Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 480/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 480/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 19202/233/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 480
Ședința din Camera de Consiliu de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B.
Judecător C.-R. M.
Judecător E. M.
Grefier C. B.
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de creditoarea B. F. IFN SA., cu sediul în București, sector 1, .-77, în contradictoriu cu intimații B.E.J. S. D. C., cu sediul în B., ., nr.32, Clădirea XXL, ., și B. D., domiciliat în G., ., ., împotriva Încheierii nr.6793/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect – încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei; s-au prorogat discuțiile asupra excepției tardivității recursului, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Tribunalul, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe excepția tardivității recursului și pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G. B. S. D. - C. B. a solicitat, la stăruința creditoarei . SA, prin reprezentant legal, încuviințarea executării silite a debitorului B. D., în baza titlului executoriu contract de credit nr._/18.01.2008.
Executorul judecătoresc nu și-a motivat cererea.
Nu a invocat niciun temei de drept.
În dovedirea acestei cereri, executorul judecătoresc a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar cererea de executare silită a creditoarei adresată B. S. D. - C. și contractul de credit nr._/18.01.2008.
Prin înch. civ. nr. 6793/21.11.2012, Judecătoria G. a admis excepția lipsei de interes, invocată din oficiu și a respins cererea de încuviințare a executării silite ca lipsită de interes, arătând că a fost încuviințată deja o dată executarea silită a aceluiași contract de credit în dosarul nr._/233/2011 al Judecătoriei G..
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a motivat și declarat recurs creditoarea . SA, care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul netemeiniciei ei, arătând că prima executare silită a fost condusă de executorul IFN C. M., care a devenit executor judecătoresc pe raza altei curți de apel. În consecință, s-a procedat la formularea unei noi cereri de încuviințare a executării silite, cu respectarea competenței teritoriale.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9,3041,3731 alin. 5 C.pr.civ.
În susținerea recursului, recurenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citați, intimații nu s-au prezentat și nu au formulat întâmpinare.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția tardivității introducerii recursului.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că recursul este întemeiat și se impune a fi admis, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește cadrul procesual al recursului, Tribunalul constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
În legătură cu excepția invocată, aceasta este nefondată, deoarece încheierea Judecătoriei G. i-a fost comunicată creditoarei în 07.11.2012, iar aceasta a depus cererea de recurs la oficiul poștal în data de 09.11.2012, în interiorul termenului de 5 zile prevăzut de lege.
Pe fond, se reține că, în dosarul nr._/233/2011 al Judecătoriei G., creditoarea a cerut executarea silită a aceluiași titlu executoriu împotriva aceluiași debitor. Încuviințarea executării silite s-a făcut la stăruința executorului IFN C. M. din cadrul Corpului de executori ai creditoarei.
Ca urmare a transformării executorilor bancari și IFN în executori judecătorești (conform Legii nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare), numitul C. M. a devenit executor judecătoresc pe raza altei curți de apel, nemaiavând competența teritorială de a efectua executări silite pe raza mun. G..
În consecință, creditoarea s-a adresat unui executor judecătoresc de pe raza Curții de Apel G., cererea de încuviințare nefiind lipsită de interes.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
În legătură cu caracterele recursului, cel mai important atribut al recursului este acela de a constitui o cale extraordinară de atac. Această calificare a recursului este stabilită de codul de procedură civilă prin situarea sa în Capitolul I din Titlul V consacrat căilor extraordinare de atac al Cărții a II-a. Această calificare este numai parțial corectă, deoarece, în prezent, recursul corespunde exigențelor firești ale unei căi de atac extraordinare numai în ceea ce privește motivele de recurs. Un alt atribut al recursului este acela că el constituie o cale de atac de reformare. Recursul se adresează unei instanțe superioare în scopul exercitării controlului judiciar și al casării hotărârii nelegale sau netemeinice. Recursul, spre deosebire de apel, nu este însă suspensiv de executare. De la această regulă există, însă, excepția prev. de art. 300 alin. 1 C.pr.civ., care stabilește că recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege. Un alt atribut al recursului este acela de a constitui o cale de atac nedevolutivă, întrucât în principiu, nu determină o rejudecare în fond a cauzei . De la această regulă există excepția stabilită de art. 3041 C.pr.civ., conform căruia recursul declarat împotriva unei hotărâri care, conform legii, nu poate fi atacată pe calea apelului, nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 C.pr.civ., instanța având posibilitatea de a examina cauza sub toate aspectele.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică, care se impune a fi reformată.
Având în vedere că prima instanță a soluționat cauza pe excepție și nu a intrat în cercetarea fondului, Tribunalul va respinge excepția tardivității introducerii recursului ca nefondată, va admite recursul, va casa încheierea civilă nr. 6793/21.11.2012 a Judecătoriei G. și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității introducerii recursului ca nefondată.
Admite recursul formulat de creditoarea B. F. IFN SA., cu sediul în București, sector 1, .-77, în contradictoriu cu intimații B.E.J. S. D. C., cu sediul în B., ., nr.32, Clădirea XXL, ., și B. D., domiciliat în G., ., ., împotriva Încheierii nr.6793/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
Casează încheierea civilă nr. 6793/21.11.2012 a Judecătoriei G. și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2013.
PT. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. B. C.-R. M. E. M. C. B.
promovat la Curtea de Apel G.
Conf.art.261 C.pr.civ.
Semnează,
Președintele Tribunalului G.,
Judecător A. P.
Red.CRM/tehn.CB
Ex. 2/21.06.2013
Fond – N.D.B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 19/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 854/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
