Pretenţii. Decizia nr. 1012/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1012/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 4982/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1012/2015
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător M. N.
Grefier F. C. C.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de apelanții-reclamanți D. M. și D. E., pe de o parte și de apelanții-pârâți P. M. și P. M., pe de altă parte, împotriva sentinței civile nr._/03.12.2014, pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți V. L. și V. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru apelanții-reclamanți D. M. și D. E., reprezentant convențional, avocat P. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/20.03.2015, emisă de Baroul D. și pentru apelanții-pârâți P. M. și P. M., reprezentat convențional, avocat Pahonie E.-M., în baza împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul D., lipsă fiind intimații-reclamanți V. L. și V. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- apelurile au fost declarate în termen, motivate;
- motivele de apel au fost comunicate;
- apelanții-pârâți P. M. și P. M. au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 108 lei;
- apelanții-reclamanți D. M. și D. E. au depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 73 lei;
- s-au depus întâmpinări, ce au fost comunicate;
- s-au depus răspunsuri la întâmpinări;
- nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La interpelarea instanței avocat P. C., pentru apelanții-reclamanți D. M. și D. E. și avocat Pahonie E.-M., pentru apelanții-pârâți P. M. și P. M., învederează că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Avocat P. C., pentru apelanții-reclamanți D. M. și D. E., solicită admiterea apelului declarat de reclamanți, iar în baza art. 480 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul acordării sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._/215/2012 al Judecătoriei C., a sumei de 1215 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la fond în acest dosar iș a cheltuielilor de judecată efectuate în faza procesuală a apelului. Cu cheltuieli de judecată. Depune chitanța nr. 168/20.03.2015 reprezentând onorariu de avocat.
Avocat Pahonie E.-M., pentru apelanții-pârâți P. M. și P. M., solicită admiterea apelului declarat de pârâți și într-o primă teză schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți, iar în subsidiar schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acordării cheltuielilor de judecată acordate de Judecătoria C. pentru activitatea prestată în această cauză la instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată. Depune chitanța nr. 41/08.06.2015, reprezentând onorariu de avocat.
Avocat P. C., pentru apelanții-reclamanți D. M. și D. E., solicită respingerea apelului declarat de pârâți pentru motivele detaliate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Avocat Pahonie E.-M., pentru apelanții-pârâți P. M. și P. M., solicită respingerea apelului declarat de reclamanți ca nefundat pentru motivele detaliate în întâmpinare.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.02.2014, sub nr._, reclamanții V. L., V. I., D. M. și D. E. au chemat în judecată pe pârâții P. M. și P. M., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._/215/2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pârâții au formulat acțiune având ca obiect partaj judiciar, în dosarul nr._/215/2012, cauza fiind suspendată în baza art.1551 Cod procedură civilă, din culpa pârâților, care nu au depus actele solicitate de instanță.
În drept, reclamanții au invocat disp. art. 1516 C.CIV.
Au folosit proba cu înscrisuri.
La data de 07.04.2014 pârâții au formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, iar în subsidiar, admiterea acțiunii în parte, proporțional cu activitatea efectivă desfășurată de avocatul reclamanților, cu motivarea că reclamanții nu au solicitat în cauza menționată de aceștia cheltuieli de judecată. De asemenea, arată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1516 cod civil invocate de reclamanți, deoarece nu există vreo obligația în sarcina pârâților de a le plăti o sumă de bani, obligația lor fiind doar de a depune înscrisuri. Totodată, reclamanții nu au dovedit suma de bani solicitată, nedepunând înscrisuri doveditoare în acest sens.
În subsidiar, pârâții solicită reducerea cheltuielilor de judecată privind onorariul de avocat, conform art. 451 alin.2 Cod civil și avându-se în vedere veniturile mici pe care le realizează pârâții.
În drept, au invocat disp. art. 205 și urm. C.P.CIV.
Au anexat întâmpinării înscrisuri în copie.
A fost atașat dosarul nr._/15/2012.
Prin sentința civilă nr._/03.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea în pretenții formulată de reclamanții V. L., V. I., D. E. și D. M., în contradictoriu cu pârâții P. M. și P. M..
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată din alt proces.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți în prezenta cauză și obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 1000 lei, cu acest titlu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6370 din 06.05.2014, pronunțată în dosarul nr._/15/2012, Judecătoria C. a constatat perimată cererea reclamanților P. M. și P. M. împotriva pârâților V. L., V. I., D. M. și D. E., având în vedere că judecata a fost suspendată mai mult de un an.
S-a mai reținut că reclamanții P. M. și P. M. au fost în culpă procesuală în dosarul mai sus enunțat, dată fiind neîndeplinirea obligației stabilite de instanță, de a depune în acel dosar anumite înscrisuri (certificat de moștenitor al vânzătorului, act de proprietate, certificat de nomenclatură stradală), ceea ce a condus la suspendarea cauzei, precum și neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 10 Cod procedură civilă, de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, de a-și proba pretențiile și apărările, de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.
În dosarul menționat, pârâții au efectuat anumite cheltuieli de judecată, pentru a beneficia de apărare în fața pretențiilor reclamanților, respectiv au suportat onorariul avocatului angajat, dovedit cu chitanțele depuse la filele29 și 30 din dosarul atașat.
Instanța a constatat că, față de complexitatea cauzei și valoarea obiectului ce a făcut obiectul dosarului atașat onorariul avocațial reprezintă o cheltuială necesară și a fost efectuată în mod real.
În ceea ce privește cuantumul acestuia, de 3.000 lei, instanța a apreciat că este exagerat de mare, față de activitatea efectiv desfășurată de apărător în cauza ce a făcut obiectul dosarului atașat, în sensul că aceasta s-a limitat la formularea și depunerea întâmpinării și la prezentarea sa la cele 3 termene de judecată, la ultimul punând concluzii de admitere a excepției perimării, nefiind administrate probe.
În concluzie, acest onorariu nu este rezonabil, conform criteriilor folosite în jurisprudența CEDO (a se vedea Hotărârea din 30 septembrie 2008 în Cauza G. împotriva României, Hotărârea din 26 mai 2005, în Cauza C. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006, Hotărârea din 21 iulie 2005, în Cauza S. și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 99 din 2 februarie 2006, Hotărârea din 23 februarie 2006 în Cauza S. și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 600 din 30 august 2007, Hotărârea din 19 octombrie 2006 în Cauza R. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 597 din 29 august 2007, Hotărârea din 27 iunie 2006 în Cauza P. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 591 din 28 august 2007 etc.).
Astfel, în Hotărârea din 30 septembrie 2008 în Cauza G. împotriva României, paragraful 51, Curtea a reținut că, ,,potrivit art. 41 pot fi acoperite costurile și cheltuielile al căror cuantum este rezonabil și care au fost în mod real și necesar suportate pentru a încerca corectarea în ordinea juridică internă și în fața Curții a încălcărilor constate de aceasta”.
Față de cele reținute, dată fiind durata mică a procesului și activitatea necesară prestată de avocat, cheltuielile rezonabile ce pot fi puse în sarcina pârâților s-a apreciat de instanță la un cuantum de 1.000 lei, în baza art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească reclamanților suma de 1.000 lei, cu titlu cheltuieli de judecată efectuate în alt proces.
Cu privire la cererea accesorie privind acordarea cheltuielilor de judecată, reclamanții au efectuat în prezenta cauză cheltuieli în cuantum de 1215 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial, iar pârâții în sumă de 200 lei, conform chitanțelor depuse la dosar.
În temeiul art.453 alin.2 și Cod procedură civilă, a admis în parte cererea accesorie, proporțional cu măsura admiterii acțiunii, dispunând totodată compensarea parțială a cheltuielilor de judecată efectuate de ambele părți și a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții D. M. și D. E. și pârâții P. M. și P. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pârâții P. M. și P. M., avînd CNP, ambii domiciliați în C., . nr. 14, jud. D., pârâți în dosarul nr._, în temeiul art. 466 și urm.C.pr.civ., solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar admiterea în parte.
În fapt, prin sentința civilă nr._ din 03.12.2014 Judecătoria C. a admis în parte pretențiile formulate de către reclamanți în sensul că a acordat suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din alt proces și suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
Hotărârea este netemeinică pentru următoarele considerente. Prin întâmpinarea formulată, am solicitat instanței să respingă acțiunea reclamanților întrucât aceștia nu au solicitat în cadrul dosarului nr._/215/2012 obligarea noastră la plata cheltuielilor de judecată si nici nu au precizat că înțeleg să solicite aceste cheltuieli printr-o acțiune separată. "Din aceste motive, am apreciat că acțiunea este lipsită de cauză juridica. Un alt motiv invocat a fost legat de temeiul juridic invocat de către reclamanți, dispoziții care nu sunt aplicabile în speță, iar aceștia nu au invocat un alt temei al cererii formulate până la închiderea dezbaterilor.
Cu privire la aceste motive, instanța nu s-a pronunțat în nici un fel, neexistând nici o referire la argumentele care au condus la respingerea sau neluarea lor în considerare.
Din aceste considerente, apreciem că instanța de fond nu a analizat în totalitate cauza dedusă judecății.
Un al doilea motiv de apel se referă la acordarea neîntemeiată a cheltuielilor de judecată în prezenta cauză.
Promovarea acțiunii de față nu este rezultatul culpei noastre, ci este generată de lipsa de diligentă a reclamanților de a solicita cheltuielile de judecată în dosarul care le-a generat.
Prin urmare, nu se poate pe propria culpă să le fie admise cheltuielile de judecată atât în dosarul nr._/215/2012, cât și în prezenta cauză întrucât este imoral și nelegal. Nimeni nu poate să obțină un avantaj uzând de propria culpă.
Mai mult decât atât, acordarea cheltuielilor de judecată în prezenta cauză echivalează cu o îmbogățire fără justă cauză. Reclamanții nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în dosarul nr._/215/2012 pentru că, promovând pe cale separată, o cerere în pretenții cu acest obiect, vor obține din nou alte sume de bani cu titlu de cheltuieli de judecată. Sumele solicitate nu sunt modice, ci sunt substanțiale, iar raportat la veniturile pe care le realizăm sunt aproape imposibil de achitat.
Intenția reclamanților în promovarea acestei acțiuni a fost una imorală, făcută cu scopul de a ne descuraja în promovarea acțiunii de partaj.
Insă, acea acțiune este necesară pe de o parte, pentru că nimeni nu este obligat a rămâne în indiviziune, iar pe de altă parte, este determinată de atitudinea nedemnă a reclamanților față de pârâți. Mai trebuie spus că perimarea a intervenit ca urmare a imposibilității noastre de a achita taxa de timbru.
Prin urmare, solicită să admiteți apelul și, în principal, să schimbați în totalitate sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar, să schimbați în parte sentința, în sensul de a respinge acordarea de cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
In drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. C.pr.civ.
Reclamanții D. M. CNP_ și D. E., în apelul formulat, arată că prima instanță în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea noastră numai în parte,obligându-i pe pârâți să plătească suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli
de judecată din alt proces, respectiv din Dos._/215/2012 al Judecătoriei
C., având ca obiect partaj judiciar și compensând parțial cheltuielile de
judecată efectuate de părți, în Dos._ al judecătoriei C., în
sensul că a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 1000 lei cu acest
titlu.
Deși instanța de fond motivează că acordă suma de 1000 lei, în baza art. 53 alin. (1) Cod procedură civilă, acesta fiind cuantumul cheltuielilor, aceasta îl apreciază ca fiind rezonabil, când se motivează pe acest teniei juridic, se acordă în totalitate cheltuielile de judecată.
În motivarea instanței de fond mai regăsim jurisprudența CEDO (Hotărârea din
30.09.2008 în Cauza G. împotriva României, Hotărârea din 26.05.2005, în
Cauza C. împotriva României, Hotărârea din 21.07.2005, în Cauza S. și
alții împotriva României, Hotărârea din 23.02.2006, în Cauza S. și alții
împotriva României, Hotărârea din 19.10.2006, în Cauza R. împotriva
României și Hotărârea din 27.06.2006, în Cauza P. împotriva României) în
sensul că onorariul avocațial trebuie să fie rezonabil.
Instanța de fond nu arată criteriile până la care onorariul avocațial este rezonabil și dincolo de care acesta nu mai este rezonabil. A stabili că într-un dosar, onorariul rezonabil este de 1000 lei pentru două familii (familia D. familia V.),respectiv 500 lei pentru fiecare familie nu depășește cu mult un onorariu care îl încasează un avocat întru-un dosar în care partea pe care o reprezintă făcut cerere (și aceasta s-a încuviințat) pentru ajutor public judiciar desemnându-se de către Barou un avocat care încasează un onorariu de 300 lei. Instanța de fond reține că pârâții P. M. și P. M. au fost în culpă procesuală în Dos._/215/2012 al Judecătoriei C., dată fi in neîndeplinirea obligației stabilite de instanță, de a depune în acel dosar anumite înscrisuri (certificate de moștenitor al vânzătorului, act de proprietate, certificate de nomenclatură stradală), ceea ce a condus la suspendarea cauzei, precum și neîndeplinirea obligației prevăzute de art.10 Cod de procedură civilă de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.
De asemenea, instanța reține că pârâții din Dos._/215/2012, respectiv reclamanții și familia V., au efectuat anumite cheltuieli de judecată pentru a beneficia de apărare în fața pretențiilor reclamanților, respectiv am suportat onorariul avocatului angajat, dovedit cu chitanțele depuse la filele 29 și 30 din dosarul atașat.
Deși se reține că onorariul avocațial reprezintă o cheltuială necesară și a fost efectuată în mod real, se apreciază că acesta ar ii exagerat de mare, față de activitatea efectiv desfășurată de apărătorul în cauză ce a făcut obiectul dosarului atașat, în sensul că activitatea avocatului nostru s-a limitat la formularea și depunerea întâmpinării și la prezentarea sa la cele trei termene de judecată, la ultimul punând concluzii de admitere a excepției perimării, nefiind administrate probe.
Deși în mod corect se reține în motivarea instanței de fond că din culpa reclamanților P. M. și P. M. s-a suspendat cauza în Dos._/215/2012, în mod greșit instanța raportează cuantumul onorariului avocațial și faptul că apărătorul reclamanților a formulat și a depus întâmpinarea și s-a prezentat doar la trei termene de judecată și la faptul că nu au fost administrate probe.
Din culpa reclamanților P. M. și P. M. s-a suspendat cauza, noi, pârâții din acel dosar, neavând nicio vină că în dosarul de partaj judiciar nu au ajuns să se mai administreze probe și că acesta nu și-a urmat cursul firesc până la faza la care ar fi trebuit să se pună concluzii pe fondul cauzei. Onorariul apărătorului ales presupune întreaga activitate pe care acesta urmează să o desfășoare întru-un anumit ciclu procesual (când este angajat pentru pârâți de la redactarea și depunerea întâmpinării și până la punerea concluziilor pe fondul cauzei). Apărătorul nu are de unde să știe că procesul în care a fost angajat se poate suspenda mai devreme sau mai târziu, cu atât mai mult cu cât suspendarea nu îi poate fi imputată părții (părților) pe care acesta le reprezintă în proces sau că poate pune concluzii pe una sau mai multe excepții, iar instanța să rămână în pronunțare pe aceste excepții, nemaintrând pe fondul cauzei.
Onorariul de avocat se stabilește și se percepe în funcție de complexitatea cauzei, de durata estimată a procesului, de numărul părților reprezentate, de obiectul procesului și de valoarea bunurilor ce pot fi câștigate sau pierdute ca urmare a pronunțării unei hotărâri în cauză.
Avocatul, în anumite cazuri, datorită angajării întru-un anumit proces, complex și de durată, este nevoit să refuze încheierea altor angajamente întrucât timpul necesar pregătirii apărărilor și susținerii în fața instanței nu este suficient pentru a formula o bună apărare clienților săi sau termenele de judecată s-ar suprapune și nu s-ar putea prezenta la mai multe cauze în același timp. Taxa de timbru stabilită de către instanța de judecată în Dos._/215/2012 a fost de_,20 lei, astfel încât valoarea imobilului ce urma să se partajeze era de peste_ lei.
Așadar și valoarea imobilului ce a făcut obiectul partajului judiciar era mare și cauza era complexă, iar ca durată, dosarul s-ar fi aflat pe rolul instanței de fond, în condiții normale, cel puțin un an de zile până urma să se soluționeze, dar pentru că a stat suspendat mai mult de un an de zile s-a constatat perimarea acestuia.
Cât timp a dăinuit suspendarea (mai mult de un an de zile) avocatul reclamanților și al familiei V. avea obligația de a se interesa de dosar, de a afla dacă acesta a fost repus pe rol sau dacă reclamanții au renunțat la judecarea cauzei.
Onorariul s-a raportat la două familii, familia D. și familia V., încasându-se câte 1500 lei de la fiecare familie.
În mod greșit instanța de fond nu a acordat cheltuielile de judecată reprezentând,taxa de timbru, în sumă de 215 lei, o cheltuială pe care reclamanții au făcut-o în mod efectiv, fiind depusă chitanța la dosarul cauzei.
În mod greșit s-a admis numai în parte cererea accesorie proporțional cu măsura admiterii acțiunii, dispunându-se compensarea parțială a cheltuielilor de judecată efectuate de ambele părți, prin obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în Dos._ al Judecătoriei C., instanța nu ne-a acordat cheltuielile de judecată în totalitate în sumă de 1215 lei, reprezentând onorariul avocațial și taxă de timbru, cheltuieli suportate efectiv de către noi prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Pentru toate aceste motive, solicită admitere apelului cu cheltuieli judecată, și în baza art.480 alin. (2) din Noul Cod de procedură civilă, schimbarea în tot hotărârea apelată, în sensul acordării sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată pe care reclamanții le-au făcut în Dos._/215/2012 al Judecătoriei C., sumei de 1215 lei reprezentând cheltuieli de judecată în Dos._ efectuat la fond și a cheltuielilor de judecată pe care reclamanții le-au efectuat în această faza procesuală a apelului.
Reclamanții D. M. și D. E. au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de apelanții-pârâți P. M. și P. M., cu cheltuieli de judecată, în raport de următoarele:
În mod greșit se consideră de către apelanții-pârâți că reclamanții nu ar fi solicitat în cadrul Dos. nr._/215/2012 obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții arată că au solicitat acest lucru și au depus și chitanțele privind achitarea onorariului de avocat, în sumă de 3000 lei.
Deci, susținerea apelanților-pârâți, cum că acțiunea reclamanților ar fi lipsită de cauză juridică, nu este întemeiată.
Cu privire la faptul că se susține de către apelanții-pârâți că temeiul juridic pe care noi l-a invocat în acțiune nu ar avea aplicabilitate în cauză, susținerea acestora este total greșită, instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel cu privire la argumentele acestora, referitoare la faptul că dispozițiile art. 1516 Cod civil nu ar fi aplicabile în această cauză întrucât a considerat că temeiul juridic a fost corect indicat de reclamanți.
Este incident în cauză alin. (1) al art. 1516 Cod civil care stipulează că: ,,creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației".
În mod corect instanța de fond a acordat cheltuieli de judecată în
prezenta cauză întrucât acestea au fost solicitate, am achitat taxa de
timbru și s-a depus chitanța privind onorariul de avocat, cheltuieli
făcute efectiv de către reclamanți.
Culpa nu este a reclamanților, ci este a apelanților-pârâți, chiar aceștia recunoscând că în Dos. nr._/215/2012 au fost în imposibilitate de a achita taxa de timbru și, din acest motiv, dosarul s-a perimat.
Nici nu poate fi vorba de o îmbogățire fără justă cauză, cât timp reclamanții au făcut dovada tuturor cheltuielilor suportate cu acte, ca să nu mai spunem că lipsește temeiul juridic care ar fundamenta o îmbogățire fără justă cauză.
Apare fără acoperire juridică susținerea apelanților-pârâți că sumele solicitate de noi sunt imposibil de achitat, raportat la veniturile pe care aceștia le realizează, cât timp și în faza de fond și în cea a apelului aceștia sunt reprezentați de un apărător ales și nu au făcut cerere de ajutor public judiciar în vederea desemnării unui avocat de către Baroul D. pentru a le susține cauza.
Chiar dacă se invocă că i-ar fi descurajat pe apelanții-pârâți, în promovarea acțiunii de partaj, nimic nu i-a împiedicat să introducă alte trei acțiuni împotriva noastră, în toate dosarele și în toate ciclurile procesuale fiind reprezentați de un apărător ales.
Nedemnitatea de care fac vorbire apelanții - pârâți este o simplă aserțiune, nefiind dovedită prin niciun mijloc de probă, neavând nicio legătură de cauzalitate cu prezenta acțiune în pretenții.
Pârâții P. M. și P. M. au formulat întâmpinare la apelul formulat de D. M. și D. E..
Cu privire la primul motiv de apel, arată că este nefondat, motiv pentru care solicită respingerea. Instanța de fond, analizând cererea din perspectiva dispozițiilor art. 453 C.pr.civ., a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, astfel încât a acordat numai suma de 1000 lei cu acest titlu, iar nu suma de 1215 lei.
Invocarea de către instanța de fond a jurisprudenței CEDO față de caracterul rezonabil pe care trebuie să îl aibă onorariul avocațial atunci când acesta trebuie achitat cu titlu de cheltuieli de judecată este legală și temeinică.
Cât privește însă cât înseamnă, în mod concret, un onorariu rezonabil, a criticat și noi sentința civilă sub acest aspect, în sensul că am apreciat că suma acordată este prea mare raportat la activitatea depusă de avocat, astfel încât susținerile apelanților le consideră neîntemeiate, instanța acordîndu-le mai mult decât, în accepțiunea jurisprudenței CEDO, ar însemna caracter rezonabil.
Afirmația potrivit căreia este vorba de două familii, iar cheltuielile acordate trebuie raportate la acest număr este nefondată deoarece textul de lege nu face referire la numărul de familii care au calitatea de parte, ci de activitatea depusă de avocat. Or, în speță, avocatul a făcut o singură întâmpinare pentru ambele familii și s-a prezentat la termen, concomitent pentru acestea.
Dacă pentru un avocat desemnat din oficiu se stabilește un onorariu per cauză de 300 lei și nu câte 300 lei pentru fiecare familie, iar acest onorariu este rezonabil, atunci cu atât mai mult onorariul pretins de apelanți este disproporționat față de munca depusă.
Pe de altă parte, relațiile dintre avocat și clienții săi în ceea ce privește cuantumul onorariului convenit nu sunt afectate de admiterea în parte a cheltuielilor ori reducerea acestora de către instanță conform art. 451 alin. 2 C.pr.civ.
Tocmai pentru că instanța a apreciat că ne aparține culpa, aceasta a dispus acordarea către apelanți a cheltuielilor de judecată, astfel încât critica sentinței din acest punct de vedere nu este întemeiată.
În ceea ce privește imposibilitatea cunoașterii de către apărător a momentului când se încheie un proces datorită intervenirii sau nu a unor cauze care amână sau întrerup cursul firesc al desfășurării procesului nu ne este imputabilă.
Reclamanții nu a fost și nici nu ar putea fi părți la încheierea contractului de asistență juridică dintre apelanți și apărătorul acestora pentru a suporta riscul contractului în ceea ce privește onorariul convenit.
Reclamanții pot suporta acest onorariu sub forma cheltuielilor de judecată într-un cuantum stabilit de instanța de judecată și în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute în Capitolul III, secțiunea 6-Cheltuielile de judecată din Codul de procedură civilă.
împrejurarea că avocatul ar renunța la încheierea altor angajamente nu le este, de asemenea, imputabilă. Nu pot să fi obligați să suporte pierderile financiare ale avocatului care nu atinge pragul bănesc lunar sau anual pe care și 1-a propus.
Renunțarea sau nu la alte angajamente ține exclusiv de modul în care avocatul știe să-și gestioneze activitatea și de scopurile pe care și le propune.
Oricum, aceste afirmații sunt simple speculații, nefiind dovedite.
Nu este întemeiată nici afirmația potrivit căreia valoarea imobilului ar trebui să conducă la acordarea unor onorarii care încalcă caracterul rezonabil pentru că ar fi imoral ca partea să-și vândă imobilul pentru care a muncit e viață doar să achite un onorariu de avocat într-o cauză a cărei finalitate profită și apelanților (fiind vorba de o ieșire din indiviziune).
In situația în care cauza s-ar fi repus pe rol, instanța de judecată avea obligația de a încunoștința, prin citație, toate părțile din cauză, astfel încât nu era necesar ca avocatul să se intereseze dacă mai subzistă sau nu suspendarea. Partea nu era vătămată dacă dosarul s-ar fi repus pe rol fără avocatul să știe acest lucru mai dinainte pentru că, de la primirea citației până la termenul fixat, este timp suficient pentru studierea dosarului, avocatul cunoștea deja dosarul, după cum susțin chiar apelanții.
Pentru aceste motive, considerăm că acordarea în totalitate onorariului astfel cum au solicitat intimații ar fi vădit disproporționată f de activitatea depusă de avocat și nerezonabilă.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel, consideră că și acesta este neîntemeiat deoarece instanța nu a respins acordarea taxei de timbru cu titlu de cheltuieli de judecată, ci, compensând cheltuielile făcute de părțile din dosar, respectiv 1215 lei reclamanții și 200 lei pârâții, a acordat suma de 1000 lei, diferența reprezentând rezultatul compensării.
Este adevărat că instanța ar fi trebuit să acorde 1015 lei dacă s-ar fi calculat în mod strict și riguros compensarea.
Oricum, după cum arată și în motivele de apel, acordarea de către instanța de judecată a cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, în condițiile în care culpa promovării sale aparține chiar reclamanților este nelegală și netemeinică.
Pentru considerentele enunțate anterior, vă solicităm să respingeți apelul formulat ca neîntemeiat și să obligați apelanții la plata cheltuielilor de judecată
Reclamanții D. M. și D. E. au formulat răspuns la întâmpinare formulată de pârâții P. și P. M..
Intimații-pârâți nu fac vorbire de faptul că instanța de fond a motivat că acordă suma de 1000 lei, în baza art.453 alin. (1) Cod procedură civilă, motivând pe acest temei juridic, instanța de fond trebuia să acorde în totalitate cheltuielile de judecată, nu să dispună compensarea acestora. Alt temei juridic fundamentează compensarea cheltuielilor de judecată.
Cât privește susținerea intimaților-pârâți, cum că invocarea de către instanța de fond a jurisprudenței CEDO față de caracterul rezonabil, pe care trebuie să îl aibă onorariul avocațial, atunci când acesta trebuie achitat cu titlu de cheltuieli de judecată, ar fi legală și temeinică, solicită să o înlăture, nefiind aplicabilă în speța de față. Jurisprudența CEDO de care face vorbire instanța de fond se referă la un onorariu avocațial rezonabil în spețe în care s-a dezbătut fondul cauzei sau în căile de atac ale cauzei, în care s-au pus concluzii de către apărătorii părților respective.
Nu este cazul în niciuna dintre aceste spețe să se fi suspendat cauza întrucât una dintre părți nu și-a îndeplinit obligațiile, pe care instanța i le-a pus în vedere, fiind în culpă procesuală pentru acest lucru și nemaiajungându-se la dezbaterea fondului cauzei.
Referitor la susținerea intimaților-pârâți, cum că ar fi ne fondată afirmația
conform căreia cheltuielile de judecată trebuie raportate la numărul de familii, solicită să fie înlăturată întrucât, chiar și în cazurile în care, în materie civilă, părțile fac cerere de ajutor public judiciar pentru ca Baroul să le desemneze un apărător din oficiu, se desemnează câte un apărător pentru fiecare parte, deoarece uneori părțile pot avea interese contrare și nu un apărător pentru toate părțile care au o anumită calitate în proces.
Chiar în condițiile în care se stabilește un onorariu din oficiu de 300 lei,
avocatul poate depune cerere pentru majorarea acestui onorariu, raportat la complexitatea cauzei.
Pentru că se invocă veniturile foarte mici de către intimații-pârâți, aceștia nu era obligatoriu să fie reprezentați de un apărător ales, putând face cerere de ajutor public judiciar, în vederea desemnării unui apărător din oficiu, lucru la care nu au recurs niciodată, în niciun ciclu procesual. Cât privește activitatea apărătorului ales, acesta încheie câte un contract de asistență juridică cu fiecare parte, respectiv familie, ca dovadă că s-au depus două chitanțe diferite, privind onorariul de avocat (una pe numele D. M., D. E. și cealaltă pe numele V. L., V. I.).
Dacă ar fi vorba de un număr mare de părți, pe care să le reprezinte un avocat într-un dosar, este evident că onorariul ar fi mai mare decât în cazul în care ar fi vorba de o parte sau două. Este unul dintre criteriile în funcție de care se stabilește onorariul avocațial.
Intimații-pârâți recunosc că instanța de fond a apreciat în mod corect că le-ar aparține culpa, acordându-ne nouă cheltuielile de judecată, contrazicându-se cu ultima susținere a lor din întâmpinare, anume că acordarea de către instanța de judecată a cheltuielilor de judecată, ocazionate de acest proces este nelegală și netemeinică, considerând că aparține culpa promovării unei astfel de acțiuni.
Un alt criteriu pentru stabilirea onorariului de avocat este valoarea obiectului cauzei, în litigiile patrimoniale.
In Dos._/215/2012 al Judecătoriei C., având ca obiect partaj judiciar, taxa de timbru a fost stabilită de către instanța de fond la suma de 11.421,20 lei, valoarea imobilului ce urma să se partajeze era de peste 150.000 lei.
Cauza era complexă, iar durata ar fi fost îndelungată, în cazul în care se ajungea la dezbaterea fondului cauzei.
Dacă se susține de către intimații-pârâți că ar fi imoral ca partea să-și vândă imobilul pentru care a muncit o viață, doar ca să achite un onorariu de avocat, atunci este la fel de imoral și inuman ca un apărător ales, care muncește intelectual să partajeze un imobil de o valoare însemnată, să primească un onorariu derizoriu.
Prin suspendarea cauzei, contractul de asistență juridică dintre avocat și părți nu încetează, apărătorul ales având obligația, la solicitarea părților pe care le reprezintă, să se intereseze dacă mai persistă sau nu suspendarea în cauza respectivă, părțile având la îndemână posibilitatea formulării unei cereri adresate Baroului pentru a le fi restituit în parte/totalitate onorariul achitat avocatului, în cazul în care acestea ar considera că avocatul lor nu se preocupă de cauza în care a fost angajat, simțind că le-au fost lezate interesele.
Deși consideră că al III-lea motiv al apelului nostru este neîntemeiat, intimații-pârâți recunosc că nici măcar compensarea cheltuielilor de judecată nu a fost făcută corect de către instanța de fond, ca să nu mai spunem că nici nu poate fi vorba de acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru, în sumă de 215 lei, cheltuială pe care reclamanții au făcut-o în mod efectiv, fiind depusă chitanța la dosarul cauzei și nu au recuperat-o.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea susținerilor intimaților-pârâți din întâmpinare, admițând apelul, cu cheltuieli de judecată.
Analizand apelurile, instanta constata si retine urmatoarele:
Paratii P. M. si P. M. au declarat apel impotriva sentintei civile nr._/03.12.2014 criticand solutia pe de o parte, pentru ca partile adverse nu au solicitat cheltuieli de judecata in cadrul dosarului nr._/215/2012 iar temeiul de drept invocat nu are incidenta in speta, iar pe de alta parte, cheltuielile de judecata nu se impunea a fi acordate in prezenta cauza, intrucat promovarea acestei actiuni nu este rezultatul culpei lor ci este generata de lipsa de diligenta a reclamantilor de a solicita cheltuielile de judecata in cauza in care ele au fost ocazionate.
Apelul este fondat numai in ceea ce priveste a doua critica adusa sentintei apelate.
. in care se solicita acordarea cheltuielilor de judecata pe cale separata, in lipsa oricarei culpe din partea adversarului care sa fi determinat aceasta situatie, reclamantul nu poate pretinde si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata (taxa judiciara de timbru, eventual onorariu de avocat sau alte cheltuieli) ocazionate de noua judecata, fara a realiza o imbogatire fara justa cauza.
Insa faptul ca reclamantii nu au solicitat cheltuieli de judecata in dosarul nr._/215/2012 si nu au precizat ca inteleg sa formuleze cerere in acest scop pe cale separata, nu duce la inadmisibilitatea actiunii in pretentii de fata, care poate fi promovata oricand, in termenul de prescripti stabilit de lege.
La randul lor, reclamantii D. M. si D. E., critica, in esenta, sentinta apelata, sub aspectul acordarii numai a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata din alt proces si compensarii diferentei, sub aspectul reducerii onorariului de avocat si neacordarii cheltuielilor de judecata reprezentand taxa de timbru in suma de 215 lei dovedita cu chitanta depusa la dosar.
Prin actiunea inregistrata pe rolul instantei Judecatoriei C. sub nr._, reclamantii Varloianu L., Virloianu I., D. M. si D. E., au solicitat in contradictoriu cu paratii P. M. si P. M. obligarea acestora la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecata efectuate in dosarul nr._/215/2012 al Judecatoriei C., reprezentand onorariul de avocat.
In dosarul anterior mentionat, prin S.C. nr. 6370/06.05.2014, s-a constatat perimata cererea de chemare in judecata cu care P. M. si P. M. au investit instanta, la dezbaterea in fond a exceptiei perimarii raspunzand pentru paratii Varloianu aparatorul ales, avocat Pisla C., care a depus la dosar si chitanta (nr. 138/07.01.2013) privind onorariul de avocat de 1500 lei achitati de catre D. E. si D. M.. Conform celei de-a doua chitante (nr. 141/18.02.2013), suma de 1500 lei cu titlu de onorariu de avocat, a fost platita de catre Virloianu I. si L..
In cauza de fata, instanta de fond a apreciat ca onorariul de 3000 lei este nejustificat de mare fata de activitatea efectiv desfasurata de catre avocat si l-a redus la 1000 lei, obligand paratii P. M. si P. M. la plata acestei sume catre reclamanti. Criteriile de apreciere sunt in concordanta cu normele legale interne in vigoare si cu jurisprudenta CEDO, instanta retinand ca in sine, complexitatea cauzei nu justifica cheltuieli de avocat mai mari.
Este adevarat ca onorariul a fost platit inainte de a se sti care va fi deznodamantul procesului, perimarea operand mult mai tarziu decat data chitantelor, insa nu este mai putin adevarat ca instanta are posibilitatea legala de a reduce cheltuielile cu onorariul de avocat ori de cate ori constata ca sunt nepotrivit de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat. Nu depinde o solutie in acest sens de solutionarea in fond sau ca urmare a unei exceptii a procesului, ci se are in vedere complexitatea si volumul de munca efectiv prestat de catre avocat pe toata perioada de desfasurare a judecatii.
Referitor la compensarea cheltuielilor de judecata din aceasta cauza, solutia instantei este criticabila, insa nu pentru motivul aratat in cererea de apel de catre apelanti, ci pentru considerentele pentru care se admite apelul paratilor.
Asadar, cheltuielile de judecata determinate de solutionarea cererii separate de dobandire a cheltuielilor dintr-un alt dosar trebuie sa ramana in sarcina reclamantilor, cu exceptia cazului in care li se poate retine o culpa si paratilor, aspect care nu se verifica in cauza.
In consecinta, apelul declarat de catre D. M. si D. E. este nefondat.
F. de considerentele expuse, instanta urmeaza sa schimbe in parte sentinta civila apelată, în sensul că înlătură dispoziția referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată, respinge cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecata si obliga reclamanții să le plătească pârâților suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecata pentru fond.
Conform art. 453 N.C.pr.civ, apelanții reclamanți vor fi obligati către apelanții pârâți la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții D. M.,_ și D. E.,_, cu domiciliul în C., . nr. 16, Jud. D., împotriva sentinței civile nr._/03.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții P. M. și P. M. și intimații-reclamanți V. L. și V. I..
Admite apelul declarat de pârâți P. M._ și P. M., CNP_, ambii domiciliați în C., . nr. 14, jud. D., împotriva sentinței civile nr._/03.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții D. M. și D. E. și intimații-reclamanți V. L. și V. I..
Schimba in parte sentința civila apelată, în sensul că înlătură dispoziția referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată, respinge cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecata si obliga reclamanții să le plătească pârâților suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecata pentru fond.
Obliga apelanții reclamanți către apelanții pârâți la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publica azi, 8 iunie 2015.
Președinte, L. C. C. | Judecător, M. N. | |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.L.C.C.
Tehn.F.M./6 ex.10.09.2015
Jud.fond.L.N.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 303/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1356/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
