Obligaţie de a face. Sentința nr. 663/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 663/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 663/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 663/2015
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier C. D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant L. C. și pe pârât C. N. PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, pârât A. NAȚIONALĂ PTR. RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect
obligație de a face.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 12.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.11.2015.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față;
La data de 29 mai 2015 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului D.-Secția C. Administrativ și fiscal cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L. C. în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor să verifice, să evalueze și să emită decizia prevăzută de art. 21 alin. 8 din Legea nr. 165/2013 pentru imobilul expropriat, teren intravilan din C., . A, în suprafață de 489 mp., precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că este persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor pentru imobilul expropriat situat în C., . A, compus din teren intravilan în suprafață de 489 mp. Acest imobil a fost expropriat de la autorii săi în baza Decretului nr. 78/1979.
În drept invocă dispozițiile art. 16, 17, 21 din Legea nr. 165/2013, art. 8, art. 18, alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
La termenul de judecată din data de 02 iunie 2015 instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției contencios administrativ și fiscal a Tribunalului D., în soluționarea cauzei.
Prin încheierea din 02.06.2015 pronunțată de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Secției contencios administrativ și fiscal a Tribunalului D. și s-a declinat competența cauzei privind pe reclamantul L. C., în contradictoriu cu pârâtele C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului D..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalul D. –Secția I Civilă sub nr._ .
Pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția prematurității cererii.
A arătat pârâta că, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, în cererea de chemare în judecată reclamantul menționează că anterior a mai introdus o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în mun. C., . A ce a format obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel C., cererea fiind respinsă prin decizia nr._/18.03.2013.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, pârâta CNCI arătat că la data de 29.05.2015 când reclamantul a depus cererea de chemare în judecată, Legea nr. 165/2013 era deja în vigoare, iar potrivit acestei legi, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut la art. 4 .
Mai arată pârâta că în privința termenului în care CNCI are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul CCSD, art. 34 alin. 1 legea stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii noi, iar potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 2, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale, astfel că, din coroborarea celor două texte de lege rezultă că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte împlinirea lui, iar pe de altă parte, un termen imperativ(peremptoriu) și absolut de 6 luni, a cărui nerespectare trage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
De asemenea, în susținerea excepției prematurității formulării acțiunii, pârâta a invocat Decizia nr. 269/2013 a Curții Constituționale și Decizia nr. 5/2015 a ICCJ.
În cauză a formulat întâmpinare și pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În susținerea excepției necompetenței materiale a Tribunalului D., pârâta ANRP a arătat că este o autoritate aparținând administrației publice centrale, potrivit art. 1 alin. 1 din HG nr. 572/2013 cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea primului Ministru, prin Cancelaria Primului Ministru, iar potrivit art. 96 pct.1 din NCPC curțile de apel judecă, în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, astfel că soluționarea cererii este de competența Curții de Apel.
În ceea ce privește excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pârâta ANRP a arătat că atribuțiile sale sunt expres prevăzute în art. 2 din HG nr. 572/2013, iar potrivit legii, ANRP asigură organizarea și funcționarea secretariatului CNCI, ceea ce nu îi conferă calitate procesuală pasivă, întrucât numai CNCI validează/invalidează în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile investite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii, conform Legii nr. 165/2013.
Prin notele scrise depusa la dosar la data de 12.11.2015 reclamantul a solicitat respingerea excepțiilor invocate de cele două pârâte ca neîntemeiate, argumentele invocate de reclamant fiind susținute oral și consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
În conformitate cu prevederile art.248 alin. 1 C.pr.civ. instanța va examina cu prioritate excepțiile invocate de pârâte.
Cea dintâi excepție ce se impune a fi examinată este excepția necompetenței materiale a Tribunalului D., invocată de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, solicitând obligarea celor două pârâte să verifice, să evalueze și să emită decizia prevăzută de art. 21 alin. 8 din actul normativ menționat anterior, privind imobilul expropriat constând în teren intravilan situat în C. ., în suprafață de 489 mp.
Legea înseși stabilește în cuprinsul ei instanța competentă cu soluționarea litigiilor născute din aplicarea ei, în acest sens find prederile art. 35 alin. 1 potrivit căruia „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării”, precum și alin. 2 al art. 35, potrivit căruia „În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor”.
Prin urmare, faptul că pârâta ANRP este un organ de specialitate al administrației publice centrale, nu atrage competența de soluționare a litigiului de către Curtea de Apel în primă instanță, ca instanță de contencios administrativ, întrucât dispozițiile art. 35 alin. 1 și 2 din Legea 165/2013 stabilesc în mod expres instanța competentă, respectiv secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, astfel că excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. va fi respinsă ca neîntemeiată.
Instanța constată însă, că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANRP.
În cuprinsul art. 2 din Hotarârea Guvernului nr. 572/2013 sunt prevazute principalele atributii ale Autoritatii. În privinta aplicarii Legii nr.10/2001, A. N. R. P. acorda sprijin si îndrumare metodologică autoritatilor administratiei publice locale si centrale, precum si celorlalte persoane juridice detinatoare de imobile care fac obiectul restituirii în natură sau al acordării de măsuri compensatorii, potrivit Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, Legii nr. 10/2001, Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
De asemenea, A. a asigurat organizarea si functionarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor (având în vedere dispozitiile Titlul VII din Legea nr. 247/2005), iar în prezent asigura Secretariatul Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor, atributiile conferite constând în centralizarea dosarelor continând decizii/dispozitii în care s-au consemnat/propus despagubiri, precum si în analizarea acestora din punctul de vedere al legalitatii respingerii cererii de restituire în natura, atributii îndeplinite în cadrul procedurii administrative prevazute de Legea nr. 165/2013.
Prin Legea nr. 165/2013 a fost înfiintata C. N. pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atributiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Astfel, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a si b, precum si art. 21 - 26 din lege, procedura de solutionare a dosarului de despăgubire finalizându-se prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de câtre C. N. pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) a deciziei entității învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).
În cadrul procedurii administrative reglementata de Legea nr. 165/2013 privind acordarea despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, A. N. R. P. nu este învestita cu emiterea deciziei de compensare, acesta fiind atributul exclusiv al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, ca si entitate distinctă, iar sarcina plații revine în mod exclusiv Ministerului Finanțelor Publice, A. N. R. P. nemaiavând obligații privind plata despăgubirilor.
Astfel fiind, va fi admisă excepția lisei calității procesuale pasive a pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și va fi respinsă acțiunea formulată împotriva acesteia.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. Națională pentru compensarea imobilelor, se rețin următoarele:
Potrivit art 430 alin. 1 C.pr.civ. „hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol „autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”.
De asemenea, potrivit art. 431 alin. 1 C.pr.civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".
Prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel C.-Secția C. Administrativ și Fiscal reclamantul L. C. a chemat în judecată pe pârâtele C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze un evaluator și să efectueze raportul de evaluare a despăgubirilor ce i se cuvin pentru imobilul expropriat teren intravilan situat în C., . și să emită decizia ce conține titlurile de despăgubire cuvenite, iar pârâta ANRP să fie obligată la plata unor daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești și până la data emiterii efective a deciziei ce conține titlul de despăgubire.
Prin Sentința nr. 641 din 08 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L. C. în contradictoriu cu pârâtele C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților având ca obiect obligare emitere act administrativ.
A fost obligată pârâta C. Centrală de Stabilire a Despăgubirilor să emită reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul teren intravilan situat în C., . A.
S-a respins acțiunea față de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și capătul de cerere privind obligarea la daune cominatorii și cererea de obligare a C. Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze evaluator și să întocmească raport de evaluare a despăgubirilor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar prin decizia nr._/18.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ * a fost admis recursul, a fost modificată în parte sentința nr. 641 din 08 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în sensul că a fost respinsă cererea de obligare a CCSD la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel C. a reținut că la data de 17.05. 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 4 din acest act normativ - Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În consecință, acest act normativ reglementează noul cadru legislativ prin prisma căruia vor fi analizate motivele de recurs și legalitatea obligației Comisiei Naționale la emiterea Titlului de despăgubire astfel cum a fost solicitat de reclamant prin acțiunea introductivă
Potrivit Art. 41 alin. (1) din lege ,,Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), C. Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,,.
Din interpretarea dispozițiilor legale sus expuse rezultă că și C. N. poate emite Titluri de despăgubire în procedura veche specifică Comisiei Centrale constituită potrivit legii nr. 247/2005, însă doar în ipotezele art. 41 alin.1, adică doar pentru dosarele aprobate de CNSC .
În speță dosarul de despăgubire întocmit pe numele reclamantului L. C. a fost înregistrat pe rolul fostei Comisii sub nr._/CC/2006, iar cu adresa nr. 13069CC/03 05 2012 C. s-a desesizat și a restituit dosarul Primăriei C. în vederea completării, astfel încât nu intră sub incidența disp. art. 41 alin.1 din legea nr. 165/2013 nereprezentând un ,, dosar aprobat,, ,în sensul legii. Practic dosarul nu a intrat în etapa evaluării, fiind parcurse doar etapele inițiale prev. de legea nr. 247/2005, referitoare la transmitere către Secretariat și la analiza legalității sub aspectul posibilității de a fi restituit în natură. În etapa analizei legalității sub aspectul respingerii cererii de restituire în natură s-a apreciat necesitatea completării dosarului cu înscrisuri referitoare la dovada dreptului de proprietate, dovada preluării abuzive a imobilului notificate.
În concluzie, a arătat Curtea, dosarul de despăgubiri întocmit pentru reclamant nu se încadrează în ipoteza reglementată art. 41 alin. 1 și 3 din legea nr. 165/2013.
Prin urmare, procedura de acordare a măsurilor compensatorii pentru imobilul imposibil de restituit în natură este cea reglementată art. 21 din legea în vigoare nr. 165/2013.
De altfel, procedura prev. de art 21 din lege este aplicabilă chiar și în ipotezele în care există o hotărâre judecătorească irevocabilă de obligare la emiterea Titlului de despăgubire .
În consecință, observând cu precădere dispozițiile art. 21 alin. 8 și 9 din lege ,obligarea noii Comisii Naționale direct la emiterea Titlului de despăgubire ar echivala cu o omisiune a etapelor procedurale obligatorii prevăzute expres de lege si o imposibilitate de executare.
Prin acțiunea de față, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor să verifice, să evalueze și să emită decizia prevăzută de art. 21 alin. 8 din Legea nr. 165/2013 pentru imobilul expropriat, teren intravilan din C., . A, în suprafață de 489 mp.
Având în vedere că prin decizia nr._/18.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ * Curtea de Apel C. a constat că în cauza cu care a fost investită sunt incidente dispozițiile Legii nr. 165/2013 și că în raport de prevederile acestui act normativ procedura de acordare a măsurilor compensatorii pentru imobilul imposibil de restituit în natură este cea reglementată art. 21, nefiind posibilă obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor direct la emiterea titlului de despăgubire fără parcurgerea etapelor obligatorii prevăzute expres de lege, ținând seama că prin prezenta acțiune reclamantul solicită, în temeiul art. 21 din același act normativ, Legea nr. 165/2013, obligarea Comisiei și a ANRP la verificarea, evaluarea și emiterea deciziei prevăzută de art. 21 din lege, în condițiile în care nu au fost parcurse etapele obligatorii prevăzute de acest text de lege, instanța constată că în cauză există tripla identitate de părți, obiect și cauză prevăzută de art. 431 alin. 1 C.pr.civ. pentru existența autorității de lucru judecat, astfel încât va admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și va respinge acțiunea reclamantului, fiind inutil a se mai examina excepția prematurității acțiunii, invocată de aceeași pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. invocată de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, .. 202, sector 1.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și respinge acțiunea față de această pârâtă.
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul L. C., domiciliat în C., Calea Unirii, nr.194, ., ., în contradictoriu cu C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, .. 202, sector 1.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2015.
Președinte, A. B. | ||
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.A.B.
Tehn.S.V./5 ex.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 591/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 478/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
