Contestaţie la executare. Decizia nr. 854/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 854/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 7017/233/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 854
Ședința publică de la 01 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător F.-L. N.
Judecător D.-G. N.
Grefier C. B.
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de contestatorul M. C., domiciliat în G., .. 4, ., . cu intimata ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 703, cu sediul în G., .. 3, . civile nr. 5475/28.05.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apărătorul intimatei, avocat D. G., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurentul-contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al pricinii, fiind primul termen de judecată, recursul este motivat, timbrat, recurentul-contestator a depus la 20.08.2013 taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, un exemplar al contestației la executare și înscrisuri, după care;
Tribunalul acordă cuvântul asupra căii de atac.
Apărătorul intimatei consideră că ne aflăm în calea de atac a apelului, față de disp.art. 650 al.3 N.C.Pr.civ., potrivit cu care hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel.
Întrebat fiind, apărătorul intimatei arată că executarea silită a început înainte de . Noului Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, având în vedere disp.art. 24 și 25 N.C.P.C., potrivit cu care dispozițiile din Noul Cod de Procedură Civilă se aplică executărilor silite începute după data de 15.02.2013, constată că, în prezenta cauză calea de atac este recursul, completul de judecată fiind legal constituit.
Apărătorul intimatei invocă excepția nemotivării în termen a recursului. Declarația de recurs este datată 3.06.2013, comunicarea hotărârii s-a făcut la 7.07.2013, iar motivele de recurs au fost depuse la 31.07.2013.
Tribunalul constată că hotărârea instanței de fond a fost comunicată la data de 17.07.2013, conform dovezii de comunicare de la fila 26 dosar fond.
Apărătorul intimatei arată că nu mai insistă în excepția nemotivării recursului.
Întrebat fiind, apărătorul intimatei arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului, ca nefondat. Contestatorul a fost citat pentru termenul din 21.05.2013 cu mențiunea timbrării, acesta nu și-a îndeplinit obligația de timbrare, astfel că, în mod corect instanța de fond a admis excepția netimbrării și a anulat contestația la executare, ca netimbrată. Solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanță reprezentând onorariu avocat, în cuantum de 1000 lei. Solicită ca instanța să nu reducă cuantumul onorariului, întrucât între părți există aproximativ 50 de litigii.
TRBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 28.03.2013, sub nr._, pe rolul Judecătoriei G., contestatorul M. C. a formulat, în contradictoriu cu intimata Asociatia de P. nr. 703 Galati, contestatie la executare, solicitatand si suspendarea provizorie a executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 453/2012 al B. M. C. și B. F., până la soluționarea definitiva si irevocabila a contestatiei.
In motivarea cererii, a aratat, în esență, ca nu datoreaza sumele solicitate de executorul judecatoresc.
In drept, a invocat dispozițiile art. 399 si următoarele Cod pr. civilă, art. 1, 15, 16, 20, 21, 24, 124, 126, 148 din Constitutia României, art. 3, art. 998 Cod civil, art. 1, 6, 13, 14, 17 din C.E.D.O., art.1 din Protocolul Aditional la Conventia Europeana privind Protectia Proprietatii, art. 112, 108, 137 C.pr.civila, art.1-30 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, O.G. nr. 137/2000, OUG nr. 77/2003, Decret nr. 212/1974, Legea nr. 48/2002.
Intimata a formulat întampinare (filele 17-18 dosar fond), prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
A aratat ca nu se poate dispune suspendarea în conditiile în care contestatorul nu a timbrat cererea si nu a depus cautiunea prevazută de lege. În ceea ce priveste contestatia, a aratat ca nu s-a precizat de catre contestator daca aceasta este o contestatie la titlu ori la unul dintre actele de executare, iar dacă este o contestație la executare nu se poate pune în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești prin care a fost obligat la plata sumelor pe care pretinde că nu le datorează.
Acțiunea nu a fost legal timbrata, desi contestatorul a fost citat cu această mentiune. La termenul din data de 21.05.2013, acesta a depus un înscris (fila 13 dosar fond), prin care a aratat ca nu a avut suficient timp pentru a îndeplini această cerință.
Prin sentința civilă nr. 5475/28.05.2013, Judecătoria G. a admis exceptia netimbrarii cererii de chemare in judecata, exceptie invocata de intimata Asociatia de P. nr. 703 și a anulat cererea avand ca obiect contestatie la executare, formulata de contestatorul M. C. in ca netimbrata. Totodată, l-a obligat pe contestator la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat redus de la 1.000 lei).
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art. 137 C.pr.civ, instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, excepția netimbrării urmând a fi analizată cu prioritate.
În fapt, a reținut instanța de fond că, prin citatie, contestatorului i s-a pus în vedere să depună la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 194 lei si respectiv de 10 lei, precum si două timbre judiciare de 5 si respectiv de 0,3 lei până la termenul din 21.05.2013, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrate, însă acesta contestatorul nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru.
Avand în vedere prevederile art.89 alin.1 teza finală Cod proc.civilă, potrivit carora termenul de înmanare a citatiei poate fi si mai scurt de 5 zile în pricinile urgente, cum este si cazul contestatiei la executare, precum si faptul că pronuntarea a fost amanată, astfel încat contestatorul avea posibilitatea să facă dovada achitarii taxei, instanța a respins apararea acestuia privind inexistenta timpului material de îndeplinire a acestei obligatii legale.
În drept, a reținut că potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, dacă taxa de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii, instanța va pune în vedere reclamantului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Cu referire la dispozițiile art. 274 C.pr.civ., instanța l-a obligat pe contestator la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat redus de la 1.000 lei), către intimata Asociația de Proprietari nr. 703, conform chitantei care atestă plata acestei sume reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul M. C., arătând că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond nu i-a acordat un termen rezonabil pentru a putea achita taxa judiciară de timbru, având practic la dispoziție doar o zi pentru a o achita.
Astfel, a învederat recurentul că citația a fost emisă în 14.05.2013, expediată în 16.05.2013 și comunicată în 20.05.2013, cu o zi înainte de termenul de judecată, iar instanța a ignorat această situație deși o prezentase în cererea de amânare, limitându-i astfel dreptul la un proces echitabil.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii, cu trimitere spre rejudecare.
Recursul nu a fost întemeiat în drept și a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, fila 30 dosar recurs.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 5475/28.05.2013 a Judecătoriei G., prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Acțiunea nu a fost legal timbrata, deși contestatorul a fost citat cu această mențiune. Chiar dacă citația a fost emisă în 14.05.2013, expediată în 16.05.2013 și comunicată în 20.05.2013, cu o zi înainte de termenul de judecată, recurentul avea obligația să plătească anticipat taxa de timbru, potrivit art. 20, alin. 1 din Legea nr. 146/1997.
De asemenea, în art. 35 din Normele metodologice pentru aplicarea legii privind taxele judiciare de timbru se face precizarea că prin noțiunea de anticipat se înțelege ,,înainte de primirea, efectuarea sau eliberarea actelor taxabile sau înainte de prestarea serviciilor"". Așadar, din prevederile legale se poate deduce că, neplătindu-se anticipat taxele de timbru, instanța este obligată să nu primească cererile și acțiunile ce îi sunt adresate, întrucât, în lipsa unei plăți anticipate, nici serviciile solicitate nu pot fi prestate.
Timbrarea cererii de chemare în judecată trebuie să se facă până la termenul stabilit, altminteri aceasta va fi anulată în conformitate cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Consacrând dreptul la un proces echitabil, art. 6, par.1 al C.E.D.O. prevede că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa. Deși la prima vedere această dispoziție pare a consacra doar garanții de natură procedurală menite să asigure soluționarea justă a cauzei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în hotărârea Golder c. Marea Britanie, că art. 6 nu se limitează doar la recunoașterea acestui drept în privința proceselor aflate în curs de judecare, ci instituie un drept material efectiv, și anume, acela de acces la o instanță.
În aceeași hotărâre, Curtea a arătat că ,pot fi aduse restricții exercițiului acestui drept întrucât dreptul de acces, prin chiar natura sa, cere o reglementare din partea statului, reglementare care poate varia în timp și spațiu, în funcție de resursele comunității și nevoile indivizilor. Subliniind caracterul non-absolut al dreptului de acces la justiție, Curtea de la Strasbourg a mai precizat că limitările care îl afectează nu sunt altceva decât aplicații particulare ale unor restrângeri caracteristice pentru orice alte tipuri de drepturi subiective. Astfel, ca orice altă libertate, și dreptul de liber acces la justiție poate suferi limitări din partea puterii de stat, cu scopul salvgardării altor interese, fiind de neconceput ca statele să fie obligate să permită un acces la justiție necondiționat de anumite aspecte de formă ori de fond. Mai mult, existența unor limitări derivă în mod natural din exercitarea dreptului în cauză, ca atare, ea este recunoscută atât în jurisprudența europeană cât și în cea internă.
Totuși, limitările astfel aduse trebuie să respecte câteva principii. În primul rând, ele trebuie să urmărească un scop legitim și să nu afecteze însăși substanța dreptului. De asemenea, este necesară asigurarea unui raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese. Conform principiului proporționalității, atunci când un stat condiționează sau limitează anumite drepturi individuale, trebuie să creeze un echilibru concret între interesele generale ale comunității și obligația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor, iar un astfel de echilibru nu poate fi atins dacă dreptul persoanei în cauză a fost viciat într-un mod excesiv ori disproporționat în urma intervenției statului.
Prin urmare, statele pot să impună anumite condiții și limitări pentru introducerea unei acțiuni judecătorești, printre care și condiții cu privire la plata unor taxe de timbru ori alte sume de bani necesare deschiderii procedurii, accesibilitatea justiției neînsemnând caracterul gratuit al acesteia, condiția privind plata unei taxe judiciare de timbru fiind acceptată îndeosebi deoarece vizează un serviciu prestat de către stat.
Limitările de natură financiară se conciliază cu prevederile art. 6 par. 1 al Convenției în măsura în care acestea vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate de stat și scopul vizat de acesta.
În legătură cu scopul legitim urmărit prin instituirea taxelor judiciare de timbru, Curtea de la Strasbourg a considerat că, în principiu, acestea vizează buna administrare a justiției și au ca obiectiv atât descurajarea justițiabililor de a formula cereri abuzive, cât și asigurarea de fonduri pentru funcționarea justiției.
Pe de altă parte, principiul proporționalității impune considerarea unui echilibru între interesele generale ale societății și obligația de a proteja drepturile fundamentale ale omului. Altfel spus, este nevoie de o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim ce se dorește a fi realizat.
Pentru aprecierea proporționalității restricției ce se referă la stabilirea unor taxe judiciare de timbru, trebuie avuți în vedere mai mulți factori, printre care claritatea și previzibilitatea stabilirii și achitării taxelor, or dreptul intern prevede cu claritate ipotezele în care este datorată taxa de timbru, modalitățile sale de calcul și consecințele în caz de neplată, reclamantul putându-se aștepta, în mod rezonabil, ca aceste reguli, inclusiv regula care stabilește că taxa de timbru se plătește anticipat, să fie aplicate.
Pe de altă parte instanța de fond nu era obligată să acorde un termen de judecată pentru ca să se poată achita taxa de timbru, în condițiile în care cererea de chemare în judecată fusese formulată cu aproximativ două luni înainte, contestatorul știa că datorează taxă de timbru și având în vedere obiectul cauzei, cuantumul taxei de timbru era previzibil.
Totodată, Tribunalul mai reține că în fața instanței de fond contestatorul mai fusese citat și pentru termenul de judecată din data de 23.04.2013, cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, procedura de citare fiind îndeplinită prin afișare în data de 11.04.2013, dată de la care se prezumă că acesta avea cunoștință de obligația stabilită în sarcina sa. Prin urmare, contestatorul nu a avut la dispoziție doar o zi pentru a achita taxa de timbru, după cum a afirmat prin cererea de recurs, ci a avut la dispoziție 39 de zile pentru a-și îndeplini această obligație, până la termenul din 21.05.2013.
Având în vedere si faptul că pronunțarea a fost amânată o săptămână, astfel încât contestatorul ar fi avut posibilitatea să facă dovada achitării taxei chiar până la momentul pronunțării, pentru a determina repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecății, în mod corect instanța de fond a respins apărarea acestuia privind inexistenta timpului material de îndeplinire a acestei obligații legale.
Pentru considerentele mai sus expuse, Tribunalul constată că sentința recurată nu se impune a fi reformată, motiv pentru care, potrivit art. 3041 și 312 alin. 1 și 3 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul M. C., domiciliat în G., .. 4, ., . cu intimata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 703, cu sediul în G., .. 3, ., împotriva sentinței civile nr. 5475/28.05.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. BenescuFlorin-L. N. D.-G. N. C. B.
Red.DGN/tehn.CB
Ex. 2/04.11.2013
Fond – C.-M. V.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 480/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 175/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
