Situaţie juridică minor. Decizia nr. 1491/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1491/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 1491/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1491/2015
Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Judecător I. C. D.
Grefier A. D.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelantul pârât G. C. G. împotriva sentinței civile nr. 268/23.02.2015 pronunțată de judecătoria S. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata M. G. având ca obiect legături personale cu minorul.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 22.09.2015 și ulterior pentru acest termen de judecată, când în aceeași compunere a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil de față, constata urmatoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria S. sub nr._, din data de 10.09.2014, reclamanta M. N. a chemat în judecată pe pârâta G. (fostă M.) C. G. solicitând sa i se permită legături personale cu M. A. I., născut la data de 13.11.2010, la domiciliul său, in următoarea modalitate: în prima și a III-a săptămână din fiecare lună - de vineri ora 16,00 până duminică ora 18,00 -; câte o săptămână în perioada vacanțelor de primăvară și iarnă, respectiv prima săptămână și o lună în timpul vacanței de vară, și anume luna august.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că este bunica paternă a minorului M. A. I., rezultat din relațiile de căsătorie ale fiului ei M. A. cu pârâta.
A menționat că, prin sentința civilă nr. 998/12.07.2013 a Judecătoriei S. s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul soților, reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de „G.”, exercitarea autorități părintești asupra minorului să fie exercitată în comun de ambii părinți, iar locuința minorului a fost stabilită la mamă, fiind obligat tatăl acestuia la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere în cuantum de 170 lei lunar. De asemenea, i s-a permis fiului său să aibă dreptul de a avea legături personale cu minorul, în următoarea modalitate: – în prima și a III-a săptămână din fiecare lună - de vineri ora 16,00 până duminică ora 18,00 -, la locuința pârâtei; câte o săptămână în perioada vacanțelor de primăvară și iarnă, respectiv prima săptămână și o lună în timpul vacanței de vară, respectiv luna august, la locuința acestuia.
Reclamanta precizează că la data pronunțării hotărârii, atât fiul ei cât și pârâta locuiau, împreună cu minorul, în Franța. Ulterior, în cursul lunii mai 2014, pârâta a venit cu minorul în România, fără consimțământul fiului ei - cu toate că prin sentința de mai sus se stabilise ca autoritatea părintească să fie exercitată de către ambii părinți – și, după aproximativ 1 lună, s-a întors în Franța, lăsând minorul în țară, la bunicii materni.
În condițiile în care fiul ei lucrează în Franța, a fost pus în imposibilitatea de a mai avea legături personale cu minorul, conform programului stabilit de instanță.
Având în vedere că, după pronunțarea divorțului, relațiile dintre reclamantă și pârâtă și relațiile cu părinții acesteia au rămas tensionate, în prezent existând pe rolul instanței și un proces de partaj bunuri comune, reclamanta a menționat că nu îl poate vizita pe minor la domiciliul acestora.
Reclamanta a precizat că a trimis minorului, in cursul lunii iulie 2014, o jucărie, însă bunicii materni au refuzat să o primească. Mai mult, reclamanta a primit ulterior un apel telefonic de la concubinul pârâtei, numitul B. F., care i-a reproșat „cu ce drept i-a trimis minorului jucăria”, adresându-i totodată insulte și amenințări. De altfel, reclamanta a și formulat plângere împotriva acestuia, la P. S. (dosar nr. 660/P/2014).
Reclamanta a precizat că, până la vârsta de 1 an, minorul a fost îngrijit efectiv de către aceasta, existând un puternic atașament între ea și minor, astfel încât apreciază că este benefic pentru minor să păstreze relații personale cu ea, în calitate de bunică paternă.
Reclamanta mai precizează că deține în orașul S. un imobil proprietate personală, foarte spațios și dotat cu toate utilitățile necesare, iar starea sa de sănătate îi permite să se ocupe de minor în perioadele în care acesta s-ar afla la domiciliul său.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.17 al.1 și urm. Din Legea 272/2004 republicată.
În dovedirea cererii, reclamanta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, ancheta socială și martorii V. Nicușor și P. V..
Cererea a fost legal timbrată.
Au fost depuse la dosar: sentința civilă nr. 998/12.07.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S., adresa nr._/24.07.2014 a Consiliului Județean D. - D.G.A..S.P.C.D., copie plângere la Jandarmerie, adresa nr. 46/IP/2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria S., prin care i se comunică reclamantei că prin ordonanța dată în dosarul nr. 660/P/2014, din data de 01.10.2014, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul B. F., pentru infracțiunea de amenințare, faptă sesizată prin plângerea prealabilă din data de 24.07.2014; plângerea prealabilă a numitei M. N. din data de 21.07.2014; sentința penală nr. 113/08.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S. și facturi fiscale privind încasarea de către pârâta a unor sume de bani pentru minor.
La data de 24.09.2014, pârâta G. C. G. a depus întâmpinare, prin care arată că, într-adevăr, s-a stabilit pentru fostul ei soț dreptul de a avea legături personale cu minorul, la domiciliul ei, în modalitatea expusă de reclamantă, dar instanța a apreciat că nu este oportună „tracasarea” minorului la domiciliul tatălui la această vârstă fragedă, rațiune care subzistă în continuare. A menționat că minorul se află în îngrijirea ei exclusivă de foarte mult timp, fiind obișnuit cu ea, nefiind oportun să fie separat de ea; acest argument coroborat cu vârsta minorului sunt în sensul că legătura personală a bunicii paterne cu minorul trebuie să aibă loc la domiciliul ei, copilul fiind în S., deci ușor de vizitat de bunică.
Se solicită de către pârâtă ca bunica paternă să aibă drept de vizită după același program stabilit pentru fostul ei soț, învederând că este exclusiv problema tatălui că, în loc să stea aproape de copil, preferă să producă bani în Franța. Pârâta nu poate locui în Franța numai pentru ca tatăl copilului să îl viziteze, rațiuni economice și ce țin de înmatricularea copilului la grădiniță determinând-o pe pârâtă să locuiască efectiv în țară.
În concluzie, pârâta solicită instanței să suprapună programul de vizitare al bunicii paterne peste al tatălui, dar limitat la jumătate, deoarece se apreciază că părinții nu pot fi egali cu bunicii în acest gen de drepturi.
S-au propus ca probe: interogatorii, înscrisuri, martori și anchete sociale.
La data de 10.10.2014, reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă.
Reclamanta arată că programul de vizitare solicitat coincide cu cel stabilit pentru tatăl minorului, singura deosebire constând în aceea că a solicitat ca, în weekend-uri, legăturile personale cu minorul să aibă loc la domiciliul ei și nu la domiciliul pârâtei.
Reclamanta a învederat că ulterior a contactat-o telefonic pe educare și, la întrebarea sa dacă poate să-l viziteze pe minor la grădiniță, a primit același răspuns, personalul auxiliar de la grădiniță relatându-i chiar că pârâta și membrii familiei acesteia au supravegheat timp de câteva zile ., tocmai pentru a o împiedica să-l vadă pe minor.
A mai relatat și faptul că, în data de 22.09.2014, în timp ce ieșea dintr-un magazin din S., a fost abordată de pârâtă, care i-a cerut să renunțe la plângerile formulate, referindu-se probabil la plângerea formulată împotriva concubinului ei; acesta din urmă venind și el în acel magazin și insultând-o pe reclamantă.
Reclamanta consideră că, în situația în care i s-ar încuviința ca legăturile personale cu minorul să aibă loc la domiciliul ei, nu s-ar aduce nici un fel de atingere intereselor minorului.
Prin încheierea de ședință din data de 17.11.2014, s-a dispus efectuarea de anchete sociale atât la domiciliile părților, cât și la domiciliul concubinului pârâtei. De asemenea, s-au încuviințat pentru ambele părți, proba cu înscrisuri și proba testimonială cu câte doi martori .
Relațiile solicitate au fost depuse la data de 16.01.2015.
Au fost audiați în cauză martorii P. V., B. F. I., declarațiile acestora fiind consemnate în scris iar filele atașate la dosar.
Prin încheierea de ședință din data de 19.01.2015, instanța a luat act de renunțarea reclamantei la audierea martorului V. Nicușor, fiind încuviințată reclamantei suplimentarea probei testimoniale cu un martor - teza probatorie fiind aceea de a dovedi modul de comportament al minorului în prezența reclamantei și atitudinea acesteia din urmă.
Reclamanta a depus la dosar, în copie, declarațiile date de P. E. și P. I. la sediul poliției, audiate în sesizarea nr. 305.205/2014.
La termenul de judecată din data de 23.02.2015 a fost audiată martora N. C. – educatoarea de la grădinița unde frecventează cursurile minorul, declarația acesteia fiind consemnată în scris iar fila atașată la dosar.
Prin sentința civilă nr.268/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă cererea formulată ce reclamanta M. N., în contradictoriu cu pârâta G. (fostă M.) C.-G..
S-a stabilit în favoarea reclamantei, un program de vizitare, cu drept de ridicare a minorului, la domiciliul reclamantei, după următorul program: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni – de sâmbăta de la orele 18,00 – până Duminica la orele 18,00; în perioada vacanței de primăvară și iarna, câte 3 zile, în prima săptămână; în perioada vacanței de vară o săptămâna, în luna august .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 998/12.07.2013, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate la data de 03.09.2006 și înregistrată în registrul stării civile al Primăriei orașului S., județul D., sub numărul 70 din 03.09.2006, prin acordul soților; s-a dispus revenirea pârâtei-reclamante M. C.-G. la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de „G. ”; s-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului M. A. I., născut la data de 13.11.2010, să fie exercitată în comun de ambii părinți și a stabilit locuința minorului M. A. I., la locuința mamei pârâta-reclamantă M. C.-G., precum și obligarea reclamantului-pârât la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului M. A. I. născut la 13.11.2010, în cuantum de 170 lei lunar, începând cu data formulării cererii reconvenționale (22.11.2012) și până la majoratul acestuia.
Totodată, s-a dispus ca reclamantul-pârât să aibă dreptul de a avea legături personale cu minorul M. A. I. în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână din fiecare lună de vineri ora 16.00, până duminică ora 18.00, la locuința pârâtei-reclamante, unde a fost stabilită și locuința minorului, câte o săptămână în perioada vacanțelor de primăvară și iarnă, respectiv prima săptămână la locuința reclamantului-pârât și o lună în timpul vacanței de vară, respectiv în luna august, la locuința reclamantului pârât.
Din declarația martorilor audiați în cauză, instanța reține că reclamantei nu i se permite de către pârâtă să aibă legături personale cu minorul menționat, astfel că aceasta este îndreptățită să solicite instanței stabilirea unui program de vizitare prin care să își poată exercita dreptul de a avea legături personale cu aceasta.
Analizând interesul minorului M. A. I., născut la data de 13.11.2010, în ce privește stabilirea de legături personale cu bunica paternă, instanța a avut în vedere împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de așa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minor și părinte, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorului, ale cărei interese trebuie cu prioritate protejate.
Din declarațiile martorilor audiați reiese și determinarea reclamantei de a menține contactul cu minorul, până în prezent întâmpinând anumite piedici datorita opoziției mamei pârâte, împrejurare ce denota afecțiunea pe care aceasta o are față de minor .
Din ancheta socială depusă la dosarul cauzei reiese ca reclamanta are condițiile materiale necesare asigurării minorului un climat de siguranță și în același timp igienic ,pentru perioada în care minorul va sta la aceasta.
Față de cele reținute și constatate, în temeiul textelor de lege sus, instanța a stabilit în favoarea reclamantei, un program de vizitare, cu drept de ridicare a minorului, la domiciliul reclamantei, după următorul program: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni – de sâmbăta de la orele 18,00 până Duminica la orele 18,00; în perioada vacanței de primăvara și iarna, câte 3 zile, în prima săptămână; în perioada vacanței de vară - o săptămâna în luna august.
S-a constatat că perioada stabilită de instanța este simțitor mai mică decât cea solicitat de reclamantă, această modificare fiind determinată de vârsta fragedă a minorului (4 ani) astfel că, datorită pierderii contactului cu mama sa și cu mediul familial în care crește de obicei, există riscul apariției unui disconfort sau mai grav, să suporte o presiune psihică de natura a-i influența creșterea pe viitor.
Oricum, măsura luată prin prezenta hotărâre nu are caracter definitiv, astfel că dacă este în interesul minorului, odată cu creșterea în vârsta a acestuia, în viitor programul de vizitare se poate schimba prin mărirea perioadei de vizitare.
Plecând de la circumstanțele cauzei, instanța, având în vedere dispozițiile art. 17 și 18 din Legea nr. 272/2004, potrivit cu care copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții și rudele, aceste relații putând fi împiedicate numai în cazurile în care s-ar aprecia că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului, ceea ce nu se regăsește în cauza de față, apreciază că se impune ca legăturile reclamantei cu minorul să se realizeze în domiciliul reclamantei, în modalitatea arătată mai sus, tocmai din necesitatea de a se asigura intimitatea necesară unei relații atât de delicate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta G. C. G., arătând că instanța de fond a fixat un program de legături personale cu minorul într-o modalitate ce nu ține seama de realitatea faptică și de interesul superior al minorului.
O primă chestiune pe care în mod evident instanța nu a apreciat-o se referă la vârsta minorului și la împrejurarea că la această vârstă minorul a stat numai cu mama sa, deoarece tatăl său este plecat în Franța.
Apreciază că bunica paternă nu poate pretinde un program extins decât tatălui, și oricum nu este oportun un program diferit de cel al tatălui. Astfel, stabilirea unui program care să se suprapună peste cel tatălui, este de natură să satisfacă interesul minorului de a avea o legătură efectivă componența paternă a familiei.
Arată că sentința de divorț nu cuprinde modul de exercitare a legăturilor părintești de către tată a fost pusă în executare silită, iar cu acea ocazie s-a constatat imposibilitatea copilului de a relaționa atât de brusc cu bunica și tatăl său și că ar fi nevoie de consiliere de specialitate pentru a stabili relațiile dintre copil și bunica și tatăl său.
Apreciază total inoportună, la acest moment, luarea minorului la domiciliul intimatei-reclamante, deoarece copilul poate fi traumatizat și că pe cel puțin o perioadă, bunica paternă să poată avea legături personale cu minorul la domiciliul apelante-pârâte.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în vigoare instanța urmează să îl respingă pentru cele ce succed:
Critica apelantei vizează în esență faptul că programul în care să se desfășoare relațiile personale dintre bunica paternă și minor, stabilit de instanța de fond, nu este în acord cu interesul superior al minorului și că acest program nu poate fi mai extins decât acela al tatălui.
Instanța de control judiciar constată că această critică este nefondată, în mod judicios prima instanța de fond retinând că este în interesul superior al minorului să aibă legături personale cu bunica paternă.
Potrivit art. 17 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
De asemenea, copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
Interesul superior al copilului care are nevoi și drepturi distincte de cele ale părinților săi, ce nu coincid întru-totul, trebuie să prevaleze în fața altor interese atunci când se iau măsuri cu privire la copil.
Tribunalul constata că în mod judicios a reținut instanța de fond că reclamanta a făcut dovada eforturilor și demersurilor întreprinse pentru a menține relația cu minorul însă această legătură nu i-a fost permisă de către mama minorului, susținerile acesteia din urmă că bunica paternă ar putea avea o influență negativă asupra creșterii și dezvoltării minorului fiind supoziții fără vreun suport real.
De altfel, mama a fost de acord cu programul desfășurării legăturilor personale dintre minor și tatăl său, domiciliul din țară al tatălui fiind la locuința bunicii paterne – așa cum rezultă din ancheta socială aflată la fila 48 dosar fond, astfel că minorul s-ar afla oricum în prezența acesteia din urmă.
Din acest punct de vedere nu poate fi primită nici critica apelantei referitoare la faptul ca legăturile personale dintre bunica paternă și minor să se desfășoare în domiciliul reclamantei.
O atare soluție ar fi contrară interesului superior al minorului, legăturile personale dintre acesta și bunica paternă trebuind să se desfășoare liber, fără nicio intervenție exterioară, de natură să perturbe desfășurarea firească a acestora.
Nu poate fi primită nici critica apelantei referitoare la faptul că programul în care s-ar desfășura legăturile personale ale minorului cu bunica paternă s-ar suprapune peste programul tatălui, acesta fiind, de altfel, singurul care ar avea vreun interes să invoce acest aspect, însă așa cum rezultă din probe, tatăl domiciliază în locuința mamei sale, bunica paternă a minorului în cauză, iar programul în care se vor desfășura legăturile personale ale bunicii cu minorul este mai redus decât cel al tatălui, minorul putându-și petrece timpul în compania ambilor.
Mai mult, Tribunalul constată că atunci cand s-a stabilit locuinta minorului la mama, instanta a avut in vedere faptul că parata locuia in Franta, unde avea un imobil inchiriat( fila 11 dosar de fond), acesta fiind si motivul pentru care i s-a permis tatălui legaturi personale cu minorul in modalitatea expusă in sentinta civilă nr.998/12.07.2013( in prima si a treia saptamana din lună de vineri orele 16,00 pana duminică orele 18,00, la locuinta paratei), acesta locuind in Franta, de asemenea.
In consecintă, Tribunalul apreciaza ca nu prezinta relevanta juridica situatia de fapt actuală, retinuta din ancheta sociala( fila 45 dosar fond) si anume că parata a parasit teritoriul Frantei si locuieste in tară cu minorul, concubinul său si familia acestuia, astfel că, pentru motivele mai sus expuse, în temeiul art. 480 alin. 1 C., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge apelul formulat de apelanta-pârâtă G. C. G., CNP-_, cu domiciliul în S., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 268/23.02.2015 pronunțată de judecătoria S. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. G., CNP-_, cu domiciliul în S., .. 35, jud. D., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2015.
Președinte, A. M. M. | Judecător, I. C. D. | |
Grefier, A. D. |
Red.jud.C.I.D.
Tehn.S.V./4 ex./18.11.2015
Jud.fond-D.O.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1503/2015. Tribunalul DOLJ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
