Stabilire domiciliu minor. Decizia nr. 1488/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1488/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 1488/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1488/2015
Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Completul de judecata constituit din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Judecător I. C. D.
Grefier A. D.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul reclamant M. M. împotriva sentinței civile nr. 4675/09.04.2015 pronunțată de judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă M. M. L. având ca obiect exercitarea autorității părintești, pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant M. M. și intimata pârâtă M. M. L. asistată de avocat Vajaică E. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen, a fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 40 de lei și s-a cerut judecarea în lipsă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat instanța acordă părților cuvântul asupra probelor.
Apelantul M. M. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu un martor care nu a fost audiat la instanța de fond si care l-a văzut pe apelant în compania minorului și se dorește a fi probate cu acest martor legăturile de atașament existente între tată și fiu și faptul că apelantul este în măsură să îl îngrijească pe minor.
Avocat Vajaică E. I. pentru intimată arată că este de acord cu proba cu înscrisuri însă se opune probei testimoniale, această probă nefiind solicitată prin cererea de apel, apelantul fiind decăzut din dreptul de a mai solicita proba testimonială.
În situația în care instanța nu va constata că apelantul este decăzut din dreptul de a mai propune proba testimonială, solicită respingerea acesteia ca nefiind utilă soluționării cauzei.
La rândul său solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv adeverință și caracterizare a minorului de la grădinița pe care o frecventează și o fisă de evaluare psihologică a minorului. Solicită încuviințarea probei testimoniale cu 2 martori solicitată în întâmpinare, unul dintre martori fiind cunoscut și de apelant.
Apelantul reclamant M. M. arată că nu se opune probei testimoniale, consideră însă că stabilirea unui program de vizită nu îi poate limita dreptul de a-l vedea pe minor și în cursul săptămânii.
Deliberând, instanța încuviințează pentru apelant proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei iar pentru intimată proba cu înscrisurile de la dosar și înscrisurile noi depuse la acest termen de judecată, respingând proba testimonială solicitată de părți ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, instanța constată deschise dezbaterile, acordând cuvântul asupra apelului.
Apelantul M. M. solicită admiterea apelului și modificarea programului de vizită. Minorul are o vârstă destul de mare astfel că se impune modificarea programului de vizită și acordarea unui program mai larg. Acesta locuiește la o distanță considerabilă față de domiciliul minorului, iar minorul este suficient de mare pentru a merge la tatăl său în Suceava de două ori pe an. Intimata nu îi permite apelantului să ia legătura cu minorul. Apelantul consideră că s-ar putea ocupa mai bine de interesele minorului dacă în loc să îi plătească minorului lunar o sumă de bani, după o prealabilă consultare cu intimata i-ar cumpăra minorului toate cele necesare traiului zilnic, atât alimente cât și obiecte de vestimentație, rechizite școlare etc.
Avocat Vajaică E. I. pentru intimată solicită respingerea apelului, la instanța de fond apelantul reclamant a solicitat un anumit program de vizită, iar prin motivele de apel s-a solicitat un alt program. Din luna aprilie și până în prezent, apelantul a venit o singură dată în C.. Drumul C.- Suceava și retur este un drum foarte solicitant, iar locuința apelantului este asigurată de locul de muncă fiind o locuință de serviciu pe care apelantul o împarte cu alți colegi, nefiind un loc adecvat în care minorul să își petreacă timpul cu tatăl său. Mai arată că toate cheltuielile privind creșterea și educarea minorului au fost suportate de către mamă, tatăl nu i-a adus nimic minorului de câte ori l-a vizitat. Solicită obligarea apelantului la cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil de față, constata următoarele:
Prin sentința civilă.nr.2021/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava cauza a fost declinată in favoarea Judecătoriei C. unde a fost înregistrată la 28.05.2014.
Prin cererea formulată reclamantul M. M., CNP-_, cu domiciliul în Suceava ,. ,. județul Suceava, a chemat în judecată pârâta M. M. L. cu domiciliul in C. .. 12, .. 1,. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să exercitarea autorității părintești în comun, stabilirea locuinței minorului la pârâtă,obligarea părților să contribuie la întreținerea minorului, stabilirea unui program de vizitare a minorului de către reclamant in ultima săptămână din fiecare lună, cu excepția Paștelui și Crăciunului, de vineri de la ora 18,00 până duminică la ora 18,00 pe perioada grădiniței, iar in perioada școlii până sâmbătă la ora 18, in situația in care are teme de făcut; de C., de revelion și de Paști începând cu cel din 2014(Crăciunul ) și cu cel din 2015 (Paștele ) prin rotație cu mama minorului până la împlinirea majoratului copilului, astfel: 23.12. ora 10- 02.01. ora 20 ; de miercurea de dinaintea Paștelui ora 10 până a treia zi de Paști ora 20; in vacanța de vară in perioada 01.08,ora 10-15.08,ora 20 ; de ziua de naștere și onomastica minorului ,in intervalul ora 12-16.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 14.02.2002 Judecătoria Suceava a pronunțat hotărârea de desfacere a căsătoriei părților in dosarul nr._ prin care minorul I. A. a fost încredințat pârâtei ,cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere de 324 lei lunar pentru minor . In luna decembrie 2013 pârâta nu a acceptat ca reclamantul să petreacă sărbătorile de iarnă împreună, situație in care acesta a fost nevoit să înnopteze la o pensiune.A doua zi, reclamantul a încercat să ia legătura telefonic cu pârâta pentru a putea vorbi cu minorul dar nu i s-a răspuns la telefon. Reclamantul este legat puternic sufletește de minor și dorește să se implice in creșterea și educarea minorului.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 194, art 397, art 400, 529, 530 cod civ.
In dovedirea cererii, s-a solicitat proba cu înscrisuri
În susținerea cererii, au fost depuse următoarele înscrisuri în dublu exemplar, conform cu originalul: sentința civilă nr.766/14.02.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava irevocabilă; certificatul de naștere al minorului; planșe foto.
Cererea a fost depusă în dublu exemplar, semnată și legal timbrată .
Pârâta M. M. L. a solicitat respingerea in parte a acțiunii și cheltuieli de judecată, arătând că este de acord cu exercitarea autorității părintești in comun, insă locuința minorului să fie stabilită la pârâtă, precum și limitarea legăturii personale a reclamantului cu minorul doar prin vizitarea minorului la domiciliul pârâtei( 1-2 ore )și in prezența acesteia .Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale și excepția lipsei calității procesuale pasive a minorului .
Pârâta a arătat in întâmpinare că sentința de divorț are numărul 766/14.02.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava și că minorul s-a născut la 10.05.2010, fiindu-i încredințat acesteia. Părțile s-au separat din martie 2010 când pârâta a venit in C. la domiciliul părinților, născându-l pe minor in C., stabilindu-și domiciliul la C.. De la naștere, minorul a locuit numai cu pârâta. Reclamantul i-a vizitat pe pârâtă și minor când a dorit. Pârâta nu i-a interzis reclamantului să-l viziteze pe minor .Reclamantul nu a achitat la timp pensia de întreținere pentru minor .Reclamantul nu a achitat la timp pensia de întreținere pentru minor .In decembrie ,când reclamantul a stat puțin cu minorul ,pârâta l-a găsit transpirat și neîngrijit pe minor ,acesta nefiind atașat emoțional de reclamant. In drept, întâmpinarea se întemeiază pe art. 205 cod proc.civ
Pârâta a anexat la întâmpinare o xerocopie de pe cartea sa de identitate
In dovedirea întâmpinării, pârâta a solicitat proba cu martori: S. A. și D. R., expertiza psihologică a minorului și ancheta socială la domiciliul reclamantului .
In conformitate cu art. 219 al.1 cod proc civ părțile au fost identificate în baza cărților de identitate CNP_ și CNP_
Având in vedere că prin întâmpinare pârâta a solicitat o altă modalitate de legături personale cu minora, instanța a calificat întâmpinarea ca având caracter reconvențional și i-a pus in vedere pârâtei să timbreze cererea cu taxa de timbru 20 de lei conform art 15 lit. e /OUG80/2013
Cererea reconvențională a fost legal timbrată.
S-au întocmit și depus la dosar referatele de anchetă_/23._ al autorității tutelare Primăria C. și nr._/26.01.2015 al autorității tutelare Primăria Suceava.
Prin sentința civilă nr.4675/09.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă în parte cererea reclamantului pârât M. M., în contradictoriu cu pârâta M. M. L., a fost admisă în parte cererea reconvențională a pârâtei reclamante, s-a luat act de învoiala părților și încuviințează exercitarea autorității părintești în comun asupra minorului M. I. A. născut la 10.05.2010, s-a luat act de învoiala părților și încuviințează stabilirea locuinței minorului la pârâta reclamantă.
A fost respins capătul de cerere stabilire obligație întreținere.
S-a dispus exercitarea dreptului reclamantului pârât de a avea legături personale cu minorul la domiciliul pârâtei reclamante in prima și a treia săptămână din fiecare lună in zilele de sâmbătă și duminică intre orele 10-14 ; de ziua de naștere și de ziua onomastică ale minorului intre orele 12-16;
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 766/14.02.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava irevocabilă a fost desfăcută căsătoria părților, s-a încuviințat ca pârâta să păstreze numele dobândit la încheierea căsătoriei (M. ), minorul M. I. A. născut la 10.05.2010 a fost încredințat spre creștere și educare pârâtei reclamante, cu obligarea reclamantului pârât la plata pensiei de întreținere in cuantum de 324 lei lunar în favoarea minorului
Din proba testimonială s-a reținut că după divorțul părților, reclamantul pârât a achitat pensia de întreținere pentru minor și a păstrat legătura cu minorul vizitându-l al domiciliul pârâtei reclamante sau luându-l la plimbare fără ca pârâta reclamantă să-i interzică act drept. Minorul este bine îngrijit. Potrivit referatului de anchetă efectuat la domiciliul pârâtei reclamante a rezultat că aceasta și minorul locuiesc . situat in C. compus din 2 camere și dependințe fiind dotat cu tot ceea ce este necesar unei bune gospodăriri și in care există condiții bune de locuit cât și pentru creșterea și educarea minorului. Pârâta reclamantă este ajutată de părinții săi în procesul de întreținere și îngrijire a minorului. Minorul frecventează grădinița P. P. din C.. Minorul este dezvoltat corespunzător vârstei ,comunicativ, sociabil, foarte atașat de mamă. In concluziile referatului de anchetă socială întocmit in cauză la domiciliul pârâtei reclamante s-a opinat ca minorul să aibă legături cu ambii părinți.
Potrivit referatului de anchetă socială efectuat la domiciliul reclamantului pârât a rezultat că acesta locuiește in . și are reședința in Suceava unde locuiește . (conform contractului de închiriere încheiat la 14.01.2015, durata închirierii fiind valabilă până la 30.06.2015) fiind compus din 3 camere, baie, bucătărie, hol, mobilat și dotat (există apă potabilă, canalizare, energie electrică ,încălzire realizându-se in sistem centralizat ). In concluziile referatului de anchetă socială întocmit in cauză la domiciliul reclamantului pârât s-a opinat ca autoritate părintească să fie exercitată in comun.
După . noului cod civil, regula este ca autoritatea părintească să fie exercitată după divorț de ambii părinți, iar art.46 din Legea 71/10.06.2011, permite în temeiul art.403/cod civ., modificarea dispozițiilor hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții divorțați, anterior intrării în vigoare a codului civil.
Astfel, fiind aplicabile dispozițiile art.403/cod civ., acestea fac în mod automat trimitere la art.397/cod civ., care instituie regula potrivit căreia părinții pot exercita împreună și în mod egal autoritatea părintească, chiar și după divorț.
Exercitarea autorității părintești de ambii părinți presupune consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea copiilor. Astfel, chiar dacă autoritatea părintească este exercitată de ambii părinți, deciziile curente privind îngrijirea copilului și educarea acestuia, sunt luate de părintele cu care copilul locuiește, celălalt fiind consultat doar cu privire la hotărârile importante, cum ar fi de exemplu: cele privind școala la care copilul să fie înscris, intervențiile medicale de care aceste are nevoie, religia copilului. Este vorba deci despre o conștientizare a responsabilității pe care o au ambii părinți cu privire la creșterea și educarea copilului lor, chiar în situația în care sunt divorțați.
În concluzie, autoritatea părintească este un drept și o responsabilitate a părinților, iar regula generală este că ar trebui să fie păstrată neștirbită autoritatea părintească în urma divorțului (cu excepții legate strict de eventualele riscuri asupra minorului, ceea ce nu este cazul în speță).
Instanța trebuia să aibă în vedere interesul superior al copilului, ci nu dorințele egoiste ale unuia sau altuia dintre părinți. Ca regulă generală, art.8 din Convenția Europeană garantează părintelui și copilului său exercitarea relațiilor personale, iar orice restricție sau interdicție a unor asemenea contacte constituie o ingerință în dreptul garantat de art.8, care implică dreptul la măsuri care să îi reunească.De reținut că prin întâmpinare,pârâta a arătat că este de acord cu exercitarea in comun a autorității părintești,urmând ca instanța să țină seama de învoiala părților in acest sens conform art. 506 cod civ
În raport de considerentele de mai sus, instanța a apreciat că cererea reclamantei pârâte este întemeiată în parte, urmând a fi admisă în parte și că cererea reconvențională este întemeiată in parte, urmând a fi admisă in parte.
Ca atare, a dispus exercitarea autorității părintești de către ambii părinți asupra minorului M. I. A. născut la 10.05.2010 .
În conformitate cu art.488/cod civ., îndatoririle părintești constau în următoarele: să crească copilul în condiții care să îi asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios; să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea; să prezinte și să permită informarea și lămurirea copilului despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia; să ia toate măsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului, să coopereze cu persoanele fizice și juridice cu atribuții în domeniul în grijirii, educării și formării profesionale a copilului.
La luarea măsurii privind stabilirea locuinței minorului trebuie analizată situația în concret în contextul tuturor probelor administrate în ansamblul lor, din care nu poate fi exclus interesul real al minorului.
Așadar, pornind de la circumstanțele cu privire la minorul din cauza de față – M. I. A., și nu exclusiv de la examinarea condițiilor oferite în sine de părinți, trebuie raportate la efectele pe care le produc asupra dezvoltării minorului și care trebuie să garanteze în primul rând interesul superior al minorului.
Prin urmare, instanța în raport de considerentele de mai sus, a apreciat că se justifică stabilirea locuinței minorului M. I. A. la pârâta reclamantă, unde acesta s-a obișnuit să crească și să se dezvolte după divorțul părților.
Întrucât părțile nu locuiesc împreună iar reclamantul pârât a solicitat stabilirea locuinței minorului la pârâta reclamantă, cu care aceasta a fost de acord prin întâmpinare în atare situație, în raport de interesul superior al minorului, potrivit dispozițiilor prevăzute de 496 al.2 coroborat cu art.92 al. 1 și art 506 cod civ. Astfel, instanța urmează să ia act de învoiala părților și să încuviințeze ca minorul să locuiască la pârâta reclamantă.
Intrucât in sarcina reclamantului pârât s-a stabilit deja obligația plății unei pensii de întreținere in favoarea minorului in cuantum de 324 lei prin hotărârea de divorț irevocabilă la care am făcut referire mai sus și având in vedere că odată stabilită locuința minorului la pârâta reclamantă se prezumă că aceasta îi asigură in natură cele necesare traiului zilnic minorului înseamnă că aceasta nu poate fi obligată in același timp și la plata pensiei de întreținere .
Prin urmare ,instanța va respinge capătul de cerere referitor la pensia de întreținere.
Având în vedere că din analiza materialului probator a reieșit că reclamantul pârât a făcut demersuri pentru a păstra totuși relația afectivă cu minorul aflat în plin proces educațional, contribuind în măsura în care posibilitățile materiale i-au permis să îi ofere sprijinul material și aportul educațional minorului, instanța are menirea de păstra echilibrul între interesele concurente și art. 8 CEDO, în vederea obținerii în final a unei balanțe corecte între interesele minorului și ale părinților în cauza de față.
Potrivit art. 262 al.2 cod civil. " copilul care nu locuiește la părinții săi, sau după caz la unul dintre ei, are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al minorului ".
Sub acest aspect, instanța a avut în vedere și faptul că reclamantul pârât nu are un domiciliu stabil, ultima dată mutându-se și locuind într-un apartament închiriat din Suceava pe perioada 14.01.2015 – 30.06.2015.
Văzând și dispoz. art. 496 al.5 cod civil „ părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul fără a pierde din vedere că reclamantul pârât locuiește . al cărui contract expiră peste aproximativ 2 luni, la 30.06.2015.
Dreptul la relații personale este recunoscut legal nu numai părintelui ci și minorului, atât prin acte normative interne cât și prin acte internaționale ,ratificate de România și anume Convenția O. cu privire la drepturile copilului ,ratificată de România prin Legea nr. 18 /1990 republicată .In acest sens, art. 17 al.1, 4 din Legea 272/ 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului republicată, consacră dreptul copilului de menține relații personale și contacte directe cu părinții.
Prin urmare, instanța față de modalitatea solicitată de reclamantul pârât, a admis în parte și să stabilească în anumite limite realizarea legăturii personale cu minorul la domiciliul pârâtei reclamante în prima și a treia săptămână din fiecare lună în zilele de sâmbătă și duminică intre orele 10-14 ; de ziua de naștere și de ziua onomastică ale minorului intre orele 12-16.
Instanța a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. M., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul stabilirii obligației de întreținere în favoarea minorului în natură și totodată a unui program de vizitare a minorului după cum urmează: în prima și a treia săptămână din fiecare lună în zilele de sâmbătă și duminică între orele 10-14 și de ziua lui de naștere și de onomastică, între orele 12-16.
Arată că, în continuare, dorește ca pensia de întreținere să o facă în natură, respectiv să o întrebe pe pârâtă de ce are nevoie minorul.
Consideră că poate avea grijă singur de minor și că durata timpului petrecut fără mama lui trebuie să crească gradual pentru ca acestuia să nu-i fie greu să stea fără ea.
Ținând cont de distanța foarte mare dintre C. și Suceava, susține că doar 4 ore pe zi după un drum obositor nu este suficient; să fie lăsat viziteze 2-3 ore din este prin trecere în oraș, iar după ce împlinește 6 ani să-l ia în vacanța de vară și cea de iarnă, respectiv la începutul lunilor august și februarie, cu autoturismul personal.
Intimata a formulat întâmpinare, arătând că în ceea ce privește programul de vizitare cerut de reclamant să fie limitat, raportat la vârsta fragedă a acestuia și că obligația de întreținere a părintelui către copilul său minor reprezentă acea obligație impusă de lege în care părintele căruia nu i s-a încredințat copilul, acordă acestuia mijloacele necesare traiului, inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale, respectiv mijloacele de educare.
Analizand sentinta apelata prin prisma motivelor de apel, Tribunalul retine că apelul este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:
Prima critica a apelantului vizeaza transformarea obligatiei de intretinere existenta sub forma unei pensii de intretinere in una in natură.
Sub acest aspect, Tribunalul consideră neintemeiată respectiva critică, neputând fi primită intrucat nu exista elemente care să conducă la concluzia că apelantul, anterior, ar fi contribuit la asigurarea celor necesare traiului minorului - alimente, imbracaminte -, conform unor nevoi rezonabile, aspecte derivate din art.530 alin.1 teza I C.civ.
Această modalitate de executare solicitată de apelant este în legătură directă cu autoritatea părintească în comun, instituție benefică copilului si care presupune o mai strânsă cooperare între părinți, o echilibrare a rolului acestora în viața, creșterea și educarea copilului.
Din această perspectivă, executarea în natură a obligației de întreținere nu face altceva decât să completeze în mod fericit această cooperare dintre părinți, determinând conștientizarea de către fiecare dintre ei a nevoilor reale ale copilului, cu efecte benefice asupra implicării și prezenței efective a părintelui în viața copilului.
Avand in vedere că apelantul nu este o prezenta constantă in viata minorului, locuind la o distantă considerabilă de acesta, Tribunalul nu consideră că se impune schimbarea modalitatii de executare a obligatiei de intretinere.
Critica referitoare la legatura personala cu minorul este, de asemenea, neintemeiată.
Astfel, prin motivele de apel, apelantul solicită o legătură prelungită cu minorul atunci când vine in C..
Tribunalul retine că, cel puțin in momentul de fată, nu este oportun ca minorul in vârsta de 5 ani să aibă un alt program cu tatăl său decât cel în mod judicios stabilit de prima instantă de fond, fiind nevoie de timp pentru ca relationarea dintre acestia sa se desfașoare normal, cu atât mai mult cu cât acestia nu au avut o obisnuintă sub acest aspect datorită locuirii in localitati diferite.
Instanta nu neagă sentimentele firesti de iubire ale tatălui pentru copilul său si rolul pe care acesta il vrea in viata minorului insă, ceea ce contează, in dezlegarea situatiei de fată, este că interesul superior al minorului nu reclamă la aceasta varstă acest fapt.
Tribunalul retine ca apelantul a mai solicitat, pentru prima dată in apel, să innopteze, in toamna anului 2015, cu minorul . 3 stele, un week-end pe luna in jurul datei de 15-20, de sambata de la ora 10,00 - 19,30 si de duminica de la ora 10,30 la 15, 30, 2- 3 ore, in orice zi ar ajunge in C., precum si 5 zile in vacanta de vară si cea de iarnă, după implinirea varstei de 6 ani.
Efectul devolutiv al apelului se răsfrânge numai asupra a ceea ce s-a judecat in prima instanta, legea instituind, pe lângă principiul inadmisibilitatii modificarii, in apel, a elementelor esentiale ale actiunii civile (obiect, cauza, parti) si imposibilitatea de a se formula pretentii noi.
Avand in vedere că instanta de apel realizează un control judiciar asupra hotararii atacate, control ce nu poate avea in vedere alte pretentii sau elemente care nu au format obiectul primei judecati, deoarece, in caz contrar, s-ar incălca principiul dublului grad de jurisdictie, potrivit art.478 alin.3 C.pr.civ., Tribunalul nu se va pronunta asupra lor, apelantul având posibilitatea de a le formula ..
Tribunalul reaminteste partilor litigante că, indiferent de relațiile dintre acestia, dezvoltarea unui copil este mai armonioasă dacă se află, chiar si numai pentru anumite perioade, în prezența ambilor părinți, resimțind mai puțin consecințele nefaste ale lipsei permanente a unuia dintre ei, recomandând, astfel, mamei intimate să permită copilului să-si exercite efectiv drepturile pe care le are, cu privire la pastrarea unor legaturi personale cu tatăl său.
Vazand dispozitiile art.451-453 C.pr.civ., Tribunalul va obliga apelantul la plata sumei de 800 lei către intimata, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant M. M., CNP-_, cu domiciliul în Suceava, ., .. A, . împotriva sentinței civile nr. 4675/09.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă M. M. L., CNP_ cu domiciliul in C. .. 12, .. 1,., ca nefondat.
Obligă apelantul la 80 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2015.
Președinte, A. M. M. | Judecător, I. C. D. | |
Grefier, A. D. |
Red.jud.I.C.D.
Tehn.S.V./4 ex./05.11.2015
Jud.fond-S.B.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 791/2015. Tribunalul DOLJ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1485/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
