Obligaţia de a nu face. Decizia nr. 691/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 691/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 9038/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia nr. 691/2013
Ședința publică de la 04 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător M. A.
Judecător R. G. F.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul S.C. P. Î. S.R.L.PODGORIA, cu sediul în localitatea Podgoria, Ferma II, cod poștal_, județul B., împotriva sentinței civile nr._/8.11.2012 în contradictoriu cu intimații: D. D., cu domiciliul în ._, județul B., D. M., cu domiciliul în localitatea Râmnicu Sărat, . F, ._, județul B., D. Ș., cu domiciliul în Râmnicu Sărat, . F, ._, județul B., având ca obiect obligația de a face .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică, la data de 21.06.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 28.06.2013 și 04.07.2013, când a decis:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat sub nr._, reclamanta . a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D. D., D. M. și D. Ș., în principal, pronunțarea unei hotărâri care să constate că între societatea reclamantă și pârâtul D. D. a intervenit vânzarea cumpărarea terenului în suprafață totală de 1800 mp, situat în comuna Podgoria, . cu consecința desființării contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1914/01.09.2009.
În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului D. D. la executarea clauzei penale inserate în cuprinsul antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 703/2009, precum și plata contravalorii lucrărilor efectuate de către societate în intervalul 30.04._09.
Motivându-și în fapt cererea, reclamanta a arătat că la data de 30.04.2009 a încheiat cu pârâtul D. D. antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 703, având ca obiect terenul în suprafață totală de 1800 mp, situat în .. Pârâtul, promitent vânzător, dobândise terenul prin reconstituire de la defunctul D. D., însă la data semnării antecontractului nu i se eliberase încă titlu de proprietate.
În cuprinsul antecontractului de vânzare cumpărare era stipulată o clauză penală conform căreia, în cazul în care promitentul vânzător revenea asupra convenției, ar fi restituit promitentei-cumpărătoare dublul sumei primite.
A mai precizat reclamanta că, părțile au convenit perfectarea contractului în formă autentică până la data de 01.08.2009, iar în acest context pârâtul l-a mandatat pe reprezentantul legal al reclamantei, numitul R. Trevisiol, pentru ca, în numele său și pentru sine să ridice de la autoritățile competente titlu de proprietate asupra terenului.
În continuare, reclamanta a precizat că terenul a fost înstrăinat pârâților D. M. și D. Ș. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1914/01.09.2009, însă pârâții au acționat în complicitate, în scopul fraudării intereselor legitime ale reclamantei.
A mai precizat reclamanta că pârâta D. M. putea și cunoștea situația juridică a terenului, întrucât trecea zilnic prin zonă, constatând astfel că pe teren se efectuează lucrări, de către altă persoană decât proprietarul.
A arătat reclamanta că a realizat lucrările de pe teren în intervalul de timp până la care trebuia să se încheie contractul ceea ce denotă buna sa credință.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 5 alin. 2, Titlul X din Legea nr. 247/2005, art. 969, 970, 1069, 1066, 1055, 1084-1086 C.civ.
Pârâții D. M. și D. Ș., legal citați, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind desființarea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1914/2009, precum și a capătului de cerere privind pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că între societatea reclamantă și pârâtul D. D. a intervenit vânzarea cumpărarea terenului în suprafață totală de 1800 mp, situat în comuna Podgoria, ..
Totodată pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamantei-pârâte să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1800 mp, obligarea reclamantei-pârâte să desființeze livada de meri și să-și ridice cablul electric, precum și obligarea reclamantei-pârâte la plata lipsei de folosință a suprafeței de 1800 mp începând cu data cumpărării terenului și până la lăsarea liberă a acestuia.
În motivarea cererii, pârâții-reclamanți au arătat că nu aveau cunoștință de existența antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantă și pârâtul D. D.
Au mai precizat pârâții-reclamanți că societatea reclamantă folosește abuziv terenul ce a fost proprietatea comunei Podgoria până la data de 04.05.2009, când a fost eliberat titlu de proprietate pe numele pârâtului D. D.. În urmă cu aproximativ 5 ani reclamanta a înființat cu rea-credință o livadă de meri, iar în prezent refuză să elibereze terenul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115,119 C.pr.civ. și art. 480 C.civ.
Pârâtul D. D., legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii, respectiv cu plata sumei menționate în clauza penală de 12.000 lei. Totodată a solicitat respingerea celorlalte pretenții ca neîntemeiate.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că în urma unor discuții cu membrii familiei s-a răzgândit și nu a mai fost de acord cu vânzarea terenului către reclamantă, sens în care a ridicat titlul de proprietate, revocând astfel tacit mandatul dat numitului Trevisol R..
A mai precizat pârâtul că în luna august a discutat cu soții D., care au fost interesați în achiziționarea terenului. Pârâtul nu le-a spus niciodată despre încheierea antecontractului, unul dintre motive fiind acela că termenul pentru încheierea contractului cu reclamanta expirase la data de 01.08.2009.
În continuare, pârâtul a arătat că reclamanta a efectuat cu rea credință lucrările pe teren, întrucât reprezentantul societății s-a interesat imediat după apariția titlului de proprietate de situația acestuia și a constatat că pârâtul s-a răzgândit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.pr.civ.
Reclamanta pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională și a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, reclamanta-pârâtă a arătat, în esență că, societatea nu are în prezent posesia terenului, lucrările fiind efectuate până la data de 01.08.2009. Împrejurarea că pârâții-reclamanți au înțeles să nu au înțeles să uziteze de posesie și nu au exploatat și nici valorificat terenul, nu este imputabil reclamantei.
A mai precizat reclamanta-pârâtă că pârâții nu au dovedit plantarea livezii cu meri de către societate în urmă cu aproximativ 5 ani, iar reclamanta a fost de bună credință la momentul instalării cablului electric, terenul fiind posedat în temeiul antecontractului de vânzare cumpărare.
În continuare, reclamanta pârâtă a arătat că nu poate fi obligată la plata lipsei de folosință a unui teren pe care nu l-a folosit în perioada indicată de pârâții-reclamanți,lucrările fiind stopate la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 07.01.2011 reclamanta a formulat precizări prin care a arătat că pe terenul în suprafață de 1800 mp a efectuat următoarele lucrări: plasă antigrindină, lucrări de instalații electrice la depozitul frigorific, fante pentru coardă ancoră, ancoră șir, sârmă din oțel galvanizat, plăci opritori, plasă antigrindină filament, cablu din oțel zincat, inele galvanizate.
Prin încheierea civilă nr. 3573/15.04.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria G., urmând a se păstra actele de procedură.
Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată sub nr._ /02.05.2011.
În temeiul art. 167 C.pr.civ. instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba testimonială, proba cu interogatoriu și proba cu expertiză.
Prin sentința civilă nr._/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria G. a fost admisă în parte cererea principală, a fost obligat pârâtul D. D. la plata sumei de_ lei, au fost respinse restul pretențiilor și cererea reconvențională ca neîntemeiate.
De asemenea, au fost obligați pârâții D. Ș. și D. M. la plata sumei de 2480 cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că la data de 30.04.2009, între pârâtul D. D., în calitate de promitent vânzător și reclamanta-pârâtă, în calitate de promitent-cumpărător s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 703/2009, având ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului categoria de folosință pășune în suprafață totală de 1800 mp situat în comuna Podgoria, ..
Potrivit dispozițiilor contractuale, prețul la care se promite și se acceptă vânzarea este de 6000 lei achitat integral la data încheierii antecontractului, iar ca termen de perfectare a contractului de vânzare cumpărare s-a stabilit data de 01.08.2009.
La data de 01.09.2009, între pârâtul D. D. și pârâții D. M. și D. Ș. a intervenit contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1914/2009 având ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului categoria de folosință pășune în suprafață totală de 1800 mp situat în comuna Podgoria, ..
Sub aspectul legii aplicabile instanța a reținut că potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011, actele juridice încheiate înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât, cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii lor, iar potrivit art. 5 din actul normativ menționat, dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor încheiate după ..
Așadar, în ceea ce privește contractele, legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii contractului nu numai în privința condițiilor de validitate ci și pentru alte aspecte care privesc încheierea contractului, efectele contractului, pentru executarea obligațiilor asumate de părți, precum și pentru încetarea contractului.
Această regulă se desprinde și din dispozițiile art. 102 din Legea nr. 71/2001, astfel încât, s-a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Noului cod civil.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1914/01.09.2009, instanța a reținut că această sancțiune intervine în cazul nerespectării, la momentul încheierii actului juridic, a unei norme care ocrotește un interes general.
Din motivarea în fapt a acțiunii, instanța a constatat că reclamanta susține ilicitul cauzei contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate se solicită.
Potrivit art. 966 C.civ., obligația nelicită nu poate avea niciun efect, iar art. 968 C.civ. prevede: „Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice”.
În cadrul contractului de vânzare cumpărare care este un contract numit, numai scopul mediat, constând în motivul determinant al încheierii respectivului contract, poate fi ilicit, scopul imediat fiind prevăzut de lege.
În condițiile în care, în cauză, reclamanta nu a dovedit că pârâții cumpărători ar fi urmărit altceva decât să-și procure un imobil, iar dispozițiile art. 967 C.civ. instituie o prezumție de existență a cauzei și de valabilitate a ei, nimic nu poate conduce în speță la concluzie că motivul determinant ce le-a făcut pe părți să contracteze ar fi fost ilicit.
Totodată, instanța a reținut că, esențial în cauză, sub aspectul valabilității contractului de vânzare cumpărare, este momentul încheierii acestuia-01.09.2009, care este ulterior termenului stipulat în antecontractul autentificat sub nr. 703/2009, ca fiind data perfectării contractului, respectiv 01.08.2009.
În ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 225 C.pr.civ. instanța a reținut că prevederile menționate reglementează o prezumție simplă pe care legea o recomandă instanței, nu o impune.
Așadar pentru ca refuzul nejustificat să poată fi asimilat unei mărturisiri depline sau unui început de dovadă, acesta trebuie să se coroboreze cu ansamblul probelor administrate în cauză. Față de aceste aspecte, instanța a reținut că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 225 C.pr.civ.
În consecință, instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1914/01.09.2009.
Referitor la capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să constate că între societatea reclamantă și pârâtul D. D. a intervenit vânzarea cumpărarea terenului în suprafață totală de 1800 mp, instanța a reținut că antecontractul de vânzare cumpărare dă naștere unor drepturi de creanță, părțile fiind obligate (obligații de a face) să vândă, respectiv să cumpere în viitor, un anumit bun.
Așadar, prin antecontractul de vânzare cumpărare, dreptul de proprietate nu a fost transferat de la vânzător la cumpărător, promitentul vânzător rămânând proprietar al lucrului promis și păstrând-și toate atributele acestui drept, inclusiv acela de dispoziție juridică.
Instanța a reținut că, în cauză, contractul de vânzare cumpărare nr. 1914/01.09.2009 s-a încheiat după împlinirea termenului prevăzut în antecontractul nr. 703/2009, astfel încât pârâtul D. D. nu și-a încălcat obligațiile ce decurg din antecontractul de vânzare cumpărare. Chiar dacă s-ar reține că promitentul vânzător nu și-a respectat obligația și a vândut lucrul unei alte persoane, beneficiarul cumpărător nu ar putea cere predarea lucrului, întrucât nu a devenit proprietar, iar vânzarea încheiată cu o altă persoană este valabilă în condițiile în care nu s-a dovedit existența unei cauze de nulitate absolută.
Față de aceste argumente, instanța a respins ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului D. D. la executarea clauzei penale inserate în cuprinsul antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 703/2009, instanța a reținut că prin întâmpinarea formulată, pârâtul a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii, respectiv cu plata sumei menționate în clauza penală de 12.000 lei.
Față de principiul disponibilității, în temeiul căruia pârâtul poate să achieseze, să recunoască pretențiile reclamantului, instanța a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 12.000 lei.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului D. D. la plata contravalorii lucrărilor efectuate de către societate în intervalul 30.04._09, instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză realizat în cauză reclamanta a executat pe teren lucrări de protecție antigrindină la plantația de meri și lucrări de montare cablu subteran, că lucrările respective pot fi ridicate prin demontarea sistemului antigrindină cu recuperarea materialelor și refolosirea lor și prin devierea cablului.
Față de aceste aspecte, având în vedere și faptul că lucrările respective se află pe terenul proprietatea pârâților reclamanți D. M. și D. Ș., instanța a constatat că în cauză nu a operat o mărire a patrimoniului pârâtului D. D., de natură a justifica obligarea acestuia la plata contravalorii lucrărilor executate de societatea reclamantă.
În consecință, instanța a respins ca neîntemeiat capătul respectiv de cerere.
În ceea ce privește cererea reconvențională instanța a reținut că acțiunea în revendicare este definită ca fiind acțiunea reală, prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituire acestui bun de la posesorul neproprietar.
În condițiile în care societatea reclamantă nu opune pârâților reclamanți vreun titlu asupra imobilului teren în suprafață totală de 1800 mp situat în ., instanța a constatat că acțiunea în revendicare promovată de pârâții reclamanți este neîntemeiată.
Mai mult decât atât, din declarația martorului N. A. instanța a reținut că ulterior lunii august 2009, societatea reclamantă nu a mai efectuat lucrări la terenul respectiv. În ceea ce privește susținerea martorului I. D., conform căreia cablul electric a fost montat în primăvara anului 2010, instanța a înlăturat-o ca nesinceră, având în vedere atât faptul că facturile fiscale privind achiziția materialelor sunt din perioada mai-iulie 2009, cât și faptul că în cuprinsul expertizei, cu privire la cablul electric, se menționează înscrisul Situație de lucrări din iunie 2009.
Față de toate aceste aspecte, instanța a constatat că reclamanta-pârâtă nu a negat și nu a adus atingere prerogativelor dreptului de proprietate al pârâților reclamanți, motiv pentru care a respins ca neîntemeiat capătul de cerere al cererii reconvenționale privind obligarea reclamantei-pârâte să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1800 mp.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea reclamantei-pârâte să desființeze livada de meri și să-și ridice cablul electric, precum și obligarea reclamantei-pârâte la plata lipsei de folosință a suprafeței de 1800 mp începând cu data cumpărării terenului și până la lăsarea liberă a acestuia, instanța a reținut ca principiu, că proprietarul terenului pe care au fost făcute construcții, plantații sau alte lucrări, devine prin accesiune proprietarul lor.
Instanța a reținut că dreptul proprietarului de a opta pentru obligarea constructorului să desființeze sau să ridice construcțiile, plantațiile sau lucrările executate și să plătească despăgubiri pentru lipsa de folosință, apare ca o sancțiune a relei-credințe a constructorului.
Din cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 703/30.04.2009 rezultă că reclamanta-pârâtă a intrat în stăpânirea de fapt asupra terenului începând cu data încheierii antecontractului.
Totodată, instanța a reținut că reclamanta pârâtă nu a mai executat lucrări asupra terenului ulterior datei de 01.09.2009, când a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 1914.
Așadar, nu s-a putut reține în cauză că societatea reclamantă este un constructor de rea credință. De altfel, practica judiciară a extins noțiunea de constructor de bună-credință în situații în care acesta, deși știa că nu este proprietarul terenului, spera să-l dobândească în viitor, pe baza unui antecontract de înstrăinare.
Față de aceste aspecte, instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea reclamantei-pârâte să desființeze livada de meri și să-și ridice cablul electric, precum și obligarea reclamantei-pârâte la plata lipsei de folosință a suprafeței de 1800 mp începând cu data cumpărării terenului și până la lăsarea liberă a acestuia, instanța reține următoarele.
Referitor la cheltuielile de judecată instanța a reținut că potrivit art. 275 C.pr.civ. pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. În consecință, pârâtul D. D. nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat.
Totodată, instanța a avut în vedere că cererea reconvențională a fost respinsă, astfel încât, în temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. a dispus obligarea pârâților-reclamanți D. M. și D. Ș. la plata sumei de 2480 lei reprezentând jumătate din onorariul avocatului.
Împotriva sentinței civile nr._/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria G. a declarat recurs reclamanta-pârâtă ..
În motivarea cererii, s-a arătat că sentința civilă este nelegală și netemeinică, întrucât în ceea ce privește ultimul capăt de cerere privind obligarea pârâtului D. D. la plata contravalorii lucrărilor pe care le-a efectuat cu bună credință în perioada aprilie-august 2009, se susține că se întemeiază pe principiul accesiunii artificiale imobiliare, reglementate de art. 492 și urm. C.civ.
Se arată că prin respingerea cererii reconvenționale constând în obligarea sa desființarea livezii cu meri și la ridicarea cablului electric, coroborat cu reținerea bunei credințe la momentul edificării lucrărilor, instanța de judecată ar fi trebuit să-l oblige la plata despăgubirilor solicitate.
Al doilea motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond ar fi putut reține frauda la lege ca o cauză de nulitate a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1914/01.09.2009 încheiat între pârâtul D. D. și pârâții D. M. și D. Ș. și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare între societate și pârâtul D. D.. Însă instanța de fond a analizat separat aceste două aspecte, cu mențiunea că nu trebuie confundată frauda la lege cu cauza ilicită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și 304 1 C.pr.civ.
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 900 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Legal citat, intimatul-pârât D. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 488 C.civ., întrucât în cauză nu se poate reține că există construcții, plantații sau lucrări care să se unească cu terenul, construcții care să necesite autorizație de construire și autorizație de demolare.
Mai mult, nu a cunoscut că reclamanta a efectuat lucrări pe terenul în litigiu, decât după ce a fost acționat în judecată.
În drept, cererea nu a fost motivată.
Legal citați, intimații-pârâți D. M. și D. Ș. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, întrucât instanța de fond a analizat în mod corect contractul în raport de temeiul juridic invocat de reclamantă, art. 966-970 C.civ., reținând că nu există nicio cauză de nulitate absolută în ceea ce privește contractul încheiat între ei și reclamantă.
Mai mult, arată că nu au cunoscut existența antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâtul D. D. și societate.
Nu poate fi reținută nici lipsa de imparțialitate și independență a judecătorului, prin respingerea în parte a cererii de chemare în judecată, întrucât acesta nu a făcut decât să aplice legea. Nici susținerea potrivit căreia o altă dovadă de imparțialitate este faptul că expertiza a fost efectuată prin comisie rogatorie nu poate fi reținută.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În calea de atac a recursului nu s-a administrat nicio probă.
Verificând legalitatea sentinței civile prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a analizat în principal condițiile de valabilitate ale contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1914/01.09.2009 încheiat între intimatul-pârât D. D. și intimații-pârâți D. M. și D. Ș., prin prisma dispozițiilor art. 966-970 C.civ. și a apreciat față de probele administrate în cauză că prin încheierea acestuia nu s-a urmărit fraudarea interesului recurentei-reclamante.
Recurenta-reclamantă încheiase doar un antecontract de vânzare-cumpărare cu intimatul-pârât D. D., antecontract care dă naștere doar la obligații de a face, constând în încheierea în viitor a contractului în formă autentică, obligație care este susceptibilă de executare silită prin pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
În cazul promisiunii de vânzare-cumpărare, dacă lucrul promis se mai află în patrimoniul promitentului-vânzător, nu este exclusă posibilitatea ca instanța în lumina principiului executării în natură a obligațiilor să pronunțe în baza art. 1073 și art. 1077 C.civ. o hotărâre care să constituie contract de vânzare-cumpărare. Însă, în prezenta cauză există un impediment din acest punct de vedere, întrucât terenul nu se mai află în proprietatea promitentului-vânzător, întrucât a fost înstrăinat intimaților-pârâți D. M. și D. Ș..
Din probele administrate în cauză, în mod corect a reținut instanța de fond că nu s-a dovedit că la data înstrăinării terenului de către intimatul-pârât D. D. (promitentul-vânzător), intimații pârâți D. M. și D. Ș. ar fi cunoscut existența promisiunii de vânzare cumpărare încheiată anterior, astfel că nu se poate reține că nu au fost de bună-credință. Mai mult, încheierea contractului de vânzare cumpărare s-a realizat după ce expirase termenul pentru perfectarea contractului de vânzare cumpărare în temeiul promisiunii făcute.
În aceste condiții, în mod corect a constatat instanța de fond că nu se poate reține frauda la lege, astfel încât contractul de vânzare cumpărare este perfect valabil și nu există cauze de nulitate absolută ale acestuia.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului D. D. la plata contravalorii lucrărilor efectuate de către societate în intervalul 30.04._09, deși instanța de fond a reținut societatea reclamantă este un constructor de bună credință, nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 492 și urm. C.civ., care reglementează principiul accesiunii artificiale imobiliare, potrivit cărora proprietarul terenului devine în mod obligatoriu proprietarul construcției, cu obligația de a-l despăgubi pe constructor.
Practic, prin neacordarea despăgubirilor constând în contravaloarea lucrărilor efectuate stabilite prin concluziile raportului de expertiză, coroborată cu respingerea capătului din cererea reconvențională privind obligarea recurentei-reclamante la ridicarea lucrărilor efectuate, s-ar ajunge în situația ca recurenta-reclamantă deși a făcut lucrări să nu-și poată recupera lucrările efectuate și nici contravaloarea acestora, deși nu le mai poate folosi fiind amplasate pe terenul proprietatea altei persoane.
Nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia instanța de fond a dat dovadă de lipsă de imparțialitate și independență, prin respingerea în parte a cererii de chemare în judecată, întrucât acesta nu a făcut decât să interpreteze și aplice legea, iar faptul că au fost respinse o parte din pretenții poate fi invocat în calea de atac. Nici susținerea potrivit căreia o altă dovadă de imparțialitate este faptul că expertiza a fost efectuată prin comisie rogatorie nu poate fi reținută, întrucât chiar prin dispozițiile art. 214 C.pr.civ., se stabilește că expertiza poate fi efectuată de către o altă instanță de judecată.
În consecință, se constată că sentința atacată se impune a fi reformată, motiv pentru care în temeiul art. 312 C.pr.civ., recursul va fi admis, va fi modificată în parte sentința recurată și, în rejudecare va fi obligat pârâtul D. D. să plătească reclamantei . suma de 27.680 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în perioada aprilie-august 2009, respectiv sistemul antigrindină și montare cablu subteran.
Vor fi înlăturate mențiunile contrare prezentei decizii și vor fi menținute celelalte dispoziții din sentința civilă recurată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., intimatul-pârâtul D. D., ca parte căzută în pretenții, va fi obligat la plata către recurenta-reclamantă . a sumei 905 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs(taxa de timbru și timbru judiciar-fila 29 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta-pârâtă . cu sediul în localitatea Podgoria, Ferma II, cod poștal_, județul B., împotriva sentinței civile nr._/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații: D. D., cu domiciliul în comuna Podgoria, ._, județul B., D. M., cu domiciliul în localitatea Râmnicu Sărat, . F, ._, județul B., D. Ș., cu domiciliul în Râmnicu Sărat, . F, ._, județul B..
Modifică în parte sentința recurată și, în rejudecare:
Obligă pârâtul D. D. să plătească reclamantei-pârâte . suma de 27.680 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în perioada aprilie-august 2009, respectiv sistemul antigrindină și montare cablu subteran.
Înlătură mențiunile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții din sentința civilă recurate.
Obligă pârâtul D. D. să plătească reclamantei-pârâte . suma de 905 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 04.07.2013.
PREȘEDINTE Judecător Judecător
M. M. M. A. R. G. F.
Pt. jud. M.M. aflat in CO Pt.jud. M. A. aflat în CO Pt.jud. R.G.F.
Cf. art.261 C.p.civ Cf. art.261 C.p.civ Cf. art.261 C.p.civ
Semneaza semneaza semneaza
VICEPREȘEDINTELE TRIBUNALULUI VICEPREȘEDINTELE TRIBUNALULUI VICEPREȘEDINTELE TRIBUNALULUI
GALATI GALATI GALATI
jud. L. B. jud. L. B. jud. L. B.
GREFIER,
L. C.
-pt.grefier L.C. aflat în C.O.
Cf.art. 261 C. semnează
GREFIER SEF SECTIE I CIVILA
S. B.
Red.jud. M.A.
DL/2 ex.
12.08.2013
Jud. Fond: D.G. B..
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1087/2013. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1133/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
