Acţiune în constatare. Decizia nr. 63/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 2223/316/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia Civilă nr. 63
Ședința publică de la 15 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător L. B.
Grefier F. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de apelurilor declarate de apelanta -reclamantă U. T., cu domiciliul în G., ., ., și apelanta -intervenientă în nume propriu R. F., cu domiciliul ales la cab. av. G. G., situat în G., ., . civile nr. 1306/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. B., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. L. FÎRȚĂNEȘTI, cu sediul în ., ., cu sediul în . și intimata-reclamantă U. E., cu domiciliul în ., jud. G. având ca obiect „partaj bunuri comune”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Tribunalul a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea cauzei la data de 15.02.2013.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. B. sub nr._, reclamantele U. V. E. și U. N. T. au solicitat în contradictoriu cu pârâții C. L. al com. Fârțănești, . și Primăria ., să se constate uzucapiunea asupra terenului situat în ., jud. G., în suprafață de aproximativ 700 mp, identificat în T 25, P 8.
În fapt au susținut că dețin acest teren de peste 30 de ani, fiind folosit ca grădină. În această perioadă, nicio altă persoană fizică sau juridică și nicio autoritate locală, nu a manifestat vreun interes de posesie și nu a invocat vreun drept de proprietate. Terenul nu a fost preluat de către C.A.P. și nici de altă autoritate, fiind în posesia lor fără întrerupere, la vedere și cu bună credință, delimitat fiind de granițele curții.
În drept au invocat art. 928 și următoarele NCC, cu aplicarea art. 1890 C.C. 1864 și dispozițiile Legii nr. 287/2009.
În susținerea acțiunii au solicitat proba cu înscrisuri, expertiză de specialitate, martori, interogatoriul pârâtelor.
Primăria . întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că potrivit planului de amplasament și de delimitare a imobilului, anexă la cartea funciară nr._, nu rezultă că terenul se învecinează în vreun punct cardinal cu o suprafață de teren rezervă sau în folosința acestora. A precizat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1847 C.C. ca să se poată prescrie, deoarece de aproximativ 10 ani de zile, numitul F. I., vecinul din partea de sud, mai apoi, fiul său, F. Traiean, au solicitat autorităților locale luarea unor măsuri pentru ca familia reclamantelor să lase liberă o suprafață de teren pe care au ocupat-o în mod abuziv și care a fost drumul de acces la imobilul casă și teren aparținând proprietarei R. V..
A susținut că potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998, dreptul de proprietate aparține statului sau unităților administrativ teritoriale, iar art. 2 din lege arată că unitățile administrativ teritoriale exercită posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele și în condițiile legii. Potrivit art. 11 aceste bunuri sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, astfel încât acestea nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună credință, iar actele juridice făcute cu încălcarea prevederilor privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.
În apărare pârâta a invocat pct. III din Anexa la Legea nr. 213/1998 care definește lista cu bunurile care aparțin domeniului public local al comunelor, orașelor și municipiilor.
Ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
Aceeași pârâtă, Primăria . cerere reconvențională prin care a solicitat rectificarea planului de amplasament și delimitare a imobilului cu nr. cadastral 692-C1, precum și cartea funciară nr._ din . și obligarea pârâtelor să lase în deplină libertate spre folosință și utilitate publică suprafața de 400 mp, drum vicinal situat în intravilanul . 25.
În fapt a arătat că prin anii 1980, numiții U. Nicușor și U. E. au construit o locuință pe un teren pus la dispoziție de către CAP Fârțănești, aceasta fiind inventariată în Registrul cadastral din anul 1982 și a stat la baza întocmirii T.P. nr. 6689-40/15.11.1995, conform Legii nr. 18/1991.Reconvenienta a invocat prevederile art. 23, 24 și 27 din legea nr. 18/1991, în baza cărora a emis titlul și a arătat că suprafața reală pentru care se putea întocmi titlul era de aproximativ 1400 mp, iar nu de 730 mp, cât s-a menționat în titlul de proprietate. Pentru această suprafață, pârâții au fost de acord și au semnat fișa de punere în posesie. În opinia sa, reclamantele au arătat în mod intenționat un alt amplasament, atunci când au întocmit planul de amplasament și delimitare în zonă a imobilului, în vederea înscrierii în Cartea Funciară, astfel încât, din forma și dimensiunile proprietății se ocupă și o suprafață de teren aparținând unui drum vecinal proprietate publică, lăsând în curte o suprafață de teren arabil pentru care se solicită instanței constatarea uzucapiunii.
În susținerea cererii reconvenționale a solicitat proba cu acte, sens în care a depus la dosar copia testamentului încheiat de R. F., titlul de proprietate nr. 6689-40/15.11.1995, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 482/23.04.2010 încheiat la BNP E. A. și tabel conținând suprafețele de teren primite de proprietarii din Cv. 25.
Reclamantele au depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională, arătând că nu pot lăsa drum de acces cuiva cu care nu se învecinează. Mai mult, se arată că terenul pentru care solicită uzucapiunea nu este proprietatea lui M. C. iar terenul despre care se afirmă că este ocupat abuziv de către reclamante face obiectul titlului de proprietate depus la dosar. Au solicitat să se constate că în titlul de proprietate emis pe numele R. V., rezultă că vecini sunt M. C., U. N., F. I. și izlaz, dar schița depusă nu este conformă actului de proprietate fiind greșită sau falsă, drumul nefiind niciodată unul de acces. Accesul se acordă proprietarului care nu are cale la un domeniu public, însă R. V. deține acces la islazul comunal, fiind îngrădită doar de persoane fizice.
Au mai susținut că cererea reconvențională este formulată de o persoană fără capacitate de folosință, cu încălcarea art. 82 și 87 din C.roc.civ.
Au precizat că înțeleg să se judece doar cu pârâtele Primăria . și C. L. Fârțănești și nu cu Primăria Fârțănești.
La data de 29.02.2012, față de cadrul procesual indicat, reclamantele au arătat că înțeleg să renunțe la excepția lipsei capacității procesuale active a primăriei.
La data de 05.03.2012, s-a depus cerere de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtei, formulată de intervenienta R. F..
Prin cererea în interes propriu, a solicitat admiterea excepției calității procesuale active a reclamantei U. E., obligarea reclamantelor să lase liber accesul la drumul comunal situat în intravilanul ., care face obiectul acțiunii formulate, iar pe fond, respingerea acțiunii introductive ca fiind nefondată.
Prin cererea în interesul pârâtei, s-a solicitat admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului local al Primăriei Fârțănești, deoarece în cauză nu poate sta ca parte în proces decât unitatea administrativ teritorială –. acțiunii reclamantelor ca nefondată, pe motiv că unitatea administrativ teritorială este obligată să îi asigure accesul de la drumul comunal la proprietatea sa, aceasta fiind singura cale de acces, iar pe de altă parte, în cauză nu este întrunită condiția unei posesii neviciate și netulburate. A solicitat admiterea cererii reconvenționale formulate de către .> Pe fondul cauzei, intervenienta a solicitat respingerea acțiunii, deoarece nu este întrunită condiția unei posesii neviciate și netulburate și nici a termenului legal privitor la această pretinsă posesie. Pe de altă parte, drumul ocupat are caracter inalienabil și nu poate fi dobândit prin uzucapiune de alte persoane.
Prin sentința civilă nr. 1306/31.10.2012, Judecătoria Tg. B., a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei U. E. și a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului L. al .> A admis în parte acțiunea și a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 547 mp, situat în intravilanul ., în T 25, P 8, în punctele D –E- A – 13, conform raportului de expertiză, care face parte integrantă din hotărâre.
A respins cererea reconvențională formulată de Primăria . capacității procesuale de folosință a reclamantei -reconveniente.
A respins cererea de intervenție în interesul pârâtei, formulată de intervenienta R. F., ca fiind nefondată.
A obligat reclamanta să restituie suma de 480,18 lei, reprezentând ajutor public judiciar acordat în cauză.
Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:
1. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei U. E., s-a reținut că la data de 23.04.2010, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 482 încheiat la BNP E. A., U. N. și U. E. au vândut fiicei lor, U. T., imobilul situat în .. În consecință, ca efect al înstrăinării terenului, U. E. nu mai poate pretinde nimic în legătură cu terenul care a făcut obiectul înstrăinării.
2. Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului L. al . reținut că potrivit art. 1 alin.2 lit.i, art. 21 alin.2 și art.62 din Legea nr. 215/2001, rezultă că doar . juridică și poate sta în nume propriu în judecată, fiind reprezentată de către Primarul comunei Fârțănești. C. local și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii, acesta neavând atribuții de reprezentare în justiție a unității administrativ teritoriale.
Ca urmare și această excepție a fost apreciată ca fondată.
3. Cu privire la cererea principală formulată, de reclamanta U. T., privind constarea uzucapiunii asupra terenului situat în ., jud. G., în suprafață de aproximativ 700 mp, identificat în T 25, P 8, instanța a reținut următoarele:
Conform titlului de proprietate nr. 6689-40/15.11.1995, emis pe numele autorilor U. N. și U. E., în T 25, P 9, acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 750 mp.
În luna ianuarie 2008, se înscrie în cartea funciară nr. 380, imobilul situat în Cv 25, P 9, acest imobil având forma de „L”, așa după cum se poate observa și din planul cadastral al . având ca suprafață măsurată 721 mp. La data de 23.04.2010, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 482 încheiat la BNP E. A., U. N. și U. E. au vândut fiicei lor, U. T., imobilul situat în ., acesta constituind actul de proprietate al reclamantei referitor la acest teren. Alăturat acestei suprafețe de teren se află suprafața de teren pentru care se cere constatarea uzucapiunii, aceasta aflându-se după poarta reclamantei, paralel cu latura mare a literei „L”, iar acest aspect a fost constatat personal de către instanță, la momentul efectuării cercetării locale.
Primăria, cât și intervenienta, invocă faptul că nu se poate admite cererea în constatarea uzucapiunii, deoarece reclamanta a ocupat drumul de acces, dar la cercetarea la fața locului, s-a constatat că drumul de acces care a existat nu are nicio legătură cu suprafața care face obiectul uzucapiunii. Drumul de acces este reprezentat de latura mare a literei „L”, de la poartă spre gardul din spate al proprietății. De altfel, chiar reprezentantul primăriei, prezent la cercetarea la fața locului, a admis că suprafața de teren în litigiu, nu este aceeași despre care a făcut vorbire în întâmpinare.
Ca urmare, pe terenul pentru care se solicită constatarea uzucapiunii nu a existat niciodată drum de acces, terenul fiind cultivat de reclamantă cu diverse legume. De asemenea, terenul în cauză nu a fost folosit în nici un fel de intervenienta R. F., drumul de acces al acesteia aflându-se pe latura mare a literei „L”.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că suprafața de teren în litigiu a fost lucrată de familia reclamantei încă din momentul la care și-au edificat casa pe suprafața de teren primită de la CAP, aceasta având solarii și mergând la târg cu produsele.
Față de obiectul cererii, instanța a constatat că situația de fapt invocată de reclamantă este reglementată de prevederile vechiului cod civil și legile proprietății în vigoare la acel moment, având în vedere art. 82 din Legea nr. 71/2011, de punere în aplicarea a N.C.C.,, potrivit cu care dispozițiile art. 930, 934 referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazul în care posesia a început după data intrării în vigoare a Noului Cod. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei.
Reclamanta invocă o posesie de lungă durată, iar conform teoriei, uzucapiunea este acel mod originar de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale privind un bun imobiliar prin posesia sa, de către o persoană, în condițiile și termenul prevăzut de lege.
În cauză, reclamanta invocă faptul că de peste 30 de ani, deține și folosește terenul în cauză, fără ca o altă persoană fizică sau juridică sau autoritate locală să fi manifestat vreun interes de posesie sau vreun drept de proprietate. Această susținere a fost dovedită cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Instanța a respins ca nefondate susținerile pârâtei și ale intervenientei referitoare la faptul că nu este îndeplinită condiția referitoare la timpul posesiei, deoarece reclamanta a invocat și posesia autorului său, situație în raport de care termenul de uzucapiune este împlinit.
În ceea ce privește condiția ca posesia să fie utilă și neviciată, instanța a constatat că atât Primăria, cât și intervenienta, au încercat să demonstreze existența unei vicieri a posesiei, ca urmare a diferitelor opoziții pe care diverși vecini le-ar fi făcut cu prilejul închiderii drumului de acces. Dar, aceste opoziții nu au vizat și nu vizează terenul în litigiu, ci drumul închis, care nu se regăsește pe acest teren.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, suprafața de teren în litigiu este de 547 mp, situat în intravilanul ., în T 25, P 8, în punctele D –E- A – 13, conform raportului de expertiză Sterica B..
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1890 C.civ., instanța a admis în parte acțiunea.
4. În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de Primăria . de disp. art. 20 alin.1, art.21 alin.2 și art. 62 din Legea nr. 215/2001, instanța a reținut că numai . juridică și poate sta în nume propriu în judecată. În consecință, potrivit art. 41 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea reconvențională formulată de Primăria . capacității procesuale de folosință a reclamantei -reconveniente.
5. Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta R. F., instanța a reținut că intervenienta invocă faptul că prin constatarea uzucapiunii i se blochează drumul de acces la imobilul său, însă terenul în litigiu nu vizează drumul de acces ci este paralel acestuia. D. urmare, prin constatarea uzucapiunii, nu se blochează drumul de acces al acesteia, iar sub acest aspect cererea este nefondată.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interesul pârâtei unitatea administrativ teritorială, instanța a reținut că potrivit art. 53 C.proc.civ. intervenienta a luat procedura în starea în care se afla la momentul admiterii intervenției. Partea în favoarea căreia a intervenit nu a formulat nici un fel de cerere, ea figurând doar ca pârâtă.
În consecință, reținând că cel în favoarea căruia s-a intervenit, nu a formulat nici un fel de cerere, instanța a respins și această cerere, ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr. 1306/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. B. au declarat apel reclamanta U. T. și intervenienta R. F..
Prin motivele de apel, reclamanta a susținut că instanța a pronunțat o soluție greșită, deoarece și-a însușit opinia expertului și a pronunțat o soluție care nu corespunde petitului, respectiv obiectivelor dispuse de instanță pentru efectuarea expertizei. În opinia sa, instanța trebuia să admită acțiunea pentru suprafața delimitată prin punctele 15-16-A-13 în loc de A-E-D-13.
Prin motivele de apel intervenienta R. F., s-a declarat nemulțumită de faptul că instanța nu a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată în sensul de a o obliga pe reclamantă să-i permită accesul la drumul comunal, evidențiat prin punctele 5-6-7-17 în raportul de expertiză, care este singura cale de acces la proprietatea sa. A solicitat să se constate că acest drum este obstrucționat de o poartă metalică amplasată de reclamantă.
A criticat respingerea cererii reconvenționale formulată de Primăria . că drumul respectiv face parte din domeniul public al comunei și nu poate face obiectul uzucapiunii. În raport de aceste critici a solicitat admiterea cererii reconvenționale.
Intimații, legal citați nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare.
Analizând și coroborând întreg materialul probator administrat în cauză Tribunalul apreciază că apelurile sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
1.Apelul declarat de reclamantă este nefondat, deoarece potrivit planului de amplasament de la f.57 coroborat cu concluziile raportului de expertiză(f.107) o admitere în totalitate a cererii ar lipsi de proprietate persoane care nu au fost părți în prezenta cauză(respectiv proprietarii parcelor 7 și 8). În condițiile în care față de aceștia nu s-a îndeplinit condiția de contradictorialitate, instanța nu putea dispune admiterea în totalitate a cererii în uzucapiune.
2. Apelul declarat de intervenientă este nefundat pentru următoarele motive:
a) Din planul de amplasament întocmit pentru reclamanți(f.25, 57 la dosar) rezultă că drumul la care face referire intervenienta este inclus în titlul de proprietate al reclamantei, proprietatea acesteia fiind în formă de „L”.
Această concluzie este confirmată de raportul de expertiză efectuat în cauză, care a delimitat proprietatea reclamanților cu linie punctată, care include și acest drum și rezultă și din compararea celor două schițe, dar și a vecinătăților din titlul de proprietate al reclamanților și al intervenientei.
În aceste condiții, dacă reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate în exclusivitate și asupra acestui drum, situația de fapt este alta decât cea invocată de intervenientă, iar aceasta are la îndemână alte mijloace pentru a-i obliga pe reclamanți să-i asigure accesul pe proprietatea lor pentru a ajunge la drumul public.
b) Poziția de intervenient în interesul altei persoane este subordonată părții în interesul căreia se intervine. În consecință în lipsa unui apel din partea Primăriei . nu poate solicita și obține admiterea cererii reconvenționale.
3. Pentru considerentele mai sus expuse, potrivit art.1846 și urm. C.civ. în ref. la art. 49 alin. 3 și 296 C.proc.civ. va respinge ambele apeluri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de reclamanta U. T., și intervenienta în nume propriu R. F., împotriva sentinței civile nr. 1306/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. B., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. L. FÎRȚĂNEȘTI, ., și intimata-reclamantă U. E., ca nefondate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.02.2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. L. B. F. B.
Red.LB
Dact.FB/7ex/15.03.2013
| ← Anulare act. Decizia nr. 109/2013. Tribunalul GALAŢI | Legea 10/2001. Sentința nr. 1152/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
