Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 59/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 59/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 59/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 59/2015
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - A. M. M.
Judecător - I. C. D.
Grefier - A. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant M. M. împotriva sentinței civile nr. 2046/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele B. C., B. G. (decedată), M. I. și P. M. având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 Ianuarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi, când în aceeași compunere a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil de față, constata urmatoarele;
Prin acțiunea civilă înregistrată la nr._ /23.12.2013 pe rolul Judecătoriei C., reclamantul M. M. a chemat în judecată pe pârâtele M. I., B. C. și B. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se ia act de acordul de mediere încheiat la data de 02.12.2013, la Biroul de Mediator C. M. și să se pronunțe o hotărâre de expedient conform înțelegerii părților, astfel: creditul restant contractat la Reiffeisen Bank C. în cuantum de_ lei dobândit în timpul căsătoriei cu pârâta M. I., să fie achitat de pârâte, astfel: 20.000 lei, până la data de 10.12.2013, 15.000 lei, până în luna iulie 2014,iar diferența de 3.000 lei, eșalonat până în luna decembrie 2014, autoturismul Dacia.
Reclamantul a arătat că renunță la dreptul sau din masa partajabila, compus din: o casă de locuit cu 2 camere, situată în ., sat. Milești, .. 38, jud. D., o altă casă de locuit cu 4 camere, baie, hol, verandă, situată în ., sat. Milești, .. 38,jud. D., plus toate bunurile care se află în cele 2 imobile.
A mai arătat că pârâtele, B. C. și B. G. sunt parte în partaj, deoarece au muncit împreună la dobândirea bunurilor menționate, iar în prezent, sunt proprietare ale imobilelor supuse partajului.
Și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile 438 cod civil .
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar: dovada achitării taxei de timbru, acordul de mediere încheiat la data de 02.12.2013, la Biroul de Mediator C. M., procesul-verbal de închiderea medierii, copia sentinței civile nr._ /13.12.2012, pronunțată de Judecătoria C., adeverința nr. 952/21.03.2013, eliberată de Raiffeisen Bank, autorizație de construire, copie de pe titlul de proprietate, extras de carte funciară, încheierea nr._/07.06.2012, eliberată de OCPI C., copie de pe cartea de identitate și certificatul de înmatriculare al autoturismului marca Dacia 1310 L, grafic de rambursare credit, extrase de cont și împuternicire avocațială.
Prin sentința civilă nr.2046/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinge cererea formulată de reclamantul M. M., în contradictoriu cu pârâtele M. I., B. C., și B. G..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul M. M. s-a căsătorit cu pârâta M. I. la data de 8 septembrie 1990, iar prin sentința civilă nr._/13.12.2012 ,pronunțată în dosarul nr._/215/2012 al Judecătoriei C., rămasă definitivă și irevocabilă, prin decizia civila nr. 110/18.06.2013, a Tribunalului D., căsătoria acestora a fost desfăcuta prin divorț.
Conform dispozițiilor art. 64 al.1 din Legea 192/2006, privind medierea și organizarea profesiei de mediator, pot fi rezolvate prin mediere ,neînțelegerile dintre soți privitoare la continuarea căsătoriei, partajul bunurilor comune, exercițiul drepturilor părintești, stabilirea domiciliului copiilor, contribuția părinților la întreținerea copiilor, iar alin 11 al aceluiași articol, prevede că acordurile de mediere încheiate între părți în cauzele /conflictele ce au ca obiect exercițiul drepturilor părintești, contribuția părinților la întreținerea copiilor și stabilirea domiciliului copiilor, îmbracă forma unei hotărâri de expedient .
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 2 din Legea 192/2006, părțile se pot înfățișa la instanța judecătorească pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească înțelegerea lor, dispozițiile art. 432-434 din Codul civil aplicându-se în mod corespunzător .
In cazul în care părțile au ajuns la o înțelegere și conflictul a fost soluționat pe calea medierii ,instanța va pronunța la cererea părților, o hotărâre potrivit art. 438 Cod proc.civ., observând dacă medierea a condus la soluționarea în tot sau în parte a diferendului dintre părți și va încuviința învoiala părților în limitele înțelegerii acestora.
La termenul de judecată de astăzi, 18 februarie 2014, reclamantul si pârâta M. I., au solicitat instanței să ia act de înțelegerea lor, materializată în acordul de mediere intervenit între ei si sa se pronunțe o hotărâre de expedient .
Pentru ca instanța să poată consfinți înțelegerea parților rezultată din acordul de mediere, este necesar ca această înțelegere să privească bunuri sau drepturi cu privire la care părțile pot sa dispună.
Analizând conținutul acordului de mediere, instanța constata că reclamantul si pârâta M. I., s-au înțeles cu privire la bunuri sau drepturi cu privire la care nu pot sa dispună.
Astfel, referitor la creditul contractat la Raiffeisen Bank - din cuprinsul acordului de mediere, rezultă că pârâta M. I., s-a obligat să plătească în trei tranșe, diferența rămasă neachitata din acest credit, iar din adresa nr. 952/21.03.2012, emisă de bancă (fila 102 dosar ) și din graficul de rambursare a creditului (fila 13 dosar ), rezultă ca împrumutul a fost contractat de către reclamantul M. M., ori deși este vorba de o datorie comună a soților, fiind un contract de credit încheiat între reclamant si o instituție bancară, nici părțile si nici instanța nu pot schimba debitorul din contractul respectiv, fără a avea în acest sens acordul băncii .
De asemenea, în ceea ce privește bunurile imobile, respectiv, casa cu 2 camere situată în ., . cea cu 4 camere, baie, hol și verandă, situată în aceeași localitate, în cuprinsul acordului de mediere se menționează că reclamantul renunță la dreptul său cu privire la aceste imobile, ori din înscrisurile depuse la dosar, respectiv, extrasul de carte funciară pentru informare( fila 106 dosar ) și încheierea nr._/07.06.2012, emisă de OCPI D., rezultă că ele sunt proprietatea pârâtei B. C., în temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 954/09.04.2012 și nu a foștilor soți M. și deci nu au caracterul de bunuri comune ale acestora din urmă, pentru ca ei să poată dispune cu privire la ele.
Prin urmare, constatând că prin acordul de mediere încheiat la data de 02.12.2013, la Biroul de Mediator C. M., reclamantul si pârâta M. I., s-au înțeles cu privire la bunuri și drepturi de care nu pot sa dispună, instanța a respins cererea privind pronunțarea unei hotărâri de expedient ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. M., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului arată că instanța de fond, în mod greșit, i-a respins acțiunea cu motivarea că părțile nu s-au înțeles cu privire la bunuri sau drepturi la care pârâta M. I. nu poate să dispună.
Referitor la achitarea creditului contracta, în contractul de mediere nu se face vorbire de preluarea creditului, ci achitarea întregului credit în 3 tranșe de către pârâtă, prin urmare, suma care trebuia depusă la bancă, era depusă de către pârâtă.
În ceea ce privește imobilele situate în ., ., apelantul susține că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de partaj bunuri comune și partaj coachizit, astfel că pârâtele B. C. și B. G. au fost chemate la informare la mediere, iar în urma medierii au încheiat acordul de mediere la data de 02.12.2013, acord prin care pârâtele și-au dat acceptul cu privire la bunurile supuse partajării.
Prin acordul de mediere nu se face nici un transfer de proprietate, ci se ia act cu privire la orice pretenție asupra imobilelor, astfel că motivarea instanței nu este întemeiată, în condițiile în care chiar din acordul de mediere reiese faptul că proprietarul imobilelor este pârâta B. C., parte în prezenta cauză, care recunoaște prin semnarea acordului că și apelantul a contribuit la edificarea casei al cărei proprietar este.
În drept, invocă disp. art.488 pct.5 și pct.8 și art.483 și următoarele NCPC.
Intimata B. C. a formulat întâmpinare, care arată că aportul majoritar la edificarea construcțiilor de peste 70 % l-a avut aceasta, datorită veniturilor realizate timp de 10 ani prin munca în străinătate, în Spania; creditul pe care apelantul l-a făcut a fost pentru refinanțarea unui alt credit mai vechi, ce a fost exclusiv folosit de acesta, iar celelalte credite au fost achitate înainte de divorțul reclamantului și nu cunoaște ce destinație le-a acordat.
Apelantul-reclamant M. M. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care reiterează motivele de apel.
Pe parcursul solutionarii cauzei in apel, intimata Bazalau G. a decedat, fiind introdusi in cauza, potrivit art.412 alin.1 C.pr.civ., mostenitorii acesteia, intimatele din prezentul dosar respectiv numita Padeanu M..
Analizand sentinta apelata prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constata ca apelul este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:
Prin prezentul demers judiciar reclamantul a solicitat instantei de judecata să ia act de acordul de mediere încheiat la data de 02.12.2013, la Biroul de Mediator C. M. intre partile acordului și să pronunțe o hotărâre de expedient, in acest sens, conform înțelegerii părților.
Prima instanta de fond a respins cererea cu motivarea că, pentru a se lua act de ea, este necesar ca înțelegerea să privească bunuri sau drepturi cu privire la care părțile pot sa dispună.
In propria analiză a situatiei retinute, Tribunalul constata ca prima instanta a pronuntat legală.
Astfel, in apel se critică faptul că, desi instanta a fost investita cu solutionarea unui partaj de bunuri comune si partaj coachizit, iar paratele si-au dat acceptul cu privire la bunurile supuse impartirii, proprietarul imobilelor( Bazalau C. recunoscand ca reclamantul a contribuit la edificarea casei) instanta de fond nu a observat că, in spetă, nu era vorba de un transfer de proprietate, ci doar de o solicitare de a se lua act cu privire la orice pretentie.
Tribunalul constata critica nefondata, intrucat din cererea de chemare in judecata se solicita a se lua act de acordul de mediere incheiat, in baza art.438 C.pr.civ.
Din nici un act procesual nu rezulta ca reclamantul a investit instanta cu un partaj de bunuri comune si/sau coachizit, litigiu ce ar fi putut stins printr-o tranzactie, in urma procedurii de mediere.
Mai mult, pentru a putea dispune de bunurile ce fac obiectul unei tranzactii, prin concesii si renuntari reciproce, este necesar ca acestea să existe, la data incheierii conventiei asupra lor, in patrimoniul dispunatorilor.
Ori, in spetă, din actele dosarului rezultă că imobilul-casă cu 2 camere situat în ., . cea cu 4 camere, baie, hol și verandă, situată în aceeași localitate, cu privire la a caror proprietate, in acordul de mediere, reclamantul renunță extrasul de carte funciară pentru informare( fila 106 dosar ) și încheierea nr._/07.06.2012, emisă de OCPI D., sunt proprietatea pârâtei B. C., în temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 954/09.04.2012.
Prin urmare, neavând asupra lor un drept de proprietate, foștii soți nu putea dispune cu privire la ele.
De asemenea, Tribunalul constata ca prima instanta nu era obligată nici să dispună refacerea acordului de mediere si nici să respingă propunerea de tranzactie si sa treaca la judecarea fondului cauzei in conditiile in care, asa cum se observa, cadrul procesual a fost stabilit de reclamant prin solicitarea luarii act, strict, de acordul de vointă, astfel ca nu putea depasi limitele investirii.
Critica privind gresita solutionare a problemei creditului nu poate fi primită intrucat, desi intelegerea părtilor ar fi avut efecte doar intre acestea, nefiind opozabilă băncii, care nu a fost parte in litigiu, totusi, tranzactia privind imprumutul era dată in considerarea intelegerii privind renuntarea apelantului la orice drept legat de imobil, intelegere care, pentru considerentele expuse mai sus nu indeplineste conditiile art.2268 C.civ., conform caruia nu se poate tranzactiona cu privire la dreptruri de care partile nu pot dispune potrivit legii.
In consecintă vazand dispozitile art.48o alin.1 C.pr.civ., apelul urmeaza a fi respins ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul reclamant M. M., cu domiciliul în C., .. 91, jud. D., CNP._, împotriva sentinței civile nr. 2046/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele B. C., cu domiciliul în ., sat. Milești, ..38, jud. D., CNP._, B. G. (decedată), M. I., cu domiciliul în ., sat. Milești, .. 38, jud. D., CNP._, și P. M., domiciliată în C., ., ., at.10, ap.41, CNP_.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2015.
Președinte, A. M. M. | Judecător, I. C. D. | |
Grefier, A. D. |
Red.jud.I.C.D.
Tehn.S.V./6 ex./17.02.2015
Jud.fond-L.P.
| ← Situaţie juridică minor. Decizia nr. 1491/2015. Tribunalul DOLJ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
