Pretenţii. Decizia nr. 564/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 564/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 12956/233/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIA I CIVILA
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
DECIZIA CIVILĂ NR.564
Ședința publică de la 29 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B.
JUDECĂTOR - R. J.
JUDECĂTOR – F. L. N.
GREFIER – I. Ș.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice G., cu sediul în G., ., jud.G., împotriva sentinței civile nr.938/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria G., în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. R. și G. C., cu domiciliul în G., ., ., având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.05.2013, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 29.05.2013, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 27.06.2011, sub nr._, reclamanții G. R. și G. C. au solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să restituie prețul de piață al imobilului din Galati, ..157, în suprafață totală de 77,20 m.p., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în calitate de chiriași au cumpărat, în condițiile Legii nr. 112/1995, apartamentul susmentionat, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr._/20.06.1997 si a actului aditional nr.1/14.10.2004, la pretul de 5.412.673 lei vechi.
Au arătat reclamanții că prin sentința civila nr. 401/24.03.2008 a Tribunalului G. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele D. A. I. și D. A. și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, în baza dispozitiilor din Legea nr. 10/2001.Au mai aratat reclamantii că prin sentința civilă nr.4473/05.05.2011 a Judecatoriei Galati s-a dispus evacuarea lor din acest imobil, la solicitarea actualilor proprietari.
La termenul din data de 11.06.2012, reclamantii au completat cererea de chemare în judecata în sensul că în cazul respingerii capatului de cerere privind restituirea valorii de piată a imobilului, sa fie obligat paratul la restituirea valorii actualizate a pretului pe care l-au platit la momentul încheierii contractului de vanzare-cumpărare.
În dovedirea acțiunii, au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză tehnică.
În drept, au invocat dispozitiile art.50 si urm. din Legea 10/2001, art.1344 si urm. Cod civil.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 50 alin.2 din Legea nr. 10/2001.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
A fost administrată proba cu înscrisuri, precum si proba cu expertiză tehnica contabila.
S-a atașat dosarul nr._ /a1 având ca obiect „asigurare dovezi”.
Prin sentința civilă nr. 938/05.02.2013, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, instanța a admis în parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanții G. R., G. C., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, l-a obligat pe pârât să restituie reclamanților suma de 7663,07 lei reprezentând prețul actualizat al apartamentului situat în G., .. 157, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr._/20.06.1997 și a respins restul pretențiilor ca neîntemeiate. Totodată, instanța l-a obligat pe pârât la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr. 401/24.03.2008, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 9621/24.11.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr._/20.06.1997 și a actului adițional nr. 1/ 13.10.2004, încheiate între Primăria Municipiului G. și reclamanții din prezenta cauză.
De asemenea, a reținut instanța că, prin dispozițiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, s-a prevăzut că restituirea prețului actualizat, plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sau a prețului de piață al imobilelor, în cazul în care contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 din Legea 112/1995.
A concluzionat instanța că fostii chiriasi sunt îndreptățiți la restituirea prețului actualizat sau la restituirea prețului de piață al imobilelor, după cum au fost ori nu au fost respectate prevederile Legii nr. 112/1995 la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare ulterior desființate prin hotărâre judecătorească.
Din interpretarea dispozițiilor art. 501 din Legea nr.10/2001, rezultă că pentru a beneficia de restituirea prețului de piață al imobilului deținut în baza unui contract de vânzare-cumpărare desființat, este necesară îndeplinirea a două condiții: desființarea contractului de vânzare cumpărare prin hotărâre irevocabilă și respectarea la încheierea contractului desființat a dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
Cu privire la prima condiție impusă de art. 501 din Legea nr.10/2001, instanța a constatat că, în speță, contractul de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr._/20.06.1997 a fost desființat prin sentința civilă nr. 401/24.03.2008, pronunțată de Tribunalul G., rămasă irevocabilă.
Cu privire la cealaltă condiție impusă de același text normativ, instanța a constatat că s-a reținut cu putere de lucru judecat că actele de înstrăinare au fost încheiate prin fraudă la lege, respectiv cu eludarea, de către autoritatea locala, a dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
A apreciat instanța că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție impusă de art. 501 din Legea nr.10/2001 constând în respectarea la încheierea contractului desființat a dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și că, astfel, reclamanții nu sunt îndreptățiți la restituirea valorii de piață a imobilelor, ci doar la restituirea prețul actualizat al acestuia care, potrivit raportului de expertiză tehnică contabilă efectuat în cauză de către expert C. N. (filele 49-57), este de 7.663,07 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 938/05.02.2013, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
A solicitat recurentul – pârât admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală pasivă și, în subsidiar, ca nefondată.
În motivarea cererii formulate, recurentul – pârât a arătat că sentința menționată este nelegală având în vedere faptul că instanța de fond l-a obligat la plata contravalorii actualizate a contractului, deși a reținut că autoritatea locală a manifestat o atitudine de natură să-i prejudicieze pe foștii proprietari înstrăinând imobilul deși exista o cerere de restituire depusă.
A apreciat recurentul – pârât că prima instanța de fond nu a analizat calitatea procesuală pasivă a Statului R. cu ignorarea dispozițiilor art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 care prevăd că restituirea prețului prevăzut la alin. 2 și alin. 21 se face de către Ministerul Finanțelor Publice.
Totodată, recurentul – pârât a învederat că instanța de fond a omis să ia în considerare faptul că nu S. R., ci Primăria Municipiului G. a avut calitate de vânzător în contractul de vânzare – cumpărare nr._/20.06.1997, calitate în care aceasta răspunde conform dispozițiilor Codului civil pentru evicțiune totală sau parțială, după caz.
În opinia recurentului – pârât, dispozițiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 devin inaplicabile în situația în care se reține obligația pentru evicțiune în conformitate cu dispozițiile art. 1337 și urm. Din Codul Civil.
A mai învederat recurentul – pârât că plata conform legii speciale poate fi efectuată numai în condițiile în care persoanele interesate – reclamanții s-ar fi adresat în prealabil pe cale administrativă printr-o notificare pentru restituirea sumei în casate de la primărie de îndată ce au constatat că bunul a fost vândut cu nerespectarea dispozițiilor legale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041 C.proc.civ..
În temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997, recursul formulat este scutit de taxa judiciară de timbru.
Verificând legalitatea sentinței civile nr. 938/05.02.2013, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 2 și alin. 3 din Legea nr. 10/2001, cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru, iar restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (2^1) se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au indicat drept temei de drept dispozițiile art. 50 și urm. din Legea nr. 10/2001, alături de dispozițiile art. 1344 din Codul Civil, iar instanța de fond a analizat temeinicia cererii reclamanților prin prisma primelor dispoziții menționate.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1337 și urm. din Codul Civil, invocate de recurentul – pârât, întrucât răspunderea vânzătorului pentru evicțiune presupune valabilitatea contractului de vânzare – cumpărare și pierderea posesiei de către cumpărător, ca urmare a drepturilor invocate de un terț asupra bunului ce face obiectul vânzării.
Or, prin sentința civilă nr. 401/24.03.2008, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 9621/24.11.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr._/20.06.1997 și a actului adițional nr. 1/ 13.10.2004, încheiate între Primăria Municipiului G. și reclamanții din prezenta cauză.
Pe de altă parte, deși restituirea prestațiilor reciproce într-un contract constatat ca fiind nul, în temeiul principiului restitutio in integrum, operează între părțile contractante, în speță, norma specială, respectiv art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, derogă de la această regulă instituind o subrogație legală a persoanei debitorului. Este de reținut, în acest context, că Ministerul Finanțelor Publice este reprezentant al Statului R.
Împrejurarea ca prin dispozițiile art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 se prevede ca restituirea prețului prevăzut la alin.2 si 21 se face de către Ministerul Economiei si Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, nu atrage calitatea procesuala pasivă în speță de fata a Ministerului Finanțelor Publice-în nume propriu,acesta nefiind decât plătitorul faptic al despăgubirilor la care este obligat statul.
Prevederea legală menționată își are rațiunea în respectarea unei simetrii între destinația finală a sumelor încasate de vânzător cu titlu de preț de la chiriașii cumpărători și sursa fondurilor pentru restituirea prețului actualizat către aceștia, pentru cazul desființării contractului.
În consecință, reținând obligația la despăgubire instituită chiar prin lege, în mod corect a stabilit instanța de fond calitatea procesuala pasiva a pârâtului S. R..
Pe fondul cauzei, în mod corect prima instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, reclamanții fiind îndreptățiți la restituirea prețului actualizat al imobilului ce face obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr._/20.06.1997.
Astfel, în speță sunt întrunite elementele premisă cerute în sensul că actul în cauză – contractul de vânzare – cumpărare nr._/20.06.1997 – a fost desființat prin sentința prin sentința civilă nr. 401/24.03.2008, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 9621/24.11.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, reținându-se cu putere de lucru judecat că actele de înstrăinare au fost încheiate prin fraudă la lege, respectiv cu eludarea, de către autoritatea locala, a dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
Critica recurentului – pârât referitoare la necesitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile pentru recuperarea sumelor ce face obiectul cererii de chemare în judecată urmează a fi înlăturată ca nefondată, întrucât dispozițiile Legii nr. 10/2001 - norma specială aplicabilă în materie – nu prevăd o astfel de obligație în sarcina reclamanților.
F. de toate aceste argumente, tribunalul va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., îl va obliga pe recurentul – pârât, căzut în pretenții, la plata către intimații – reclamanți a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr._/13.05.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul–pârât S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 938/05.02.2013 pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._, ca nefondat.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. obligă pe recurentul–pârât S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata către intimații–recurenți G. R. și G. C. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. B. R. J. F. L. N. I. Ș.
red.R.J./tehnodact.I.S./2 ex./10.06.2013
fond: jud.C. M. V.
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 11/2013. Tribunalul... | Anulare act. Decizia nr. 109/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
