Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 791/2015. Tribunalul DOLJ

Decizia nr. 791/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 791/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE nr. 791/2015

Ședința publică de la 05 Mai 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE A. M. M.

Judecător I. C. D.

Grefier A. D.

Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelantul pârât M. E. și apelanta reclamantă Mitircă D. C. împotriva sentinței civile nr. 5001/17.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ având ca obiect ordonanță președințială.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul pârât M. E. asistat de avocat C. V. și apelanta reclamantă M. D. C. asistată de avocat Gătejescu M. S..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare a fost acoperită prin prezența părților, apelurile sunt declarate în termen, motivate, apelantul pârât nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei aferentă apelului, taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei aferentă cererii de suspendare a executării provizorii și cauțiunii de 1000lei. De asemenea apelanta reclamantă nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, nu s-a formulat întâmpinare și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Avocat C. V. depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și taxă judiciară de timbru în cuantum de 70 de lei, arătând că apelantul pârât înțelege să renunțe la capătul de cerere privind suspendarea executării provizorii a sentinței apelate.

Apărătorul ales al apelantei reclamante arată că se obligă ca până la sfârșitul ședinței de judecată să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei sub sancțiunea anulării apelului formulat de apelanta reclamantă.

Avocat C. V. arată că nu dorește să i se comunice motivele de apel formulate de apelanta reclamantă și nu solicită terme pentru observarea acestora, luând cunoștință despre motivele de apel de la dosarul cauzei. Depune la dosar înscrisuri privind veniturile obținute de apelantul pârât, înscrisuri ce în prealabil au fost comunicate și apelantei reclamante.

Apărătorul ales al apelantei reclamante solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei copii ale declarațiilor de martori audiați în procesul de divorț și ancheta socială efectuată în acest proces.

Avocat C. V. arată că nu se opune probei cu înscrisuri, nu sunt înscrisuri noi.

Instanța în temeiul art. 258 raportat la art. 255 C. încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri ca fiind admisibilă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, instanța, potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 3 C. declară cercetarea procesului încheiată și cu acordul părților, în temeiul dispozițiilor art. 392 C. constată deschise dezbaterile, acordând cuvântul asupra apelului.

Avocat V. Crisitna pentru apelantul pârât solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentnței apelate în sensul respingerii cererii reclamantei și stabilirea domiciliului minorei la tată. Deși ordonanța a fost soluționată în termen de 4 luni, în niciun moment nu s-a făcut dovada existenței urgenței luării unei astfel de măsuri. Ambii copii au rămas în grija tatălui, neexistând probleme legate de starea de sănătate a minorilor sau de comportamentul tatălui față de aceștia. În nici un moment nu s-a demonstrat că minorii ar fi în primejdie din cauza tatălui. Mai arată că termenul acordat în procesul de divorț este la sfârșitul acestei luni, neexistând nici un motiv ca pentru un termen atât de scurt să fie modificată situația de fapt a minorilor, aceștia fiind bine îngrijiți de către tată. Mai arată că în răspuns la motivele de apel formulate de reclamantă, că și în privința băiatului pot fi avute în vedere aceleași apărări. Nu solicită obligarea la cheltuieli de judecată.

Avocat Gătejescu M. S. solicită respingerea apelului declarat de apelantul pârât și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond în ceeea ce privește stabilirea domicilului minorei la mamă. Din luna decembrie minora a plecat împreună cu mama, însă a fost luată cu forța de către tată din domiciliul acesteia. În cauzele cu minori, urgența este prezumată de legiuitor, atâta vreme cât în tot acest timp mama s-a străduit să o ia pe minora în vârstă de doar 4 ani, care în tot acest răstimp nu a mai frecventat grădinița. Apelantul pârât a fost caterisit nu mai este preot, datorită comportamentului său, astfel încât se impune ca minora să rămână lângă mamă. Cu privire la apelul formulat de apelanta reclamantă, solicită admiterea acestuia, mama dorește să aibă lângă ea ambii copii, atât pe minoră cât și pe fiul mai mare, care chiar dacă și-a exprimat opinia de a rămâne lângă tată, trebuie să fie avut în vedere interesul superior al acestuia, de când se află doar în grija tatălui situația școlară a miorului este mai slabă, acesta având de susținut un examen important în cursul anului. Mai mult, tatăl are o relație cu o altă femeie, fapt ce îl poate influența negativ pe minor. Solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul stabilirii domiciliului ambilor minori la mamă. Solicită obligarea apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberand asupra apelurilor civile de față, constata urmatoarele:

Prin sentința civilă nr.5001/17.04.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta M. D. C. în contradictoriu cu pârâtul M. E..

A fost stabilită locuința minorei M. I. M., născută la data de 07.09.2010, la mama reclamantă, provizoriu, până la soluționarea în mod definitiv a dosarului nr._/215/2014 al Judecătoriei C..

A fost respins capătul de cerere privind stabilirea locuinței minorului M. R. A., născut la data de 19.06.2000, la mama reclamantă, ca neîntemeiat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 18.12.2014, sub nr._, reclamanta M. D. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. E., pe calea ordonanței președințiale, stabilirea locuinței minorilor M. R. A., născut la data de 19.06.2000 și M. I. M., născută la data de 07.09.2010, la mamă, conform art.400 Cod civil, în comuna Dobrotești, ..3, județul D..

În motivare, s-a arătat faptul că părțile sunt căsătorite din anul 1999, din relația lor au rezultat cei doi minori, ultimul domiciliu comun fiind în ., județul D., iar la data de 12.12.2014, în urma unor certuri, bătăi și amenințări, generate de existența relației extraconjugale a soțului, reclamanta a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal împreună cu fiica minoră în vârstă de 4 ani, mergând să locuiască la părinții săi.

A mai arătat reclamanta faptul că, în data de 17.12.2014, în timp ce se afla la serviciu, pârâtul s-a prezentat la locuința părinților săi și, sub pretextul că fiul cel mare, rămas în domiciliul tatălui, dorea să o vadă pe fetiță, a luat-o pe aceasta.

Învederează reclamanta faptul că minora este puternic atașată de mamă, fiind foarte afectată de lipsa sa și apreciază că locul minorilor este lâng ea, aceasta fiind cea care i-a îngrijit pe minori de la naștere, stand cea mai mare parte a timpului împreună cu ei, acordându-le toată afecțiunea de care au nevoie, fiind de meserie educatoare.

Se mai arătă, în cuprinsul acțiunii, faptul că urgența, în cazurile cu minori este prezumată, aceștia având de suferit după despărțirea bruscă de mama lor, în special fetița în vârstă de numai 4 ani, care are nevoie deosebită de dragoste și căldură maternă, în prezent fiind dezorientată și traumatizată de ceea ce i se întâmplă.

În drept, au fost invocate disp.art.400, art.996, art.914 și urm. Cod proc.civ.

În susținere, au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv acte de stare civilă, certificat medico-legal.

La data de 21.01.2015, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, a arătat pârâtul faptul că din căsătoria părților au rezultat minorii M. R. A. și M. I. M.. La data de 12.12.2014, reclamanta a părăsit domiciliul conjugal de bună voie, a luat fetița după cursurile de grădiniță și a mers să locuiască în ., ..5, la niște rude.

Apreciază pârâtul că urgența pentru care este necesar a se dispune măsuri în prezenta cauză este rezultată și din nevoia de stabilitate a minorilor, în vederea asigurării unui trai decent și a unei educații și supravegheri corespunzătoare acestora, în lipsa acestei stabilități putându-se cauza copiilor prejudicii ireparabile, fiind puse în pericol educația și dezvoltarea lor armonioasă.

În ipoteza în care copiii ar trebui să plece, cel puțin provizoriu, să locuiască la bunicii materni, ar însemna ca ei să facă zilnic naveta dus-întors pentru a frecventa cursurile școlare, respective grădinița, ori să producă în mod brutal, în mijlocul unui an școlar, transferul acestora.

Se mai arat că fiul părților, care are vârsta de 14 ani, și-a exprimat extrem de tranșant și în repetate rânduri că nu dorește să plece din casa în care s-a născut, nefiind legat în mod deosebit nici de bunicii materni și nici de domiciliul acestora.

De asemenea, întrucât are și telefon mobil, nu se poate pune problema că îi este obstrucționată reclamantei legătura cu fiul său, aceasta având o atitudine necorespunzătoare și în timpul conviețuirii părților.

Astfel, câtă vreme minorii sunt bine îngrijiți, au o situație medicală bună, le sunt asigurate toate nevoile unei bune dezvoltări, nu există motive pentru care să plece într-o altă localitate pentru a locui la mamă, iar aceasta nu a fost împiedicată în vreun fel să vină să viziteze copiii.

În privința cheltuielilor gospodăriei, a învederat pârâtul că, pe perioada căsătoriei a fost principalul susținător, realizând venituri ca preot paroh în ., . venituri din rente agricole și o gospodărie înfloritoare.

În susținere, au fost depuse la dosar înscrisuri, respective adeverințe eliberate de Liceul Teoretic Amărăștii de Jos, Protopopiatul C. Sud și Consiliul Local Amărăștii de Jos, declarație extrajudiciară autentificată sub nr.1465/15.12.2014 la BNP N. F. M., certificate de înregistrare fiscală,, titlu de proprietate, copie acțiune de divorț, adeverințe medicale.

Prin încheierea de ședință din data de 22.01.2015, instanța a dispus conexarea prezentului dosar la dosarul nr._ al Judecătoriei C. având ca obiect cererea formulată de pârât, de stabilirea, pe calea ordonanței președințiale, a locuinței minorilor la domiciliul său.

La data de 31.03.2015, cauza a fost trimisă la completul inițial învestit pentru continuarea judecății, ca urmare a anulării cererii de chemare în judecată formulată de către pârât.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiați martorii D. C. și G. I. A., propuși de către reclamantă și martorul M. N., propus de către pârât, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Potrivit art. 996 alin 1 din NCPC:” Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Posibilitatea de a dispune o măsură pe cale de ordonanță președințială cu privire la stabilirea provizorie a locuinței copilului minor este prevăzută expres prin dispozițiile art. 919 cod procedură civilă, iar prin această reglementare legea statuează asupra existenței urgenței și vremelniciei unei astfel de măsuri. Prin urmare, instanța nu are a cerceta dacă măsura solicitată este urgentă ori vremelnică, întrucât aceste chestiuni sunt determinate de lege.

În mod implicit și condiția neprejudecării fondului se va reține, întrucât pe calea ordonanței președințiale nu se va putea decât respecta scopul normele edictate pentru protecția minorilor, adică acele măsuri ce sunt în interesul acestuia. Evident instanța învestită cu soluționarea divorțului în urma administrării probatoriul complex va putea statua asupra locuinței minorului.

Întrucât stabilirea locuinței minorilor pe durata derulării procedurii de fond privind desfacerea căsătoriei părților și stabilirea domiciliului acestora necesită o soluționare urgentă prin prisma interesului superior al copiilor, instanța este datoare să dispună toate masurile necesare pentru a preveni producerea oricărui prejudiciu minorilor, sub aspect fizic sau moral, motiv pentru care se apreciază că prezenta cerere de ordonanță președințială este admisibila.

Pe fondul cauzei, s-a reținut, așa cum rezultă din susțineri precum și din probele administrate, că părțile sunt în proces de divorț, iar din căsătoria lor au rezultat minorii M. R. A., născut la data de 19.06.2000 și M. I. M., născută la data de 07.09.2010, aflați în prezenta în grija tatălui, la locuința acestuia.

Raportat la obiectul acțiunii formulate, prin care reclamanta a solicitat stabilirea locuinței minorilor la domiciliul său, și la vremelnicia măsurilor ce se pot lua, instanța a apreciat că trebuie să analizeze pe de o parte climatul familial și emoțional în care locuiesc minorii la acest moment, și pe de altă parte dacă este justificată schimbarea acestui climat până la soluționarea dosarului de divorț, astfel încât schimbarea să nu fie de natură a avea repercusiuni negative asupra dezvoltării lor viitoare.

Astfel, din probele administrate a rezultat că mama, pe fondul unor neînțelegeri cu tatăl minorilor, cauzate în principal de o posibilă relație extraconjugală a soțului și a unor violențe exercitate asupra sa, a părăsit domiciliul conjugal în luna decembrie 2014, împreună cu minora, mergând să locuiască cu părinții acesteia în comuna Dobrotești, ..3, județul D..

Ulterior, în lipsa mamei, minora a fost luată de tată la domiciliul acestuia, unde se află și în prezent.

Interesul minorilor, la momentul actual, având în vedere tensiunile existente între soți, indiferent de persoana căreia îi aparține culpa pentru generarea sau dezvoltarea conflictului, este de a avea asigurat un climat familial liniștit, care să le confere sentimentul de protecție și siguranță.

În ceea ce o privește pe minora M. I. M., născută la data de 07.09.2010, s-a reținut, din probele administrate și din susținerile părților că aceasta fost luată de la locuința mamei în lipsa acordului și fără știrea acesteia. Deși mama a încercat relaționarea cu copilul, cu ocazia efectuării vizitelor la domiciliul pârâtului, între părți a avut loc un incident neplăcut, soldat cu crearea unei stări tensionate între părți, rezultat din participarea la vizitarea minorilor și a unor rude ale pârâtului precum și din dorința tatălui de a restricționa acest mod de relaționare. Aspectele au rezultat atât din susținerile reclamantei cât și din declarațiile martorilor.

Instanța a avut în vedere faptul că ambii părinți trebuie sa vegheze la creșterea si educarea minorului in aceeași măsura, ambii părinți fiind responsabili pentru creșterea copilului lor. Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a acestuia, în special prin îngrijirea lui, prin menținerea relațiilor personale cu el.

În consecință, lipsirea unuia dintre părinți de dreptul de a avea legături personale cu minorul, în condițiile tocmai a vârstei fragede a copilului și pe o perioadă necunoscută de timp, până la finalizarea acțiunii de fond, este de natură a aduce un prejudiciu copilului minor și nu este în interesul superior al acestuia.

Astfel, s-a apreciat că vârsta copilului și stadiul dezvoltării sale fizice si psihice, recomandă ca aceasta să locuiască cu mama reclamantă, în mod provizoriu, până când se va stabili cu caracter definitiv părintele cu care va locui, respectiv până la soluționarea cererii formulată pe calea dreptului comun.

În privința minorului M. R. A., născut la data de 19.06.2000, s-a apreciat că schimbarea locuinței și stabilirea acesteia la mamă, în mod provizoriu până la soluționarea cererii formulată pe calea dreptului comun, nu se impune reținându-se, pe de o parte concluziile ce reies din audierea minorului, care a declarat că nu dorește să locuiască cu mama reclamantă și chiar faptul că nu agreează vizitele acesteia, iar pe de altă parte faptul că acesta este înscris în clasa a VIII a la Liceul Teoretic Amărăștii de Jos, iar spațiul de locuit al minorului este suficient pentru o dezvoltare normală a acestuia.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, prin prisma asigurării interesului superior al copiilor, instanța a admis în parte acțiunea, a stabilit locuința minorei M. I. M., născută la data de 07.09.2010, la mama reclamantă, provizoriu, până la soluționarea în mod definitiv a dosarului nr._/215/2014 al Judecătoriei C. și a respins capătul de cerere privind stabilirea locuinței minorului M. R. A., născut la data de 19.06.2000, la mama reclamantă, ca neîntemeiat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Pârâtul arată că prima instanță a soluționat greșit cererea formulată pe calea de ordonanței președințiale a reclamantei M. D. C., respective cu nesocotirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege.

Mai arată că la momentul promovării cererii reclamanta a înțeles sa invoce ca stare de fapt împrejurarea părțile s-au separat iar copiii au rămas in continuare in domiciliul pârâtului, ca fiind de altfel fostul domiciliul comun.

In ceea ce privește motivarea privind condițiile de admisibilitate, reclamanta a înțeles să invoce un argument de ordin generic, fără insă a-l motiva in concret, anume acela ca urgența în cauzele cu minori se prezumă, data fiind necesitatea asigurării unui climat stabil pentru o buna crestere si dezvoltare.

În mod greșit prima instanță a dispus ca domiciliul minorei să fie la mamă, în condițiile în care trebuie să schimbe locul unde s-a născut și o altă grădiniță.

Pârâtul precizează că nu a fost citat iar instanța a administrat probe mai mult sau mai puțin utile, probe din dosarul de divorț chiar si probele din dosarul având ca obiect cererea de instituire a ordinului de protecție împotriva subsemnatului.

Pârâtul arată că din punct de vedere legal ambii părinți sunt egali in fața legii, iar reclamanta nu justifica nici o situație materiala și nici condiții de trai superioare celor din fostul domiciliu comun.

Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei pârâtul a dovedit că ambii copii au o situație medicală bună, o situație școlara peste medie, ca sunt bine îngrijiți și le este asigurat tot ceea ce este necesar traiului zilnic prin efortul tatălui și fără ca reclamanta să contribuie material de la data separării în fapt.

Pârâtul susține că minora a avut o a atitudine reticenta când a venit reclamanta la grădiniță, cu grimase, care în limbajul non-verbal au exprimat că nu-și dorește vizita mamei, a manifestat refuz pentru ceea ce a primit în dar. Minora nu putea sa fie influențată de tată, câtă vreme era singură la grădinița și nici in alte momente surprinse de martori, astfel încât este total nejustificata încercarea reclamantei a scuza reacțiile de respingere ale propriilor săi copii printr-o intervenție brutală a tatălui pârât.

Pârâtul arată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 996 Cod procedura civilă și solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În apelul formulat reclamanta M. D. C. arată că la începutul căsătoriei s-au înțeles bine, insă la scurt timp au apăra . probleme soldate cu neînțelegeri de tot felul, amenințări, ba injurii, dar de dragul copiilor precum și al menținerii căsătoriei, a încercat să treacă peste aceste aspecte rămânând împreună cu pârâtul până acum aproximativ câteva luni de zile când s-au despărțit în fapt, când aflat și de relația extraconjugala a soțului său, aspect relatat și de martorii audiați in cauza .

Critică hotărârea instanței de fond în ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind stabilirea locuinței minorului M. A. R. la mama, având în vedere că aceasta măsura se poate lua chiar dacă voința minorului este alta, opiniile copilului ascultat vor fi luate in considerare in raport cu vârsta și gradul sau de maturitate.

Consideră ca locul minorilor este lângă mama lor, aceștia manifestând o puternică afecțiune fata de reclamantă, aceasta îngrijindu-i de la naștere, stand cea mai mare parte a timpului cu ei li acordându-le toata îngrijirea și afecțiunea de care au nevoie, reclamanta fiind de meserie educatoare .

Urgența in cazurile cu minori este prezumata, aceștia având de suferit după despărțirea brusca de mama lor, copii având nevoie de dragostea și căldura maternă, in prezent fiind dezorientați și traumatizați de ceea ce întâmplă.

În dreptul, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466C.pr. civ.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în vigoare, Tribunalul urmează să le respingă pentru cele ce succed:

Tribunalul retine că, spre deosebire de acțiunile civile de drept comun, procedura sumară a ordonanței președințiale nu presupune dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenției formulate, în condițiile art. 32 alin. 1 lit. c raportat la prevederile art. 249 alin. 1 teza I din Codul de Procedură Civilă, iar aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.

Pe calea ordonanței președințiale se pot lua doar măsuri reversibile, fiind inadmisibil a se lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt anterioare si, de asemenea, vremelnice, întrucât caracterul definitiv al acestora ar echivala cu soluționarea în fond a pricinii.

Dispozițiile art. 996 alin. 5 teza I C.Proc.Civ. exclud din domeniul de aplicare al procedurii ordonanței președințiale cererile de luare a unor măsuri care presupun realizarea definitivă a fondului dreptului, astfel încât condiția neprejudecării fondului dreptului a limitat judecarea pe calea acestei proceduri speciale, doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamant.

Ordonanța președințială poate fi folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă o atare soluție se impune doar atunci când există urgență, aparența dreptului și neprejudecarea fondului cauzei, condiții ce sunt îndeplinite în mod cumulativ în prezenta cauză.

Cu privire la apelul declarat de apelantul pârât M. E., Tribunalul apreciaza ca fiind nefondate criticile aduse de acesta soluției pronunțate de instanța de fond.

Astfel, în mod judicios Judecătoria C., prin analiza întregului material probator administrat în cauză și raportându-se la specificitatea procedurii ordonanței președințiale, ținând cont de caracteristicile mai sus enunțate, a stabilit ca locuința minorei M. I. M. să fie la mamă.

Soluția pronunțată de prima instanță de fond este în acord cu principiul prevalării interesului superior al copilului în demersul judiciar ce îl privește.

Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că în contextul neînțelegerilor dintre soți, al tensiunilor existente între aceștia și a atitudinii tatălui care fără știința mamei a luat-o pe minoră din locuința acesteia și a dus-o în domiciliul său, restricționându-i ulterior mamei accesul la propriul copil, raportându-se la vârsta fragedă a minorei de doar 4 ani, interesul superior al minorei este de a locui împreună cu mama sa până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț.

Referitor la apelul declarat de apelanta reclamantă M. D. C., critica ce vizează stabilirea în mod provizoriu și a locuinței minorului M. A. R. la aceasta este nefondată, având în vedere că corecta raportare a instanței de fond atat la atitudinea minorului cat și la faptul că este elev în clasa a VIII-a urmând să încheie ciclul gimnazial.

Așadar, în mod corect instanța de fond a avut în vedere că nu este în interesul superior al minorului ca acesta să își schimbe locuința, minorul manifestându-și clar dorința de a locui în continuare cu tatăl, vârsta acestuia conferindu-i posibilitatea exprimării unei opinii valide, înțelegând pe deplin consecințele deciziei sale, cel putin pana la definitivarea divortului parintilor săi, incheierea ciclului gimnazial, in acelasi mediu, fiind foarte importantă stabilitatea sa emoțională.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 1 C., Tribunalul urmează să respingă apelurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelurile declarate de reclamantul M. D. C., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Gătejescu M. S. cu sediul în C., ..15, jud. D. și pârâtul M. E., CNP_, domiciliat în ., nr.633, județul D., împotriva sentinței civile nr.5001/17.04.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2015.

Președinte,

A. M. M.

Judecător,

I. C. D.

Grefier,

A. D.

Red. C.Dijmarescu

Tehn.A.D../4 ex.

Jud.fond.L.Moțîrlichie

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 791/2015. Tribunalul DOLJ