Contestaţie la executare. Decizia nr. 274/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 274/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 4786/324/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR.274
Ședința publică de la 15.03.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A.
Judecător M. M.
Judecător R. G. F.
Grefier F. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta – intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T., cu sediul în T., ., nr. 43, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 2959/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect ”contestație la executare”, în contradictoriu cu intimata –contestatoare . prin administrator B. I., cu sediul în ., ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Tribunalul a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea cauzei la data de 15.03.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria T. sub nr._ din 19.11.2009, contestatoarea ., în contradictoriu cu creditoarea DGFP G. - Administrația Finanțelor Publice Munteni, a solicitat anularea formelor de executare silită din dosarul fiscal nr._ /2009 și anume: titlul executoriu_/26.10.2009 și somația nr.17/_ /_ din 26.10.2009.
În fapt, arată contestatoarea că există următoarele motive pentru constatarea ca nelegală și netemeinică a executării silite:
- nu li s-au comunicat de către organul fiscal și modul de calcul al sumelor incluse în titlul executoriu;
- că societatea contestatoare este de bună-credință și a efectuat din 2002 și până în prezent mai multe plăți pentru stingerea dosarului de executare silită și anume suma de 1.349._ lei;
- că societatea a suferit în anul 2003 o mare pierdere ca urmare a secetei produse la cultura de floarea – soarelui pe o suprafață de 799 ha, și din acest motiv nu a mai putut să respecte convenția de eșalonare 58/20.01.2003 încheiată între DGFP G. și societatea lor, în prezent pe rolul Î.C.C.J se judecă contestația în anulare promovată de societatea lor împotriva deciziei Î.C.C.J. în dosarul nr.2788/2009;
- deoarece societatea lor a plătit până în prezent suma de 13 miliarde lei vechi la buget, iar DGFP are de plată către societatea lor suma de 6 miliarde lei vechi; este evident că societatea lor trebui să mai primească bani de la bugetul de stat și nu mai au calitatea de debitori, executarea silită trebuind să înceteze; că această situație trebuie lămurită printr-o expertiză contabilă;
- argumentul decisiv în admiterea acestei contestații îl reprezintă sentința civilă nr. 741/10.06.2009 a Tribunalului G. prin care s-a recunoscut legalitatea convenției de eșalonare nr.58/20.01.2003 și a obligat organul fiscal să respecte această convenție.
- prin raportul de inspecție fiscală nr.3781/11.06.2009 se arată că societatea, ca urmare a neîncasării despăgubirilor în urma calamităților suferite, a acumulat pierderi fiscale considerabile.
În susținerea acestei contestații, contestatoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri, în fotocopie, semnate pentru conformitate: somația, titlul executoriu, polița de asigurare a culturilor agricole din 26.05.2003, procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole nr.742/06.09.2003, sentința comercială nr.1057/2005 a Tribunalului G., decizia comercială nr.414/27.ianuarie.2000 a C.S.J.; situația debitelor achitate la data de 30.11.2007, adrese ale . președintele României, adresa către Comisa de Supraveghere a Asigurărilor București, adresa către Guvernul României, alte adrese către autoritățile de stat pentru recuperarea despăgubirilor, sentința civilă nr. 741/2009 a Tribunalului G. ; dispoziția nr.3781/11.06.2009 a DGFP G., raportul de inspecție fiscală din 11.06.2009; situația impozitului pe profit datorat de ..
Intimata D.G.F.P. G. – pentru A.F.P. Munteni a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată pentru următoarele motive:
- A.F.P. Munteni a procedat la executarea silită a . întrucât aceasta înregistrează un debit la bugetul statului în sumă de_ lei, așa după cum rezultă din titlul executoriu;
- organele fiscale au întocmit actele cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la forma și conținut, precum și cu respectarea sentinței civile nr.741/10.06.2009 a Tribunalului G.;
- cererea referitoare la compensarea pretinsei creanțe a contestatoarei împotriva D.G.F.P. G. în valoare de 678.030 lei conform sentinței civile nr.1057/26.10.2005 a Tribunalului G. este inadmisibilă întrucât, în conformitate cu disp.art.399 C.pr.civ., pe calea contestației la executare nu pot fi invocate apărări pe fond, în cazul în care legea prevede alte căi de atac, și anume calea contenciosului administrativ. Mai arată că această sentință a fost desființată prin decizia civilă nr.78/A/24.05.2006 a Curții de Apel G. pronunțată în dosarul nr._ ;
- mai arată că se opune administrării probei cu expertiza contabilă, deoarece aceasta este tot o apărare de fond;
- debitele trecute în actualul titlu executoriu sunt născute ulterior hotărârii judecătorești ce obliga organul de executare la respectarea unei eșalonări; din studiul titlului executoriu contestat se poate vedea că toate debitele sunt scadente la data de 20.09.2009.
La dosar s-a mai depus de către contestatoare: decizia nr.1335/17decembrie 2009 a Curții de Apel G. pronunțate în dosarul nr._ .
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, prin sentința civilă nr. 934/13.04.2010 a respins ca nefondată contestația la executare.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs în termen legal contestatoarea, motivat de faptul că instanța de fond nu a avut în vedere cauza de forță majoră, exoneratoare de răspundere stabilită prin sentința civilă nr. 741/10.06.2009 a Tribunalului G., prin decizia civilă nr. 1335/17.12.2009 și prin încheierea din 08.04.2010 a Curții de Apel G..
Tribunalul G. prin decizia civilă nr. 627/27.04.2011 a admis recursul declarat de contestatoare, a casat sentința civilă nr. 934/13.04.2010 a Judecătoriei T. și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În motivarea deciziei de cașare s-a indicat instanței de rejudecare să solicite lămuriri părților cu privire la litigiu dintre contestatoare și . STADITSCHE S.A BUCUREȘTI ȘI MAPDR BUCUREȘTI și să dispună efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească dacă . B. datorează sau nu vreo sumă de bani, având în vedere decizia civilă nr. 1335/17.12.2009 încheierea din 08.04.2010 ale Curții de Apel G..
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr._ din 07.09.2012.
Conform indicațiilor instanței de control judiciar, instanța a solicitat contestatoarei și intimatei lămuriri cu privire la litigiul dintre contestatoare și . STADITSCHE S.A BUCUREȘTI și MAPDR BUCUREȘTI și a pus în discuția părților necesitatea unei expertize contabile având în vedere decizia civilă nr. 1335/17.12.2009 încheierea din 08.04.2010 ale Curții de Apel G..
Pentru termenul din 01.11.2011, intimata a depus la dosarul cauzei sentința comercială nr. 985/25.04.2007 a Tribunalului G., decizia civilă nr. 83/A/05.10.2007 a Curții de apel G. și extras de pe portalul ICCJ cu privire la soluția pronunțată în recurs, din care rezultă că s-a respins acțiunea formulată de . B. în contradictoriu cu . STADITSCHE S.A BUCUREȘTI și MAPDR BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții.
La termenul din 15.12.2011 instanța a încuviințat efectuarea unei expertize contabile având ca obiective, pe lângă cel stabilit de instanța de control judiciar și alte două obiective solicitate de părți, respectiv să se stabilească cheltuielile și veniturile înregistrate în baza de documente justificative în contabilitatea . B., precum și pierderea extraordinară înregistrată ca atare în contabilitate, în perioada 03.10.2005 – 25.06.2009 ca urmare directă a calamităților naturale invocate de contestatoare și să se stabilească dacă societatea contestatoare a dispus de lichidități pentru acoperirea datoriilor fiscale, în perioada 03.10._09.
Din raportul de expertiză întocmit de expert P. M., raport de expertiză contabilă avizat de auditor de calitate din cadrul CECAR FILIALA G., ( filele 159 -214 dosar – volumul II) și însușit de instanță, rezultă că sumele ce reprezintă accesorii cuprinse în titlul executoriu nr._/26.10.2009 emis de intimată, în sumă de 87 150,00 lei au fost calculate asupra unor debite declarate în perioada în care contestatoarea era exonerată de răspundere ca urmare a cazului de forță majoră constatat de către instanță, că nu s-au înregistrat pierderi extraordinare în perioada expertizată, societatea având înregistrată doar pierdere din activitatea curentă, și că societatea contestatoare a dispus de lichidități în casierie și în conturi la bănci, provenite din veniturile realizate și din împrumuturile acordate de acționarul majoritar.
În rejudecare părțile au mai depus la dosar în susținerea contestației și respectiv a întâmpinării, fotocopii ale următoarelor înscrisuri:
- Astfel contestatoarea a depus următoarele înscrisuri: adresa nr._/20.06.2012, fila 113 volumul II dosar, contractul cadru nr. C_ din 15.08.2006, proces verbal nr.350 din 14.10.2011, privind verificarea mențiunii eligibilității proiectului „ Achiziționarea de utilaje agricole performante de la Ghidigeni (jud. G.), adresa nr.360/20.10.2011 emisă de . nr.364/24.10.2011 emisă de . nr._.01.2012 emisă de CRPDRP 2 SE C., adresa nr.12 din 10.01.2012 emisă de . nr.15/12.01.2012 emisă de . nr.46/19.03.2012 emisă de . nr.6563/17.04.2012 emisă de CRPDRP 2 SE C.,, copii ale deciziilor Tribunalului G. prin care se recunoaște incidența cazului de forță majoră într-o . relații comerciale încheiate nu numai de . ci și de firmele de grup ale acesteia. Face precizarea că niciunul din creditorii în contradictoriu cu care au fost pronunțate aceste decizii nu au avut calitatea de parte în dosarul în care a fost pronunțată decizia nr.1335/2009, instanțele reținând în mod corect opozabilitatea acestei hotărâri irevocabile și față de terți: decizia nr.629 din 27.04.2011 - dosar nr._, decizia nr.753/14.10.2011 în dosar nr._, decizia nr. 876/16.06.2011în dosar nr._, decizia nr.27/09.11.2011 în dosar nr._, decizia nr.864/09.06.2011 în dosar nr._, decizia nr. 865/09.06.2011 în dosar nr._, decizia nr._.06.2012 în dosar nr._ *; corespondența cu organele de control din Uniunea Europeană abilitate să verifice eligibilitatea Contractului Cadru nr.C._ de finanțare APARD la . din firmele de grup, din care rezulta că instituțiile europene au confirmat punctul nostru de vedere referitor la incidența cazului de forță majoră și în raport cu terții din dosarul în care s-a pronunțat decizia_, întrucât sintagma „întreaga activitate” folosită în cuprinsul deciziei sus menționare acoperă toate relațiile contractuale încheiate nu numai de . ci și de firmele de grup, contractul cadru nr. C_385 din 15.08.2006, proces verbal nr. 350 din 14.10.2011, privind verificarea menținerii eligibilității proiectului „Achiziționarea de utilaje performante la Ghidigeni ( jud. G.)”, adresa nr. 360 din 20.10.2011 emisă de . nr. 364/24.10.2011 emisă de . nr. 76 (05.01.2012 emisă de CRPDRP 2 SE C., adresa nr. 15 din 12.01.2012 emisă de . nr.46/19.03.2012 emisă de . nr.6563 din 17.04.2012 emisă de CRPDRP 2 SE C..
- intimata a depus la dosar următoarele înscrisuri: situație popriri instituite pentru . ( volumul II ), jurisprudență în materie,, raport de inspecție fiscală din 11.06.2009 ( filele 224 -233 volumul II), adresa nr. 6338/10.10.2012 emisă de Banca Comercială Carpatica SA ( fila 234 volumul II, adresa nr._/24.10._ emisă de BRD Groupe Societe Generale, adresa nr. 2448/12.10.2012 emisă de CEC Bank, sentința civilă nr. 3378/2011 a Judecătoriei T., sentința civilă nr. 3377/2011 a Judecătoriei T., jurisprudență în materie de forță majoră ( filele 242 -256 volumul II).
Prin sentința civilă nr. 2959/06.11.2012 a Judecătoriei T. a fost admisă contestația la executare formulată de .. Au fost anulate formele de executare emise de intimata DGFP G., AFP Munteni, în dosarul fiscal nr._, respectiv titlul executoriu nr._/26.10.2009 și somația de executare nr. 17/_ /_ din 26.10.2009.
S-a reținut în motivarea hotărârii că în susținerea contestației s-au invocat trei motive și anume:
1)- necomunicarea de către organul fiscal a modului de calcul al sumelor incluse în titlul executoriu;
2)- compensarea obligațiilor fiscale datorate de contestatoare cu obligațiile intimatei către aceasta, stabilite prin sentința civile nr.741/2009 a Tribunalului G. modificată în parte prin decizia civilă nr. 1335/2009 a Curții de Apel G..
3)- existența cazului de forță majoră pentru perioada pentru care s-au calculat debitele.
În ceea ce privește primul motiv invocat instanța urmează reține că apărătorul ales al contestatoarei a precizat expres la termenul din 30.10.2012, cu ocazia combaterii excepției de inadmisibilitate a contestației invocate de intimată, că nu înțelege să contestate modalitatea de calcul a sumelor incluse în titlul executoriu sau cuantumul acestora ( procent, perioadă sau profitul la care s-au calculat accesoriile menționate în titlul executoriu ).
Față de această situație instanța a apreciat că acest motiv a rămas fără obiect, și în consecință a rămas fără obiect și excepția de inadmisibilitate a contestației invocată de intimată, în raport de dispozițiile art. 205 din OG 92/2003, și anume formularea unei contestații administrative .
În ceea ce privește cel de al doilea motiv invocat, instanța l-a respins ca neîntemeiat motivat de faptul că în cauză nu poate opera o compensare așa cum solicită contestatoarea motivat de faptul că prin sentința civilă nr.741/2009 a Tribunalului G. modificată în parte prin decizia civilă nr. 1335/2009 a Curții de Apel G. a fost obligată pârâta D.G.F.P. G. să respecte și să execute convenția nr.58/20.01.2003 încheiată de reclamantă cu pârâta, convenție prin care s-a convenit eșalonarea la plata pe termen de 52 luni a datoriilor restante la bugetul de stat ale reclamantei și nu s-a stabilit vreo obligație de plată de către intimată către reclamantă. Pe de altă parte instanța a apreciat că operațiunea de compensare este un procedeu complex care presupune stabilirea obligațiilor societății debitoare către stat, apoi stabilirea sumelor pe care societatea le-ar fi avut de recuperat de la stat ca urmare a calamităților naturale din anul 2003, apoi operațiunea de compensare propriu-zisă.
În ceea ce privește cel de al treilea motiv invocat și anume existența cazului de forță majoră, instanța l-a apreciat întemeiat pentru următoarele motive:
- potrivit art. 71 din OG 92/2003 rep. intitulat „Cazul de forță majoră și cazul fortuit”- (1) Termenele prevăzute de lege pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale, după caz, nu încep să curgă sau se suspendă în situația în care îndeplinirea acestor obligații a fost împiedicată de ivirea unui caz de forță majoră sau a unui caz fortuit.
(2) Obligațiile fiscale se consideră a fi îndeplinite în termen, fără perceperea de dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, ori aplicarea de sancțiuni prevăzute de lege, dacă acestea se execută în termen de 60 de zile de la încetarea evenimentelor prevăzute la alin. (1).”
- în speță se observă că prin sentința civilă nr.741/2009 a Tribunalului G. a fost obligată pârâta D.G.F.P. G. să respecte și să execute convenția nr.58/20.01.2003 încheiată de reclamantă cu pârâta, convenție prin care s-a convenit eșalonarea la plata pe termen de 52 luni a datoriilor restante la bugetul de stat ale reclamantei. Prin decizia civilă nr. 1335/17.12.2009 a Curții de Apel G. s-a modificat în parte sentința civilă nr.741/2009 a Tribunalului G. în sensul constatării existenței cazului de forță majoră exonerator de răspundere în executarea convenției nr.58/2003, menționându-se restul dispozițiilor sentinței recurate. Perioada pentru care reclamanta s-a aflat în situația specială de forță majoră, a fost stabilită ,prin încheierea din 15.04.2010 a Curții de apel G.,prin care s-a completat decizia nr. 1335/2009, conform căreia contestatoarea . B., s-a aflat în stare de forță majoră, până la data de 15.04.2010.
- deși nici în OG 92/2003 rep. și nici în Codul civil român nu sunt prevăzute definiții pentru cauza de forță majoră, este însă unanim acceptat în doctrina și în practica judiciară că aceasta constă într-o împrejurare de fapt, imprevizibilă și de neînlăturat, care împiedică în mod obiectiv și fără nici o culpă din partea debitorului, executarea obligației contractuale pe care acesta și-a asumat-o.
- în practica judiciară s-a apreciat că o dată constatată, forța majoră are ca principal efect exonerarea de răspundere contractuală a debitorului conform art. 1082 și 1083 Cod civil. Așa fiind, înseamnă că forța majoră este o cauză de exonerare de răspundere care operează în puterea legii și împiedică pe creditor să ceară executarea obligației ori daune-interese de la debitor, chiar dacă nu a fost prevăzută expres în contract sau într-un act normativ.
- în speța de față se observă că obligațiile fiscale cuprinse în titlul executoriu_/26.10.2009 și somația nr.17/_ /_ din 26.10.2009, acte de executare împotriva cărora s-a formulat prezenta contestație la executare, reprezintă accesorii calculate pentru obligații principale de plată aferente perioadei în care contestatoarea s-a aflat în situație de forță majoră. Ori așa cum rezultă din dispozițiile art. 71 alin. 1 din OG 92/2003 rep. „”- (1)Termenele prevăzute de lege pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale, după caz, nu încep să curgă sau se suspendă în situația în care îndeplinirea acestor obligații a fost împiedicată de ivirea unui caz de forță majoră sau a unui caz fortuit.”
În consecință, având în vedere și concluziile raportului de expertiză contabilă, instanța a apreciat că intimata nu putea calcula accesorii și să emită și somație de executare pentru acestea, câtă vreme termenele de plată a obligațiilor principale datorate bugetului de stat de către contestatoare, erau suspendate ca urmare a existenței cauzei de forță majoră.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T., în calitate de succesor în drepturile și obligațiile AFP Munteni, desființată în temeiul O.P.A.N.A.F. nr. 2224/17.06.2011. Arată că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepțiile inadmisibilității și necompetenței materiale invocate prin întâmpinare și precizările formulate în cauză. În ceea ce privește fondul cauzei invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 C.proc.civilă.
Precizează că obligațiile fiscale nu au fost achitate în termenul prevăzut de art. 71 c.proc.civ. și nici până la această dată, astfel că s-au calculat accesorii/penalități de întârziere sau majorări de întârziere. Suma de_ lei a devenit scadentă în perioada august-septembrie 2009 și reprezintă accesorii calculate la debite declarate și scadente în perioada martie 2007-mai 2009 iar cazul de forță majoră a fost constatat la data de 17.12.2009. Calculul accesoriilor a început înainte de constatarea cazului de forță majoră și a fost suspendat odată cu data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești.
Ulterior, în termen de 60 de zile de la această dată răspunderea debitoarei pentru plata accesoriilor a fost repusă în cauză.
Întrucât societatea nu și-a îndeplinit obligația achitării în termen de 60 de zile de la încetarea cazului de forță majoră, aceasta nu putea fi exonerată de plata accesoriilor de întârziere, calculate la obligațiile fiscale declarate de însăși debitoarea în perioada în care s-a aflat în forță majoră.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și, în rejudecare, respingerea acțiunii și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata-contestatoare, deși legal citată, nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la motivele de recurs invocate.
Verificând legalitatea sentinței civile nr2959/06.11.2012 pronunțată de judecătoria T., prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 304 ind. 1 c. proc. civ, instanța de control judiciar reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, prin precizările depuse la dosarul de fond, Volumul I, Administrația Finanțelor T. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât titlul executoriu și deciziile de accesorii emise în perioada anilor 2008-2009 puteau fi contestate doar pe calea procedurii administrative reglementată de art. 205-2011 c. proc. fiscală. Pe de altă parte, recurenta a invocat faptul că judecătoria nu este competentă material să soluționeze o cerere de stabilire a obligațiilor fiscale și o eventuală compensare a unor sume, întrucât legiuitorul a stabilit că actele administrative fiscale pot fi contestate doar pe calea contenciosului administrativ, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Însă, la instanța de fond, contestatoarea, prin apărător a precizat ca nu înțelege să conteste modalitatea de calcul a sumelor incluse în titlul executoriu sau cuantumul acestora.
În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a arătat că excepția inadmisibilității a rămas fără obiect. Faptul că soluția cu privire la această excepție nu a fost cuprinsă în dispozitivul sentinței nu constituie motiv de casare a acesteia, în condițiile în care în considerente s-au analizat susținerile părților și s-a constat lipsa de obiect a excepției raportat la precizările contestatoarei.
Necompetența instanței de fond a fost invocată ca și apărare de fond în condițiile în care intimata-recurenta a arătat că eventuala contestare a sumelor și a titlului executoriu se puteau face doar în condițiile prevăzute de codul de procedură fiscală. Ea nu a fost invocată în sensul prevăzut de art. 158 raportat la art. 2 c. proc. civ. Însă, în condițiile în care contestatoarea a arătat că nu înțelege să invoce motive legate de valabilitatea titlului executoriu și această excepție a rămas fără obiect. Prin urmare, raportat la precizările contestatoarei legate de obiectul contestației, instanța de fond a analizat cele doua excepții invocate de intimată.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța retine că s-au aplicat greșit prevederile art. 71 din codul de procedură fiscală. Este adevărat că prin decizia civilă nr.1335/2009 a Curții de Apel G. s-a stabilit existența unui caz de forță majoră exonerator de răspundere a neexecutării obligațiilor rezultate din convenția nr. 58/20.01.2003, însă aceasta nu se referă și la exonerarea de la plata obligațiilor fiscale. Cazul de forță majoră a fost constatat la data de 17.12.2009 iar suma de 87 150 lei a devenit scadentă în perioada august – septembrie 2009 și reprezintă accesorii calculate la debite declarate și scadente în perioada martie 2007-mai 2009. Organul fiscal a calculat în mod corect accesoriile, întrucât forța majoră nu fusese constatat decât mai târziu. Odată cu constatarea cazului de forță majoră, societatea avea la dispoziție un termen de 60 zile pentru a achita obligațiile fiscale principale, și ulterior putea sa beneficieze de scutirea de plata accesoriilor. Prin reținerea cauzei de forță majoră, intimata-contestatoare a fost exonerată de la răspunderea obligațiilor rezultate din convenție, respectiv de la plata obligațiilor fiscale la termenele stabilite în mod convențional, și nicidecum de la plata obligațiilor fiscale, care oricum erau anterioare constatării cazului de forță majoră. Aceste obligații fiscale au continuat să fie datorate, însă trebuia stabilit un nou termen de plată a acestora. Însă contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația achitării debitului principal în termen de 60 zile de la încetarea cazului de forță majoră,și prin urmare nu putea beneficia de exonerarea de plata accesoriilor de întârziere.
Constatând că au fost interpretate greșit prevederile art. 71 din codul de procedură fiscală, în temeiul art. 312 c. proc. civ., în ref. la art. 304 pct. 9 c. proc civ, va admite recursul declarat de către intimată, va modifica în tot sentința și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca fiind nefondată. Văzând și disp. art. 274 c. proc. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta – intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T., cu sediul în T., ., nr. 43, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 2959/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata –contestatoare . prin administrator B. I., cu sediul în localitatea Gara B., nr. 153, ..
Modifică în tot sentința civilă nr. 2959/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria T. și în rejudecare:
Respinge contestația la executare ca fiind nefondată.
Obligă intimata - contestatoare la plata către recurenta - intimată la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15.03.2013.
Președinte, Judecători, pentru Grefier,
A. M. M. M. R. G. F. F. B.
promovată la C.A.G., semnează,
potrivit disp. art. 261 C. pr. Civ.,
grefier-șef secția a I-a civilă,
B. S.
Red.MM
tehnodact.VB/2ex.
Jud. fond. F. N.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2245/2013. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1087/2013. Tribunalul... → |
|---|
