Contestaţie la executare. Sentința nr. 18/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 29108/215/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 543/2015
Ședința publică de la 20 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător L. A.
Grefier E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanții-contestatori B. E., B. E. D. împotriva sentinței civile nr._/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații S. R. - ANAF, DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE D., AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații, prin consilier juridic C. C., care depune delegație de reprezentare la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
- apelul este declarat și motivat în termen;
- s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru
- au fost comunicate motivele de apel
- intimata AJFP a depus întâmpinare
- a fost comunicată întâmpinarea
- se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, din oficiu, potrivit dispozițiilor art.650 aliniatul 3 invocă excepția tardivității formulării apelului.
Intimații, prin consilier juridic C. C., având cuvântul, solicită admiterea excepției și respingerea apelului ca tardiv formulat.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 02.09.2013, contestatorii Bozdugescu E. și Buzdugescu E. D. au solicitat în contradictoriu cu intimata S. Român ANAF prin DGFP D. anularea măsurii sechestrului instituit asupra imobilului situat în Mun. C., ., .. 1, . și să dispună rectificarea mențiunilor de carte funciară în sensul radierii măsurii sechestrului.
În fapt, prin ordonanța emisă la data de 12.01.2008 P. de pe lângă ICCJ- DNA, în dosarul cu nr. 228 /P/2006, în care contestatorul Bozdugescu D. avea calitatea de inculpat fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, a fost instituit sechestru asupra imobilului situat în C., ., .. 1, .. Această măsura a fost adusă la îndeplinire la data de 16.01.2008, sens în care a fost întocmit un proces verbal de aplicare a sechestrului.
Conform dispozițiilor art. 168 din Codul de procedură penală. "în contra măsurii asigurătorii luate și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum și orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanței de judecată, în orice fază a procesului penal. Hotărârea instanței de judecată poate fi atacată separat cu recurs. Recursul nu suspendă executarea. După soluționarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asigurătorii, se poate face contestație potrivit legii civile.
Procesul penal în cadrul căruia a fost instituită măsura sechestrului asigurătoriu a făcut obiectul dosarului nr._/215/2009, dosar ce a fost soluționat irevocabil de către Curtea de Apel C. la data de 23.07.2013.
În cadrul dosarului penal măsura sechestrului asiguratoriu nu a fost contestată, astfel că, în prezent suntem în ipoteza prevăzută de art. 168 teză finală din Codul de procedură penală, analiza legalității și valabilității acestei măsura fiind de competența instanței civile.
Calitatea contestatoarei B. E. în formularea prezentei cereri este justificată de faptul că aceasta are calitatea de coproprietar devălmaș asupra bunului grevat de măsura contestată. Astfel, prin contractul de vânzare cumpărare din 12 ianuarie 1991, numiții Bodogescu D. E. și B. E., în calitate de soți, au dobândit în proprietate comună devălmașă imobilul situat în .. Gh. D.), ..
In calitatea sa de coproprietar devălmaș asupra bunului în cauză, contestatoarea justifică pe deplin dreptul și interesul legitim în formularea prezentei cereri, întrucât măsura sechestrului asiguratoriu a determinat indisponibilizarea totală a bunului, contestatoarea fiind lezată în dreptul său de proprietate.
Nulitatea măsurii sechestrului este determinată de faptul că aceasta a fost dispusă fără a se verifica regimul juridic al bunului asupra căruia s-a dispus măsura, regim juridic ce nu permitea indisponibilizarea bunului, astfel:
a) Bunul indisponibilizat nu se afla nici în proprietatea exclusivă a debitorului Art. 129 din Codul de procedură fiscală instituie ca regula că măsurile asigurătorii pot fi dispuse asupra bunurilor proprietatea debitorului. În cazul excepțional în care bunurile debitorului nu acoperă integral debitul urmărit, art. 129 al. 10 din Codul de procedură fiscală statuează că măsurile asigurătorii por fi înființate și asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota parte deținută de acesta.
Aceste dispoziții legale sunt în deplină concordanță și cu prevederile art. 154 al. 1 din Codul de procedură fiscală, care prevăd că în situația în care debitorul deține bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei. Prin urmare este cert faptul că în cazul bunurilor proprietate comună, măsurile asigurătorii nu se pot dispune decât pentru o cota parte cuvenită coproprietarului debitor, astfel că pentru valabilitatea măsurii este esențial ca întinderea cotei părți să fie cunoscută la momentul instituirii măsurii, iar executarea efectivă este condiționată de partajarea în prealabil a bunului comun pentru a se dispune asupra atribuirii fizice a acestuia.
Or în cauza de față, bunul asupra căruia s-a instituit măsura sechestrului avea și are în continuare regimul juridic de bun comun în proprietate devălmașă, astfel încât nu sunt determinate cotele părți ideale pe care coproprietarii le au asupra bunului. Conform art. 30 din Codul Familiei, bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, bunuri care sunt stăpânite de soți în devălmășie. Apartamentul în cauză a fost achiziționat în anul 1991 de către soți în timpul căsătoriei primind astfel regimul juridic prevăzut de dispozițiile art. 30 din Codul familiei, considerent pentru care la momentul dobândirii și pe toată durata căsătoriei soții nu au determinat cota parte ideală din dreptul de proprietate asupra bunul în discuție. In aceste condiții, nu poate indisponibilizat bunul în integralitatea sa, așa cum s-a dispus prin ordonanța Parchetului, întrucât nu este îndeplinită o condiție esențială cerută de lege, anume întinderea cotei părți cuvenită coproprietarului urmărit, sechestrul urmând a fi instituit numai pentru cota parte cuvenită. Cum dispozițiile art. 129 al. 10 din Codul ce procedură fiscală instituie o ipoteză de excepție, măsurile asigurătorii putând fi dispuse asupra bunurilor comune numai în subsidiar, în cazul în care debitorul urmărit nu dispune de alte bunuri, și numai în măsura cotei părți cuvenită debitorului, măsura asiguratorie aplicată asupra unui bun stăpânit în devălmășie, și indisponibilizarea in totalitate a acestuia, încalcă dispoziții legale mai sus menționate, măsura asiguratorie fiind lovită de nulitate.
Este evident că prin măsura astfel dispusă contestatoarea este lipsită în mod nelegal de posibilitatea de a uza de atributele dreptului de. proprietate.
De altfel, chiar în procesul verbal de instituire a sechestrului se face mențiunea că bunul sechestrat este proprietatea comună a soților Bozdugescu.
Un alt argument care susține nevalabilitatea măsurii instituite este reprezentată de destinația acestui bun. Potrivit art. 154 al. 3 din Codul de procedură fiscală, nu poate fi supus executării silite spațiul minim de locuit de debitor și familia sa. Or, măsura asiguratorie are ca scop tocmai evitarea înstrăinării bunului pentru a fi eventual urmărit în cadrul procedurii de executare silită. In procesul verbal de sechestru se face mențiunea că imobilul în discuție are destinația de spațiu de locuit, intrând astfel sub incidența dispozițiilor legale mai sus menționate.
Bunul indisponibilizat a fost grevat anterior instituirii măsurii sechestrului asigurător cu o ipotecă convențională în beneficiul Raiffeisen Bank, iar la instituirea măsurii creditorul ipotecar nu a fost încunoștiințat în niciun fel.
O parte din imobil este afectat exercitării profesiei de către contestatoare, constituind sediul Biroului de contabil autorizat B. D E.. Potrivit art. 142 al. 1 pct. 1 lit. a din Codul de procedură fiscală nu pot fi supuse sechestrau și valorificării bunurile mobile și imobile care sunt direct folosite în activitatea ce constituie sursa principală de venit. Contestatoarea realizează venituri din exercitarea activității specifice biroului de contabil autorizat care își are sediul în imobilul în cauză, considerent pentru care, acest bun este exceptat de la sechestrarea și valorificare.
Toate argumentele expuse mai sus, susțin pe deplin nelegalitatea măsurii instituite, aceasta nesocotind grav dispozițiile legale imperative ale Codului de Procedură fiscală.
Pentru aceste argumente solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În dovedirea cererii înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, respectiv: ordonanța și procesul verbal de instituire a sechestrului; copia contractului de vânzare cumpărare; copie certificat căsătorie; copie certificat fiscal și adeverință ce atestă destinația pentru o parte din imobilul în cauză.
In drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 168 al. 2 C. proc. penală, art. 129, 142, 154, 172 și urm . din Codul de procedură fiscală.
S-a depus: împuternicire avocațială, delegație de substituire, informații generale, ordonanță privind luarea măsurilor asiguratorii din data de 12.01.2008,procesul verbal de aplicare a sechestrului penal, certificat de înregistrare fiscală, adeverință din data de_ din data de 02.05.2006, contract de vânzare cumpărare nr._, birou contabil autorizat B. E., proces verbal de recepție, certificat de înregistrare, sentința civilă nr. 1635 din data de 25.04.1994, act adițional autentificat sub nr. 71 din data de 16.10.1996, declarație autentificată sub nr._ din data de 13.04.1996, contract nr._ din data de 1996, a nexa nr.1 din data de 14.09.1994, adeverință nr. 1649 din data de 15.09.1994, certificat nr._ din data de 12.09.2013.
Direcția Generală R. a Finanțelor Publice C. a depus cerere prin care a solicitat conceptarea în cauză a Statului Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Solicită aceasta în baza dispozițiilor art. 7 lit. A pct. 32 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, coroborat cu art. 19 din OG nr.86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie fiscală, Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezintă statul în fața instanțelor și a organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale și vamale, precum și orice alte raporturi juridice rezultate din activitatea Agenției, direct sau prin direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, în baza mandatelor transmise; renunțarea la calea de atac, în litigiile care au legătură cu raporturile juridice fiscale și vamale, precum și cu orice alte raporturi juridice rezultate din activitatea Agenției, se va face conform procedurii stabilite prin ordin al președintelui Agenției.
In conformitate cu prevederile art. 15 Cod procedură penală, în cauzele penale partea vătămată trebuie să se constituie parte civilă, respectiv S. Român, coroborate cu prevederile art.7 lit. A pct.32 din HG nr.520/2013, Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezintă statul în fața instanțelor, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale și vamale. Au solicitat conceptarea si citarea Statului Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ..
Prin încheierea de ședință din data de 26.09.2013, instanța a dispus admiterea excepției nelegalei compuneri a completului de judecată și a înaintat cauza spre Registratură în vederea repartizării aleatorii către un complet specializat în soluționarea cauzelor civile.
Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acesteia și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Prin acțiunea lor, contestatorii au chemat în judecată " S. Român- ANAF prin DGFP D., solicitând anularea măsurii sechestrului asiguratoriu asupra imobilului și rectificarea mențiunilor de carte funciară în sensul radierii măsurii sechestrului.
Contestatorii indică pentru intimat sediul Mun. C., .. 2, județul D..
Astfel, in situația in care nu se constata ca din eroare a fost citata Agenția Naționala de Administrare Fiscala la sediul din București, ., sector 5, ridică excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F., inclusiv pentru motivele indicate in continuare.
Măsura sechestrului asigurător nu a fost dispusa de A.N.A.F., ci de către P. de pe langa Înalta Curte de Casație si Justiție -Direcția Naționala Anticoruptie.
Procesul verbal de aplicare a sechestrului a fost întocmit de către comisari din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie.
Solicită ca instanța sa observe ca nu se ataca de către contestatori modul de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii, ci solicita chiar anularea acesteia.
Or instituția lor nu a dispus aceasta măsura.
Nu sunt indicate acte de executare care sa fie emise de A.N.A.F., pentru ca instituția noastră sa aiba calitate procesuala pasiva.
Chiar daca s-ar fi emis acte de executare după rămânerea definitiva a soluției pronunțata in dosarul penal, organul competent de executare nu este ANAF, ci organul fiscal local.
De asemenea, menționează ca A.N.A.F. reprezintă S. R. doar in cauzele penale, conform actului normativ care reglementează organizarea si funcționarea Agenției. (HG 520/2013 art.7 lit.A pct.32), in calitate de parte civila/vatamata, pentru recuperarea prejudiciului adus bugetului de stat, aspecte ce nu privesc prezenta cauza.
Chiar in eventualitatea in care contestatorii ar indica acte de executare pe care sa le atace, instituția lor nu are calitate procesuala pasiva, întrucât organul fiscal competent cu executarea nu poate fi decât cel de la domiciliul acestora, respectiv Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C..
Contestatorii nu sunt mari contribuabili si nu se regăsesc in listele din Ordinul 3565/2011 pentru modificarea și completarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.730/2010 privind organizarea activității de administrare a marilor contribuabili.
De altfel, contestatorii nu au motivat in nici un fel chemarea in judecata a ANAF (organ central) in calitate de parata, in condițiile in care sarcina justificării calității procesuale, active si pasive, aparține neîndoielnic persoanei care sesizează instanța cu o pretenție, anume contestatorul.
Cum Agenția Naționala de Administrare Fiscala nu a emis nici un act de executare vătămător pentru contestatori, rezultă ca Agenția nu este parte in raportul juridic dedus judecații.
Soluțiile pe care le poate da instanța investita cu contestația la executare (prevăzute la art.719 C. proc.civ.) conțin dispoziții tot in sarcina executorului judecatoresc/alt organ de executare (cum este si executorul fiscal).
Asa cum am arătat mai sus, ANAF nu este executorul fiscal al contestatorilor B. E. si B. D. E., acesita nefiind mari contribuabili.
Nici in ipoteza in care contestatoarea a înțeles sa cheme in judecata si A.N.A.F. ca organ ierarhic superior al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., instituția lor nu are calitate procesuala pasiva in cauza, având in vedere ca aceasta poate sta in judecata ca parata, in conformitate cu dispozițiile art.13 alin.1 din HG 520/2013 privind organizarea si funcționarea ANAF.
Potrivit textului invocat: "începând cu data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri, se înființează în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică."
Astfel, rezulta din prevederile legale ce reglementează activitatea A.N.A.F. si a organelor fi scale subordonate, ca direcțiile generale regionale sunt instituții cu personalitate juridica proprie, ce pot sta singure in judecata ca parate.
Precizează ca si actul normativ anterior, referitor la organizarea si funcționarea instituției, HG 109/2009, conținea dispoziții similare cu privire la direcțiile generale județene.
F. de cele de mai sus, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive si respingerea contestației in contradictoriu cu instituția lor ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
În drept, art.205 din Noul C. pr. civ.
La data de 20.12.2013, petenții B. E. și B. D. E. a depus precizare la acțiune prin care înțelege să se judece în contradictoriu cu S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF, Direcția R. a Finanțelor Publice și Agenția Județeană a Finanțelor Publice D..
Precizarea cadrului procesual pasiv este justificată de adoptarea HG 520/2013 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F. precum și competențele atribuite acestora. Astfel:
1.Legitimarea procesuală pasivă a Statului Român este justificată de faptul că există identitate între titularul dreptului de creanță în beneficiul căruia s-a instituit măsura asiguratorie și pârâtul din cauza de față, respectiv S. Român prin instituțiile care au compentența reprezentării legale. Sub acest aspect nu poate fi primită apărarea expusă de A.N.A.F. prin întâmpinarea depusă la dosar întrucât cauza față privește soluționarea unei cereri derivate dintr-un dosar de urmărire penală, cerere care are caracter accesoriu și care primește regimul juridic al cauzei principale. Cum în cauza de față sechestrul asiguratoriu în beneficiul statului s-a instituit în cadrul unui dosar penal în care S. potrivit HG 520/2013, art.7, lit A, pct.32 este reprezentat de către ANAF, în soluționarea cererii derivate din actele de procedură dispuse în cadrul dosarului penal, S. Român justifică pe deplin legitimare procesuală pasivă, întrucât legalitatea și valabilitatea măsurii nu se poate judeca decât în contradictoriu cu partea în beneficiul căreia s-a instituit măsura. Cauza de față nu este o contestație la executare așa cum greșit a interpretat A.N.A.F. prin întâmpinare, ci este o acțiune în anularea unei măsuri asigurătorii, în care instanța este învestită cu analiza condițiilor legale pentru valabila instituire a sechestrului. Pentru aceste considerente solicităm citarea și conceptarea în cauză a pârâtului mai sus menționat și înlăturarea apărărilor invocate de ANAF prin întâmpinare.
2. Legitimarea procesuală pasivă a Direcției Județene a Finanțelor Publice C. și a Agenției Județene a Finanțelor Publice D. este justificată întrucât prin HG 520/2013 A.N.A.F. a fost reorganizată la nivel teritorial fiind înființate direcții și agenții județene aflate în raport de subordonare cu A.N.A.F. întrucât competența legală în ridicarea măsurii aparține celor două pârâte și față de capătul accesoriu de cerere reprezentat de rectificare carte funciară în sensul radierii sechestrului judecare litigiului trebuie să se facă și în contradictoriu cu instituțiile competente în dispunerea măsurilor solicitate prin cerere, scopul introducerii acestora în proces fiind acela de a asigura opozabilitate și forță obligatorie hotărârii judecătorești pronunțate în soluționarea litigiului. In raport de precizările astfel formulate solicită conceptarea și citarea în cauză a pârâților indicați în precizare.
La data de 19.02.2014, pârâta Administrarea Județeană a Finanțelor Publice D. a depus întâmpinare având ca obiect acțiune prin care solicită anularea măsurii sechestrului asigurator instituit asupra imobilului situat în Mun. C., ., .. 1, . dispună rectificarea mențiunilor de carte funciară în sensul radierii măsurii sechestrului ".
Prezenta acțiune astfel cum a fost precizată este formulată de B. E. având CNP_ și B. D.-E. având CNP_, ambii având domiciliul în mun. C., ., nr 14, .. 1, ..
Prealabil prezentării motivelor de fapt și de drept ale prezentei întâmpinări, solicită instanța de judecată a dispune conceptarea corectă a reclamanților din prezenta cauză și anume: B. E. și B. D.-E..
Motivele de fapt și de drept ale prezentei întâmpinări sunt următoarele: Punem la discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Județene a Finantelor Publice D. rugând instanța de judecată să se pronunțe asupra ei, fiind o excepție de fond, peremptorie sau dirimantă și absolută.
Potrivit art. 36 C.proc.civ.: „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie chestiune de fond."
Deci, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, lui îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în art. 194 C.proc.civ. care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă anumite elemente, printre care și pretenția dedusă judecății. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Pentru a pronunța o soluție legală și temeinică, solicită ca instanța să ia în considerare faptul că:
Ordonanța nr. 228/P/2006 din data de 12.01.2008 prin care s-a dispus în temeiul art. 20 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare și a art. 163 și urm. din Cap. II. - Alte măsuri procesuale, Secțiunea II. -măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii din C.proc.pen.: „1. Luarea măsurii asigurătorii, prin instituirea sechestrului asupra imobilului din C., ., .. 1, ., aflat în proprietatea învinuitului ; 2. Măsura va fi adusă la îndeplinire de ofițerii de poliție judiciară N. OLIWER Șl M. D. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție ; 3. Un exemplar al prezentei ordonanțe și al procesului-verbal se vor comunica organelor fiscale și respectiv, birourilor de carte funciară în a căror rază teritorială se găsește bunul indisponibilizat" a fost emisă de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție (ordonanța se află la filele 8 și 9 din dosarul nr._ ),
Măsura sechestrului asigurător asupra bunului imobil situat în mun. C., ., ., a fost dusă la îndeplinire de comisarii N. Oliwer și M. D. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție, fiind încheiat procesul-verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 16.01.2008 (procesul-verbal se află la filele 10 și 11 din dosarul nr._ ),
Încheierea prin care s-a dispus înscrierea dreptului de ipotecă asupra bunului imobil situat în mun. C., ., .. 1, ., s-a realizat în baza procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 16.01.2008, fiind emisă de Oficiul Județean de cadastru și Publicitate Imobiliară D. - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C., din actele depuse anexat prezentei întâmpinări rezultă că nici Ordonanța nr. 228/P/2006 din data de 12.01.2008 și nici procesul-verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 16.01.2008 nu au fost comunicate Administrației Județene a Finanțelor Publice D. în vederea continuării procedurii de executare silită în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deși litigiul penal a fost soluționat definitiv, Judecătoria C. - Biroul Executări Penale - înaintând autorității fiscale titlul executoriu reprezentat de sentința penală nr. 1855/22.07.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 1618/19.07.2013 a Curții de Apel C., astfel că, în raport de prezenta acțiune astfel cum a fost formulată și precizată, Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. nu are calitate procesuală pasivă.
Concluzionând, în raport de cele invocate mai sus, solicită ca instanța de judecată să respingă prezenta acțiune formulată de B. E. și B. D.-E., în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Referitor la solicitarea reclamanților B. E. și B. D.-E. de „anularea măsurii sechestrului asigurătoriu instituit asupra imobilului situat în mun. C., ., .. 1, ., iar în temeiul dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 7/1996 să dispună rectificarea mențiunilor de carte funciară, în sensul radierii măsurii sechestrului", punem în discuția instanței de judecată excepția tardivității.
Pornind de la dispozițiile art. 185 alin. 1 C.proc.civ. potrivit căruia „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel", sancțiunea nerespectării termenului procedural prevăzut de lege este decăderea.
În acest sens, art. 173 alin. 1 lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare, statuează că: „Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executare ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod."
În același sens sunt și dispozițiile generale în materia executării silite cuprinse în codul de procedură civilă - art. 714 alin. 1 din noul C.proc.civ.
Prin Ordonanța nr. 228/P/2006 din data de 12.01.2008 emisă de P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție s-a dispus: „1. Luarea măsurii asigurătorii, prin instituirea sechestrului asupra imobilului din C., ., .. 1, ., aflat în proprietatea învinuitului ; 2. Măsura va fi adusă la îndeplinire de ofițerii de poliție judiciară N. OLIWER Șl M. D. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție ; 3. Un exemplar al prezentei ordonanțe și al procesului-verbal se vor comunica organelor fiscale și respectiv, birourilor de carte funciară în a căror rază teritorială se găsește bunul indisponibilizat".
Măsura sechestrului asigurător asupra bunului imobil situat în mun. C., ., .. 1, ., a fost dusă la îndeplinire de comisarii N. Oliwer și M. D. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție, fiind încheiat procesul-verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 16.01.2008, în prezența lui B. D.-E. și a doi martori asistenți. Procesul-verbal a fost semnat de comisarii N. Oliwer și M. D., de martorii asistenți și de apărătorul unuia dintre aceștia, B. D.-E. refuzând semnarea. Un exemplar al procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 16.01.2008 a fost lăsat lui B. D.-E., făcându-se mențiune în acest sens în cuprinsul procesului-verbal.
Prin sentința penală nr. 1855/22.07.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 1618/19.07.2013 a Curții de Apel C., hotărâri judecătorești pronunțate în dosarul nr._/215/2009, cu referire strict la prezenta cauză supusă judecății, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de S. Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D., inculpații fiind obligați în solidar la plata următoarelor sume (creanțe fiscale principale) la care se adaugă accesoriile aferente calculate în condițiile Codului de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, până la data achitării integrale a debitului: D. D. și B. D.-E. la plata sumei de 9._ lei ROL - 990.693 lei RON, individualizată în procesul-verbal nr. 5082/12.11.2003.
Conform art. 415 vechiul C.proc.pen.: „Hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au rămas definitive", fiind emis titlul executoriu (extras din sentința penală nr. 1855/22.07.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 1618/19.07.2013 a Curții de Apel C.), înregistrat la Administrația Județeanăa Finanțelor Publice D. sub nr. DJ_/13.09.2013.
Deci sentința penală nr. 1855/22.07.2011 a Judecătoriei C. a devenit executorie la data la care a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1618/19.07.2013 a Curții de Apel C., dată de la care măsura sechestrului asigurător asupra bunului imobil situat în mun. C., ., .. 1, ., a devenit executorie.
Fiind parte în dosarul nr._/215/2009, B. D.-E. a luat cunoștință de sentința penală nr. 1855/22.07.2011 a Judecătoriei C. și de decizia penală nr. 1618/19.07.2013 a Curții de Apel C., astfel că în termen de 15 zile de la data pronunțării deciziei în calea de atac, adică de la data de 19.07.2013, se impunea a fi formulată prezenta acțiune.
La calculul termenului legal de 15 zile au fost avute în vedere dispozițiile art. 181 alin. 1 pct. 2 și alin. 2 C.proc.civ. care prevăd că: „(1) Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: ... ; 2. când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește ; ...
(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.", astfel că în raport de data de 19.07.2013, ultima zi în care se putea formula și depune la instanța de judecată prezenta acțiune este reprezentată de data de 05.08.2013.
Concluzionând, în raport de cele invocate mai sus, acțiunea formulată de B. E. și de B. D.-E. și depusă la Judecătoria C. la data de 02.09.2013 nu este formulată în termenul legal de 15 zile, astfel că solicită ca instanța de judecată a dispune admiterea excepției tardivității, care este o excepție de fond, absolută și dirimantă sau peremptorie și respingerea prezentei acțiuni în consecință.
Referitor la solicitarea reclamanților B. E. și B. D.-E. de „anularea măsurii sechestrului asiguratoriu instituit asupra imobilului situat în mun. C., ., ., iar în temeiul dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 7/1996 să dispuneți rectificarea mențiunilor de carte funciară, în sensul radierii măsurii sechestrului", fiind încălcate, în opinia sus-numiților, prevederile art. 154 alin. 3, art. 142 alin. 11 lit. a) și art. 154 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, învederăm instanței de judecată următoarele:
Astfel cum a arătat mai sus, prin Ordonanța nr. 228/P/2006 din data de 12.01.2008 P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție a dispus instituirea sechestrului asupra imobilului din C., ., .. 1, ., aflat în proprietatea învinuitului.
Conform aceleiași ordonanțe măsura sechestrului asigurător asupra bunului imobil situat în mun. C., ., .. 1, ., a fost dusă la îndeplinire de comisarii N. Oliwer și M. D. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție, fiind încheiat procesul-verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 16.01.2008, în cuprinsul căruia s-a menționat că bunul imobil în discuție este deținut în calitate de proprietari de soții B. E. și B. D.-E..
Prin sentința penală nr. 1855/22.07.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 1618/19.07.2013 a Curții de Apel C., cu referire strict la prezenta cauză supusă judecății, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de S. Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D., inculpații fiind obligați în solidar la plata următoarelor sume (creanțe fiscale principale) la care se adaugă accesoriile aferente calculate în condițiile Codului de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, până la data achitării integrale a debitului: D. D. și B. D.-E. la plata sumei de 9._ lei ROL -990.693 lei RON, individualizată în procesul-verbal nr. 5082/12.11.2003.
Având în vedere art. 415 vechiul C.proc.pen. a fost emis titlul executoriu -extras din sentința penală nr. 1855/22.07.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 1618/19.07.2013 a Curții de Apel C. -, înregistrat la Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. sub nr. DJ_/13.09.2013.
La data la care sentința penală nr. 1855/22.07.2011 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1618/19.07.2013 a Curții de Apel C., măsura sechestrului asigurător asupra bunului imobil situat în mun. C., ., .. 1, ., a devenit executorie.
Din următoarele acte depuse anexat prezentei întâmpinări: adresa nr. DJ_/15.11.2013 a autorității fiscale către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și adresa de răspuns cu nr. 228/P/2006 din data de 05.12.2013. adresa nr. DJ_/11.12.2013 a autorității fiscale către Judecătoria C. și adresa de răspuns FN/16.12.2013, adresa nr. DJ_/22.01.2014 a autorității fiscale către Curtea de Apel C. și confirmarea de primire, rezultă fără dubiu că, până la data formulării prezentei, nu a fost demarată procedura de executare silită de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. asupra bunului imobil situat în mun. C., ., .. 1, ., fiind nefondată afirmația, în sensul că în cauză au fost încălcate prevederile art. 154 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează că: „Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situația în care debitorul deține bunuri în proprietate comună cu alte persoane comune, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv, asupra sultei."
In cauză nu intră în discuție art. 154 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind incident alin. 4 al aceluiași articol care prevede că: „Dispozițiile alin. (3) - în cazul debitorului persoană fizică nu poate fi supus executării silite spațiul minim de locuit de debitor și familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare - nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se face pentru stingerea creanțelor fiscale rezultate din săvârșirea de infracțiuni."
Nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 142 alin. 11 lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare invocate de reclamanți, prevederi care fac referire la faptul că pot fi supuse sechestrării și valorificării bunurile imobile ale debitorului care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit. Și aceasta, întrucât nu debitorul autorității fiscale, B. D.-E., este cel care folosește bunului imobil situat în mun. C., ., ., jud. D. în vreo activitate care să constituie principala sursă de venit a acestuia.
În consecință, având în vedere motivele de fapt și de drept arătate mai sus, solicită să se dispună respingerea ca neîntemeiate a prezentei acțiuni prin care se solicită „anularea măsurii sechestrului asiguratoriu instituit asupra imobilului situat în mun. C., ., .. 1, ., iar în temeiul dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 7/1996 să dispuneți rectificarea mențiunilor de carte funciară, în sensul radierii măsurii sechestrului".
Depune, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, în dublu exemplar actele referitoare la prezenta cauză:
titlul executoriu (extras) din sentința penală nr. 1855/22.07.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 1618/19.07.2013 a Curții de Apel C.,
adresa nr. DJ143118/15.11.2013 a autorității fiscale către P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și adresa de răspuns cu nr. 228/P/2006 din data de 05.12.2013, adresa nr. DJ143145/11.12.2013 a autorității fiscale către Judecătoria C. și adresa de răspuns FN/16.12.2013, adresa nr. DJ267014/22.01.2014 a autorității fiscale către Curtea de Apel C. și confirmarea de primire.
În conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 C.proc.civ., solicită să s e dispună judecarea cauzei și în lipsă.
Anexat s –a depus: adresa emisă în dosarul nr._/215/2009, sentința penală, adresa nr. 228 /P/2006 din data de 15.11.2013, adresa nr. 228 /P/2006, adresa nr. 228 /P/2006 din data de 11.12.2013, adresa emisă în dosar nr._/215/2009 din data de 16.12.2013, adresa nr. 228/P/2006 din data de 22.01.2014, confirmare de primire .
Prin încheierea de ședință din data de 20.02.2014, instanța a dispus conceptarea acestora sub numele corect al contestatorilor, respectiv Bozdugescu.
Analizând cauza dedusă judecății, cu prioritate, potrivit art. 248, alin.(1) din Codul de procedură civilă, relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând a o respinge cu următoarea motivare:
Potrivit disp. art. 7 lit. a pct. 32 din Hotărârea nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală
"În realizarea funcțiilor sale, Agenția are, în principal, următoarele atribuții generale: reprezintă statul în fața instanțelor și a organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale și vamale, precum și orice alte raporturi juridice rezultate din activitatea Agenției, direct sau prin direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, în baza mandatelor transmise…"
Prin sentința penală nr. 1855/22.07.2011, pronunțată de Judecătoria C. în cadrul dosarului penal nr._/215/2009, definitivă prin decizia penală nr. 1618/19.07.2013 a Curții de Apel C. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de S. Român - ANAF prin DGFP D., petentul B. D. fiind obligat către acesta, în calitate de inculpat, la plata unor sume de bani, în solidar cu alți inculpați în respectiva cauză penală.
Așa fiind, Agenția Națională de Administrare Fiscală justifică pe deplin calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză, prin sentința penală amintită instituindu-se un raport juridic fiscal între S. Român pe care această instituție îl reprezintă în fața instanțelor judecătorești –potrivit normelor indicate mai sus - și petentul B. D. față de care s-a instituit de către organele de urmărire penală, o măsură asiguratorie constând în indisponibilizarea prin sechestru, a bunurilor imobile, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune.
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice D., instanța constată că este de asemenea neîntemeiată, urmând a o respinge având în vedere că, potrivit disp. art. 13 alin. 3 lit. b din Hotărârea nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală "În cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridică: b) administrații județene ale finanțelor publice;" De asemenea, potrivit disp. art. 56 alin. 2 din Noul Cod de Pr. Civilă, "pot sta în judecată asociațiile, societățile, sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii." Prin urmare, AJFP D. reprezintă o unitate teritorială a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care, astfel cum am arătat, are legitimare procesuală în cauză.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a invocat prin întâmpinare excepția tardivității cererii cu care a fost sesizată instanța. Excepția este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, cu următoarea motivare:
S-au invocat dispozițiile art. 173 alin. 1 lit. a din OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală care instituie un termen de 15 zile pentru promovarea "contestației", termen care curge de la data când contestatorul a luat cunoștință de executare ori de actul de executare pe care îl contestă. S-au invocat, de asemenea, în susținerea excepției, dispozițiile generale în materia executării silite, respectiv art. 714 alin. 1 din C.p.c..
Relativ la susținerile pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., instanța atrage atenția asupra faptului că obiectul prezentei cauze nu este contestație la executare, ci plângere împotriva măsurii sechestrului asiguratoriu instituit asupra unui bun imobil al petenților, de către organele de urmărire penală, în temeiul disp. art. 20 din Legea 78/2000 raportat la disp. art. 163 C.p.p.. De altfel, după cum susține chiar pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. (f. 68), "până la data formulării prezentei, nu a fost demarată procedura de executare silită de către AJFP D., asupra bunului imobil". Așa fiind, disp. art. 173 alin. 1 lit. a din OG 92/2003 ce reglementează contestația la executare silită nu sunt aplicabile în speță, prin urmare excepția tardivității pentru nerespectarea termenului de 15 zile instituit de acest articol, este neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr._/18.09.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinspă excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice D., ca neîntemeiată.
A fost respinsă excepția tardivității plângerii,invocată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., ca neîntemeiată.
A fost respinsă plângerea formulată de către contestatorii B. E. și B. D. E., în contradictoriu cu S. Român prin ANAF, Directia Regionala a Finanțelor Publice D. și Agenția Județeana a Finanțelor Publice D.,ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Petenții deplâng instituirea măsurii sechestrului asiguratoriu asupra imobilului deținut în proprietate, situat în C., ., ., ., de către organele de urmărire penală din cadrul Direcției Naționale Anticorupție prin ordonanța emisă la 12.01.2008 și stată în dosarul de urmărire penală nr. 228/P/2006.
În esență, petenții, solicită anularea măsurii sechestrului asiguratoriu pe motiv că bunul indisponibilizat nu se afla în proprietatea exclusivă a debitorului, invocând dispozițiile art. 129 din Codul de procedură fiscală, precum și disp. art. 154 alin. 1 C.p.f., arătând că bunul indisponibilizat are regimul juridic de bun comun în proprietate devălmașă, reclamând că "măsurile asiguratorii nu se pot dispune decât pentru o cotă parte cuvenită coproprietarului debitor."
S-a mai invocat de asemenea, în susținerea cererii, că bunul imobil este "spațiul minim de locuit de debitor și familia sa", că bunul ar fi fost grevat anterior cu o ipotecă convențională și, în ultimul rând că bunul imobil ar fi "direct folosit în activitatea ce constituie sursa principală de venit" al contestatoarei, și că și pentru acest motiv nu ar putea fi supus sechestrării conform disp. art. 142 alin. 1 pct. 1 ind. 1 lit. a din C.p.f..
Ca și temei de drept procesual, se invocă dispozițiile art. 168 alin. 3 din vechiul cod de procedură penală, care permite oricărei persoane interesate ca, "după soluționarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii, să se poată face contestație potrivit legii civile."
Rămânând pe tărâm procesual, se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile noului cod de procedură penală care la articolul 3 stabilește cu titlu de principiu aplicarea imediată a legii procesuale noi tuturor proceselor si procedurilor penale aflate in curs de desfășurare la data intrării în vigoare a Noului Cod de procedura penala (1 februarie 2014.).
Prin urmare, instanța civilă este investită să judece potrivit legii civile plângerea împotriva măsurii asiguratorii dispuse de organele de urmărire penală, însă aceasta potrivit dispozițiilor art. 250 alin. 8 din noul cod de procedură penală, care prevăd că "după rămânerea definitivă a hotărârii se poate face contestație potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asiguratorii."
Observând motivele invocate de petenți în susținerea plângerii, instanța a constatat că acestea privesc în totalitate legalitatea instituirii măsurii asiguratorii de către organele de urmărire penală.
Ori, însăși măsura asiguratorie putea fi supusă controlului judiciar doar "organului de cercetare penală care a dispus luarea măsurii ori procurorului care supraveghează cercetarea penală, până la sesizarea instanței de judecată, după care plângerea se adresează acelei instanțe", potrivit disp. art. 168 alin. 1 din vechiul cod de procedură penală aplicabil la momentul 12.01.2008, când a fost instituit sechestrul prin ordonanța procurorului.
După soluționarea definitivă a procesului penal – cum este cazul în speță - este inadmisibilă o contestație formulată împotriva legalității actului procesual prin care s-a instituit măsura asiguratorie, fiind posibilă, potrivit dispozițiilor art. 250 alin. 8 N.c.p.p., numai critica, în condițiile legii civile, a actului procedural, respectiv a modalității de aducere la îndeplinire a măsurii.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii B. E. și B. D. E., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și rejudecând fondul, admiterea acțiunii așa cum a fost precizată..
Cererea de apel este tardiv formulată.
Astfel, sentința a fost comunicată apelanților-intimați la data de 17.10.2014, așa cum atestă procesele-verbale de înmânare aflate la filele 155 și 156 din dosarul primei instanțe, iar cererea de apel a fost formulată la data de 12.11.2014.
Potrivit art. 129 alin. 11 Cod de procedură fiscală, împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172, articol ce reglementează contestația la executare silită. Aceste dispoziții legale se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit art. 2 alin. 3 Cod de procedură fiscală.
Potrivit art. 650 alin. 3 din noul C.p.civ., forma în vigoare la data pronunțării sentinței și a declarării căii de atac, hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Sentința pronunțată în cauză de prima instanță, ca instanță de executare, face parte din categoria hotărârilor ce sunt supuse apelului în termenul special de 10 zile prevăzut de dispozițiile legale menționate anterior, deoarece, potrivit alin. 2 al articolului 650, forma în vigoare la data pronunțării sentinței și a declarării căii de atac, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite (…).
Termenul se calculează pe zile libere conform art. 181 alin. 1 pct. 2 din noul Cod de procedură civilă, neintrând în calcul nici prima și nici ultima zi, astfel că acesta s-a împlinit la data de 28.10.2014, fiind deci aplicabile și dispozițiile art. 181 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă.
Instanța mai are în vedere și dispozițiile art. 457 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, deci nu are relevanță faptul că prima instanță a menționat în mod greșit în dispozitivul sentinței termenul de apel ca fiind de 30 de zile de la comunicare, în loc de cel legal, special, de 10 zile.
D. urmare, fiind depășit termenul legal de declarare a apelului, în baza art. 246 alin. 1, art. 247 alin. 1 și art. 248 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă tribunalul va admite excepția tardivității invocată din oficiu, iar, în temeiul art. 480 alin. 1 combinat cu art. 185 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, va constata nulitatea cererii de apel depuse peste termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării apelului.
Anulează ca tardiv apelul formulat. apelului formulat de apelanții-contestatori B. E., B. E. D., domiciliați în C., ., nr.14, ..1, . împotriva sentinței civile nr._/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații S. R. - ANAF, cu sediul în București, ., Sector 5, DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE D., AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în C., ..2, județul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2015.
Președinte, G. C. F. | Judecător, L. A. | |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.F.M./6 ex.
Jud.fond.A.U.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 533/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 12/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
