Pretenţii. Sentința nr. 21/2015. Tribunalul DOLJ
Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 39677/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 620/2015
Ședința publică de la 02 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. împotriva sentinței civile nr._/21.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul D. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen legal, se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului pt. pretențiile invocate și reține cauza spre soluționare, cu luarea în considerare a excepției.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 26.11.2013, reclamanta S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. a chemat în judecată pe pârâtul D. I., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata sumei de 937,02 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate cu internarea pârâtului .
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în data de 07.06.2009, pârâtul D. I. a fost internat la secția Chirurgie BMF a Spitalului C. Județean de Urgență C., în perioada 07.06.-10.06.2009, iar contravaloarea zilelor de spitalizare în cuantum de 937,02 lei nu a fost achitată nici până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998 și 999 Cod civil, precum și condițiile prevăzute de art.313 din Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătății .
Mai arată că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efectiv ocazionat de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale .
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul ce i-a fost cauzat, de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul/a a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D. .
A precizat că angajarea răspunderii civile a autorului faptei presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența prejudiciului cauzat Spitalului C. de Urgență C. reprezentat de contravaloarea zilelor de spitalizare; existența unor fapte ilicite prin încălcarea prevederilor art. 184 alin. 1 și 3 C.p., existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu (contravaloarea zilelor de spitalizare), precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în neglijența sau imprudența cu care a acționat .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.998, 999 Cod civil, art. 112 Cod procedură civilă și art. 313 din Legea nr. 95/2006.
În dovedirea cererii, în procedura de regularizare, reclamanta S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., prin reprezentantul legal a depus la dosarul cauzei decont de cheltuieli .
Pârâtului D. I. deși i s-a comunicat cererea de chemare în judecată, cu mențiunea ca în termen de 25 de zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții aveau obligația de a depune întâmpinare la dosar, existând dovada comunicărilor efectuate către pârât, în procedura de regularizare a cererii, pârâtul nu a depus întâmpinare, instanța reținând la acest termen de judecată incidența în cauză a dispozițiilor art.254 alin 4 din Noul Cod de pr. civilă, fiind astfel decăzut din dreptul de a mai propune probe .
Întrucât pârâtul D. I., deși legal citat nu a depus întâmpinare, în conformitate cu dispozițiile menționate mai sus, instanța a fixat prin rezoluție primul termen de judecată, potrivit art.201 alin.4 din Noul Cod procedură civilă, dispunând citarea părților .
Prin sentinta civila nr._/21.11.2014 a fost respinsa actiunea formulată de către reclamanta S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., prin reprezentantul legal, în contradictoriu cu pârâtul D. I., ca neintemeiată.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Astfel, instanța a apreciat că, în perioada 07.06._09, pârâtul D. I. a fost internat în secția Chirurgie BMF a Spitalului C. Județean de Urgență C., cu diagnostic principal, . a mandibulei, astfel cum rezultă din decontul de cheltuieli aflat la fila 7, iar în perioada internării în vederea asigurării tratamentului medical necesar pârâtului reclamanta a efectuat multiple cheltuieli, respectiv cheltuieli pentru hrană, medicație, investigații, materiale sanitare, în cuantum de 937,02 lei, astfel cum rezultă din decontul de cheltuieli .
Prin prezenta acțiune, reclamanta urmărește recuperarea sumelor de bani constând în contravaloarea tratamentului medical prestat pârâtului, invocând existența condițiilor răspunderii civile delictuale și având în vedere că în urma cheltuielilor efectuate a dobândit calitatea de creditor, este îndreptățit la satisfacerea acestei creanțe .
Totodată, instanța a apreciat că reclamanta S. C. Județean de Urgență C. nu a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar că pârâtul D. I. a fost victima unui accident de circulație ori a unei agresiuni și nu a făcut demersurile legale pentru a afla cine a fost victima agresiunii, chiar și numai în scopul rezolvări obligaților ce rezultă din acordarea serviciilor medicale.
Mai mult decât atât, instanța constată că reclamanta S. C. Județean de Urgență C. nu a făcut dovada că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților, victime ale agresiunilor sau accidentelor rutiere, trebuie recuperate de spital și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate, acestea fiind suportate diferit.
Având în vedere toate considerentele menționate mai sus, instanța a respins acțiunea formulată de către reclamanta S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., prin reprezentantul legal, în contradictoriu cu pârâtul D. I., ca neintemeiată .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. C. Județean de Urgență C., arătând, în esență, că prin acțiunea formulată, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare suportate de către instituția apelantă cu acordarea serviciilor medicale pârâtului internat la S. C. Județean de Urgență C., ca urmare a unui accident de circulație. S., în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit art.15 din MSFR și CNAS nr._ și art.313 din Legea nr. 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor de spitalizare, de la persoanele vinovate.
Instanța de fond a pronunțat sentința fără a ține seama de faptul că apelanta s-a aflat în imposibilitatea de a cunoaște autorul accidentului, pârâtul fiind singura persoană care avea cunoștință de acesta.
Arată că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale accidentelor de circulați/agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speța de față apelantul și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
De asemenea, arată că apelantul a chemat în judecată pe intimat, după ce acesta a fost înștiințat despre debit și rugat să le comunice date/documente din care să reiese c ine este autorul faptei și în urma cărora apelanta să facă demersurile necesare pentru recuperarea debitului și virarea sumei către CAS D..
Intimatul pârât, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Părțile nu au solicitat încuviințarea de noi probe în calea de atac a apelului.
Instanța, din oficiu, a dispus atașarea deciziei penale nr. 314/15.02.2013, pronunțată de Curtea de Apel C.-Secția Penală, în dosarul nr._/215/2011 și a încuviințat proba cu acest înscris.
In sedinta publica de la 02.04.2015, instanța a pus în discuție din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului pt. pretențiile invocate.
Analizând sentința civilă apelată, prin prisma excepției prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată, din oficiu, de către instanță și care are prioritate cu privire la soluționare în raport de fondul cauzei, având în vedere disp. art. 248 alin. 1 N.c.p.c., tribunalul constată că apelul formulat în cauză este fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 28.11.2013, sub nr._, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată C. a chemat în judecată pe pârâtul D. I., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata sumei de 937,02 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate cu internarea pârâtului in perioada 07.06 – 10.06.2009.
Tribunalul reține că reclamantul apelant și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, referitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, solicitând plata contravalorii serviciilor medicale acordate pârâtului intimat ca și pagubă pricinuită spitalului prin fapta ilicită a acestuia de a solicita prestarea în favoarea sa a unor servicii medicale, fără a formula plângere penală împotriva agresorului.
Ca atare, este vorba în speță despre o acțiune în răspundere civilă delictuală, căreia i se aplică, în ceea ce privește prescripția extinctivă, dispozițiile art. 3 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, conform cărora termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Astfel, prin decizia nr. 1/2014 pronunțată de către Înalta Curte de Casație si Justiție într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că, in interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011 (cum este cazul in speța), împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
Tribunalul reține că, potrivit disp. art. 21 din OG nr. 92/2003, creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
Prin urmare, raportul juridic de drept fiscal cuprinde totalitatea drepturilor și obligațiilor ce revin părților în aplicarea prevederilor legislației fiscale.
Conținutul acestui raport este dat de relațiile financiare care se formează în procesul de instituire și percepere a impozitelor, taxelor și a altor contribuții datorate bugetului general consolidat al statului. Natura acestui raport este una obligațională, în conținutul său intrând: dreptul de creanță ce aparține subiectului activ, care este creditorul și corelativul acestuia, adică latura pasivă a raportului, reprezentând obligația fiscală ce aparține subiectului pasiv, care este debitorul.
Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt
statul și unitățile administrativ-teritoriale, în calitate de subiecte active cărora le revine dreptul de a controla, a calcula, a încasa și a urmări încasarea obligațiilor fiscale și contribuabilul, ca subiect pasiv ce are în principal îndatorirea de a plăti la termen obligațiile fiscale ce-i incumbă.
Statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale teritoriale care, la rândul lor, sunt reprezentate de autoritățile administrației publice locale, precum și de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuțiilor delegate de către autoritățile respective, iar calitate de contribuabil are orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat al statului.
Astfel, în speța de față, nu se poate reține că, între apelant și intimat, a preexistat un raport de drept material fiscal care să-i confere acestuia dreptul de a solicita achitarea contravalorii zilelor de spitalizare de către intimat în baza unui astfel de raport, în contextul în care alin. 2 al art. 21 din OG nr. 92/2003 enumără drepturile de natură fiscală ce decurg din astfel de raporturi, iar art. 22 din același act normativ definește obligațiile fiscale, cea din speța de față nefiind circumscrisă acestora.
Mai mult, reclamantul apelant nu are calitate de subiect activ al raportului juridic fiscal în sensul celor definite de Codul de procedură fiscală, aspect pentru care nu se poate reține nici calitatea de subiect pasiv al unui astfel de raport în sarcina intimatului pârât.
Așadar, sub aspectul termenului de prescripție aplicabil și al datei de la care acesta începe să curgă, nu se poate reține că suma pretinsă cu titlu de despăgubire este o creanță bugetară potrivit dispozițiilor Codului fiscal, fiind un venit bugetar, întrucât aceasta nu rezultă dintr-un raport de drept material fiscal, în sensul art. 21 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ci, dintr-un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
Prin urmare, în speță nu sunt incidente disp. art. 131 din OG nr. 92/2003 privind termenul general de prescripție de 5 ani privind o creanță bugetară.
Având în vedere că reclamantul apelant a cunoscut paguba și pe cel care se face vinovat de ea chiar din momentul în care pârâtul a fost externat, respectiv de la data de 10.06.2009, de la acest moment a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani.
Întrucât, în speță, nu s-a făcut dovada că ar fi intervenit vreo cauză de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție și nici nu s-a solicitat repunerea în termenul de prescripție extinctivă, acest termen s-a împlinit la data de 10.06.2012, potrivit art. 181 alin. 1 pct. 3 din Noul Cod de procedură civilă, iar, la data înregistrării acțiunii pe rolul instanței de fond, respectiv la data de 22.11.2013, conform mențiunii de pe plicul aflat la fila 8 din cadrul dosarului de fond, era prescris dreptul material al reclamantului la acțiune, aspect pentru care instanța de apel va admite excepția prescripției, invocată, din oficiu, în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 teza I rap. la art. 248 alin. 1 N.c.p.c., tribunalul va admite apelul declarat de apelantul-reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., împotriva sentinței civile nr._/21.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și va schimba sentința apelată, în sensul că va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată, din oficiu, de către instanță și va respinge acțiunea ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. împotriva sentinței civile nr._/21.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul D. I., având ca obiect pretenții.
Schimbă sentința civilă apelată în sensul că admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu de instanță.
Respinge acțiunea ca prescrisă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2015.
Președinte, M. E. N. | Judecător, A. C. Tițoiu | |
Grefier, G. D. |
Red. Jud. M.E.N.
Tehn. SV – 4 ex.
28.04.2015
Jud. Fond C. C.
← Obligaţie de a face. Hotărâre din 20-04-2015, Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9542/2015. Tribunalul DOLJ → |
---|