Contestaţie la executare. Decizia nr. 454/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 454/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 7545/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 454/2015
Ședința publică de la 06 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Judecător M. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea apelului declarat de contestatoarea AGENȚIA P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE în contradictoriu cu intimații . SRL, B. I. C. F., împotriva sentinței civile nr. 7591 din 26 mai 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Având în vedere lipsa tuturor părților, în baza art. 104 alin 13 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești din 22 septembrie 2005, instanța lasă dosarul la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a cauzei, desfășurată la sfârșitul ședinței de judecată, nu au răspuns părțile.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 28.02.2014 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ /.2014, contestatoarea Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații S.C. A. R. CONSTRUCT S.R.L. și Biroul Executorului Judecătoresc IONASCU C. F.” pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea executării silite mobiliare pornită prin somația emisă de Biroul Executorului Judecătoresc „I. C. F.” în dosarul de executare nr. 11/E/2014 emisă in data de 10.02.2014, precum si suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare. în conformitate cu dispozițiile art. 718 C.proc.civ.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin sentința nr. 101/08.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de S.C. A. R. CONSTRUCT S.R.L., fiind obligată la plata către intimata a sumei de 415.846.45 lei iar prin decizia nr. 1734/26.02.2013 Inalta Curte de Casație și Justiție a respins recurșul declarat de A.P.D.R.P., menținând astfel, hotărârea prin care sunt anulate actele administrative emise de A.P.D.R.P.
Se mai arată că actele de executare sunt efectuate de un Birou de executor judecătoresc care încalcă normele de competență teritorială în materie, iar, pe de altă parte, în speță, încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită este pronunțată de o instanță necompetentă.
Astfel, potrivit art. 622 din NCPC îndeplinirea obligațiilor prevăzute în titlul executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Totodată, potrivit art. 623 Cod de procedură civilă ,,Executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepția celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel, iar potrivit art. 65:,, Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel, după cum urmează: în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Prin urmare, în situația urmării prin executare silită a unor bunuri mobile în cazul de față competența revine unui executor judecătoresc care funcționează în circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz sediul debitorului.
Astfel, în speța de față, pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu reprezentat de Sentința nr. 101/08.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ competenta revenea unui executor judecătoresc din circumscripția Curții de Apel București iar competenta de a pronunța o încheiere pentru încuviințarea executării silite revenea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Se mai arată că executarea silită începută în cadrul dosarului de executare nr. 245/2013 de către B. „I. C. F., încalcă prevederile OG nr. 22/2002 modificată și completată prin Legea nr. 110/2007 întrucât nu a fost făcută cu respectarea dispozițiilor art. 666 coroborat cu art. 782 alin. (1) teza a ll-a din C .pr. Civ referitoare la obligația judecătorului judecătoresc de înștiințare a debitorului asupra măsurii de executare silită precum și că nu a fost respectat termenul de grație de 6 luni prevăzut de lege.
Totodată a mai susținut contestatoarea că debitul în sumă totală de 80.821,75 lei nu este o sumă certă, lichidă și exigibilă în condițiile în care a pus în executare obligațiile pecuniare care îi reveneau potrivit titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 101/08.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, iar suma de 80.821,75 lei reprezentând creanța ce rezultă ca urmare a nepunerii în executare a Sentinței civile nr. 101/08.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ nu este datorată fiind in fapt partea de finanțare pe care beneficiarul prin contractul de finanțare încheiat s-a obligat să o asigure în implementarea proiectului.
În ceea ce privește procesul-verbal de cheltuieli întocmit de B. arată că acesta nu respectă dispozițiile Ordinului nr. 2550/2006 al Ministrului Justiției, iar în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, onorariul maximal ce poate fi perceput pentru înființarea popririi este de 3% pentru sumele cuprinse între 80.001 lei și 100.000, condiții în care suma de 7.437 lei stabilită ca și onorariu de executorul judecătoresc I. C. F. depășește limita maximă prevăzută de Ordinul nr. 2.550/2006 al ministrului justiției.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 din OG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
Prin întâmpinarea formulată la data de 27.03.2014, intimata . SRL a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Astfel, cu privire la suspendarea executării silite arată că se invoca ca si motive faptul ca obiectul executării, respectiv creanța, nu ar exista deoarece, suma dedusa judecații, chiar daca este stabilita de un titlu judecătoresc, nu ar avea caracter cert, lichid si exigibil, întrucât reclamanta debitoare ar fi achitat de buna voie sumele impuse prin titlu, si pana la soluționarea contestației la executare s-ar impune suspendarea acesteia.
O asemenea cerere nu este de admis, deoarece o parte din suma din titlul executor, respectiv cea pentru care se face executarea silita nu a fost achitata de contestatoare debitoare si orice alte motivări ale acesteia in legătură cu titlul executor, sunt de înlăturat ca inadmisibile, dat fiind faptul ca in cauza aveam de a face cu o hotărâre judecătorească irevocabila, titlu executoriu, pe care contestatoarea are obligația sa o execute întocmai.
Se mai arată că debitul nu numai ca există, insa datoria de plata a fost constatata de instanța de judecata prin hotărâre judecătoreasca, respectiv sentința civila nr. 101/2012 pronunțata de Curtea de Apel C. in dosar nr._, rămasa irevocabila prin respingerea recursului contestatoarei din cauza de fata, de către Înalta Curte de Casație, prin decizia 1734/26.02.2013.
Cu privire la necompetenta teritoriala a Judecătoriei C., se constată faptul ca aceasta a fost competenta in încuviințarea executării silite, la solicitarea executorului judecătoresc din raza Curții de Apel C., iar potrivit art. 651 alin 2 C.Proc.Civ, in situația in care bunurile mobile sau imobile se afla in circumscripția mai multor curți de apel, oricare dintre executorii judecătorești sau instanțele care funcționează pe raza uneia dintre curțile de apel, au competenta, nemaivorbind de faptul ca sentința se refera la APDRP - Centrul Reginal SV 4 Oltenia, care are sediul in C., ., J. D..
Se mai arată că apărările invocate de debitoarea contestatoare în ceea ce privește fondul cauzei sunt inadmisibile deoarece avem de-a face cu un titlu executoriu reprezentat de o sentința judecătoreasca irevocabila, iar apărările expuse pe larg in contestația la executare de către debitoarea reclamanta sunt apărări de fapt si de drept pe care aceasta le-ar fi putut invoca in cadrul recursului, neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, nu se poate invoca pe calea contestației la executare faptul ca suma de 80.821, 75 lei constatata printr-un titlul executoriu, hotărâre judecătoreasca irevocabila, nu ar fi datorata, deoarece cu privire la acest lucru, exista autoritate de lucru judecat pe fondul cauzei, astfel încât toate apărările ținând de fondul raportului juridic, sunt inadmisibile, ele trebuind invocate sau susținute cu ocazia procesului pe fond, si nu ulterior.
Potrivit dispozițiilor art. 255-258 Cod de procedură civilă instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind că este admisibilă, putând duce la soluționarea cauzei.
La solicitarea instanței B. I. C. F. a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 74/E/2014.
Prin sentința civilă nr. 7591 din 26 mai 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. I. C. F..
A fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatoarea Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în contradictoriu cu intimatul B. I. C. F. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția tardivității formulării contestației la executare având ca obiect anularea încheierii nr. 11/10.02.2014 întocmită de B. I. C. F. în dosarul de executare nr. 11/E/2014, invocată din oficiu.
A fost respinsă contestația la executare având ca obiect anularea încheierii nr. 11/10.02.2014 întocmită de B. I. C. F. în dosarul de executare nr. 11/E/2014 ca tardiv formulată.
A fost respinsă contestația la executare având ca obiect anularea celorlalte acte de executare formulată de contestatoarea Agenția De Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în contradictoriu cu intimata . SRL, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
P. a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 101/08.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului a fost obligată contestatoarea Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit – Centrul Regional 4 CV .Oltenia să plătească creditoarei . SRL, suma de 415.846,85 lei.
Întrucât debitoarea nu a executat benevol obligația impusa in sarcina sa, creditoarea a declanșat executarea silită, fiind format dosarul de executare nr. 11/E/2014 al B. I. C. F..
Prin încheierea nr. 968/29.01.2014 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de B. I. C. F. fiind încuviințată executarea silită a sentinței nr. 101/08.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
La data de 10.02.2014, s-a emis somație către debitoarea Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit – Centrul Regional 4 CV. Oltenia, comunicată acesteia la data de 13.02.2014, împreună cu încheierea prin care au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 7437 lei, încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită și titlul executoriu(fila 2, ds. executare nr. 11/E/2014 ).
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului B. I. C. F., instanța a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 2 alin. 1 din legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit disp. art. 7 alin. 1 lit. a din aceeași lege executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii.
De asemenea, dispozițiile art. 57 și 58 din legea nr. 188/2000 prevăd că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
În acest context, având în vedere că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesual activă și pasivă în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.
Calitatea procesual pasivă a executorului judecătoresc nu este determinată nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la actul de executare efectuat de către acesta, în măsura în care, actele acestuia sunt supuse controlului instanțelor de judecată și, în calitatea sa de asigurator al unui serviciu de interes public, este obligat să respecte o hotărâre judecătorească irevocabilă.
În același sens a statuat și art. 703 C.p.c. potrivit căruia nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal precum și a actelor de executare subsecvente.
Ca atare, pentru considerentele menționate anterior, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. I. C. F. și va respinge contestația la executare formulată de către contestatoarea Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit – Centrul Regional 4 CV. Oltenia în contradictoriu cu intimatul B. I. C. F. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației la executare având ca obiect anularea încheierii nr. 11/10.02.2014 instanța a reținut următoarele:
Astfel, prin încheierea nr. 11 emisă la data de 10.02.2014 de B. I. C. F. în conformitate cu prevederile art. 669 Cod de procedură civilă s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 7437 lei, iar sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare pot fi cenzurate de instanța de executare pe calea contestației la executare.
Conform dispozițiilor art. 714 alin. 2 Cod procedura civila contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc se poate face în termen de 5 zile de la comunicare.
În speța, încheierea nr. 11 emisă la data de 10.02.2014, a fost comunicată contestatoarei la data de 13.02.2014, astfel cum rezulta din dovada de primire depusă în acest sens în dosarul de executare (fila 2), iar contestația a fost introdusa la data de 26.02.2014- data depunerii la oficiul poștal ( fila 14) depășind astfel, termenul de 5 zile prevăzut de dispozițiile legale anterior menționate, termen care s-a împlinit la data de 19.02.2014 conform prevederilor art. 181, alin.1, pct. 2 Cod de procedură civilă.
În consecința, instanța a admis excepția tardivității formulării contestației la executare având ca obiect anularea încheierii nr. 11/10.02.2014 invocată din oficiu și a respins contestația la executare având ca obiect anularea încheierii nr. 11/10.02.2014 ca tardiv formulată.
În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate al actelor de executare invocat de contestatoarea Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit – Centrul Regional 4 CV. Oltenia referitor la necompetenta executorului judecătoresc instanța a constatat că este neîntemeiat având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 651 alin.1, lit. b Cod de procedură civilă hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii în cazul urmării silite mobiliare se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unse se află domiciliul sau sediul debitorului.
Ca atare, având în vedere că sediul debitoarei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit – Centrul Regional 4 CV. Oltenia se află în municipiul C., ., jud. D. instanța a constatat că B. I. C. F. al cărui sediu se află în circumscripția Curții de Apel C. este competent să efectueze executarea silită a titlului executoriu reprezentant de sentința nr. 101/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
De asemenea, instanța a reținut că nu poate avea în vedere susținerea contestatoarei referitoare la faptul că sediul debitoarei este în București, ..43, sector 1 având în vedere titlul executoriu reprezentat sentința nr. 101/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ din cuprinsul căreia rezultă că debitor este Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit – Centrul Regional 4 CV. Oltenia cu sediul în C., ., jud. D..
Prin urmare, având în vedere că sediul B. I. C. F. se află în circumscripția Judecătoriei C., instanța a constatat că Judecătoria C. este instanța de executare potrivit prevederilor art. 650 alin.1 Cod procedură civilă, astfel că încheierea privind încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă sentința nr. 101/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ a fost pronunțată de instanța competentă.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate al actelor de executare invocat de contestatoarea Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit – Centrul Regional 4 CV. Oltenia referitor la nerespectarea prevederilor O.G. 22/2002 instanța a reținut următoarele:
Contestatoare Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit – Centrul Regional 4 CV. Oltenia are calitatea de „instituție publică”, potrivit art. 9 din OG 51/1998 cu modificările ulterioare raportat la art. 2 pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice potrivit cărora în categoria instituțiilor publice sunt incluse Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanțare a acestora.
Potrivit art. 2 O.G. 22/2002 din „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar potrivit art. 3 “în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”
Cronologia procedurii prevăzute în textele legale menționate este următoarea: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bună voie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.
Astfel, s-a constatat că beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate al actelor de executare invocat de contestatoarea Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit – Centrul Regional 4 CV. Oltenia referitor la faptul că suma în cuantum de 80.821,75 lei nu este datorată, instanța a constatat că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Astfel, prin sentința nr. 101/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului a fost obligată contestatoarea Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit – Centrul Regional 4 CV. Oltenia să plătească creditoarei . SRL, suma de 415.846,85 lei, din care contestatoarea a achitat suma de 342.461, 70 lei, rămânând un rest de 73.384,75 lei la care au fost adăugate cheltuielile de executare în cuantum de 7437 lei.
De asemenea, instanța a reținut că motivele invocate de contestatoare referitoare la faptul că nu ar datora suma de 80.821,75 lei întrucât reprezintă de fapt partea de finanțare pe care beneficiarul prin contractul de finanțare încheiat s-a obligat să o asigure în implementarea proiectului reprezintă aspecte de fond ce puteau fi invocate în cadrul procesului ce a avut loc între părți, întrucât potrivit dispozițiilor art. 712 alin.2 Cod proc.civ. pe calea contestației la executare nu se pot invoca motive de drept sau de fapt care ar fi putut fi invocate în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite instanța a respins-o ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea Agenția De Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Contestoarea arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material privind contestația la executare, cât și cu ignorarea probatoriului administrat în cauză.
Potrivit art.714 alin.2 C.pr.civ. contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 ziler de la comunicare. Analizând și interpretând aceste dispoziții, prima instanță a apreciat că încheierea nr.11/10.02.2014 este o încheiere cu caracter definitiv.
Consideră că această interpretare este eronată și contrară dispozițiilor C.pr.civ.
În speța de față încheierea prin care s-a stabilit cheltuielile de judecată este un act subsecvent somației emise în dosarul de executare nr.11/2014, nu are o existență de sine stătătoare fiind dependentă de existența somației.
Apelanta arată că atât somația cât și încheierea prin care au fost stabilite cheltuielile de judecată au fost comunicată la data de 13.02.2014 și au fost atacate în cadrul contestației la executare formulată în termenul legal de 15 zile, respectiv data de 26.02.2014.
Apelanta precizează că actele de executare sunt efectuate de un birou de executor judecătoresc care încalcă normele de competență teritorială în materie, iar pe de altă parte, în speță încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită este pronunțată de o instanță necompetentă.
Executarea silită începută în cadrul dosarului de executare nr. 243/2013 de către B. I. C. F. încalcă prevederile O.G. nr. 22/2002 modificată și completată prin Legea nr.110/2007 și nu a fost făcută cu respectarea dispozițiilor art. 666 coroborat cu art.782 alin.1 teza a II-a C.pr.civ. referitoare la obligația executorului judecătoresc de înștiințare a debitorului asupra măsurii de executare silită.
Apelanta arată că debitul în sumă totală de 80.821,75 lei nu este o sumă certă, lichidă și exigibilă, în condițiile în care contestatoarea a pus în executare obligațiile pecuniare care îi reveneau potrivit titlul executoriu reprezentat de sentința nr.101/08.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel C.- Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
Apelanta menționează că își are sediul în București, ..43, sector 1 și în situația urmăririi prin executare silită a unor bunuri mobile competența revine unui executor judecătoresc care funcționează în circumscripția curții de apel sau, după caz, la sediul debitorului.
Apelanta arată că atât dosarul de executare împreună cu actele de executare sunt efectuate de un executor judecătoresc care a încălcat normele de competență teritorială în materie, iar încheierea nr.968/29.01.2014 prin care este încuviințată executarea silită în dosarul nr.11/2014 este pronunțată de o instanță necompetentă.
P. aducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu reprezentat de sentința nr.101/08.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel C.- Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ competența revenea unui executor judecătoresc din circumscripția Curții de Apel București, iar competența de a pronunța o încheiere pentru încuviințarea executării silite revenea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Apelanta arată că este o instituție publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, are în structură 8 Centre regionale de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit, fără personalitate juridică.
Apelanta precizează că în cauza de față nu poate deține calitate procesuală pasivă decât Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.
Apelanta arată că pe de o parte contractul de finanțare este încheiat între A.P.D.R.P. și S.C.A. R. CONSTRUCT SRL,iar pe de altă parte C.R.P.D.R.P. 4 SV C. nu are calitate procesuală pasivă.
Apelanta arată că au fost încălcate prevederile O.U.G. nr.13/2006.
În ceea ce privește susținerea apelantei conform căreia executarea silită începută în cadrul dosarului e executare de către B. Ionașci C. F. încalcă prevederile O.G. nr.22/2002 modificată prin Legea nr.110/2007, consideră că soluția pronunțată de prima instanță este nelegală.
Apelanta arată că este evident caracterul de instituție publică, primind fonduri de la stat.
Potrivit art. 2 din Legea nr.110/2007 instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Apelanta arată că procedura specială instituită prin O.G. nr.22/2002 modificată impune ca prim act de procedură în materia executării silite obligativitatea emiterii unei somații și prin urmare, conform principiului "specialul derogă de la general", în situația în care debitor al unei creanțe stabilită printr-un titlu executoriu este o instituție publică sunt aplicabile cu precădere dispozițiile O.G. nr.22/2002 modificată prin Legea nr.271/2007.
Apelanta arată că actele de executare începute în cadrul dosarului de executare nr.11/2014 încalcă în mod grav dispozițiile O.G. nr.22/2012 modificată și completată prin Legea nr.110/2007.
Executarea începută în cadrul dosarului de executare menționat nu respectă procedura instituită prin acest act normativ, dar fiind faptul că acesta prin somația emisă, arată că apelanta a avut la dispoziție ca în termen de o zi să achite suma de 80.821,75 lei.
Apelanta menționează că potrivit art. 3 din O.G. nr.22/2002 prevederile Codului de procedură civilă se aplică abia după trecerea termenului de grație de 6 luni.
În ceea ce privește debitul, apelanta arată că acesta nu reprezintă o sumă certă, lichidă și exigibilă, în condițiile în care a pus în executare obligațiile pecuniare care reveneau apelantei potrivit titlului executoriu reprezentat de sentința nr.101/08.02.2012 a Curții de Apel C..
Apelanta arată că suma de 80.821,75 lei reprezintă creanța ce rezultă ca urmare a nepunerii în executare a sentinței 101/08.02.2012 a Curții de Apel C..
Apelanta precizează că valoarea eligibilă a proiectului nu se confundă cu finanțarea nerambursabilă așa cum a procedat S.C.A. R. CONSTRUCT SRL și care reprezintă valoarea cheltuielilor eligibile și decontate aferente proiectului. Astfel spus, valoarea eligibilă a proiectului aprobată odată cu semnarea contractului de finanțare este mai mare decât valoarea cheltuielilor eligibile decontate de către A.P.-D.R.P. în cadrul programului FEADR, respectiv conform art. 3 alin.2 din contractul cadru, valoarea cheltuielilor eligibile decontate, respectiv finanțarea nerambursabilă, reprezintă maximum 70% din valoarea totală eligibilă a proiectului.
Apelanta menționează că la momentul cererii de plată nr.1 efectuată de S.C.A. R. CONSTRUCT SRL acesta a solicitat suma de 471.335,45 lei, reprezentând valoarea eligibilă totală a utilajelor achiziționate.
Apelanta a procedat la ducerea la îndeplinire a dispozitivului titlului executoriu și a achitat către S.C.A. R. CONSTRUCT SRL suma de 342,461,70 lei reprezentând finanțarea nerambursabilă.
Apelanta arată că suma de 80.821,75 lei reprezintă o sumă pe care aceasta nu o datorează, fiind în fapt partea de finanțare pe care beneficiarul prin contractul de finanțare încheiat s-a obligat să o asigure în implementarea proiectului.
O altă critică se referă la faptul că încheierea prin care B. a stabilit cheltuielile de executare nu respectă dispozițiile Ordinului nr.2550/2006 al Ministerului Justiției, privind stabilirea onorariile de executare.
Întrucât singura bază legală care reglementează plata cheltuielilor de executare este art. 669 C.pr.civ., iar O.G. nr.22/2002 modificată și completată prin legea nr.110/2007 nu reglementează în niciun fel acest aspect și apreciază că solicitarea B. privind plata de către A.P.D.R.P. a cheltuielilor de executare este nelegală, motiv pentru care solicită a o anula.
Apelanta arată că suma de 7.437 lei cheltuieli de executare stabilită ca și onorariu a executorului judecătoresc depășește limita maximă prevăzută de Ordinului nr.2550/2006 al Ministerului Justiției.
Intimata S.C. A. R. CONSTRUCT SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
Cu privire la critica referitoare la admiterea excepției tardivității formulării contestației, arată că termenul în care trebuia contestată încheierea din 10.02.2014, comunicată în data de 13.02.2014 este de 5 zile, ori contestația a fost formulată la data de 26.02.2014.
Și motivul de apel referitor la faptul că dosarul de executare și executarea silită ar fi început la C. și nu la București, trebuie înlăturat deoarece sunt incidente dispozițiile art.651 alin.1 lit.b din C.pr.civ., A.P.D.R.P. Centrul regional 4 SV Oltenia are sediul în C..
Intimata arată că apelanta nu se mai poate opune cu succes termenului de grație de 6 luni deoarece la dosarul cauzei nu a depus nici un fel de dovadă că ar fi făcut demersuri necesare pentru procurarea fondurilor.
În ceea ce privește faptul că suma este nedatorata, este o susținere pe care instanța de apel nu o poate reține și nu îi poate da eficiență, deoarece debitul există, datorita de plată a fost constatată prin sentința nr.101/2012 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin respingerea recursului contestatoarei.
Intimata arată că apelanta recunoaște neplata sumei de 80.821,75 lei.
Nu poate invoca pe calea contestației la executare faptul că suma de 80.821,75 lei, constatată printr-un titlu executoriu, hotărâre judecătorească irevocabilă, nu ar fi datorată, deoarece există autoritate de lucru judecat pe fondul cauzei, astfel încât toate apărările apelantei, ținând de fondul raportului juridic, sunt inadmisibile, ele trebuind invocate sau susținute cu ocazia procesului pe fond și nu ulterior.
Apelul nu este fondat.
În ceea ce privește critica relativa la retinerea gresita a excepției tardivității formulării contestației la executare, având ca obiect anularea încheierii nr. 11/10.02.2014, Tribunalul are in vedere următoarele:
Prin încheierea nr. 11, emisă la data de 10.02.2014, de B. I. C. F., în conformitate cu prevederile art. 669 Cod de procedură civilă, s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 7437 lei, sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare fiind contestate, pe calea contestației la executare de fata.
Cum actul executional prin care s-a stabilit aspectul contestat-cheltuielile de executare-este reprezentat de încheierea executorului judecatoresc nr. 11, emisă la data de 10.02.2014, termenul legal pentru formularea contestatiei in ce priveste cuantumul cheltuielilor de executare nu se poate fi decat cel special de 5 zile, prevazut de art. 714 alin. 2 Cod procedura civila.
Conform dispozițiilor art. 714 alin. 2 Cod procedura civila, contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc se poate face în termen de 5 zile de la comunicare.
În cauza, încheierea nr. 11 emisă la data de 10.02.2014, a fost comunicată contestatoarei la data de 13.02.2014, imprejurare retinuta de prima instanta si necombatuta prin motivele de apel, iar contestația a fost introdusa la data de 26.02.2014- data depunerii la oficiul poștal ( fila 14), peste termenul de 5 zile prevăzut de dispozițiile legale anterior menționate, termen care s-a împlinit la data de 19.02.2014, conform prevederilor art. 181, alin.1, pct. 2 Cod de procedură civilă.
În consecința, in mod corect prima instanța a admis excepția tardivității formulării contestației la executare, având ca obiect anularea încheierii nr. 11/10.02.2014, invocată din oficiu, și a respins contestația la executare având ca obiect anularea încheierii nr. 11/10.02.2014 ca tardiv formulată.
In atrare situatie, devine inutila analiza oricarei critici referitoare la nelegalitatea cheltuielilor de executare stabilite prin încheierea nr. 11 emisă la data de 10.02.2014, inclusiv cele relative la nerespectarea dispozițiilor Ordinului nr.2550/2006 al Ministerului Justiției, ori a altor dispozitii legale privind stabilirea onorariilor de executare.
În ceea ce privește motivul de apel de nelegalitate referitor la necompetenta executorului judecătoresc, tribunalul constatată că este nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 968/29.01.2014 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de B. I. C. F., fiind încuviințată executarea silită a sentinței nr. 101/08.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, ce constituie titlu executoriu in cauza.
Apelanta contestatoare a invocat, ca si motiv al contestatiei la executare, reluandu-l ca si motiv de apel, faptul că actele de executare au fost efectuate de un birou de executor judecătoresc cu încalcarea normelor de competență teritorială în materie, iar încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită a fost pronunțată de o instanță necompetentă. A adus, ca argumente, faptul că în cauza de față nu poate deține calitate procesuală pasivă decât Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, al carei sediu se afla în București, ..43.
Tribunalul constata corecta retinerea primei instante potrivit careia titlul executoriu din cauza, reprezentat sentința nr. 101/2012, pronunțată de Curtea de Apel C., din cuprinsul căreia rezultă că debitor este Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit – Centrul Regional 4 CV. Oltenia, cu sediul în C., ., jud. D.. Odata statuata calitatea procesuala pasiva in cadrul raportului juridic dedus judecatii, prin hotarare judecatoreasca irevocabila, aceasta chestiune litigioasa nu mai poate fi repusa in discutie, pe calea contestatiei la executare, cadrul procesual subiectiv din faza judecatii urmand a ramane acelasi si in faza executarii silite, care in realitate este o continuare a procesului civil din faza judecatii, in scopul atingerii finalitatii, realizarea creantei.
Ca atare, având în vedere că sediul debitoarei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit – Centrul Regional 4 CV. Oltenia se află în municipiul C., ., jud. D. in mod corect instanța a constatat că B. I. C. F., al cărui sediu se află în circumscripția Curții de Apel C., este competent să efectueze executarea silită a titlului executoriu reprezentant de sentința nr. 101/2012 pronunțată de Curtea de Apel C.. De asemenea, cum sediul B. I. C. F. se află în circumscripția Judecătoriei C., este justa statuarea că Judecătoria C. este instanța de executare, potrivit prevederilor art. 650 alin.1 Cod procedură civilă, ca si concluzia că încheierea privind încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă sentința nr. 101/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ a fost pronunțată de instanța competentă.
Apelanta mai arata, in motivele de apel, că suma supusa urmaririi silite, în cuantum total de 80.821,75 lei, nu este o sumă certă, lichidă și exigibilă, în condițiile în care contestatoarea a pus în executare obligațiile pecuniare care îi reveneau potrivit titlul executoriu.
Caracterul cert, lichid si exigibil al unei creante stabilite prin hotarare judecatoreasca decurge din insasi modalitatea de stabilire.
In ce priveste o eventuala stingere a debitului, aceasta trebuie dovedita in mod cert, iar apelanta nici macar nu aduce vreun argument valabil in sprijinul unei astfel de teze, facand o confuzie intre caracterul cert, lichid si exigibil al unei creante, pe de o parte, si modalitatile de stingere ori de realizare a creantei, pe de alta parte.
Nu poate fi primita nici sustinerea apelantei potrivit careia suma, constatată printr-un titlu executoriu, hotărâre judecătorească irevocabilă, in totalitate sau in parte, nu ar fi datorată, dat fiind efectul de lucru judecat in ce priveste fondul cauzei, fiind corecta si, de altfel, necombatuta retinerea primei instante relativa la inadmisibilitatea invocarii, pe calea contestatiei la executare, a unor aspecte legate de fondul raportului juridic, care puteau fi invocate sau susținute numai în cursul judecății în primă instanță sau in calea de atac.
Apelanta mai arată că actele de executare începute în cadrul dosarului de executare nr.11/2014 încalcă în mod grav dispozițiile O.G. nr.22/2012 modificată și completată prin Legea nr.110/2007.
Executarea începută în cadrul dosarului de executare menționat nu respectă procedura instituită prin acest act normativ, dar fiind faptul că acesta prin somația emisă, arată că apelanta a avut la dispoziție ca în termen de o zi să achite suma de 80.821,75 lei.
Apelanta menționează că potrivit art. 3 din O.G. nr.22/2002 prevederile Codului de procedură civilă se aplică abia după trecerea termenului de grație de 6 luni.
Se constata ca aceste critici de nelegalitate nu sunt intemeiate, intrucat, din prevederile art. 2 si 3 din O.G. 22/2002 rezulta ca procedura prevăzuta de dispozitiile ordonantei presupune următoarele: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bună voie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire; beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor, dovezi care in cauza nu s-au facut. Aceasta interpretare este in acord cu art 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si jurisprudenta CEDO, inclusiv in cauzele împotriva Romaniei, Ș., S. P., C. șa.
In atare situatie, Tribunalul retine ca fondata apararea intimatei potrivit careia apelanta nu se mai poate prevala de termenului de grație de 6 luni deoarece la dosarul cauzei nu a depus nici un fel de dovadă din care sa rezulte că ar fi făcut demersuri necesare pentru procurarea fondurilor, in conditiile in care creanta a fost stabilita de instanta judecatoreasca, prin sentința nr. 101/08.02.2012 definitiva, pronunțată de Curtea de Apel C., rămasă irevocabilă la dat de 26. 02. 2013, ca urmare a respingerii recursului, iar executarea silita a fost demarata in luna ianuarie 2014.
Prin urmare, nu se poate retine ca executarea silită începută în cadrul dosarului de executare nr.11/E/2014 al B. I. C. F. încalcă prevederile O.G. nr. 22/2002 modificată și completată prin Legea nr.110/2007
Se constata, totodata, ca executarea a fost facuta cu respectarea dispozițiilor art. 666, C.pr.civ. referitoare la obligația executorului judecătoresc de înștiințare a debitorului asupra măsurii de executare silită, dat fiind ca, la data de 10.02.2014, acesta a emis somație către debitoarea Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit – Centrul Regional 4 CV. Oltenia, comunicată la data de 13.02.2014, împreună cu încheierea prin care au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 7437 lei, încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită și titlul executoriu(fila 2 din dosarul de executare nr. 11/E/2014 ).
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de contestatoarea AGENȚIA P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE, cu sediul în București, .. 43, sector 1, cod_ CF_, în contradictoriu cu intimații . SRL, cu sediul în com. D., ., jud. D. înrefgistrată la ORC D. sub nr. J_ CUI RO_, cont bancar RO 17 BACX_2000 și cu sediul procesual ales pwentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat M. M., C., ..19, .. D, ., B. I. C. F., cu sediul în C., .. 54A, ., împotriva sentinței civile nr. 7591 din 26 mai 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2015.
Președinte, V. F. | Judecător, M. N. | |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.N.
Tehn.F.M./5 ex.
Jud.fond.C.F.D.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 513/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
