Acţiune în constatare. Sentința nr. 8281/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8281/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 14417/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE Nr. 351/2013
Ședința publică de la 04 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B.
Judecător C. R. M.
Judecător E. M.
Grefier L. C.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului promovat de reclamanta D. G. împotriva sentinței civile nr. 8281/14.09.2012 a Judecătoriei G. în contradictoriu cu intimat M. G. PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.03.2013 când Tribunalul, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 4.04.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G. – Secția civilă reclamanta D. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. G., reprezentat de Primarul mun. G., să se constate că este constructor de bună-credință a unui garaj situat pe raza mun. G., aferent Blocului „P. 2”, Mazepa I, poziția 4, cu o suprafață de 21 m.p., și să se dispună obligarea pârâtului să-i plătească valoarea acestui garaj.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanta a arătat că în anul 1992 pârâtul a emis în favoarea sa și a soțului ei, în prezent decedat, autorizația de construire nr._/IV/1992 pentru edificarea respectivului garaj, pe care l-a și construit cu o structură din beton și cărămidă, cu subsol, condiția impusă de pârât fiind aceea de a se putea dispune demolarea garajului în caz de restructurare urbană.
A mai susținut că în anul 2000 soțul reclamantei, D. I., a decedat și reclamanta a devenit succesoarea lui în toate drepturile patrimoniale, inclusiv privind dreptul de proprietate asupra garajului.
A mai arătat că în anul 2006 numita N. V. a promovat pe rolul instanțelor de judecată o acțiune întemeiată pe Legea nr. 10/2001, iar prin sentința civilă nr. 279/2007 Tribunalul G. a dispus restituirea suprafeței totale de 118,60 m.p. situată pe fosta ., teren pe care se află parțial edificat și garajul în discuție. A mai menționat că în acea cauză nu a fost parte în proces, motiv pentru care hotărârea judecătorească nu îi este opozabilă.
Reclamanta a mai afirmat că prin protocolul de predare-primire nr._/2011 pârâtul i-a „predat” numitei N. V. suprafața de teren de 118,60 m.p., pe care se află edificate o . 7 garaje, printre care și cel al reclamantei pe o suprafață de 15,30 m.p., ceea ce a determinat-o să promoveze o acțiune în baza Legii nr. 554/2004 pentru anularea actului administrativ care îi împiedică exercitarea dreptului de proprietate asupra garajului propriu.
Întrucât practic s-a ajuns ca atributele dreptului de proprietate asupra garajului să nu mai poată fi exercitate, deși nu ne aflăm în situația unei restructurări urbane, situație prevăzută exclusiv ca motiv de demolare a garajului, se impune reîntregirea patrimoniului reclamantei afectat de o viitoare demolare a garajului cu obligarea pârâtului la plata c/val. garajului de către pârât, care nu îi mai poate asigura reclamantei drepturile conferite benevol prin autorizația de construire.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat administrarea probei cu acte, interogatoriu și expertiză tehnică imobiliară.
În drept acțiunea nu a fost întemeiată.
Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere disp. art. 48 din Legea nr. 10/2001, având în vedere că reclamanta are calitatea de chiriaș al terenului pe care ți-a edificat garajul, având în vedere că la acest moment terenul este în proprietatea numitei N. V., având în vedere că de acea construcție urmează a beneficia aceasta din urmă și întrucât despăgubirea pentru sporul de valoare adus de reclamantă terenului trebuie plătită de persoana îndreptățită a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, respectiv N. V..
Totodată, a solicitat și respingerea acțiunii ca nefondată, dar fără a argumenta această solicitare.
Față de excepția invocată reclamanta a solicitat respingerea ei ca nefondată, având în vedere că prin restituirea terenului în baza Legii nr. 10/2001 numitei N. V. pârâtul a prejudiciat-o pe reclamantă deoarece nu și-a respectat obligațiile asumate la momentul eliberării certificatului de urbanism și autorizației de construire a garajului.
Prin sentința civilă nr. 8281/14.09.2012 Judecătoria G. a admis excepția și a respins acțiunea promovată în contradictoriu cu pârâtul M. G. pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la momentul promovării acțiunii pârâtul nu mai era proprietarul terenului pe care este edificat garajul, că acest teren a devenit proprietatea numitei N. V., că a se constata că reclamanta este constructor de bună-credință trebuie stabilit în contradictoriu cu proprietarul terenului, care nu mai este pârâtul, și obligația de reparare a prejudiciului material prin pierderea proprietății asupra construcției trebuie stabilită tot în contradictoriu cu proprietarul terenului.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat și motivat recurs reclamanta, care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul nelegalității, în sensul că pârâtul are calitate procesuală pasivă chiar dacă la acest moment nu mai este proprietarul terenului deoarece la momentul eliberării autorizației de construire era proprietar, pe parcursul închirierii terenul a plătit chiria și impozitul pentru construcție, cererea de constatare a calității de constructor de bună-credință se raportează la momentul edificării garajului (anul 1992), iar nu la momentul promovării acțiunii, motivul pierderii dreptului de a folosi garajul nu l-a constituit restructurarea urbană, ci restituirea terenului în baza Legii nr. 10/2001, iar în procesul promovat la Tribunalul G. pentru restituirea terenului reclamanta nu a fost parte și hotărârea judecătorească nu îi este opozabilă.
În dovedirea recursului recurenta a depus la dosar o adresă emisă de intimat prin care i se solicita să plătească în continuare impozitul pentru garaj.
În drept a invocat disp. art. 586 C. civ. și art. 304 pct. 7 și 9 C.proc. civ.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluând argumentele aduse și în fața primei instanțe.
La termenul de judecată din data de 28.03.2013 numita N. V. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu pentru că mai are promovată pe rolul instanțelor de judecată o cerere de eliberare a terenului în discuție de către persoanele care îl ocupă cu diverse construcții (garaje) și această ultimă cauză este suspendată până la soluționare recursului de față.
Față de această cerere Tribunalul a făcut aplicarea disp. art. 50 CV. proc. civ, respingând-o ca inadmisibilă în recurs.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză în raport de motivele de recurs invocate conform disp. art. 306 și art. 301 C.proc. civ., Tribunalul apreciază că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Este adevărat că a aprecia asupra calității de constructor de bună sau de rea-credință trebuie să ne raportăm la momentul edificării garajului, dar acest aspect se soluționează în contradictoriu cu persoana care îți contestă calitatea de constructor de bună-credință. Această contestare nu este făcută de intimat, care eliberând autorizația de construire este obligat să o considere pe recurentă constructor de bună-credință, ci de persoana care dorește să exploateze terenul fără edificiile recurentei, respectiv de către numita N. V..
Totodată, proprietarul terenului poate fi obligat la a despăgubi constructorul de bună sau de rea-credință al garajului (cu distincțiile doctrinare privind întinderea despăgubirilor ce pot fi acordate constructorului), în situația în care dorește sau nu să preia prin accesiune și proprietatea construcțiilor făcute de un terț.
Este adevărat că recurenta nu a fost parte în procesul prin care N. V. a redobândit dreptul de a poseda terenul proprietatea ei pierdut abuziv prin actele de dispoziție ale fostului stat comunist, și nici nu a participat la semnarea procesului de predare-primire a terenul în anul 2011, dar aceste aspecte nu au nici o influență în a aprecia că persoana care a eliberat autorizația de construire trebuie să o despăgubească pe recurentă cu c/val. garajului în discuție.
Mai mult decât atât, pentru terenul respectiv recurenta a devenit din anul 1992 locatar și îi sunt astfel aplicabile disp. art. 48 din Legea nr. 10/2001, în sensul că pentru valorile patrimoniale pierdute în favoarea fostului proprietar beneficiar al Legii nr. 10/2001 trebuie să pornească o acțiune în despăgubire în contradictoriu cu acesta din urmă.
Faptul că din anul 1992 recurenta a plătit chirii pentru teren și impozite pentru garaj și că acest lucru i s-a solicitat și în anul 2013 nu înseamnă că intimatul are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, ci reprezintă respectarea obligațiilor contractuale și fiscale și pentru ceea ce nu datorează poate formula o contestație fiscală.
Pentru toate aceste motive Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală, ce nu se impune a fi reformată, cu consecința respingerii recursului ca nefondat în temeiul disp. art. 312 alin. 1 C. proc. civ. și menținerii hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanta D. G. domiciliată în G., ., ..5 împotriva sentinței civile nr. 8281/14.09.2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat M. G. PRIN PRIMAR, cu sediul în G., . având ca obiect acțiune în constatare .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4.04.2013.
PREȘEDINTE,JUDECATOR,JUDECATOR,
E. MortuCosmin R. MihăilăDoru B.
GREFIER,
L. C.
Red. D.B.
CL/2 ex.
24.04.2013
Fond: E.P.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 664/2013.... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
