și să declare rezilierea de plin drept, fără nici o formalitate prealabilă.( art 16 lit b și art 17 lit d din contractul de leasing)
Prin același art. 17 lit d s-a instituit în sarcina utilizatorului restituirea fără întârziere a bunului ce a făcut obiectul contractului.
Asemenea clauze au fost semnate de către părțile contractante și nu au făcut obiectul vreunei contestații din partea utilizatorului.
Iată deci, temeiul legal – convenția părților - în baza căruia locatorul poate solicita predarea bunului.
Susținerea contestatoarei potrivit căreia locatorul a rămas în pasivitate în ceea ce privește predarea bunului, întrucât ar fi convenit cu reprezentantul legal al acestuia ca bunul să-i revină în proprietate, urmând a-i fi remise actele în original, nu poate fi apreciată ca fiind veridică în condițiile în care utilizatorul nu a adus nici o probă în acest sens, iar pe de altă parte atitudinea procesuală a locatorului este una de negare a dreptului afirmat.
Analizând apărările contestatoarei, respectiv imposibilitatea legală de a solicita restituirea bunului, instanța de fond a mai reținut că o atare apărare nu poate fi primită în condițiile în care solicitarea a venit din partea intimatei urmare a neachitării ratelor de către utilizator (suma pe care contestatoarea o avea de achitat era de 14.870,63 lei, fiind stinsă la data de 07.12.2011 așa cum a susținut d-na expert G. D.).
Or, în condițiile clauzelor contractuale susmenționate, rămânea la aprecierea locatorului posibilitatea rezilierii contractului de leasing, iar una din consecințele rezilierii este reprezentată tocmai de restituirea bunului .
În consecință, în condițiile în care nu s-a probat existența unei înțelegeri ulterioare între părți care să permită utilizatorului folosirea bunului și achiziționarea la finalizarea achitării ratelor de leasing ( așa cum susține contestatoarea în cadrul contestației), instanța nu a putut da curs unui fapt neprobat și în același timp contestat de către intimată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea D. & C. TRANS SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că recomunicarea sentinței este nelegală, întrucât sentința inițială a fost comunicată și a formulat apel împotriva acesteia, apel care era deja înregistrat la Judecătoria Filiași în momentul recomunicării sentinței.Consideră că este nelegală completarea considerentelor sentinței ulterior comunicării acesteia, considerente care au fost completate cu trei fraze care se regăsesc pe pagina 7 a hotărârii recomunicate.
Apelanta apreciază că în mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită, atata timp cât a reținu că punctul de plecare al calculului acestui termen îl reprezintă data de 26 noiembrie 2010 sau luna octombrie 2010. Apelanta a învederat că în opinia sa termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită a început să curgă la data de 01.06.2010.
Apelanta arată că adresa de pe plic este greșită, în sensul că se menționează ., iar adresa societății este ..
Nu se poate reține susținerea instanței de fond că termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită a început să curgă în luna octombrie 2010, motivat de o recunoaștere a rezilierii contractului la acea dată făcută prin răspunsul la întâmpinare.
Contestatoarea a intrat în posesia notificării de reziliere în cursul judecării cauzei, fiind depusă de către creditoare.
Apelanta arată că la data de 01.06.2010 locatorul putea să constate că a intervenit cazul de culpă, să declare reziliat pe deplin drept contractul și putea solicita predarea bunului care face obiectul contractului. D. urmare, termenul de prescripție a început să curgă la data de 01.06.2010.
În mod greșit prima instanță a motivat soluția dată raportându-se la art. 17 lit.d din contractul de leasing pe care însă l-a analizat trunchiat, fără a avea în vedere și cazul în care obligația de predare nu putea fi executată în natură, situație în care a intervenit executarea acestei obligații prin echivalent.
Contestatoarea a fost executată silită în temeiul aceluiași titlu executoriu, respectiv a contractului de leasing financiar DF_.04.06.08 de către B.E.J. "T. E. C." în dosarul nr.180/E/2010.
Întrucât la momentul executării silite în baza dosarului nr.180/E/2011 existau doar obligații de plată scadente, nu mai existau alte rate de leasing ce puteau fi declarate anticipat scadente, fiind facturată și achitată inclusiv taxa de închidere a contractului, obligația de predare a bunului de către debitoare nu există.
După executarea silită a sumei de 14.880.63 lei reprezentând obligațiile restante, fiind achitat prețul de cumpărare, prin predarea bunului, creditoarea obține o dublă o dublă executare a contractului.
Cu toate acestea, instanța de fond nu a ținut seama de raportul de expertiză tehnică și a apreciat că locatorul poate solicita predarea bunului în baza art. 17 lit.d din contract.
Obligația de predare a bunului de către debitoare nu există, întrucât în urma executării silite în dosarul nr.180/E/2011 au fost achitate toate obligațiile de plată către locator, astfel încât fiind achitat prețul de cumpărare apelanta a devenit proprietar al bunului, aspect ce reiese din raportul de expertiză întocmit în cauză.
Apelanta arată că a achitat toate sumele, ultima rată fiind achitată chiar și în cadrul procedurii de executare silită, nemaiexistând rate scadente, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 17 lit.c și d din contractul de leasing.
Utilizatorul datorează locatorului, ca echivalent al obligației de predare a bunului, contravaloarea ratelor de leasing, declarate exigibile anticipat, fiind emise anterior facturi pentru ultimele două rate leasing și chiar pentru taxa de închidere a contractului.
Obligația de predare a fost executată prin echivalent, prin plata sumelor datorate în baza contractului, pentru întreaga perioadă de leasing.
Solicitând predarea bunului, deși au fost achitate toate sumele de bani datorate conform contractului, creditoarea obține o dublă executare a acestuia, îmbogățindu-se fără just temei.
Încă de la încheierea acestui contract de leasing este prevăzut că perioada de leasing este de 24 de luni, iar apelanta și-a exprimat opțiunea de cumpărare.
Apelanta arată că unul din bunurile care au făcut obiectul acestui contract de leasing financiar a fost cumpărat din luna martie 2010, respectiv Capul Tractor, iar în acest contract de leasing financiar, convenția cu obligația de cumpărare aplicându-se pentru toate bunurile, care au fost cuprinse în aceasta, respectiv și pentru bunul supus executării, semiremorca, obligația predării fiind exclusă încă de la încheierea contractului de leasing financiar.
Cu privire la reziliere, aceasta este o sancțiune de drept civil ce intervine în cazul neexecutării culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare succesivă și constă în încetarea efectelor contractului respectiv numai pentru viitor.
Pentru a putea produce efecte juridice, rezilierea trebuie să intervină pe parcursul derulării contractului.
Creditoarea a susținut prin întâmpinare că a reziliat contractul de leasing financiar la data de 26 noiembrie 2010, ca urmare a nerespectării obligațiilor de plată a ratelor de leasing de către debitoare.
Apelanta a mai precizat că prima instanță nu a analizat apărările referitoare la imposibilitatea rezilierii unilaterale a contractului, în condițiile în care a făcut dovada că la momentul emiterii notificării de reziliere contractul ajunsese la termen și mai mult, această notificare nu era opozabilă, întrucât nu a fost comunicată.
În mod greșit prima instanță a reținut că nu a făcut dovada pasivității locatorului, în ceea ce privește predarea bunului.
În drept, invocă dispozițiile art.466 și urm.NCPC.
Intimata S.C.M. I. S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
A invocat tardivitatea declarării apelului, arătând că în dispozitivul sentinței apelate este prevăzut în mod expres faptul că hotărârea instanței de fond poate fi atacată cu apel în 10 zile de la comunicare, ultima zi de declarare fiind 30.08.2014.
De asemenea, contestatoarea trebuia să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile O.U.G. 80/2013.
Notificările, solicitările, cererile sau celelalte comunicări sunt pe deplin opozabile, dacă au fost transmise la ultima adresă care a fost indicată în scris.
S-a mai învederat că instanța de fond a reținut în mod corect că termenul de prescripție începe să curgă de la data de 26.10.2010, acesta fiind data la care s-a născut dreptul de a cere executarea silită pentru obligația de predare efectivă a bunului a cărui folosință a făcut obiectul contractului de leasing. Cererea de executare silită a fost înregistrată la data 11.09.2013, în termenul legal de 3 ani.
Susținerea contestatoarei potrivit căreia termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a început să curgă de la data scadenței facturii emise la data de 07.04.2010 este neîntemeiată întrucât se bazează pe un probatoriu nerelevant, data scadentei facturilor neavând relevanță asupra stabilirii momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție, dreptul de cere executarea silită luând naștere la data rezilierii contractului de leasing financiar nr.DF_.04.06.2008.
Prin răspunsul la întâmpinare contestatoarea a recunoscut faptul că a luat la cunoștință despre rezilierea contractului de leasing în luna octombrie 2010, iar faptul că plicul în care a fost comunicată notificarea de reziliere a contractului a fost returnată nu poate fi imputată intimatei și nu i-a impus nicio obligație pentru continuarea raporturilor contractuale.
S-a mai învederat că în urma rezilierii contractului de leasing utilizatorul nu a dobândit asupra bunului iar intimata nu a dat curs solicitării utilizatorului de a efectua demersurile aspra transferului dreptului de proprietate, bunul devenind proprietatea utilizatorului numai după ce valoarea reziduală sau după caz prețul de cumpărare anticipată, taxele vamale, accizele și orice alte costuri datorate în legătură cu folosința lucrului au fost creditate integral în contul bancar al locatorului și după ce utilizatorul și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute în contractul de leasing.
Însă contractul de leasing a fost reziliat ca urmare a existenței unui caz de culpă, iar utilizatorul nu și-a îndeplinit integral obligațiile de plată, astfel că nu mai avea posibilitatea de a-și exercita integral dreptul de cumpărare a bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing, dreptul de cumpărare putând fi exercitat doar în cadrul limitativ stabilit de părți la semnarea contractului de leasing.
Analizând cererea de apel prin prisma susținerilor părților, a actelor și lucrărilor dosarului și în temeiul art.476-477 NCPC Tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește susținerea intimatei în sensul că apelul nu a fost declarat în termenul legal de 10 zile de la comunicare se rețin următoarele:
Potrivit art.650 alin.3 NCPC hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Termenul de 10 zile curge de la data comunicării sentinței și se calculează pe zile libere conform dispozițiilor art.181 alin.2 NCPC.
În speță verificând dovezile de comunicare a sentinței către apelanta intimată se constată că aceasta s-a comunicat la data de 04.09.2014, fiind predată persoanei însărcinată cu primirea corespondenței, sub semnătură.
Cererea de apel a fost formulată la data de 12.09.2014, data poștei, aspect care reiese de pe plicul atașat cererii (fila 9).
Termenul de apel prin prisma celor mai sus menționate s-a împlinit la data de 15.09.2014 și cum aceasta a fost depusă la data de 12.09.2014, se apreciază că apelul a fost formulat în termenul legal mai sus menționat astfel că susținerea intimatei creditoare privind tardivitatea apelului este nefondată.
De altfel este nefondată și afirmația apelantei în sensul unei recomunicări a sentinței, având în vedere că din actele dosarului reiese că s-a procedat la o singură comunicare la data de 04.09.2014.
În consecință va respinge susținerea intimatei creditoare privind tardivitatea cererii de apel, ca nefondată.
În ceea ce privește critica apelantei privind soluționarea greșită a excepției prescripției dreptului la acțiune de predarea a bunului care a făcut obiectul contractului de leasing, tribunalul reține următoarele:
Operațiunile de leasing si activitatea societaților de leasing sunt reglementate prin OG nr.51/1997, conform cu care contractul de leasing este actul juridic prin care o parte, denumita finantator/locator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun (mobil sau imobil) al carui proprietar este si pe care il produce sau il va achizitiona de la un tert furnizor, celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice denumita rata de leasing. La sfarsitul perioadei de leasing utilizatorul are dreptul de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul fara a schimba natura leasingului sau de a înceta raporturile contractuale.
Având in vedere dispozițiile speciale privind operațiunile de leasing cuprinse in art.14-17 din OG nr.51/1997 rezilierea contractului de leasing poate fi reclamata: I. de către societatea de leasing, in următoarele situații: in cazul in care utilizatorul refuza sa primească bunul la termenul stipulat in contractul de leasing sau daca se afla in stare de reorganizare judiciara si/sau faliment; in cazul in care utilizatorul nu executa obligația de plata a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul, sa plătească ratele scadente, cu daune-interese, daca in contract nu se prevede altfel.
OG 51/1997 art.8 stipulează expres:"contractele de leasing constituie titluri executorii".
In practica, pentru a pune in executare silita obligatiile cuprinse . leasing, creditorul trebuie sa respecte cele trei cerinte privind creanta, luand in considerare si prevederile contractului, mai ales in ceea ce priveste scadenta acestor obligatii, facand apel in prealabil la executarea de buna voie a acestora prin notificarea debitorului care risca executarea silita. In cazul in care, executarea silita are ca obiect obligatii succesive, asa cum sunt cele aferente platii unor facturi succesive emise in baza aceluiasi contract, se remarca faptul ca orice obligatie certa, lichida si exigibila poate fi pusa in executare silita, inclusiv facturi neachitate si scadente. In aceeasi ordine de idei, executarea silita initiata in baza acestor titluri executorii vizeaza in primul rand reposesia bunului achizitionat ca urmare a finantarii ce a facut obiectul contractului de leasing, bun care este in proprietatea finantatorului. Tot astfel, executarea silita are ca obiect recuperarea creantelor reprezentand contravaloarea facturilor emise si neplatite de utilizatori, la care se adauga penalitatile de intarziere inregistrate in contabilitatea finantatorului si care, impreuna sunt raportate periodic catre Banca N. a României.
In al doilea rand, executarea silita poate avea ca obiect si clauza penala stipulata in continutul contractelor de leasing, privind declararea scadentei tuturor ratelor de leasing si care are menirea de a contrabalansa prejudiciul suferit de finantator cu depozitarea si eventuala valorificare a unui bun deja devalorizat si care necesita multe costuri suplimentare care încarcă contabilitatea acestuia.
În speță având în vedere că utilizatorul nu a achitat 2 rate consecutive intimata creditoare a înțeles să formuleze cerere de executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing înregistrat sub nr.DF_.04.06.08_/15.11.2007, obiectul contractului constând în finanțarea în regim de leasing a unui semiremorci marca Schmitz Cargobull . SMS_8, cerere care a făcut obiectul dosarului de executare silită nr.108/E/2011, obținându-se executarea silită a sumei de 14.870,63 lei reprezentând ultimele rate scadente neachitate în termenul stipulat în contract și taxă închidere dosar, fără ca la această dată să fie predat de îndată locatarului și bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing.
În dosarul de executare nr.608/E/2013 al B. Tanasie Neluțu intimata creditoare a înțeles să-și recupereze pe cale de executare silită în temeiul art.17 din contract și bunul care a făcut obiectul contractului de leasing și care nu a fost predat de îndată finanțatorului.
Potrivit art 705 NCPC, "Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.(2)Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită."
Tribunalul apreciază că prin dispozițiile art.16 și 17 s-a instituit un drept de opțiune a finanțatorului de a rezilia de drept contractul fără vreo notificare a utilizatorului, intimata creditoare optând ca rezilierea să se aducă la cunoștința apelantei debitoare prin notificarea din data de 26.11.2010 (aflată la fila 149 din dosarul de fond), expediată cu confirmare de primire (fila 150 din dosar).
Deși prin motivele de apel apelanta a invocat ca aceasta notificare nu a fost primită ca urmare a indicării în mod greșit sediul acesteia, din recipisa de la dosar se constată că s-a menționat la data de 23.12.2010 lipsa apelantei de la sediu, din ., . Gorj(sediul menționat în contractul de leasing si trecut în recipisa) fiind reavizat să se prezinte sa-și ridice corespondența neputându-se reține nicio culpă a creditorului în privința comunicării notificării, chiar dacă adresa menționata pe plic a fost ., pe recipisa s-a menționat Toporasilor nr.2, adresa la care se prezumă că s-a prezentat și agentul poștal.
Astfel se constată că odată cu această notificare finanțatorul a declarat exigibile toate obligațiile de plată, conform art.16, plata acestora fiind realizată la data de 07.12.2011, fără însă a fi remis și bunul care a făcut obiectul contractului de leasing, fiind utilizat în continuare fără a exista un fundamentat care să justifice această folosință și după rezilierea contractului de leasing.
Cum dreptul de a cere executarea a luat naștere la data notificării rezilierii tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că termenul de prescripție se calculează de la data de 26.11.2010, dată față de care cererea de executare silită din data de 11.09.2013 a fost introdusă în termenul legal de 3 ani.
Într-o atare situație nu se poate reține ca fondată afirmația apelantei cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere predarea bunului.
În ceea ce privește susținerea apelantei contestatoare privind inexistența obligației de predare a bunului, atât timp cât nu mai avea nicio rată de achitat după cele executate silit, ceea ce în opinia acesteia ar echivala cu achitarea valorii de cumpărare a bunului, intimata creditoare obținând o dublă despăgubire prin remiterea bunului, se rețin următoarele:
Între apelanta în calitate de utilizator și intimată în calitate de locator a intervenit contractul de leasing DF nr._/04.06.2008 cu anexa A, anexa B și anexa C la acest contract, pe o perioadă de 24 luni, începând cu data de 04.06.2008 și până la data de 07.06.2010.
Potrivit art.16 din Contractul de leasing utilizatorul este în culpă atunci când nu efectuează parțial sau integral suma datorată în baza contractului de leasing o perioadă mai lungă de 30 de zile de la data scadenței, aspect reținut și în privința apelantei contestatoare.
La art.17 din contract părțile contractante au stipulat ca în momentul apariției cazului de culpă, locatorul să poată recurge la libera lui alegere, la una sau mai multe dintre sancțiunile aplicate cumulativ daca acest lucru este posibil fără ca prin aceasta să fie limitată recurgerea la un alt remediu permis de lege.
Între sancțiunile care pot fi aplicate, așa cum am expus și mai sus se înscriu și acelea de a declara reziliat de drept contractul, cu plata ratelor scadente, ceea ce naște în sarcina utilizatorului obligația de a restitui fără întârziere bunul către locator.
Cum nu au fost achitate ultimele 2 rate, locatorul a apreciat că apelanta contestatoare –utilizatorul bunului- este în culpă și a optat pentru rezilierea în modalitatea prevăzută prin art.17 lit. d, înaintând către utilizator notificarea de reziliere și plată aflat la fila 148 din dosar în care s-a menționat și obligația acestora de a returna bunul care a făcut obiectul contractului de leasing.
Astfel că plata ultimelor 2 rate s-a efectuat în urma demarării procedurii executării silite, ca urmare a intervenirii culpei utilizatorului de a-și executa obligațiile contractuale la termenele stipulate în contract, neavând loc o încetare a contractului prin ajungerea acestui la termen ci prin reziliere.
Lămurind acest aspect se apreciază de instanța de apel că utilizatorul nu se poate prevala de clauza de cumpărare a bunului, având în vedere că de opțiunea de cumpărare conform art.13 din contractul de leasing putea beneficia numai în situația în care utilizatorul și-ar fi îndeplinit obligațiile prevăzute în contractul de leasing,-ipoteza care are în vedere executarea de buna voie a obligațiilor asumate în condițiile si termenele stipulate in contract, ori din cele mai sus expuse se constată că utilizatorul nu și-a îndeplinit aceste obligații, chiar dacă sumele neplătite au reprezentat ultimele 2 rate, ca urmare a executării silite, contractul fiind reziliat de drept.
Prin prisma celor mai sus expuse se apreciază că locatorul prin restituirea bunului nu beneficiază de o dublă despăgubire, întrucât obligația de predare a acestuia a luat naștere în sarcina utilizatorului odată cu rezilierea de drept a contractului conform clauzelor stabilite de ambele părți contractante astfel că această susținere nu poate fi reținută ca fondată.
Nu se poate reține nici susținerea apelantei în sensul că obligația de predare a fost executată prin echivalent, respectiv prin plata sumelor datorate, întrucât, remiterea bunului ca și plata ratelor de leasing restante reprezintă o sancțiune a neexecutării culpabile de care locatorul a înțeles să uzeze, neoperând o plată prin echivalent a bunului.
Faptul că la data de 01.06.2010 contractul a ajuns la scadență nu produce efecte decât asupra inexistenței daunelor interese, reprezentând contravaloarea ratelor neachitate la data scadenței, nemaifiind astfel de rate, nu și asupra obligației principale de remitere a bunului către locator.
Având în vedere cele mai sus expuse se constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, interpretând în mod corect dispozițiile legale mai sus precitate și în consecință în temeiul art.480 alin.1 NCPC urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-contestatoare D. & C. TRANS SRL cu sediul în municipiul Motru, ., ., ., judetul Gorj și cu sediul procesual ales în mun. Motru, ., ..3, ., jujdețul Gorj, înregistrată la O.R.C. Gorj sub nr.J_, având cont de identificare fiscală RO_ împotriva sentinței civile nr.511/30.06.2014, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ., având sediul social în București, . nr. 5 Complex Novo Parc Trei, corp F, ., Romania, înregistrată la Registrul Comerțului cu numărul J_, Cod Unic de înregistrare_, înregistrată în Registrul Special BNR cu nr. RS-PJR-41-_/2006, înregistrată în Registrul General BNR cu nr. RG-PJR-41-_/2006, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul București, .. 15, sector 3 și B. T. Neluț, cu sediul în orașul Filiași, ., judetul D. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2015
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, A. B. | |
Grefier, C. D. S. |
Red.jud. A.C.Tițoiu
Tehn.F.M./5 ex.
Jud.fond. S.M.O.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8885/2015. Tribunalul DOLJ | Anulare act. Sentința nr. 53/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
