Revendicare imobiliară. Decizia nr. 475/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 475/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 17657/215/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 475/2015
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător R. L. Z.
Grefier G. D.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta G. I. și pe pârâții M. C. PRIN PRIMAR, P. M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect revendicare imobiliară, ca urmare anulării sentinței nr. 7306/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și reținerii cauzei pt. evocarea fondului.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când având nevoie de timp pt. a delibera, instanța a amânat pronunțarea la termenele din 24.02.2015, 03.03.2015, respectiv azi, 10.03.2015.
T R I B U N AL U L
Asupra cauzei civile de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria C. la data de 28.05.2013 reclamanta G. I. a chemat în judecată pe pârâtul M. C., Prin Primar, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 268, 62 m.p., categoria de folosință intravilan- construcții, situat în Mun. C., ., județul D. și obligarea pârâtului la restituirea suprafeței mai sus indicate, cu obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei, reprezentând prejudiciul produs ca urmare a lipsei de folosință a terenului revendicat, pentru perioada 31.03._13, sumă actualizată cu rata indicelui de inflație calculată până în momentul plății efective, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată .
În motivarea acțiunii, reclamanta G. I. arată că, prin Dispoziția Primarului M. C. nr._/11.04.2008 a devenit proprietara unei suprafețe de 268,62 mp, categoria de folosință intravilan-construcții, teren situat în Mun. C., ., Jud. D. ,iar prin procesul-verbal de punere în executare nr._/20.02.2009 i-a fost predată suprafața respectivă, iar cu toate acestea, nu a exercitat niciodată posesia și folosința asupra terenului astfel retrocedat, acesta fiind, ulterior retrocedării, confirmat ca parte a domeniului public (suprafața de 268,62 mp din acte, din măsurători 264 mp, a fost inclusă într-o suprafață totală de_ mp reprezentând ., fiind întocmită Cartea funciară nr._ UAT C., cu drept de proprietate Mun. C. domeniu public, conform HCL 144/2011, Anexa 2, poziția 3).
Suprafața de teren proprietatea sa, parte a domeniului public al Mun. C. în același timp, urma să fie afectată de executarea proiectului "Reabilitare și modernizare . proiectului "Reabilitarea infrastructurii rutiere pe relația N-S-E a polului de creștere C." motiv pentru care a fost vizată de lucrările specifice de cadastru și publicitate imobiliară în vederea intabulații dreptului de proprietate publică a Mun. C. asupra respectivei străzi, fiind emisă încheierea de carte funciară_/31.03.2011 aOCPI.
Demersurile de publicitate imobiliară astfel realizate de către autoritate au făcut imposibilă intabularea ulterioară a dreptului său de proprietate exclusivă pentru suprafața de 268,62 mp (suprafață reconstituită conform dispoziției), cu ocazia realizării operațiunilor specifice de intabulare luând cunoștință despre suprapunerea creată, implicit de faptul că situația juridică a terenului este contradictorie, terenul fiind în același timp bun proprietate privată și parte a domeniului public aparținând UAT C..
Situația juridică a terenului avea să fie clarificată în anul 2013, când, prin HCL C. nr. 87 din 28.02.2013, se dispune a numeroaselor demersuri realizate mai bine de 2 ani, modificarea inventarului domeniului public în sensul modificării elementelor de identificare ale bunului ".", prin diminuarea suprafeței totale a străzii cu suprafața de 268,62 mp, aferent proprietății sale (conform Anexei nr. 1, poziția 5 la HCL nr. 87/2013).
Indiferent de situația juridică a terenului, în toată această perioadă, mai precis de la momentul întocmirii procesului-verbal de punere în executare și până în prezent, acesta s-a aflat în posesia autorității, fiind afectat de un spațiu verde, plantat cu gard viu și gazon.
Prin adresa expediată la 10.04.2013, a solicitat autorității eliberarea terenului și totodată achitarea sumei de_ lei, reprezentând contravaloare lipsă folosință teren pe ultimii 3 ani, calculată în considerarea valorii de închiriere mp/lună stabilită prin HCL 449/2009 și respectiv HCL 428/2010 (8 lei mp/lună).
Unui asemenea demers autoritatea nu a înțeles să dea curs, în prezent terenul fiind în continuare afectat de spațiul verde amenajat, situație în care a fost nevoită, în considerarea prevederilor art. 563 și urm. NCC, să promoveze prezenta cerere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 563 alin. (1), 566 NCC, art. 453 din Noul Cod de procedură civilă .
In dovedirea acțiunii, în procedura de regularizare sunt depuse la dosar: împuternicirea avocațială nr._/25.05.2013, procesul verbal de punere în executare din data de 20.02.2009, încheiat de Primăria M. C., adresa nr._/19.02.2013, eliberată de către Primăria C.-Direcția Patrimoniu, înscrisuri depuse la filele 19-25, copia certificatului de atestare fiscală nr._/27.03.2013, eliberat de Primăria M. C., precizare la acțiune în dublu exemplar, dispoziția nr._/11.04.2008, eliberată de Primarul M. C., NR.144, emisă de către Consiliul Local al M. C., raportul întocmit de către Primăria M. C., încheierea nr._/29.08.2011, emisă de OCPI D., delegația de substituire nr.3/2014, chitanța nr._/27.01.2014, privind onorariu provizoriu expert, raportul de expertiză tehnică, în specialitatea topografie, efectuat de expert L. F., chitanța nr._-115-0044 din data de 25.04.2014, privind diferență taxă judiciară de timbru, raportul de expertiză tehnică judiciară, în specialitatea contabilitate, efectuat de expert B. M. C., rapoarte la care părțile nu formulează obiecțiuni, concluzii scrise .
In susținerea acțiunii, în procedura de regularizare, reclamanta G. I., prin apărător solicită proba cu înscrisurile depuse și proba cu expertiză tehnică, în specialitatea construcții civile.
În procedura de regularizare, pârâtul M. C. Prin Primar, depune la dosar: delegația de reprezentare nr._/22.11.2013, întâmpinare în două exemplare, în termenul legal de 25 de zile de la comunicarea acțiunii, cu respectarea dispozițiilor art.201 alin.l din Noul Cod de procedură civilă, un exemplar fiind comunicat reclamantei, pentru a depune răspuns la întâmpinare .
În procedura de regularizare, pârâtul M. C. Prin Primar, prin reprezentantul legal a formulat întâmpinare f151, prin care a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în garanție, raportat la dispozițiile Legii nr. 146/1997, privind taxele de timbru care prevăd obligativitatea timbrării cererii la valoarea solicitată .
Invocă excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât acțiunea în revendicare reprezintă cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate, având ca finalitate unirea dintre nuda proprietate a reclamantului și posesia asupra bunului deținut de către pârât.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C., întrucât calitatea de pârât al acțiunii în revendicare o are cel care deține posesia asupra bunului revendicat, or din probele administrate reiese clar că pârâtul nu mai deține posesia bunului, acesta fiind pus la dispoziția reclamantei.
În aceiași procedură de regularizare, instanța a dispus comunicarea întâmpinării reclamantei G. I. pentru a depune răspuns la întâmpinare, în conformitate cu art.201 alin 2 din Noul Cod de procedură civilă.
Întrucât reclamanta G. I. a depus răspuns la întâmpinare, în conformitate cu dispozițiile menționate mai sus, instanța a fixat prin rezoluție primul termen de judecată, potrivit art.201 alin.3 din Noul Cod procedură civilă, dispunând citarea părților.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta G. I., referitor la excepția netimbrării cererii de chemare, solicită respingerea excepției, ambele petite ale acțiunii fiind legal timbrate.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, acesta este neîntemeiată, întrucât prin susținerile și probele administrate în cauză a confirmat că, întrucât cererea în revendicare imobiliară este îndreptată împotriva deținătorului terenului, unitatea administrativ teritorială, reprezentată de M. C..
Legea 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, conferă și implicit recunosc legitimitate unităților administrativ teritoriale, iar nu primăriilor, Consiliile locale fiind organe deliberative cu atribuții strict decizionale .
Pe aceleași considerente, urmează a fi respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a M. C., acesta fiind deținătorul fără drept al terenului revendicat.
In susținerea acțiunii, reclamanta G. I., prin apărător solicită proba cu înscrisurile depuse și proba cu expertiză tehnică, în specialitatea construcții civile.
În apărare, pârâta Primăria M. C., prin Primar, solicită proba cu interogatoriul reclamantei și proba cu înscrisuri .
La termenul din data de 24.01.2014, instanța a pus în discuția părților proba cu expertiză solicitată de părți, numindu-se ca expert în cauză pe expert L. F., specialitatea topografie, cu un onorariu provizoriu de expert în cuantum de 800 lei, fixat în sarcina reclamantei, stabilindu-se ca obiective: identificarea terenului aflat în litigiu în suprafață de 268,62 mp, categoria de folosință intravilan-construcții, situat în C., ., județul D., prin stabilirea vecinătăților, dimensiunilor, evaluare, schiță, cu confirmarea de către expert dacă terenul este afectat de amenajări urbanistice edificate de către primărie, respectiv un gard din plasă de sârmă, un gard verde și gazon și de asemenea imposibilitatea reclamantului de a avea acces la acest teren și de a-1 folosi potrivit categoriei sale de folosință, expertiză dispusă și efectuată în cauză.
La același termen de judecată, instanța a numit expert în cauză pe expert B. M. C., specialitatea contabilitate, cu un onorariu provizoriu de expert în cuantum de 600 lei, fixat în sarcina reclamantei, stabilindu-se ca obiective: lipsa de folosință pentru terenul revendicat, pe perioada 31.03._13, având în vedere HCL449/2009 și HCL428/2010, care reține valoarea de închiriere a mp/lună pentru perioada solicitată și reactualizarea sumei cu indicele de inflație până la momentul plății efective .
Prin sentința civilă nr.7306/21.05.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, au fost respinse excepțiile invocate de către pârâta Primăria M. C., prin primar.
A fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta G. I., în contradictoriu cu Primăria M. C. prin Primar.
A fost obligată pârâta Primăria M. C., prin primar, să-i lase reclamantei G. I. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 268,62 m.p., situată în intravilanul localității C., ., Județul D., având ca vecini: la Nord-. punctele 11-12-13-14-15-16-17-18, la Sud-Trotuar, . 3-4; la Est-teren Primăria C., între punctele 9-11, la Vest-teren Primărie, între punctele 4-17, în valoare totală de 125.280 lei, conform raportului de expertiză efectuat de expert L. F..
A fost obligată pârâta Primăria M. C., prin primar să-i plătească reclamantei G. I. suma de 83.479,79 lei, reprezentând lipsa de folosință, pe perioada 31.03._13, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat de expert B. M. C..
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 4997 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
Instanța a respins excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, întrucât ambele petite ale cererii sunt legal timbrate, fin depuse la dosar chitanțele în acest sens.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța urmează a o respinge, ca neîntemeiată, întrucât acțiunea în revendicare reprezintă cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate, având ca finalitate unirea dintre nuda proprietate a reclamantului și posesia asupra bunului deținut de către pârât, fiind îndreptată împotriva deținătorului terenului, unitatea administrativ teritorială, reprezentată de M. C. .
In considerarea prevederilor Legii 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce conferă și implicit recunosc legitimitate unităților administrativ teritoriale, iar nu primăriilor, care sunt structuri funcționale fără personalitate juridică.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C., instanța a respins ca neîntemeiată, întrucât calitatea de pârât al acțiunii în revendicare o are cel care deține posesia asupra bunului revendicat, or din probele administrate reiese clar că pârâtul nu mai deține posesia bunului, acesta fiind pus la dispoziția reclamantei.
Acțiunea în revendicare își are sorgintea în dispozițiile art 480 și urm cod civil și reprezintă principalul mijloc de dobândire a dreptului de proprietate.
Totodată, instanța a apreciat că acțiunea în revendicare este o acțiune petitorie, punând în discuție însăși existența dreptului de proprietate, astfel că reclamantul trebuie să facă dovada că este titularul dreptului de proprietate.
Ceea ce este important a se pune în discuție este modalitatea dovedirii dreptului de proprietate, iar principiul actori incumbit probatio înscris în art. 1169 Cod civil se aplică și în această materie,existând însă anumite reguli.
Dovada dreptului de proprietate se poate face cu titlu, care poate fi orice act juridic prin care se recunoaște existența dreptului de proprietate,fiind opozabil erga omnes, datorită caracterului de opozabilitate generală( absolută) a dreptului, fiind însă necesar a se ține seama de posesia cea mai bine caracterizată.
Astfel, instanța a constatat că așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, prin Dispoziția Primarului M. C. nr._/11.04.2008, reclamanta G. I. a devenit proprietara unei suprafețe de 268,62 mp, categoria de folosință intravilan-construcții, teren situat în Mun. C., ., Jud. D. ,iar prin procesul verbal de punere în executare nr._/20.02.2009 i-a fost predată suprafața respectivă, iar cu toate acestea, nu a exercitat niciodată posesia și folosința asupra terenului, fiind ulterior retrocedat și întocmită Cartea funciară nr._ UAT C., cu drept de proprietate M. C. domeniu public, conform HCL 144/2011, Anexa 2, poziția 3).
Suprafața de teren proprietatea sa, parte a domeniului public al Mun. C. în același timp, urma să fie afectată de executarea proiectului "Reabilitare și modernizare . proiectului "Reabilitarea infrastructurii rutiere pe relația N-S-E a polului de creștere C." motiv pentru care a fost vizată de lucrările specifice de cadastru și publicitate imobiliară în vederea intabulării dreptului de proprietate publică a M. C. asupra respectivei străzi, fiind emisă încheierea de carte funciară_/31.03.2011 a OCPI.
Demersurile de publicitate imobiliară astfel realizate de către autoritate au făcut imposibilă intabularea ulterioară a dreptului său de proprietate exclusivă pentru suprafața de 268,62 mp (suprafață reconstituită conform dispoziției), cu ocazia realizării operațiunilor specifice de intabulare luând cunoștință despre suprapunerea creată, implicit de faptul că situația juridică a terenului este contradictorie, terenul fiind în același timp bun proprietate privată și parte a domeniului public aparținând UAT C. .
Situația juridică a terenului avea să fie clarificată în anul 2013, când, prin HCL C. nr.87/28.02.2013, se dispune ca urmare a demersurilor realizate mai bine de 2 ani, modificarea inventarului domeniului public în sensul modificării elementelor de identificare ale bunului ".", prin diminuarea suprafeței totale a străzii cu suprafața de 268,62 mp, aferent proprietății sale (conform Anexei nr. 1, poziția 5 la HCL nr. 87/2013).
Astfel, instanța a apreciat că așa cum rezultă din raportul de expertiză, specialitatea topografie efectuat de expert L. F. a fost identificat terenul în suprafață de 268,62 mp, având categoria de folosință intravilan-curții construcții situat în ., județul D., cu suprafața de 261,0 mp, rezultată din măsurători, având ca vecinătăți: Nord-.-trotuar, la Est-teren Primăria C., la Vest-teren Primărie, în valoare totală de 125.280 lei.
Totodată, din raportul de expertiză specialitatea contabilitate, efectuat de expert B. M. C., rezultă valoarea lipsei de folosință a terenului pentru perioada 31.03._13, având în vedere HCL449/2009 și respectiv HCL 428/2010 care reține valoarea de închiriere a mp/lună pentru perioada solicitată, reactualizată cu indicele de inflație până la momentul plății efective, fiind de 83.479, 79 lei, conform anexei 2 la prezentul raport.
Având întregul probatoriu administrat în cauză, instanța a admis acțiunea formulată de către reclamanta G. I., în contradictoriu cu pârâta Primăria M. C. prin Primar, ca întemeiată, dispunându-se obligarea pârâților să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 268,62 m.p., situată în intravilanul localității C., ., județul D., având ca vecini: la Nord-. punctele 11-12-13-14-15-16-17-18, la Sud-Trotuar, . 3-4; la Est-teren Primăria C., între punctele 9-11, la Vest-teren Primărie, între punctele 4-17, în valoare totală de 125.280 lei.
Instanța a dispus obligarea pârâtei Primăria M. C., prin primar să-i plătească reclamantei G. I. suma de 83.479,79 lei . reprezentând lipsa de folosință, pe perioada 31.03._13, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat de expert B. M. C..
In baza art.453 alin.l din Noul Cod de procedură civilă, a obligat pârâta Primăria M. C. să-i plătească reclamantei G. I. suma de 4.997 lei, reprezentând cheltuieli de judecată .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul M. C. prin Primar, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Invocă excepția netimbrării cererii raportat la dispozițiile O.G. 80/2013, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada timbrării cererii raportat la valoarea acesteia.
Având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligații de plată a taxei judiciare de timbru se impune anularea cererii ca insuficient timbrată.
De asemenea, apelanta invocă excepția lipsi capacității procesuale de exercițiu a M. C. prin primar ca excepție de fond peremptorie și absolută potrivit art. 57 NCPC.
Potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr.215/2001 comunele, orașele, municipiile și județene sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale.
Potrivit art. 21 din aceeași lege statuează faptul că unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare.
Având în vedere textele de lege invocate, pârâta Primăria M. C. nu poate avea calitate procesuală și pe cale de consecință solicită respingerea cererii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de exercițiu.
Pârâtul invocă excepția inadmisibilității acțiunii.
Pentru admisibilitatea unei cereri în revendicare este necesar ca reclamanta să facă dovada îndeplinirii cumulative a două condiții: dreptul de proprietate asupra bunului revendicat și ocupațiunea exercitată de pârât.
Prin urmare, chiar din susținerile reclamantei, precum și din înscrisurile depuse de către aceasta reiese că pârâtul nu exercită ocupațiunea asupra bunului revendicat îndeplinind demersurile necesare scoaterii bunului din patrimoniul său.
Nu are nicio relevanță faptul că terenul este afectat de spațiu verde și gazon, reclamanta putând în orice clipă să intre în posesia terenului odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra acestuia.
Un alt motiv de inadmisibilitate a acțiunii este acela ca, după data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, acțiunea în revendicare a imobilelor pe care le vizează nu mai este admisibilă pe calea dreptul comun, persoanele îndreptățite fiind ținute să urmeze procedura stabilită de legea specială.
Pârâta arată că reclamanta este proprietara suprafeței de teren ce face obiectul prezentului litigiu, conform titlului de proprietate, în speță Dispoziția nr._/11.04.2008 emisă de Primarul M. C..
Prin legea nr.10/2001 au fost reglementate nu numai procedurile administrative de restituire, dar și modalitatea de a ataca în justiție măsurile dispuse în cadrul acestei proceduri.
Persoana interesată poate contesta refuzul unității deținătoare notificate de a răspunde în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin.1 din legea nr.10/2001.
De asemenea, persoana îndreptățită are posibilitatea de a supune controlului judecătoresc toate deciziile care se iau în cadrul procedurii legii nr.10/2001, inclusiv refuzul persoanei juridice de a emite decizia de soluționare a notificfării. În cadrul acestui control, partea interesată poate deduce judecății însuși dreptul său de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Pârâtul arată că persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ și aplicarea dreptului comun în materia revendicării potrivit dispozițiilor Codului Civil.
Față de argumentele de fapt și de drept invocate apreciază că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, reclamanta nedovedind posesia pârâtului asupra bunului revendicat.
Pârâtul arată că față de temeiul juridic invocat de reclamant, calitatea de pârât o poate avea posesorul neproprietar, respectiv orice persoană fizică sau juridică care deține sau a deținut bunul fără drept, pentru o anumită perioadă de timp. În același context, despăgubirile vizează dezdăunarea proprietarului de către pârât pentru intervalul de timp în care, din vina acestuia din urmă, a fost lipsit de exercițiul dreptului său.
Reclamanta, în calitate de proprietar al terenului, invocă imposibilitatea intrării în posesia acestuia, întrucât este afectat de spațiu verde, or, din punct de vedere legal, acest aspect nu reprezintă un impediment pentru exercitarea de către reclamantă a atributelor dreptului de proprietate.
Pârâta menționează că este de bună-credință și lipsa lui de opoziție în ceea ce privește excluderea terenului din proprietatea și posesia sa și punerea la dispoziția reclamantului.
Unitatea administrativ-teritorială nu este obligată să facă aceste achiziții și de multe ori, cum este și cazul de față nu există, pentru moment, disponibilitate financiară pentru aceasta.
În ceea ce privește cel de-a doilea capăt de cerere apreciază că este accesoriu și se impune respingerea lui ca neîntemeiat, întrucât nu există dovada prejudiciului produs de pârât.
Pârâtul reiterează faptul că potrivit art. 3 din Dispoziția Primarului M. C. nr._/11.04.2008, aceasta face dovada proprietății după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, obligație care cade în sarcina beneficiarului restituirii în natură.
Reclamanta nu face dovada datei la care a întreprins demersurile menționate pentru îndeplinirea obligației menționate.Reclamanta nu probează faptul că a adus la cunoștința autorității impedimentele date de suprapunerea terenului, iar pârâtul s-a împotrivit în mod nejustificat clarificării situației juridice create.
Pârâtul arată că expertiza efectuată în cauză nu este utilă și pertinentă cauzei, atâta vreme cât terenul a fost retrocedat în baza deciziei civile nr.272/29.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr.1755/CVI/2005, definitivă și irevocabilă, fiind restituită suprafața cu elementele de identificare cuprinse în raportul de expertiză anexă la raportul de expertiză din dosarul de instanță mai sus menționat.
Pârâtul menționează că reclamanta trebuia să probeze mai întâi ocuparea terenului de către acestea pentru lipsa de folosință a terenului și că din probele administrate reiese clar că nu mai deține posesia bunului revendicat, acesta fiind pus la dispoziția reclamantei.
Altă critică de nelegalitate are în vedere motivul de apel în varianta plus petita, prima instanță acordând mai mult decât s-a cerut.
Un alt motiv de apel se referă la cheltuielile de judecată stabilite de prima instanță.
În practicaua hotărârii instanța nu a reținut faptul că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată și nu a detaliat în ce constau aceste cheltuieli.
În al doilea rând, în dispozitivul sentinței nu se justifică din ce sunt compuse cheltuielile de judecată, iar din punct de vedere procedural legislația permite numai acordarea cheltuielilor per care partea care a câștigat a docvedit că le-a făcut.
În drept, invocă dispozițiile art. 466 și urm. NCPC.
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și în principal admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii ca inadmisibilă și îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitatea procesuală activă, iar în subsidiar respingerea în totalitate a acțiunii ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr.1090/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul D. a fost admis apelul formulat de apelantul M. C. prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 7306/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu reclamanta G. I. și pârâta Primăria M. C. prin Primar.
A fost anulată sentința civilă atacată și reține cauza în vederea evocării fondului.
S-a stabilit termen de judecată la 20.01.2015, cu citarea părților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a invocat din oficiu, motivul de nelegalitate de ordine publică, privind legalitatea hotărârii în raport de cadrul procesual.
Cererea principala de chemare in judecata a investit instanta cu o cerere in revendicare împotriva pârâtului M. C..
Apararile efectuate in cauza prin intimpinare au fost formulate deopotriva de piritul M. C..
In cauza, la primul termen de judecata a fost conceptat ca pirita P. M. C., pirita fata de care s-a cercetat in contradictoriu fondul cauzei, si fata de care s-a solutionat prin sentinta civila atacata.
F. de imprejurarile de fapt retinute, Tribunalul constata ca in cauza, cadrul procesual privind piritul a fost stabilit de reclamanta ca fiind M. C., iar instanta de judecata a cercetat si a solutionat cauza fata de o alta parte, P. C..
O astfel de situatie incalca principiul disponibilitatii care guverneaza procedura civila.
In conformitate cu principiul disponibilității, părțile pot determina conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și al participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul le-ar putea parcurge. În aplicarea acestui principiu, instanța este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, astfel cum această solicitare a fost expusă în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Principiul disponibilității față de obiectul dedus judecății este reglementat în alin. (6), în baza acestuia judecătorul fi ind dator să se pronunțe asupra tuturor aspectelor cerute și, totodată, trebuind să se abțină să depășească limitele competențelor cu care a fost învestit. Această normă, reglementată inclusiv în art. 9 NCPC, are menirea de a sublinia preeminența principiului disponibilității față de cel al rolului activ alinstanței de judecată, conform celor dezbătute în comentariul de la art. 9 NCPC. Textul alin. (6) indică posibilitatea legiuitorului de a stabili în sarcina instanței obligația de a se pronunța, în anumite materii, și asupra unor aspecte cu care părțile nu au învestit instanța de judecată, fără a se considera, în acest mod, că este încălcat principiul disponibilității. A.. (7) reia reglementarea de la art. 5 alin. (3) NCPC, obligând instanța de judecată, acolo unde legea îi rezervă judecătorului putere de
apreciere, cerându-i să țină seama de toate circumstanțele cauzei – să aibă în vedere și principiile generale ale dreptului, la care face trimitere inclusiv art. 1 alin. (2) NCC [principiul asigurării bazelor legale de funcționare a statului, principiul libertății și al legalității, principiul responsabilității, principiul echității și al justiției.
Sancțiunea încălcării principiului disponibilității, este nulitatea hotărârii data in astfel de condiții.
Mai mult decât atât, încălcarea acestui principiu in condițiile spetei, soluționare fata de o parte cu care nu a fost investita instanța, echivalează cu necercetarea fondului.
Aceasta împrejurare, impune incidenta dispozițiilor art 480 al. 3 teza I din C. din anul 2010.
Față de cele reținute in fapt si in drept, Tribunalul a admis apelul, a anulat sentința atacată și a reținut cauza in vederea evocării fondului, cercetând-o față de parte stabilita de reclamanta, M. C..
Cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Cu ocazia rejudecării, s-a dispus refacerea probei cu expertize tehnice specialitatea topografie și contabilitate, având în vedere că la instanța de fond cauza s-a judecat în contradictoriu cu Primăria mun. C., deși parte era M. C., pentru efectuarea noilor expertize fiind numiți aceiași experți, respectiv L. F. și B. M. C., cu un onorariu provizoriu de câte 400 lei pentru fiecare expert.
La rapoartele de expertiză efectuate în cauză părțile nu au formulat obecțiuni.
Examinând actele și lucrările dosarului, după anularea sentinței și reținerea cauzei pentru evocarea fondului instanța reține următoarele:
Prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond, pârâtul M. C. a invocat excepțiile netimbrării acțiunii, arătând că reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru, excepția inadmisibilității acțiunii, motivând că nu exercită ocupațiunea asupra bunului revendicat, îndeplinind toate demersurile necesare scoaterii bunului din patrimoniul său, neavând relevanță că terenul este afectat de spațiu verde și gazon, și, de asemenea, a mai invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu mai deține bunul, acesta fiind pus la dispoziția reclamantei.
Examinând cu prioritate aceste excepții, se constată că ele nu sunt întemeiate.
Astfel, în ceea ce privește taxa de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, la filele 7 și 8 din dosarul de fond există două chitanțe de plată a taxei de timbru, una în valorare de 1032 lei și una în valorare de 2791 lei, aferente celor două capete de cerere formulate.
Excepția inadmisibilității acțiuni nu este întemeiată, acțiunea în revendicare fiind mijlocul procedural prin care proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea bunului. În cauza de față, reclamanta are calitatea de proprietar al bunului revendicat,calitate recunoscută chiar de către pârât, iar pârâtul încă deține posesia bunului, astfel că nici excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C. nu este întemeiată, excepțiile invocate de pârât urmând a fi respinse.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că deși prin HCL C. nr. 87/ 28.02.2013 s-a dispus modificarea inventarului domeniului public în sensul modificărilor elementelor de identificare ale bunului „.” prin diminuarea suprafeței totale a străzii cu suprafața de 268, 62 mp aferentă proprietății reclamantei, prin expertiza topo efectuată în cauză expertul arată că terenul proprietatea reclamantei în suprafață de 268, 62 mp are suprafața reieșită din măsurători de 261, o mp, este afectat de amenajări urbanistice, respectiv un gard din plasă de sârmă, un gard verde pe toată latura de Sud a terenului, pe teren fiind plantați 4 brazi, 2 pomi ornamentali și alți 5 copaci.
În aceste condiții este evident că pârâtul exercită posesia terenului proprietatea reclamantei, astfel că acțiunea în revendicare este întemeiată, urmând a fi obligat pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 268,62 m.p., situată în intravilanul localității C., ., Județul D., având ca vecini: la Nord-.-Trotuar, .-teren Primăria C., la Vest-teren Primăria C.,, în valoare totală de 125.280 lei, conform raportului de expertiză efectuat în apel de expert L. F.
Dreptul de folosință este unul dintre atributele dreptului de proprietate, constând în posibilitatea titularului acestuia de a întrebuința în interesul său bunul care îi aparține și de a dobândi produsele și veniturile obținute din utilizarea lui.
Deși reclamanta a fost pusă în posesie asupra terenului prin procesul verbal de executare nr._/20.02.2009 întocmit de Primăria C., în realitate a fost a fost lipsită de folosința terenului proprietatea sa, ca urmare a faptului că ulterior retrocedării, terenul a fost inclus într-o suprafață mai mare, de_ mp făcând parte din domeniul public al municipiului, afectată de executarea proiectului „Reabilitare și modernizare . este îndreptățită a obține contravaloarea lipsei de folosință pe ultimii trei ani anterior introducerii acțiunii, respectiv pe perioada 31.03._13.
Prin expertiza contabilă efectuată în cauză a fost calculată contravaloarea lipsei de folosință pe perioada 31.03._13 la suma de 83 461,74 lei, în raport de HCL nr. 449/2009 și HCL nr. 428/2010 care rețin valoarea de închiriere mp/lună pentru perioada solicitată, reactualizată cu indicele de inflație la data efectuării expertizei.
Cu toate acestea, se constată că reclamanta nu a modificat cuantumul pretențiilor, în condițiile art. 204 alin. 2 NCPC, în raport de valoarea stabilită prin expertiză, astfel încât pârâtul va fi obligat la plata sumei de 77.184 lei, cât a solicitat reclamanta prin acțiunea introductivă.
În temeiul art. 453 NCPC pârâtul va fi obligat la plata sumei de 8685 lei reprezentând cheltuieli de judecată în cele două cicluri procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile netimbrării și a inadmisibilității acțiunii, invocate de către pârâtul M. C., prin Primar.
Admite, după reținerea spre rejudecare, acțiunea formulată de către reclamanta G. I., având CNP-ul_, domiciliată în C., ., B1.024, ., județul D., în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin PRIMAR, cu sediul în M. C., . nr.7, județul D..
Obligă pârâtul M. C., prin Primar, să-i lase reclamantei G. I., în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 268,62 m.p., situată în intravilanul localității C., ., Județul D., având ca vecini: la Nord-.-Trotuar, .-teren Primăria C., la Vest-teren Primăria C.,, în valoare totală de 125.280 lei, conform raportului de expertiză efectuat în apel de expert L. F..
Obligă pârâtul M. C., prin Primar să-i plătească reclamantei G. I. suma de 77.184 lei, reprezentând lipsa de folosință, pe perioada 31.03._13, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în apel de expert B. M. C..
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 8685 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2015.
Președinte, A. B. | Judecător, R. L. Z. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.A.B.
Tehn.S.V./4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6166/2015. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 167/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
