Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 10/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 2186/316/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR.10
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DE LA 31 IANUARIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B.
Judecător C. R. M.
Judecător E. M.
Grefier L. T.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta ., cu sediul în ales la Cabinet avocat F. Ovanesian, din C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul B. C., cu domiciliul în Tg. B., ..8, jud. G., împotriva Încheierii nr.353/24.12.2012 a Judecătoriei Tg. B., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat Tribunalul constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G. B. P. A. - M. B. a solicitat, la stăruința creditoarei . C., prin reprezentant convențional, încuviințarea executării silite a debitorului B. C., în baza titlului executoriu sent. civ. nr. 3497/27.03.2007 a Judecătoriei C..
Executorul judecătoresc nu și-a motivat cererea.
În drept, a invocat disp. art. 3731 alin. 2 C.pr.civ.
În dovedirea acestei cereri, executorul judecătoresc a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar cererea de executare silită a creditoarei adresată B. P. A. - M. și sent. civ. nr. 3497/27.03.2007 a Judecătoriei C..
Prin înch. civ. nr. 353/24.12.2012, Judecătoria Târgu B. a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu și a respins cererea de încuviințare a executării silite pentru autoritate de lucru judecat, arătând că a fost încuviințată deja o dată executarea silită a aceluiași titlu executoriu în dosarul nr._ al Judecătoriei Târgu B..
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a motivat și declarat recurs creditoarea . C., care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, arătând că prima executare silită a fost condusă de executorul judecătoresc B. P. Ș., care a dispus încetarea executării silite, nefiind identificate bunuri și venituri urmăribile.
În data de 12.12.2012, creditoarea a solicitat B. P. A. - M. reluarea executării silite în temeiul art. 3716 C.pr.civ. Pentru aceasta, este nevoie de o nouă încuviințare a executării silite.
În drept, a invocat disp. art. 3716,3731,3041 C.pr.civ.
În susținerea recursului, recurenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că recursul este întemeiat și se impune a fi admis, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește cadrul procesual al recursului, Tribunalul constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
În dosarul nr._ al Judecătoriei Târgu B., creditoarea a cerut executarea silită a aceluiași titlu executoriu împotriva aceluiași debitor. Încuviințarea executării silite s-a făcut la stăruința executorului judecătoresc B. P. Ș..
În acest dosar, în data de 15.11.2010, executorul a încetat executarea silită, ca urmare a imposibilității de a identifica bunuri și venituri urmăribile, conform art. 3715 lit. b C.pr.civ.
În data de 12.12.2012, creditoarea s-a adresat B. P. A. - M. de pe raza Curții de Apel G. cu o cerere de reluare a executării silite, în temeiul art. 3716 C.pr.civ.
Tribunalul apreciază că, și în cazul cererii de reluare a executării silite, se impune îndeplinirea procedurii încuviințării executării silite, deoarece este necesară verificarea din nou a condițiilor de declanșare a executării silite prevăzute, printre altele, de art. 3731 alin. 4 C.pr.civ., cu atât mai mult în situația în care cererea de reluare a executării silite este adresată unui executor judecătoresc diferit, trebuind analizată problema competenței acestuia.
Tribunalul mai reține și că soluția instanței de fond de admitere a excepției autorității de lucru judecat nu este corectă, deoarece doctrina de specialitate și practica judiciară au stabilit în mod unanim că procedura aplicabilă judecării cererilor de încuviințare a executării silite este cea necontencioasă, or, potrivit art. 337 C.pr.civ., încheierile din procedura necontencioasă nu au putere de lucru judecat.
Prima instanță, în rejudecare, va păși la examinarea pe fond a cererii de încuviințare a executării silite.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
În legătură cu caracterele recursului, cel mai important atribut al recursului este acela de a constitui o cale extraordinară de atac. Această calificare a recursului este stabilită de codul de procedură civilă prin situarea sa în Capitolul I din Titlul V consacrat căilor extraordinare de atac al Cărții a II-a. Această calificare este numai parțial corectă, deoarece, în prezent, recursul corespunde exigențelor firești ale unei căi de atac extraordinare numai în ceea ce privește motivele de recurs. Un alt atribut al recursului este acela că el constituie o cale de atac de reformare. Recursul se adresează unei instanțe superioare în scopul exercitării controlului judiciar și al casării hotărârii nelegale sau netemeinice. Recursul, spre deosebire de apel, nu este însă suspensiv de executare. De la această regulă există, însă, excepția prev. de art. 300 alin. 1 C.pr.civ., care stabilește că recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege. Un alt atribut al recursului este acela de a constitui o cale de atac nedevolutivă, întrucât în principiu, nu determină o rejudecare în fond a cauzei . De la această regulă există excepția stabilită de art. 3041 C.pr.civ., conform căruia recursul declarat împotriva unei hotărâri care, conform legii, nu poate fi atacată pe calea apelului, nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 C.pr.civ., instanța având posibilitatea de a examina cauza sub toate aspectele.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, care se impune a fi reformată.
Având în vedere că prima instanță a soluționat cauza pe excepție și nu a intrat în cercetarea fondului, Tribunalul va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul, declarat de recurenta ., cu sediul în ales la Cabinet avocat F. Ovanesian, din C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul B. C., cu domiciliul în Tg. B., ..8, jud. G., împotriva Încheierii nr.353/24.12.2012 a Judecătoriei Tg. B., pronunțată în dosarul nr._ .
Casează înch. civ. nr. 353/24.12.2012 a Judecătoriei Târgu B., pronunțată în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.01.2013.
Președinte, D. B. | Judecător, C. R. M. | Judecător, E. M. |
Grefier, L. Talpes |
Red. Jud. C.R.Z./20.03.2013
Tehnored. Gref. L.T./21.03.2013
Ex.2
Fond Judecător N. N.
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... | Partaj judiciar. Decizia nr. 216/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
